Câţi dintre noi am putea face abstracţie de un cadavru aflat într-o cameră, pentru a căuta fire de păr care ar duce la prinderea unui ucigaş? La Poliţia Municipiului Iaşi lucrează unul dintre cei mai buni criminalişti din ţară care utilizează tehnică folosită chiar şi de NASA, pentru a prinde hoţii, violatorii sau ucigaşii. Dan Străteanu face parte din noua generaţie de criminalişti care a învăţat să folosească tehnică de ultima oră în anchete. În prezent, cu ajutorul echipamentelor performante văzute şi în filmele americane, gen CSI Investigaţii, poliţistul este văzut la cele mai complexe anchete ale poliţiştilor din Iaşi. Acesta spune că a învăţat „meserie“ de la un alt criminalist apreciat printre poliţişti. „Tehnicile de bază le-am însuşit la Academie, dar mai ales de la mentorul meu Dan Panţîru, care este mai vechi în branşă. Am învăţat multe de la el. La Academia de Poliţie eram 24 în clasă, iar ca să identificăm amprentele, foloseam foi, sau obiecte de mobilier. În primul rând le tratam, apoi prelevam urma papilară prin procedeul clasic. Întâi le curăţăm, deoarece crestele papilare se îmbâcsesc, fiind de fapt urme de grăsime. La urma proaspătă aderă foarte mult praf“, explică Dan Străteanu.

Strânge probe din jurul cadavrelor

Dan Străteanu a reuşit în acest an performanţa de a identifica cu ajutorul urmelor 29 de autori în 19 cazuri, standard atins de puţini criminalişti în acest an. Ca exemplu, un alt criminalist ieşean a mers la 204 cercetări la faţa locului, unde a identificat doar 17 autori. Pentru aceste merite, Inspectoratul General al Poliţiei Române l-a avansat în acest an înainte de termen, de la gradul de subinspector la cel de inspector. „În cazul unui furt dintr-o casă, am reuşit să identific opt hoţi, din 13 suspecţi. Am mers pentru a căuta urme trei zile la rând, la acest caz. Nu am mai văzut o casă aşa de devastată. Furaseră până şi motorul de la maşina de spălat“, a povestit Străteanu.

Meseria practicată îl pune în contact deseori cu cadavre, dar el spune că s-a obişnuit. „Primul cadavru văzut a fost la Institutul de Medicină Legală (IML). Ciudat a fost că m-am gândit la cunoscuţi, persoanele dragi, că o să ajungem toţi aşa. Dar toţi suntem datori cu o moarte. M-am obişnuit cu corpurile umane şi tratez situaţia ca atare. Însă mă bucur că seara ajung acasă şi mă aşteaptă soţia şi, fetiţa, în vârstă de 11 luni. Sunt căsătoriţi din 2011, pe 3 septembrie. Eu am noroc, deoarece soţia provine dintr-o familie de poliţişti unde făceau misiuni în afară. Niciodată nu mi-a reproşat orele târzii la care vin sau să mă întrebe cât mai stau la serviciu. De când am fetiţa, chiar nu mi-a reproşat nimic. Câteodată sunt disponibil 24 de ore din 24, şi trebuie să plec. Au fost zile când am avut mai mullte cazuri, iar după fiecare dintre ele veneam acasă, mă spălam, apoi iar plecam, şi tot aşa“, spune poliţistul despre viaţa în familie.

Cameră performantă folosită şi de NASA

Metodele folosite de poliţist pentru identificare sunt de la cele mai simple, cum ar fi ridicarea amprentelor de pe obiecte, până la folosirea unor aparate sofisticate, în valoare de zeci de mii de euro. Unul dintre acestea este un aparat folosit şi de cercetărorii de la NASA. Acesta se numeşte Sferon, şi odată aşezat în mijlocul unei încăperi, se învârte în jurul axei sale şi face mii de fotografii. Distanţele dintre obiectele fotografiate pot fi ulterior măsurate. „Avem Sferonul, care este în dotarea a patru judeţe din România. Este o cameră hibridă, între un aparat foto şi cameră video. Practic, fotografiază 360 de grade pe orizontal şi 180 de grade vertical. Cu ajutorul lui refacem imaginile de la faţa locului. Camera are 50 de megapixeli, comparativ cu o cameră cu 12 megapixeli în mod obişnuit. Poţi ulterior să vezi filmul şi să „zumezi“ pentru a vedea şi cea mai mică părticică. De exemplu, ajută foarte mult procurorul în anchetă, care vine rar la faţa locului, numai în cazuri deosebite. Imaginile sunt prelucrate şi cu ajutorul unui soft, se dă o imagine. A costat peste 100.000 de euro. Este performant, nu ai nicio unitate metrică la faţa locului, cum ar fi banda metrică, ca şi etalon. Cu ajutorul acestui sistem, putem stabili toate unghiurile şi lungimile, cum ar fi distanţ a de la colţul unei mese şi până la uşă“, explică Dan Străteanu.