„Povestea mea începe în anul 2009, când am fost operată de un chist ovarian endometriozic + multiple aderenţe uterorectale şi epiplonoparietale, multiple aderenţe între ansele intestinale şi cele două anexe, se pare că ceva nu a mers bine şi prin urmare anul trecut în noiembrie m-am operat din nou la Szeged în Ungaria (maghiarii nu acceptă formularul şi intervenţia se face cu banii jos, iar aceasta a fost 5000 euro, iar din punct de vedere al evoluţiei stării de sănătate… nici o modificare spre bine), din martie – anul acesta am început să mă simt din nou rău, am ajuns la 36 de kg şi un abdomen de parcă eram însărcinată în 12 luni.

Medicii au ajuns la concluzia că nu mai este mare lucru de făcut şi i-au comunicat viitorului soţ să se pregătească de ceea ce este mai rău; s-a încăpăţânat, a întrebat în stanga, în dreapta şi cu ajutorul unor oameni cu suflet am ajuns în Austria la Viena la spitalul AKH (30 APRILIE 2013).

Aici diagnosticul iniţial a fost de suspiciune de cancer de ovar, ni s-a comunicat că la ei dacă vii din afară (dacă nu eşti asigurat în sistemul lor de sănătate) ziua de spitalizare este de 1290 euro, nu ne puteam permite aşa ceva, ne-am întors în ţară şi după o grămadă de drumuri mi s-a aprobat formularul E112.

AKH-ul mi l-a acceptat si a urmat internarea în 13 mai.

Aici s-au început o serie de investigaţii, în 14 mai am intrat în operaţie, în urma căreia diagnosticul a fost de endometrioză (endometrioză care a depăşit aparatul genital şi s-a extins în tot abdomenul prinzând aparatul digestiv, in urma acestei intervenţii m-am ales cu o pungă ataşată de abdomen în care se evacua scaunul – colostoma (anus contra naturii) şi mi s-a spus că o să mai urmeze una sau două intervenţii chirurgicale ca să poată rezolva tot în abdomen şi să mă readucă pe linia de plutire.

În tot răul este şi un bine… s-a dovedit că nu a fost cancer, dar din păcate endometrioza a nenorocit aproape tot ceea ce exista în abdomen, afectând în principal sistemul digestiv şi renal.

În septembrie a urmat o nouă intervenţie chirurgicală, în cadrul căreia au scos tot din punct de vedere genital şi colostoma a fost transformată în ileostomă.

Din păcate au apărut complicaţii, s-a rupt artera iliacă externă, s-a realizat şi reconstrucţia vezicii urinare, s-a montat un stent ureteral, o altă pungă ataşată în partea stângă pentru evacuarea urinei (rinichiul stâng a fost şi el afectat) + o sondă urinară care trebuie ţinută până la urmatoarea intervenţie, aceasta va fi la începutul anului viitor când va fi scos şi rinichiul stâng.

Aşa am ajuns din om….neom, un medic tânăr, bolnav pe patul de spital din străinătate.

Săptămânal sau cel mult la 2 săptămâni trebuie să merg la control, aceasta în cazul cel mai fericit, fiindcă dacă ceva nu funcţionează (din punct de vedere renal) eu trebuie să mă întorc la spitalul din Viena. Prin urmare sunt o grămadă de drumuri, costuri suplimentare, dispozitivele pentru stome trebuie schimbate în fiecare zi, prin indulgenţă la 2 zile + medicamentaţia necesară… ce să mai spun din mai până acum am făcut faţă cu banii dar acum s-a ajuns la fundul sacului.

Îmi doresc să trec şi peste hopul ce va urma şi… cât de cât să redevin om, să încep din nou să profesez meseria mea, cea de medic şi să pot ajuta alţi oameni la rândul meu, dar din păcate ca să pot trece peste toate acestea am nevoie de ajutor financiar.

VĂ MULŢUMESC DIN SUFLET!”