Prin Decizia Ministerială din nr. 520, din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3 batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea”, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi.

În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui regiment sa fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi acestă asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.

Cam asta ar fi scurta istorie a unei arme fara de care nu se poate duce nici-o operatie militara. Fie ca este vorba de transport de personal, fie ca este vorba de transport armament ,munitii,hrana sau materiale logistice, automobilistii militari sunt principalul pilon in sustinerea logistica a luptei.

Fie cu camionul, fie cu utilajele de geniu, Transportoare Amfibii Blindate, militarii automobilisti au suportat stihiile naturii, dovedind inca odata importanta acestei arme, dovedind inca odata faptul ca in ciuda bugetului de avarie al ministerului, tehnica este operativa si militarii isi pot indeplini cu succes misiunea.

Nu trebuie uitat deasemenea efortul facut de automobilistii ce actioneaza in Afganistan pentru operarea unei tehnici total straine(MRAP,HUMWEE), mentinerea ei in permanenta stare de operativitate intrucat acolo, imobilizarea tehnicii din diferite motive poate insemna moartea camarazilor.

Nu ne ramane decat sa le urma automobilistilor militari La multi ani, atentie la drum si ochii pe sosea.