Incursiunea Rusiei în Crimeea a pus din nou în lumină angajarea Rusiei în operațiuni cibernetice în sprijinul obiectivelor sale geostrategice și a operațiunilor militare la nivel tactic în vecinătatea sa apropiată.

Agenția de presă Associated Press a raportat că agenția rusă de monitorizare a internetului a blocat 13 site-uri de internet care aveau legătură cu protestele din Ucraina, inclusiv cel mai mare site al demonstranților ucraineni. Pe 28 februarie operatorul ucrainean de telecomunicații a anunțat pe site-ul sau că avarierea fizică a mai multor cabluri de fibră optică în Crimeea a produs deranjamente majore în funcționarea telefoniei fixe, a internetului și a telefoniei mobile din această regiune.
LINK

Cu toate că această întrerupere nu a fost atribuită oficial unei entități rusești, ea apare în urma unei predispoziții istorice a Rusiei ca în cadrul acțiunilor sale militare sau politice să efectueze și operațiuni de război cibernetic.

În 2007, timp de mai multe săptămâni, instituții financiare și socio-politice din Estonia au fost ținta unor atacuri cibernetice coordonate. Cu toate că responsabilitatea pentru acestea nu a putut fi atribuită indubitabil Rusiei, este larg răspândită în rândul specialiștilor opinia că acestea au reprezentat represalii ale Moscovei pentru unele acțiuni politice antiruse.

În iulie și august 2008 au avut loc atacuri intense de tip DDOS (distributed denial-of-services) LINK împotriva site-urilor georgiene, făcând inaccessibile majoritatea site-urilor guvernamentale georgiene. Aceste atacuri au coincis cu intrarea trupelor ruse în Osetia de Sud din 9 august 2008, ca răspuns la operațiunile militare georgiene lansate cu o zi mai devreme.

Și mai recent, în august 2013, agenția de presă RIA Novosti a raportat că responsabilii militari ruși au decis crearea unui departament specializat în războiul cibernetic iar Agenția rusă de studii militare avansate (Russian Foundation for Advanced Military Research) a anunțat că războiul cibernetic va fi unul dintre cele trei domenii principalele de cercetare ale sale.

În concluzie, acțiunile cibernetice care au loc în Ucraina, în conjuncție cu analize ale unor alte acțiuni și proceduri foloste în trecut de Rusia, sugerează că Moscova va continua să folosească operațiunile cibernetice, integrându-le în complexul de măsuri pe care le ia la nivel strategic și tactic în scopul menținerii influenței sale în vecinătatea apropiată.

IHS Jane'€™s crede că operațiunile cibernetice la nivel strategic din Ucraina nu vor trece limita către un nivel distructiv, rămânând la un nivel disruptiv. Cu alte cuvinte, e puțin probabil ca Rusia să își angajeze capacitățile cibernetice pentru a distruge elemente critice de infrastructură (cum ar fi spre exemplu, rețele electrice sau sisteme de transport), dat fiind faptul că o astfel de acțiune ar fi o escaladare semnificativă a conflictului și ar putea conduce la un răspuns internațional.

Pe de altă parte, se poate preconiza că operațiunile cibernetice la nivel tactic vor degrada, disrupe și aduce în stuatia de a nu putea fi folosite elemente ale sistemului de comandă și control al armatei ucrainene, cu efecte negative asupra calității actului de comandă.