Crimeea votează duminică dacă regiunea rămâne parte a Ucrainei sau dacă se alipeşte Rusiei, ca teritoriu autonom. Poate constitui referendumul pe care autorităţile occidentale şi cele de la Kiev îl consideră ilegal un precedent pentru Moscova de a proceda la fel şi cu regiunile pro-ruse din estul Ucrainei?

Rezultatul referendumului nu poate fi o surpriză pentru nimeni, având în vedere că aproape 60% dintre locuitorii Crimeii sunt ruşi, iar aproape 80% din oamenii de acolo au declarat că rusa este limba lor nativă. De altfel, realitatea din teren arată deja că acum Peninsula Crimeea este de facto controlată de Rusia, iar Kievul nu mai are absolut niciun control asupra acestei regiuni.

O încercare a Consiliului de Securitate al ONU de a declara că acest referendum este ilegal a fost deturnată sâmbătă de Rusia, care şi-a exprimat dreptul de veto, aşa cum era de aşteptat.

Deşi nu o va recunoaşte niciodată deschis, Ucraina nu înregistrează o pierdere grea prin scăparea Crimeii sub controlul total al Rusiei, ci doar una de imagine. În toată discuţia privind criza din Crimeea, s-a pierdut următoarea întrebare: consideră ucrainenii că merită să se lupte pentru păstrarea Crimeii? Toate aparenţele arată că nu.

Principala preocupare a guvernării de la Kiev este acum stabilizarea economică şi financiară a Ucrainei, nu pregătirea unui răspuns militar eficient faţă de agresiunea Rusiei. Acest lucru reiese din faptul că Iaţeniuk şi preşedintele Turcinov nu au dat ordine clare militarilor ucraineni din Crimeea – nici să se retragă, nici să-şi apere poziţiile, drept rezultat acestea rămânând oarecum izolate în Peninsulă, cu mult armament trecut deja în mâinile ruşilor sau susţinătorilor locali ai acestora.

Dar mai ales, este vorba despre faptul că Ucraina fără Crimeea poate să înainteze mult mai rapid pe calea europeană şi cea a NATO, fără să mai aibă grija reacţiilor negative ale ruşilor din Crimeea. Pierderea Crimeii va naşte reacţii diplomatice de la Kiev, care va susţine mereu că Peninsula aparţine de drept Ucrainei, însă atâta tot.

Pericolul cel mai mare, perceput la această dimensiune atât de de Ucraina cât şi de puterile occidentale, este ca pierderea oarecum inevitabilă a Crimeii să nu constituie un precedent pentru Moscova de a proceda la fel şi cu regiunile pro-ruse din estul Ucrainei. Putin a obţinut acordul Parlamentului să intervină armat oriunde în Ucraina, pentru a apăra etnicii ruşi, însă Kremlinul a dat până acum asigurări că nu intenţionează să pătrundă militar în aceste regiuni estice ale Ucrainei.

În cazul acestor regiuni, ambivalenţa Ucrainei faţă de Crimeea s-ar transforma într-o luptă deschisă, pentru că în ciuda populaţiei ruse considerabile din aceste regiuni, ucrainenii le consideră ale lor, parte istorică şi culturală a ţării lor.

O ciocnire Rusia-Ucraina pentru regiunile pro-ruse Doneţk, Herson, Luhansk, Mykolaiv sau Zaporijia, unde se află concentrată minoritatea rusă din Ucraina, ar rezulta într-un conflict deschis, pe care evident că Ucraina l-ar pierde.

„Ulterior, fie Crimeea va fi absorbită rapid de către Rusia, ceea ce va ridica o problemă gravă pentru securitatea regională şi internaţională, fie va deveni un fel de Abhazie, un conflict îngheţat”, apreciază Volodimir Fesenko, referindu-se la acest teritoriu separatist georgian a cărui independenţă, proclamată în 1992, nu a fost recunoscută decât de cinci state, între care şi Rusia.