Pe câte se pare, în nici un alt domeniu un autocrat modern ca Putin nu e mai sofisticat decât în război: invaziile sunt negate, soldații mărșăluiesc fără însemne, războiul care e purtat acolo e denumit oricum altcumva, numai război nu. Și asta e doar partea vizibilă a aisbergului, în acest moment Rusia exploatează nemilos actuala interconectare globală. Lobby-știi ei participă la conferințe internaționale, țin prelegeri în universități, în timp ce mass-media influențează atât estul Ucrainei cât și o parte importantă a “idioților utili” din vest. Sectorul financiar internațional e mai puternic acum decât guvernele sau organismele supranaționale, și în egală măsură City-ul londonez, Exxon și BP ezită să întrerupă afacerile cu Rusia, asta în ciuda sancțiunilor timide ale guvernelor vestice. Toate acestea servesc ca un pretext pentru viitoare agresiuni ale Rusiei, și da, Putin câștigă acest război, și va continua să le câștige și pe cele viitoare atâta timp cât lumea nu i se va opune.

Informațiile care îi parvin din teren pot fi motivul relaxării cu care, pe 7 mai, Putin a tratat subiectul amânării referendumului pentru autonomie, referendum care urma să se desfășoare în sudul și estul Ucrainei. Chiar și-a exprimat sprijinul pentru alegerile prezidențiale din Ucraina de pe 25 mai, denumindu-le un pas “în direcția corectă”, contrazicându-și astfel propriul ministru de externe, care le-a catalogat repetat ca fiind “absurde”, asta în contextul în care Rusia a făcut în realitate tot ce i-a stat în putință să le submineze.

Actuala situație se pliază perfect pe interesele lui Putin, așa că nu există nici un motiv pentru care să nu se mai joace câteva săptămâni, asta în timp ce Ucraina arde. Separatiștii tot acolo vor fi, și decizia lui Putin de a amâna referendumul nu face altceva decât să paralizeze și mai mult țara. Cu cât Kievul reacționează mai puternic, cu atât mai mult conflictul se va intensifica și pierderile de vieți omenești vor fi mai mari. Pentru propaganda rusă a fost mană cerească tragedia de la Odesa din 2 mai, când mai mult de 40 de activiști ruși au murit într-un incendiu. Eficiența ei în estul Ucrainei, acolo unde deține complet monopolul în imaginarul colectiv, e de necontestat. Această situație îi dă lui Putin nenumărate alte pretexte pentru a invada Ucraina, în cazul în care se decide să facă asta.

Dar în egală măsură trebuie să fie extrem de atent. Putin vrea control asupra Ucrainei, nu vrea ca ea să explodeze. Un oarecare număr de victime poate fi util pentru propagandă, dar dacă pierderile de vieți omenești cresc, această situație se poate dovedi o capcană a propriei sale retorici, Putin fiind forțat să invadeze Ucraina pentru a “proteja” etnicii ruși și vorbitorii de limba rusă. Dacă se va întâmpla asta, imaginile în care armata rusă și frații lor ucraineni se măcelăresc reciproc nu vor da în nici un caz bine pe ecranele televizoarelor.

O escaladare a conflictului nu e, în realitate, nici dorită nici necesară. Stategia rusească a rămas neschimbată: destabilizare, destabilizare, destabilizare. Prin apelul la amânarea referendumului, Putin își menține amenințarea fără a suferi nici una din consecințele negative care ar fi derivat din faptul că acesta ar fi avut loc. De asemenea, poate susține și faptul că nu are nici un control asupra separatiștilor. Statele Unite și Uniunea Europeană discută despre o a treia etapă a sancțiunilor împotriva Moscovei, și e de așteptat ca nou descoperita ‘temperanță” a acesteia va conduce pentru moment la amânarea lor, asta în timp ce Moscova nu a oferit nimic substanțial în schimb, nu a făcut apel ca separatiștii să renunțe la a mai ocupa clădirile guvernamentale și la demobilizarea lor, iar alegațiile ei potrivit cărora trupele masate în apropierea graniței cu Ucraina pentru ‘exerciții militare” au fost retrase în bazele lor de dispunere sunt contrazise flagrant de realitate.

În afara activiștilor ucraineni care luptă împotriva omologilor lor pe străzile orașelor, persoanele cu simpatii proucrainene (sondajele arătând că aceștia sunt majoritari) sunt acum mult prea înspăimântate să își exprime punctul de vedere. Nu e greu de închipuit că mulți dintre ei nu se vor prezenta la urne pe 25 mai, la scrutinul pentru alegerea președintelui Ucrainei.

Povestea unei tinere protestatare din orașul Mariupol e tipică pentru starea actuală de fapt. Familia ei locuiește în centrul orașului, chiar lângă scena recentelor violențe, în timpul cărora forțele guvernamentale au luat cu asalt și au reușit să elibereze în noaptea de 7 mai, după lupte intense, sediul primăriei, ocupat cu o zi înainte de forțele separatiste proruse. A fugit la Kiev, în timp ce părinții și sora ei mai mică au rămas în oraș, prea înspăimântați că să mai iasă din casă. Acum intenționează să plece cu toții la casa lor de la țară sau poate chiar în Olanda, la o rudă, unde să stea până se mai liniștesc lucrurile.

Într-un discurs pe care l-a ținut la Bruxelles la sfârșitul lui martie, președintele Obama a declarat că vestul nu trebuie să permită Rusiei să pună în discuție ‘adevăruri care până în urmă cu doar câteva săptămâni păreau imuabile, cum ar fi faptul că în secolul XXI, frontierele nu pot fi retrasate cu forța în Europa”.

Dar Putin a avut nevoie de foarte puțină forță ca să dezmembreze Ucraina, Crimeea a fost anexată și această situație nu mai poate fi schimbată. Transformarea a ceea ce a mai rămas din țară într-o federație ar putea împiedica apropierea ei de vest, acesta fiind dealtfel scenariul în egală măsură cel mai probabil și cel mai dezirabil pentru Putin.