Acțiunile militare ale Rusiei în Crimeea în particular și în general întreaga criză ucraineană a uimit prin noua față a armatei ruse pe care o are în acest moment la dispoziție Kremlinul, dar dincolo de exercițiile militare regizate există în rândul specialstilor o dezbatere aprinsă asupra profunzimii reformelor nu doar în rândul forțelor speciale ale serviciului de informații militare sau a trupelor de semielită de desant aeropurtat, cât mai ales în rândul forțelor convenționale regulate. Oricum, dezbaterea aceasta e preferabilă unei o a doua incursiuni în Georgia sau în Ucraina de est, care să dea un răspuns definitiv acestei întrebări, permițând o comparație între ce au fost și ce sunt în acest moment forțele armate rusești.

Chiar și fără o demonstrație de forță a armatei ruse, conflictul din Ucraina se pare că va suspenda sau chiar va periclita reforma și modernizarea armatei, mai cu seamă a forțelor convenționale, aflate în acest moment în plin proces de sporire a capacității combative.

Ca un rezultat imediat al atitudinii Rusiei față de Ucraina, contractele cu țările vestice, infuzia de tehnologie și colaborarea pentru instruirea trupelor a fost amânată sau de-a dreptul anulată. Totodată, ministerul rus al apărării e ingrjorat de faptul că în loc să continue reformele, a început să se transforme într-o componentă a mașinii de propagandă a Kremlinului.

Înainte de debutul crizei ucrainene era programat ca la la sfârșitul lui 2014 să aibă loc recepția de către forțele armate ruse a unui centru ultramodern de antrenament, situat în Mulino, în vestul orașului Nijni- Novgorod. Această facilitate, construită de Rheinmetall Defense ar fi inclus o machetă a unui oraș în care trupele să exerseze lupta într-o zonă urbană (MOUT- Military Operation on Urban Terrain), zone de luptă cu scenarii interactive, numeroase poligoane de tragere și zone de exerciții tactice cu trageri de luptă. Valoarea estimată a contractului este de 120 de milioane de euro.

Centrul ar fi trebuit să asigure antrenamentul a 30.000 de militari în fiecare an, constituiți în eșaloane de la nivel pluton până la nivel batalion, îmbunătățind substanțial în câțiva ani capacitatea operațională tactică și interoperabilitatea forțelor terestre ruse.

Centrul de antrenament ar oferi în egală măsură atât posibilitatea trupelor să-și îmbunătățească actul de comandă, cât și să învețe și să exerseze diferite priceperi,de la cele de bază până la cele mai avansate, și cel mai important, ar crea un mediu în care diferite unități ar putea opera împreună sub o unică comandă interarme, totul în condiții cât se poate de realiste.

Această afacere însă, perfectată în timpul mandatul de ministru al apărării al progresistului Anatoli Serdiukov și al șefului Statului Major General al armatei ruse, generalul Nicolai Makarov, a fost suspendată și cel mai probabil va fi anulată la presiunea Statelor Unite și a aliaților din NATO.

Cu siguranță responsabilii din industria de apărare rusă vor nega aserțiunea potrivit căreia contractele militare cu firmele vestice sunt indispensabile și vor încerca să acrediteze ideea că tot ce are nevoie armata poate fi furnizat de complexul militar-industrial rusesc, dar acesta ar fi pur și simplu un neadevăr. Deja considerabile resurse financiare și nepermis de mult timp a fost risipit pentru a satisface în întregime nevoile programului de modernizare și reforma.

În cazul particular al centrului de antrenament de la Mulino a fost deja pierdut timp, aceasta cu efecte imediate asupra capacității combative a trupelor, acestea amânând cu cel puțin un an instruirea în această facilitate modernă, construită de germani după cele mai înalte standarde ale unui astfel de complex de antrenament.

O astfel de facilitate e vitală pentru instruirea rapidă și eficientă a militarilor în termen și a celor cu contract, lecție însușita de SUA în cei 13 ani de război din Irak și Afganistan, care neglijată ar fi condus la o prelungire inacceptabilă a timpului necesar instruirii recruților armatei americane.

Evenimentele din Ucraina au deteriorat legăturile militare ale Rusiei cu vestul, fapt demonstrat de controversa în cazul contractului de furnizare de către Franța a două vase de război din clasa Mistral. Pierderea facilității de la Mulino, precum și pierderea altor contracte va avea un efect de durată asupra modernizării armatei ruse, stopând un proces care se desfășura și așa anevoios.

Între timp, ministerul apărării a fost distras de la misiunea lui principală de noul sau rol mediatic în criza ucraineană. Cu nu mult timp în urmă, militarii ruși colaborau constant cu omologii lor din vest în proiecte comune cum ar fi combaterea traficului de stupefiante în Asia Centrală. E adevărat că vestul a fost cel care a inițiat suspendarea acestor acorduri, dar retorica agresivă a ministerului rus al apărării nu face altceva decât să toarne gaz pe foc, facând și mai dificilă o viitoare reluare a colaborării.

Apogeul acestei situații l-a constituit Conferința Internațională de Securitate de la Moscova din 23-24 mai, unde cei care au luat cuvântul din partea Rusiei au acuzat vestul că orchestrează un nou tip de război, sub forma revolutiilor colorate pe care le răspândesc pe glob.

Aceste luări de cuvânt decredibilizează ministerul rus al apărării, atâta timp cât sunt ignorate multitudinea diferitelor altor cauze ale revoluțiilor colorate, cum ar fi presiunile sociale, politice și economice. Mulți dintre participanții la conferință au aprobat dând politicoși din cap, dar remarcile ulterioare au revelat scopul principal al diseminării acestei informații -€“ un alt flux de știri destinat de Kremlin propriei populații.

Reforma militară e o victimă neglijată a crizei ucrainene, și atâta timp cât primele pagini ale ziarelor sunt pline de cuvinte de laudă la adresa noii înfățișări a armatei ruse, reculul crizei ucrainene poate prejudicia serios continuarea reformei militare și modernizarea armatei ruse.