Renunţarea la stagiul militar obligatoriu a adus şi aduce în continuare mari pagube statului, pe de o parte din cauza incoerenţei prevederilor legislative, iar pe de altă din cauza lipsei personalului specializat în gestionarea bunurilor Ministerului Apărării.
La mai bine de şapte ani de la intrarea în vigoare a unui amendament constituţional din 2003 care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opţional (începând din 23 octombrie 2006), autorităţile nu au fost în stare să elaboreze o legislaţie care să permită, într-un mod clar şi coerent, Ministerului Apără­rii să valorifice cazărmile şi nici terenurile şi construcţiile aferente.
Bunurile au fost transferate de-a lungul timpului de la Ministerul Apărării la Direcţia Domenii şi Infrastructuri, pentru ca apoi să ajungă în gestiunea unor instituţii publice sau a unor administraţii teritoriale, fără ca acestea din urmă să-şi îndeplinească angajamentele investiţionale.
Potrivit unui raport al Curţii de Conturi privind eficienţa măsurilor dispuse de Ministerul Apărării Naţionale pentru identificarea, gestionarea, conservarea şi valorificarea activelor fixe corporale excedentare din patrimoniu de către Direcţia „Domenii şi Infrastructuri” (D.D.I.) în perioada 2004 - 2013 au fost transferate din administrarea MApN în cea a altor instituţii pu­blice sau autorităţi ale unităţilor administrativ-teritoriale, în baza Hotărârilor de Guvern emise în acest sens, 449 imobile aparţinând domeniului public al statului, a căror suprafaţă totală este 19.526,76 ha de terenuri şi 1.383.213,01 mp de construcţii.
„Dintre acestea, se remarcă situaţia imobilelor (terenuri şi/sau construcţii) care au fost transfe­rate în perioada 2010-2012, în baza prevederilor a 24 de Hotărâri de Guvern, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea autorităţilor pu­blice locale, în scopul realizării de locuinţe prin programe derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, din care, ulterior fina­lizării proiectelor de investiţii, o parte să fie predate Ministerului Apărării Naţionale. Conform Hotărârilor de Guvern menţionate a fost transfe­rată suprafaţa totală de 554,2374 ha teren şi o suprafaţă construită desfăşurată de 256.785,98 mp, Ministerul Apărării Naţionale urmând să primească un număr de 9.338 locuinţe în diverse garnizoane cu cereri de locuinţe”, se arată în raportul Curţii de Conturi.
Potrivit acestuia, deşi pentru unele transferuri, prin Hotărârile de Guvern s-au prevăzut perioade maxime de timp pentru finalizarea lucrărilor, „până în prezent Ministerul Apărării Naţionale nu a primit niciun spaţiu locativ”.

De altfel, în cursul anului 2013 s-au împlinit termenele de 3 ani stabilite pentru finalizarea investiţiilor pentru majoritatea transfe­rurilor efectuate începând cu anul 2010. Având în vedere că autori­tăţile publice sau locale nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind transmiterea locuinţelor în administrarea ministerului, MApN are posibilitatea şi obligaţia de a iniţia proiecte de HG pentru reintrodu­cerea imobilelor transferate în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministe­rului Apărării Naţionale, urmând ca, ulterior, imobilele să fie intabulate cu drept de proprietate în favoarea statului român şi drept de administrare în favoarea ministerului.
„În toate aceste cazuri, autorităţile locale nu şi-au îndepli­nit până în prezent obligaţiile prevăzute de actele normative de aprobare a transferurilor, nefiind de­marată construcţia de locuinţe, cauza principală fiind inexistenţa finanţării din partea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe”, notea­ză Curtea de Conturi.

Procesul de restructurare şi modernizare a Armatei României, derulat în vederea alinierii la standardele structurilor euro-atlantice, a condus la diminuarea personalului militar de la aproximativ 350.000 de persoane în perioada în care serviciul militar era obligatoriu, la aproximativ 90.000 în prezent.
Această restructurare a avut drept consecinţă firească restrângerea numărului de cazărmi ope­rative ale forţelor armate, precum şi a personalului care asigura administrarea, gestionarea şi întreţinerea acestora.
Problematica acestor cazărmi excedentare nevoilor armatei a fost abordată în anul 2007, prin iniţierea procesului de transfer a unui număr de 160 de cazărmi dezafectate (desfiinţate) din admi­nistrarea structurilor MApN în administrarea Direcţiei „Domenii şi Infrastructuri” (D.D.I.), în baza Raportului nr. A 8323/2007.
O parte din cazărmile dezafectate, prevăzute prin Raportul nr. A 8232/2008, au fost preluate la nivelul D.D.I. şi în anii 2009, 2010 şi chiar 2012, scopul acţiunii fiind acela de a degreva structurile mili­tare luptătoare de sarcina admi­nistrării cazărmilor dezafectate şi concentrarea acestora exclusiv asupra cazărmilor active.
S-a preconizat că D.D.I. va stabili un program judicios de conservare a acestor cazărmi şi va asigura premisele valorificării acestora, în formele permise de cadrul legal în vigoare.

Astfel, pentru repararea şi întreţinerea cazărmilor dezafectate, în intervalul 2008 - 2013 a fost cheltuită suma de 78.000 lei, aceasta fiind utilizată integral doar pentru efectuarea de lucrări minime în vederea limitării infiltraţiilor şi evitarea deteriorării spaţiilor (punctelor) în care se asigură paza cazărmilor.
De asemenea, în intervalul 2008 - 2013, a fost cheltuită pentru plata utilităţilor la cazărmile dezafectate (doar iluminatul exterior şi cel necesar pazei), suma totală de 1,57 mil. lei, iar pentru asigurarea pazei a fost cheltuită suma totală de 1,87 mil. lei.
În ceea ce priveşte paza, pentru 62 de cazărmi aceasta s-a rea­lizat cu personal propriu sau prin externalizare, iar pentru 68 de cazărmi (poligoane şi terenuri) s-a recurs la „vizualizarea bilunară” de către personalul centrelor de domenii şi infrastructuri, din cauza lipsei personalului de pază.
Curtea de Conturi a constatat că nu au fost asigurate condiţii suficiente care să permită întreţinerea şi paza corespunzătoare a cazărmilor dezafectate, ceea ce a condus la o performanţă scăzută a Direcţiei „Domenii şi Infrastructuri” în conservarea construcţiilor şi în asigurarea integrităţii acestora.
Procedurile prin care s-a reali­zat valorificarea unor cazărmi sau a unor spaţii din cadrul acestora au fost transferul, închirierea sau concesionarea, aşa cum reiese din documentele puse la dispo­ziţia echipei de audit.

Raportul Curţii de Conturi arată că la data de 1 septembrie 2013, din totalul de 149 ca­zărmi dezafectate aparţinând domeniului public al statului şi aflate în evidenţa statistică şi administrarea D.D.I. erau închiriate doar 14 cazărmi, care cuprindeau o suprafaţă totală de teren de 120,78 ha şi construcţii în suprafaţă totală de 8.160,51 mp.
„Această situaţie relevă un grad foarte redus de valorificare prin închiriere a cazărmilor disponibile aflate în administrarea D.D.I. Astfel, ponderea terenurilor închiriate este de doar 4,12% din total, iar în cazul construcţiilor, această pondere este şi mai redusă, de 1,79% din totalul celor disponibilizate la nivelul armatei şi trecute în administrarea D.D.I”, se arată în raport.
Potrivit acestuia, din anul 2007 (an în care s-a demarat procesul de trecere a cazărmilor dezafectate în administrarea D.D.I.) şi până în anul 2013 „nu
s-a reuşit elaborarea unei strategii în domeniul valorificării cazărmilor dezafectate care să conţină obiectivele, principiile, căile de acţiune şi etapele valorificării cazărmilor excedentare nevoilor armatei, fiind identificate doar unele acţiuni/de­mer­suri, necorelate între ele sau în timp, în vederea valorificării, efectuate de către D.D.I. sau de conducerea ministerului”.
Principala cauză a ne­ela­borării unei astfel de strategii pe termen mediu şi lung privind va­lorificarea cazărmilor dezafectate o reprezintă lipsa unei coerenţe pe termen mediu şi lung a Planului de restructurare şi reorganizare a armatei realizat la nivelul MApN (Statul Major General).
„Există şi alte cauze ale neela­borării unei astfel de strategii şi implicit a gradului redus de va­lorificare a cazărmilor dezafectate, cum ar fi lipsa personalului de specialitate, determinată de trecerea în rezervă a specia­liştilor militari, corelată cu lipsa suplimentării de posturi în perioada supusă auditului”, se arată în documentul citat.