Forţele Navale ale SUA îşi propun să instaleze viitoarele tunuri electromagnetice la bordul distrugătoarelor din clasa Arleigh Burke. Aceste nave patrulează de obicei în Marea Mediterană şi în Marea Neagră.

Informaţii referitoare la tunurile electromagnetice au fost oferite presei americane de căpitanul Mike Ziv, manager de program pentru sistemele de arme electrice, cu prilejul unui simpozion al Ligii Navale din SUA.

Potrivit căpitanul Mike Ziv, SUA vor monta tunuri electromagnetice mai întâi pe cele trei distrugătoare din clasa DDG 1000. Fiecare dintre acestea are un deplasament de 15482 de tone, fiind mai mari decât distrugătoarele Arleigh Burke, care au numai 9500 de tone. Un studiu referitor la instalarea tunurilor electromagnetice pe navele DDG 1000 se va finaliza până la sfârşitul anului 2015.

DDG 1000 vor avea un sistem energetic integrat, care va asigura atât propulsia electrică a navei, cât şi puterea necesară funcţionării tunului electromagnetic.

Ulterior, Forţele Navale vor adapta tunurile electromagnetice şi pe navele mai mici, din clasa Arleigh Burke (DDG 51). Aceste nave au baza în Marea Mediterană şi intră frecvent în Marea Neagră, pentru a participa la exerciţii împreună cu România, Bulgaria şi Ucraina.

Tunurile electromagnetice, în curs de testare, utilizează curentul electric de o intensitate uriaşă (3 până la 5 milioane de amperi) pentru a crea un câmp electromagnetic apt să lanseze un proiectil cu viteza de 7,5 Mach (de 7,5 ori viteza sunetului).

Concret, viteza proiectilului este de circa 2000 de metri pe secundă, adică de trei ori mai mult decât a majorităţii proiectilelor uzuale, notează presa americană.

Cadenţa de tragere a unui tun electromagnetic este de circa 10 proiectile pe minut, iar raza lor de acţiune este de circa 100 de mile marine (180 de kilometri).

Până acum, SUA au testat tunurile electromagnetice împotriva unor ţinte fixe. În viitor, ele vor putea lovi şi ţinte mobile, putând servi şi pentru interceptarea rachetelor de croazieră.