Parlamentul francez a votat în favoarea noii legi a serviciilor secrete, prin care acestea primesc atribuţii sporite în ceea ce priveşte supravegherea. Legea oferă şanse noi, dar implică şi riscuri.

Franţa are o nouă lege privind actele de supraveghere întreprinse de serviciile de informaţii, după ce Parlamentul de la Paris a ratificat actul normativ. În favoarea acestuia s-au pronunţat, în ambele camere legislative, atât socialiştii aflaţi la guvernare, cât şi conservatorii din opoziţie. În acest fel, statul francez este îndreptăţit la măsuri ample de prevenire a ameninţărilor digitale.

În dezbaterea publică a proiectului a fost atins cu precădere un aspect major: combaterea terorismului. Acesta este însă doar unul din punctele reglementate de noua lege. Alte cinci aspecte intră sub efectul acesteia: apărarea independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriale; "interesele esenţiale" ale politicii externe a Franţei; interesele economice, industriale şi ştiinţifice ale ţării; prevenirea tuturor tentativelor de subminare a ordinii publice şi lupta împotriva criminalităţii organizate.

Cutii negre şi semnale slabe

Pentru a implementa aceste obiective, cele şase agenţii de servicii de informaţii ale Franţei au primit atribuţii mult extinse. Ele pot instala aşa-numite „cutii negre” la furnizorii de Internet şi la siteurile de social media. Aceste dispozitive nu preiau conţinuturi, ci înregistrează datele de conectare. În acest fel este vizată interceptarea aşa-numitelor „semnale slabe”: este vorba de date de conectare care ar indica potenţiale pericole, precum pregătirea unor atentate teroriste. Aceste riscuri nu pot fi citite direct din datele înregistrate de cutiile negre, ci trebuie interpretate de serviciile de informaţii. În cazuri suspecte, ele pot decide anchetarea identităţilor utilizatorilor interceptaţi. Datele vor fi preluate la nivel central. Legea mai prevede înregistrarea apelurilor telefonice şi a comunicaţiilor online ale persoanelor aflate sub suspiciune.

Juridic, utilizarea noilor instrumente va fi verificată de o instituţie nouă - Comisia Naţională de Controlare a Tehnicilor de Spionaj. Aceasta va trebui să se pronunţe pentru fiecare caz în parte. Instituţia îl va autoriza apoi pe premier să ia măsurile necesare. În caz de „maximă urgenţă”, premierul Franţei poate însă lua decizii şi fără consultarea noii Comisii.

Logica suspiciunii

Cei care se opun legii au criticat-o deosebit de dur. Amnesty International, Liga Drepturilor Omului şi alte organizaţii similare au calificat legea într-o declaraţie comună drept „liberticide” - adică act de ucidere a libertăţii. Într-un interviu cu Amnesty International, juristul şi eseistul Denis Salas a declarat că, în opinia sa, legea are un defect major: ea vizează persoane despre care doar se bănuieşte că ar putea fi periculoase. Legea nu se bazează pe dovezi, ci doar pe prezumţii în ceea ce priveşte pericolul reprezentat de anumiţi suspecţi. „Astfel cade victimă 'delincventul potenţial'. El nu a făcut de fapt nimic rău, dar este suspectat oricum. În acest fel se sacrifică libertatea pe baza unor simple presupuneri.”

Un argument similar a prezentat în paginile cotidianului „Le Monde” jurnalistul rus Evgeny Morozov, specializat în analizarea urmărilor politice ale revoluţiei digitale. Legea riscă să transforme rapid prea multe persoane în suspecţi. „Dacă există algoritmuri care ne pot recomanda filme care ne-ar putea plăcea, de ce nu ne-ar putea semnala în aceeaşi logică şi suspecţi pe care i-am putea ancheta?” Morozov mai arată că punctul privind asigurarea "intereselor politicii externe a Franţei" nu este definit concret şi permite prea mult spaţiu de manevră.

Servicii secrete la limita capacităţilor

Susţinătorii legii, mai ales premierul Manuel Valls şi ministrul de Interne Bernard Cazeneuve, apără noile reglementări: „Descoperirea, analizarea şi înţelegerea pericolelor care planează asupra Franţei înseamnă să garantăm securitatea ţării”, a postat Valls pe pagina oficială de Twitter a guvernului francez. El a arătat că, în prezent, 1730 de cetăţeni francezi sunt implicaţi direct sau indirect în sprijinirea jihadiştilor din Siria şi Irak. Mai puţin de jumătate dintre jihadiştii de origine franceză ar fi fost identificaţi înainte de plecarea acestora spre ţările menţionate.

Ministrul Cazeneuve a explicat că statul francez supraveghează în prezent 3000 de persoane considerate potenţial periculoase. Serviciul francez de securitate internă ar dispune doar de aproximativ 3000 de agenţi. „Avem deci nevoie de noi mijloace tehnologice şi juridice, precum şi de personal şi resurse noi.” Serviciul ar urma să angajeze încă 500 de persoane.

Peste cinci ani, Parlamentul francez va analiza eficacitatea noilor măsuri. Până atunci, cetăţenii au la dispoziţie timp de analiză a costurilor şi beneficiilor noilor prevederi care schimbă balanţa dintre libertate şi securitate.