Rezumat

Decizia din 5 iunie a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de a porni o anchetă oficială împotriva prim-ministrului Victor Ponta, este rezultatul unei campanii de reglementare internă, plus strategia geopolitică a Vestului. Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană au încurajat de-a lungul timpului ţări din întreaga lume să adopte măsuri anticorupţie agresive. Eliminarea corupţiei creează condiţii mai echitabile la nivel global şi îmbunătăţeşte accesul companiilor occidentale. Guvernele occidentale sunt, de asemenea, libere să conlucreze cu factori de decizie locali, fiind mai puţin preocupate de practici de corupţie din politica externă.

Investind în ţări precum România, guvernele occidentale câştiga influenţă semnificativă atunci când vine vorba despre politica externă de luare a deciziilor la nivel regional. În acelaşi timp, reducerea corupţiei înseamnă figuri publice cheie mai puţin expuse mituirii, estorcării sau forţării. Acest lucru reduce capacitatea unor guverne străine, cum ar fi Rusia, de a domina anumiţi politicieni şi factori economici de decizie. Aceste imperative vestice, împreună cu dorinţa de combatere a corupţiei a anumitor instituţii interne (legate de Occident) contribuie la o schimbare instituţională în România.

Analiză

Pentru Statele Unite, România este un aliat-cheie pe muchia de Est a NATO. Situată pe malul Marii Negre, printre alte ţări - Moldova şi Ucraina - România este un partener strategic în competiţia dintre Occident şi Rusia pentru influenţă în regiune. Totodată, de la izbucnirea conflictului Ucraina, România s-a alăturat Poloniei şi statele baltice în presiunile pentru o prezenţă mai mare a SUA şi NATO în regiune. De fapt, în ultimii ani România a devenit una dintre cele mai prooccidentale ţări din Europa de Est.

Începând cu mijlocul anilor 1990, SUA şi România au dezvoltat o relaţie strânsă de lucru, mai ales între Serviciul Român de Informaţii şi omologii din SUA. Mai nou, relaţia a început să se concentreze pe investiţiile americane, în special în resurse energetice: România are un potenţial mare de petrol şi gaz natural pe teritoriul ţării, precum şi rezerve în apele maritime. Astfel, e de înţeles de ce promovarea stabilităţii în România şi reducerea influenţei ruse sunt obiectivele-cheie ale Statelor Unite. Sprijinul activ al Washingtonului în eforturile anticorupţie din România este doar o metodă a SUA de a-şi atinge obiectivele.

Pentru Uniunea Europeană, o Românie stabilă, cu imunitate faţă de influenţa politică a Rusiei este, de asemenea, o prioritate. Ca şi SUA, blocul vede România ca pe un membru strategic al NATO. În acelaşi timp, mai multe guverne din Uniunea Europeană îşi doresc ca România, unul dintre cei mai săraci membri ai UE, să depună mai multe eforturi pentru a-şi ţine populaţia ţării acasă. În 2007, anul în care România a aderat la Uniunea Europeană, peste jumătate de milion de români au părăsit ţara în căutare de oportunităţi economice în altă parte. De atunci, numărul românilor care pleacă a scăzut, un motiv fiind şi investiţiile UE pentru a îmbunătăţi condiţiile economice din România. Între anii 2014 şi 2020, România va primi 23 de miliarde de euro (aproximativ 26 de miliarde de dolari) de la Fondul de Coeziune al UE. Eforturile anticorupţie nu sunt doar un instrument de garantare a angajamentul României faţă de Vest, ci şi un mod de a motiva potenţialii migranţi români să rămână în ţara lor.

Ce înseamnă acest lucru pentru România

Campania anticorupţie a fost extinsă, dacă nu accelerată, prin mijloace care au o semnificaţie profundă pentru România. Decât să aibă loc o serie de operaţiuni de anticipare, eforturile de eradicare a corupţiei au potenţialul de a aduce o schimbare instituţională prin punerea luminilor pe eşaloanele de vârf ale Guvernului. Primari, miniştri, membri ai parlamentului şi un fost prim-ministru au ajuns în vizor, pe lângă alţi oficiali şi rude ale politicienilor de rang înalt. Aceştia sunt învinuiţi de spălare de bani, luare de mită şi abuz de putere. Impactul a fost unul de anvergură, iar ancheta, după cum se vede, este încă departe de sfârşit.

Ponta este cea mai recentă ţintă. Alţi politicieni români de rang înalt au căzut victime în campania anticorupţie, iar parlamentul chiar a fost de acord să fie eliminată imunitatea unor deputaţi, în rezultat mai mulţi politicieni au ajuns la închisoare. Cu toate acestea, decizia DNA de a cere parlamentului să ridice imunitatea actualului prim-ministru şi refuzul deputaţilor de a face acest lucru este un episod important în încercările Direcţiei Anticorupţie de a stârpi practicile de corupţie şi interesele înrădăcinate.

Puteri din afara ţării au jucat un rol esenţial în încurajarea şi facilitarea campaniei anticorupţie în România. Cele două agenţii guvernamentale româneşti din spatele campaniei - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Serviciului Român de Informaţii - au legături strânse cu Occidentul, în special în ceea ce ţine de terorism, securitate cibernetică, corupţie şi crimă organizată. Statele Unite sprijină intens acest instituţii. Şeful DNA, Laura Kovesi, a primit un premiu din partea Ambasadei SUA la Bucureşti în 2014, iar când directorul FBI, James Comey, a vizitat România martie 2015, oficialul a avut întrevederi cu Kovesi şi cu noul şef al Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig.

Totodată, SUA a luat măsuri directe pentru a eradica practicile de corupţie în România: Hoyt Yee, asistentul adjunct al secretarului de Stat pentru Europa şi Eurasia, a declarat acum o lună că unor oficiali români li s-a interzis accesul pe teritoriul SUA din cauza acuzaţiilor de corupţie. Stabilirea unor relaţii strânse cu agenţiile româneşti şi oferirea accesului la expertiza SUA în desfăşurarea propriilor activităţi este un element important în eforturile Washingtonului de a asigura un sistem politic stabil în Europa de Est.

Schimbarea instituţională

Încercările anterioare de a lupta împotriva corupţiei au fost, în mare măsură, ineficiente până când Partidul Social Democrat a pierdut controlul guvernului în anul 2005. Unii membri ai elitei de la Bucureşti au avut legături vizibile cu Kremlinul încă de pe vremea dictaturii comuniste în România. În timp ce cultura politică dominantă a supravieţuit, împreună cu practicile care au fost tolerate ani de zile, opoziţia nu a început în serios lupta pentru combaterea corupţiei până în 2013, când Kovesi a preluat controlul DNA. Cu implicarea SRI, agenţia condusă de Kovesi a început urmărirea penală a politicienilor din toate partidele şi de la toate nivelurile de guvernare. Dar sarcina este una formidabilă. Chiar şi acum, în ciuda eforturilor lui Kovesi, mai există un bastion important al corupţiei în cercurile politice şi de afaceri din România, care vor continua să destabilizeze ţara. Votul Parlamentului de a permite prim-ministrului să-şi păstreze imunitatea sa politică este un exemplu de rezistenţă în continuare a sistemului politic din România faţă de tendinţa anticorupţie.

Este important să realizăm că până în prezent doar un mic segment al societăţii a fost afectat în mod direct de ajustarea instituţională în creştere. Investigaţiile şi învinuirile au afectat, desigur, membrii tuturor partidelor politice importante în toate eşaloanele guvernului. Dar campania anticorupţie nu a transformat decât doar câteva dintre instituţiile ţării. Multe alte persoane sunt ţinte potenţiale ale urmăririi penală şi au interese mari atunci când vine vorba despre protejarea lor înşişi. Reacţia publicului la decizia Parlamentului de a-i lăsa premierului Ponta imunitatea va arăta clar în ce măsură schimbarea instituţională este o prioritate pentru alegătorii români, spre deosebire de politicieni.

România nu este singura ţară din regiune care a stârnit interesul guvernelor occidentale care au o poziţie puternică în ceea ce ţine de eradicarea corupţiei. Washington a interzis şase oficiali maghiari la intrarea în Statele Unite în octombrie 2014. Aceeaşi măsură i-a vizat pe mai multe oficiali bulgari. Atât Ungaria, precum şi Bulgaria sunt ţări în care anumiţi oameni de afaceri şi oligarhi importanţi au legături cu Rusia. SUA sunt deosebit de preocupaţi de potenţialul Kremlinului de a influenta deciziilor politice în aceste ţări. În ceea ce priveşte Bulgaria, Germania a susţinut cu voce puternică măsurile anticorupţie, atrăgând atenţia asupra progresului realizat de România în acest domeniu, precum şi lipsa acestora în Bulgaria. Cu toate acestea, oficialii bulgari s-au împotrivit eforturilor de a împuternici sistemul judiciar al ţării. Tensiunea în jurul situaţiei din Ucraina şi creşterea concurenţei în regiune ar putea continua şi odată cu ea cresc şi eforturile SUA de combatere a corupţiei şi de a reducere influenţa ilicită a Rusiei.

Campania anticorupţie în România nu va fi întotdeauna în stare să depăşească interesele puternic înrădăcinate în sistemul politic al ţării. Confirmarea imunităţii lui Ponta ilustrează această rezistenţă. Succesele recente ale campaniei însă, precum demisiile sau arestările unor figuri proeminente, sunt punctul de schimbare a situaţiei. Indiferent dacă Ponta va fi înlocuit, cei care duc lupta anticorupţie anunţă o schimbare instituţională în politica românească, cu bune şi cu rele. Campania ar putea încetini reformele, împiedica tranzacţiile de afaceri şi crea incertitudine în birocraţia din România, în situaţia în care funcţionarii îşi adaptează practicile pentru a face faţă noilor condiţii. Pe termen lung însă, campania anticorupţie are puterea de a crea un climat sănătos pentru afaceri şi de a face din România un aliat mai de încredere pentru guvernele occidentale.