Witold Gadowski e un cunoscut jurnalist polonez de investigaţie şi reporter de război. Acesta a vizitat Siria şi Turcia în vara acestui an ca să documenteze Statul Islamic şi valul de migranţi care s-a pornit spre Europa. Într-un interviu acordat publicaţiei poloneze fronda.pl acesta a declarat că toate graniţele Statului Islamic sunt controlate de trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki, iar pedeapsa pentru încercarea de a fugi este răstignirea. Ceea ce presupune că din teritoriu se pleacă doar cu aprobarea Statului Islamic. „Concluziile le trage fiecare”, spune Witold Gadowski.

Specialist în probleme de securitate şi reforma poliţiei, expert în problematica activităţii serviciilor secrete, Witold Gadowski este autorul unor lucrări despre activităţile serviciilor secrete ruse FSB, GRU şi SVR pe teritoriul polonez. A realizat mai multe filme documentare despre terorism, crima organizată, corupţie şi vechile structuri comuniste. Autor de nuvele, poezii şi romane, predă reportajul jurnalistic la Universitatea Pontificală Ioan Paul al II-lea, Facultatea de Jurnalism şi Comunicare Socială. Mai multe despre activitatea lui Gadowski, la finalul interviului:



Jakub Jałowiczor, fronda.pl: Arătaţi în filmul „Insha Allah. Sângele martirilor” situaţia dramatică a yazizilor şi a creştinilor în Irak şi în Siria – violuri, omoruri, răpiri de către Statul Islamic (SI). Afluxul de imigranţi ar putea face ca astfel de lucruri să înceapă să se întâmple şi în Europa? Sau pericolul este totuşi îndepărtat?

Witold Gadowski: Trebuie să încep cu începutul. În primul rând, văd o mare nedreptate în ceea ce se întâmplă în Europa, pentru că adevăratele victime ale războiului se află în prezent în taberele din Kurdistanul irakian, în sudul Turciei şi Libanului. Sunt acolo de mai mult de un an. Sunt şiiţi, yazizi şi creştini. Îi menţionez în mod deliberat în această ordine, deoarece în ordinea aceasta sunt persecutaţi. Şiiţii sunt pur şi simplu ucişi imediat. Femeile yazide sunt violate, copii yazizi sunt vânduţi în târgurile de sclavi, iar bărbaţii sunt ucişi. Creştinii fie trec la Islam şi apoi sunt la mila sau ne-mila oamenilor Statului Islamic, fie sunt ucişi sau împovăraţi cu o taxă numită Jizya, al cărei cuantum este determinat arbitrar. Acestea sunt grupurile cele mai persecutate de pe teritoriul Siriei şi Irakului. Vorbim despre provinciile irakiene Diyala, Anbar, o parte din Ninive precum şi Salah ad Din. În Siria, este vorba practic de 2/3 din teritoriu. Aceste victime ale războiului se află de mai mult de un an în tabere, pentru că au trebuit să fugă din oraşele lor. Un exemplu în acest sens este depopularea oraşului Karakos din Valea Ninivei, din care 60 de mii de creştinii au fost nevoiţi să fugă într-o singură zi din calea Statului Islamic. Toţi au ajuns în Kurdistanul irakian. Vă puteţi imagina fuga bruscă a unui oraş 60 de mii de locuitori. Am vorbit cu episcopul Nicodim, care a fost patriarh al Mosulului şi a trebuit şi el să fugă. El a relatat că religia este tratată acolo ca în zilele Revoluţiei bolşevice. Hoardele năvălesc în biserici, le jefuiesc, le profanează, le devastează. În timp ce vorbea, episcopul plângea.

Acestea sunt adevăratele victime ale războiului.




Dar cei care acum năvălesc în Europa sunt mai ales bărbaţi tineri, veniţi nu-se-ştie-de-unde. Aceşti oameni încalcă orice reguli, intră în Europa pe căi infracţionale şi sunt imediat prezentaţi drept refugiaţi. Ni se spune că Europa le datorează asistenţă umanitară. De ce Europa nu-i ajută pe aceia care sunt victimele reale ale războiului? Acei oameni sunt de un an în tabere de refugiaţi şi fac demersuri, fără succes, încercând să obţină viză pentru ţările europene. Europa nu le dă viză. Aici este o profundă nedreptate.

Aceşti infractori care invadează Europa iau locul victimelor reale ale războiului. Printre ei sunt foarte puţini creştini, foarte puţini yazizi şi foarte puţini kurzi, care suferă într-adevăr din cauza Statului Islamic. Cei mai mulţi dintre ei sunt şmecheri care şi-au putut permite să pună 10 mii de dolari pentru a fi transportaţi pe Bătrânul Continent de către mafie. 90 la sută dintre ei sunt aduşi aici pe cale infracţională de mafia turcească, albaneză şi rusă.




fronda.pl: Europa spune că finanţează taberele de refugiaţi din Orientul Mijlociu. Acesta nu este un ajutor real?

WG: E foarte puţin. În prezent ajutorul vine din Franţa, în parte din Germania, un mic sprijin din Marea Britanie, ceva a ajuns şi din Polonia. Asta e tot. Ajutorul este iluzoriu. Imaginaţi-vă cum e să stai tot anul în cort, când vara temperatura este de 50 grade, iar iarna scade la zero şi uneori e şi zăpadă. Familii întregi suferă, pur şi simplu. Şi pe aceşti oameni nimeni nu îi ajută. În schimb, dintr-o dată, toată lumea s-a grabit să-i ajute pe infractorii care au năvălit în Europa şi încearcă să se stabilească aici prin metoda faptului împlinit. Nu au documente, nu ştim cine sunt, nu ştim ce intenţii au. Cei mai mulţi sunt musulmani care nu se vor integra în societate, în locurile în care se vor instala. Este pur şi simplu un pericol, pentru că va exista o problemă islamică în fiecare dintre ţările în care ajung aceşti refugiaţi. Şi ce înseamnă problema islamică, vedem în Europa de Vest. Mai ales la Paris, Bruxelles şi mai recent în oraşele germane.

fronda.pl: Marsilia este un exemplu clasic.

Marsilia este pur şi simplu arabă.

fronda.pl: Statul Islamic a prezis deja de acum câteva luni că va inunda Europa cu imigranţi şi că între aceştia vor ascunde teroriştii. Asistăm la realizarea acestui scenariu?

WG: Ştiu foarte puţin despre Statul Islamic, ca toată lumea, dar încerc să fac rost de toate informaţiile disponibile. Am ceva surse de informare. Din informaţiile mele rezultă că toate graniţele Statului Islamic sunt controlate minuţios de aşa-numitele trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki. De ce? Deoarece majoritatea veniturilor SI provin din contrabandă şi trafic transfrontalier. Prin urmare, SI trebuie să controleze graniţele ca să aibă bani pentru existenţă şi dezvoltare. Este un organism normal de stat. Bugetul Statului Islamic se ridică în prezent la peste 800 milioane de dolari pe an. Statul Islamic vinde ilegal mai mult de 60 de mii de barili de petrol pe zi.

fronda.pl: O mare parte ajunge în Europa.

WG: Toată cantitatea este cumpărată ilegal de companii iraniene şi turceşti. Mai târziu ajunge în Europa şi în alte ţări. De exemplu, în Israel, ca petrol turcesc. Sau în alte ţări – nu şi în Israel – ca petrol iranian. Dealerii cumpără acest combustibil la jumătate de preţ, adică la aproximativ 25 de dolari barilul, de la SI. De aceea SI îşi păzeşte graniţele. Pe acolo nici un şoarece nu se strecoară. Pedeapsa pentru încercarea de a fugi este, atenţie: răstignirea. Acesta reprezintă într-adevăr un factor de descurajare. Nimeni nu are încredere în nimeni. Pe tot cuprinsul Statului Islamic acţionează serviciile secrete AMNI care funcţionează perfect, utilizează provocarea şi toate metodele clasice. Dacă din Siria pleacă brusc câteva mii de oameni, asta se poate întâmpla numai cu aprobarea Statului Islamic. Concluziile le poate trage fiecare.

fronda.pl: Cum au fost organizate toate acestea? Statului Islamic i s-au alăturat mai mulţi ofiţeri şi lucrători ai diferitelor servicii din Irakul lui Saddam Hussein. Ei sunt cei care constituie aparatul de represiune şi aparatul de stat al califatului?

WG: Statul Islamic este o creatură foarte interesantă. Rămâne în conflict cu Al-Qaeda, cu aripa armată a acesteia din Siria, adică Frontul Jabbat al-Nusra. Acest stat nu ar fi existat dacă nu s-ar fi produs o coincidenţă a mai multor factori şi putem să ne întrebăm dacă ea s-a produs întâmplător. În primul rând, din închisorile iraniene, şi mai ales din cele siriene, au fost eliberaţi mii de oameni care ispăşeau pedepse pentru pentru terorism şi jafuri. Deodată, în decurs de câteva luni, aceşti oameni au fost eliberaţi. Desigur, imediat au îngroşat rândurile Statului Islamic. Acesta este o observaţie. A doua este că, după ce, în 2003, americanii l-au învins pe Saddam Hussein, administratorul american din Irak, Paul Bremmer şi primul ministrul Al-Maliki i-au dat afară din armată pe toţi ofiţerii superiori. Aceste ofiţeri superiori au ajuns în armata Statului Islamic. S-au transformat din socialişti, sprijinitori ai partidului BAAS, în islamişti. Şi-au lăsat bărbi şi alcătuiesc acum statul major militar al IS. Statul Islamic este condus de oameni din Irak, nu din Siria. În plus, guvernul şiit al lui Al-Maliki a început persecuţia suniţilor. Aceasta a făcut ca triburile sunnite vrând-nevrând să înceapă să se alăture Statului Islamic şi şă se supună califului auto-proclamat de Al-Bagdadi. Şi încă un lucru. Al-Maliki a dizolvat miliţia sunnită care lupta împotriva extremiştilor. Erau peste 100 de mii oameni. 85000 dintre aceştia au rămas pe afară într-o singură zi. Ce s-a întâmplat cu ei? Majoritatea au ajuns la SI. Instruiţi, înarmaţi şi experimentaţi. Aceşti oameni sunt acum cadrele SI. Desigur, acestora li se adaugă şi alţi noi-veniţi, cum ar fi un mare grup de ceceni foarte apreciaţi acolo.

fronda.pl: Sunt, de asemenea, şi europeni.

WG: Da, dar în primul rând ajung acolo indivizi din Arabia Saudită, Qatar, Yemen, Emiratele Arabe Unite. Sunt foarte mulţi astfel de indivizi. Din Qatar şi Arabia Saudită curg şi bani de la sponsori informali, ascunşi. Toate aceste lucruri explică de ce Statul Islamic este în creştere. El îşi are propria structură: este condus de Al-Baghdadi, care are în subordine doi prim-miniştri – unul în Siria şi unul în Irak – ce se folosesc doar de pseudonime de război, nu de nume. SI nu utilizează comunicaţii telefonice sau prin satelit. Are în acest scop un excelent departament de curierat care a fost extins într-atât, încât orice informaţie este transmisă prin ştafete din gură, în câteva ore, în întreaga ţară.

fronda.pl: Aşa ceva nu se poate intercepta prin mijloace electronice

WG: Absolut. Statul Islamic a tras concluzii din înfrângerea talibanilor în Afganistan şi nicăieri nu alcătuieşte formaţiuni militare de mari dimensiuni. Trupele sunt plasate printre civili, ceea ce face imposibile atacurile din aer şi face războiul imposibil de câştigat prin bombardamente aeriene. Conflictul cu Statul Islamic poate fi câştigat doar pe teren şi nimănui nu-i trece prin cap să facă asta, cu excepţia kurzilor şi şiiţilor. Dar nici şiiţii din sudul Irakului, dintre care mai mult de 120 de mii fac parte din miliţii, şi cu atât mai puţin kurzii, nu sunt înarmaţi de către Statele Unite şi ţările aliate. Peshmerga („cei care înfruntă moartea”, NT) kurzi, care au oprit ofensiva Statului Islamic în nordul Irakului, folosesc arme din epoca sovietică precum şi armele capturate de la SI. În schimb, Statul Islamic are cele mai noi echipamente americane. Pentru că SI a capturat în luna iunie a anului trecut, la Mosul, dotarea a trei divizii, inclusiv unităţi blindate şi de artilerie. Aceste divizii pur şi simplu au fugit din oraş şi au lăsat pe loc tot parcul de maşini şi armamentul. SI este bine condus, bine înarmat şi îşi crează în permanenţă noi variante strategice de acţiune. Este foarte dificil de învins prin abordarea clasică „bombardăm şi ceva o ieşi”.

fronda.pl: Multe ţări din Occident abordează problema în acest fel. Acum şi Franţa se va angaja mai mult în raiduri.

WG: Raidurile sunt complet ineficiente. În plus, ele sunt executate în principal asupra rafinăriilor, pentru a afecta filonul financiar al SI. Dar imediat după raiduri, apar specialişti din China, Iran şi Rusia care pentru sume uriaşe de bani reconstruiesc rapid instalaţiile distruse. În plus, statul islamic are instalaţii portabile în miniatură de rafinare a petrolului. Cu randament redus, pentru că una poate procesa cca. o mie de barili pe zi, dar ele costă doar câteva zeci de mii de euro şi pot înlocui rafinăriile clasice. Capacitatea de exploatare din terenurile capturate este evaluată la 120 de mii de barili pe zi. Producţia reală este de aprox. 60 de mii de barili. Asta înseamnă un venit de peste 3 milioane dolari pe zi, numai din petrol. În plus, statul islamic practică intens traficul cu obiecte de artă, obiecte arheologice. Nu este adevărat că monumentele culturale antice sunt distruse. Ele sunt vândute şi aduc venituri mari. În proporţie de 90 la sută, aceasta se face prin mafia rusă. De pe urma Statului Islamic şi a valului de refugiaţi câştiga mafiile ruseşti, turceşti şi albaneze. Din portul Vlora din Albania porneşte un exod mare de bărci gonflabile de mare viteză operate de mafia albaneză. Care este sursa acestui val de refugiaţi? După părerea mea, au fost apăsate câteva butoane. Unul la Ar-Rakkah, reprezentând capitala Statului Islamic: dăm drumul unui val necontrolat de refugiaţi în Europa, iar printre ei, infiltrăm agenţi AMNI. În cadrul AMNI, vă amintesc, există un departament de asasinate şi sinucideri. Un departament separat se ocupă de aceste lucruri şi menţine comunicarea cu toată reţeaua de lupi singuratici răsfiraţi prin lume şi gata de a fi şahizi, adică atentatori sinucigaşi. Acest lucru este foarte periculos şi dificil, practic imposibil de detectat. S-a mai apăsat un buton la Ankara, care a dat drumul unui mare val de refugiaţi.

fronda.pl: Îşi curăţă terenul de kurzi.

WG: Îşi curăţă terenul de kurzi, dar kurzii nu vor să fugă. În schimb, aproape 2 milioane de refugiaţi din Siria se află în sudul Turciei. Acestora li se dă drumul în Europa. După părerea mea, a mai fost apăsat un buton şi la Moscova, care vrea să se implice în Orientul Mijlociu mai mult decât până acum. Şi vrea, prin acest val de refugiaţi, să ţină Europa în şah – chiar şi Statele Unite, într-o măsură mai mică. Prin urmare, există interes în cel puţin trei locuri şi cred că şi Teheranul este implicat.


Interviu realizat de Jakub Jałowiczor | Traducere: Anca Cernea

Citeşte şi General sirian, interviu de Witold Gadowski: Rusia instruieşte fanatici care apoi îngroaşă rândurile Statului Islamic LINK

Din biografia lui Witold Gadowski:

în anii ’80, membru NZS (Solidaritatea Studenţească) şi fondator al clubului politic subteran „Okop” (Tranşeea) ; membru fondator al Comitetului Civic „Solidaritatea” din Malopolska.
în anii ’90 a fost corespondent de război în Balcani ; a organizat convoaie de ajutor pentru victimele războiului din Kosovo.
2000-2002 – director al Departamentului de Informaţii al Universităţii Nicolaus Copernicus şi purtătorul de cuvânt al primarului Cracoviei Andrzej Gołas.
2007- 2009 – directorul filialei Cracovia a TV Poloneze
ai – octombrie 2010, şeful programului 1 al TV Poloneze
a publicat, printre altele, în „Rzeczpospolita”, „Wprost”, „Dziennik Polskil” şi ziare poloneze din exil
jurnalist şi reporter de investigaţie la „Gazeta Polska”
din 2012 colaborează la revista „WSieci”

a realizat seria de reportaje „Negustorii Morţii”, despre terorismul contemporan
co-autor al unor interviuri cu Ilich Ramirez Sanchez („Carlos Şacalul”) şi soţia acestuia, Hans Joachim Klein, Astrid Proll, fondatoare a Rote Armee Fraktion RAF, Peter Juergen Boock, unul dintre liderii celei de-a doua generaţiii RAF, şi cu fiica lui Ulrike Meinhof.
co-realizator a două reportaje privind conexiunile poloneze ale lui Abu Nidal
2004 laureat al premiului Grand Press, categoria jurnalism de investigaţie pentru filmele de televiziune „Mafia combustibilului 1 şi 2″
2006 nominalizat pentru premiul Andrzej Wojciechowski
2006 laureat al premiului „Watergate”, al Asociaţiei Jurnaliştilor Polonezi categoria jurnalism de investigaţie pentru reportajul „Meciul pentru PZU” (despre sforăriile legate de privatizarea companiei de stat de asigurări din perioada comunismului)
2008, laureat al premiului „Watergate” pentru o reportajul „Mafia rusă, guvernul polonez şi gazul”
2009, laureat al premiului Grand Prix la cea de-a III-a Gală a Reportajelor TV de Investigaţie şi de intervenţie ”Camera Ascunsă” din Łodz,
laureat al Galei „Bazar”, Poznan, laureat al Premiului Jurnaliştilor din Malopolska pentru jurnalism de investigaţie
autor al volumului „Negustorii Morţii. Conexiunile polonezecu terorismul mondial”, apărut în 2010

a regizat primul documentar din Polonia despre piaţa internaţională a traficului de organe umane
în 2013, laureat al premiului internaţional acordat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, la Festivalul Internaţional de Film de la Chişinău
laureat al Grand Prix pentru regia celui mai bun film polonez la Festivalul Internaţional de Film Human Doc
2014 laureat al premiului „Kazimierz Dziewanowski” acordat de Asociaţia Jurnaliştilor Polonezi pentru filmul Mitzvah