Militarii din Forţele Navale şi reprezentanţii autorităţilor publice locale vor cinsti memoria eroilor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial, în cadrul unui ceremonial militar de depunere de coroane de flori, organizat joi, 25 februarie, la Cimitirul Eroilor din Municipiul Miercurea-Ciuc.

Activitatea este organizată de Statul Major al Forţelor Navale, în colaborare cu Prefectura Judeţului Harghita, Primăria Municipiului Miercurea Ciuc şi Brigada 61 Vânători de Munte.

La ceremonial au fost invitaţi şi reprezentanţi ai Ligii Ofiţerilor din Marina Militară şi ai Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, filiala Harghita.

După terminarea festivităţii, militarii din Forţele Navale şi vânătorii de munte din municipiul Miercurea-Ciuc vor oferi publicului prezent o porţie de fasole cu cârnaţi.



Până la primul Război Mondial, potenţialul combativ al României a crescut semnificativ, Marina Militară Română (noua denumire, din anul 1898) beneficiind de trei programe de dotare cu nave şi mijloace de navigaţie, în anul 1907, la Galaţi, fiind lansate patru monitoare şi opt vedete fluviale, care au format prima Escadră de Dunăre.

La începutul războiului, comandamentul Marinei îşi avea sediul la Galaţi. Acestuia îi erau subordonate direct: serviciul transporturilor, apărarea maritimă a Sectorului Sulina, apărarea podului de la Cernavodă — Feteşti, depozitele generale de la Galaţi, Arsenalul Marinei, Şantierul Fernic şi Corpul de aviaţie.

La 15 august 1916, contraamiralul Eustaţiu Sebastian, comandantul Marinei, transmitea marinarilor: 'Aştept de la voi fapte mari şi înălţătoare. Acest război, pe viaţă şi pe moarte, să arate ţării rostul marinei de război şi faptele sale să rămână pe veci înscrise în istoria ţării'.

Marina Militară Română s-a încadrat în efortul general de război, Comandamentul Marinei organizând misiuni de apărare a capului de pod de la Turtucaia, de sprijin al flancului drept al trupelor de uscat, de retragere a navelor române pe linia frontului, de neutralizare a artileriei inamice din zona oraşului Tulcea, de transport al materialelor şi de lichidare a rezistenţei navelor ruseşti din Delta Dunării. În vara şi toamna anului 1917, bateriile Marinei şi artileria monitoarelor au bombardat, cu multă eficacitate, poziţiile inamice de la Tulcea şi Galaţi, forţele navale înregistrând atunci succese notabile.