News Item: Pendula
(Category: PAREREA MEA)
Posted by truepride
Thursday 15 November 2018 - 16:31:55

Nu. Nu bancul cu pendula. Nu ma pricep la politica, nu vreau sa ma pricep chiar daca pe tematica doctrinelor politice am ceva lecturi la activ. Mi s-a parut penibil sa vorbesc despre o doctrina, si la nivelul unei povesti cu o cafea in fata, fara sa citesc. Ce-i socialismul? Dar ce-i conservatorismul, liberlismul? Cu toate astea, evenimentele recente si natura profesiei ma obliga macar sa opinez.
2007 a insemnat pentru noi intrarea in clubul select UE, si a insemnat in mintea noastra un proces ireversibil. Dupa ultimele evolutii aceasta ultima afirmatie este in mod evident eronata. Practic asa numita politica de pendula ne-a adus aici. Un pas in fata, unul in spate. Un pas pozitiv in UE, unul negativ, si tot asa de 11 ani.
Fiind anul centenar m-am uitat in istorie putin, nu aia in din manualele editate de unica editura, ci istoria citita din carti de prin 1940 pe care le cumperi de la anticariat sau de la un amarat de batran care iti cere 11 lei pe una. Il lasi 50 de lei si un numar de telefon daca ai un minim de bun simt si o urma de crestinism in tine.
Politica de pendula este un sport national, vechi la romani. Cartile respective iti amintesc de 1916 nu in mod romantic precum istoria de astazi ci in mod mai realist. 1916 insemna o Romania care a incalcat tratatul de garantie de securitate cu puterile centrale, Germania implicit. A cerut-o interesul national, nu ala de se ocupa de izmene si apoi de justitie militara, ci ala cat se poate de real. Absolut corect as spune, desi incalcarea unui tratat international nu este privit doar din unghiul celor pe care o astfel de manevra ii avantajaza, ci este privit de comunitatea internationala. Ca a fost bine sau nu, istoria si nu eu judeca. Ce va pot spune, este ca atunci din gura unui general german apare temenul de „politica de pendula”, cu referire la Romania. Pai zici da, dupa care nu. Te angajezi si apoi te retragi din angajament. Masura diferentei de perceptie asupra politicii de pendula o da Imparatul Germaniei, Wilhelm al II-lea pe care il citez: „Our dilemma over keeping faith with the old and honourable Emperor has been exploited to create a situation which gives England the excuse she has been seeking to annihilate us with a spurious appearance of justice on the pretext that she is helping France and maintaining the well-known Balance of Power in Europe, ”(1) . Ramane de notat din punct de vedere istoric faptul ca Germania s-a angajat intr-un conflict doar pentru ca si-a dat cuvantul, fara ca teritoriul ei sa fie de facto amenintat. Razboiul incheiat de Romania prin pacea de la Buftea a insemnat pierderea acestei conflagratii.
Desigur trebuie mentionat eroismul soldatilor romani la Robanesti, Marasesti, Marasti, Oituz. Aceste fapte de arme plus diligenta politica a Reginei Maria careia i se contrapune inacaptanarea Regelui Ferdinand de a NU! semna pacea de Buftea ne-a permis asezarea intre invingatori la masa in 1918.
Sa facem un arc in timp, pana in anul 1944, 23 august. Intoarcerea armelor impotriva Germaniei. In varainta recapitulativa scurta, razboiul l-am inceput intr-o parte l-am incheiat in alta. Nu vrobesc despre persoane, cine a avut dreptate si cine nu. Este si irelevant. Maresalul, Regele, absolut irelevant. Eu am avut rude care au trait pentru ca razboiul s-a scurat, iar o zi in minus de lupta pentru cineva care a vazut ororile frontului este perceput de acesta drept un act aproape divin. Niste vorbe de la un batran, bunicul meu, pe care timpul mi l-a luat mult prea repede dupa parerea mea, desi varsta sa din buletin zicea altceva. Mintea de acuma si o poveste cu el... este tot ce mi-as dori.
Dar si in acesta speta ramane acea umbra de politica de pendula, am zis, dar m-am sucit, desigur asta reducand un complex istoric de fapte urias la o simpla propozitie.
Mai departe, desi as putea vorbi si in perioada comunista de incosecventa, dar sincer imi este scarba. Desi m-am nascut in comunism, am suferit comunismul acea rationat in care aveam de toate dar stateam cu tatal meu ca boul la coada 3 ore pentru un litru de lapte, am sa exclud efectiv acesta perioada istorica si consecventa lui Ceausescu fata de „clauza natiunii celei mai favorizate”.
Mai facem un arc in timp pana in prezent, chiar zilele acestea. Noi ne-am angajat fata de UE respectarea anumitor clauze, MCV-ul ala find stabilit prin tratatul de aderare. Cu interesul national in gura, iara ne-am apucat sa ne eschivam. Acel interes national atot-justificator de orice, lucru pe care batrana Europa nu-l uita in raport cu noi, romanii. Daca in 1916 si in 1944 am avut un temei, in prezent avem un delir.Daca in 1916, 1944 am avut anumiti aliati din randul marilor puteri, acum nu avem pe nimeni.
Europa stie aceste lucruri, are dovada a 100 de ani al faptului ca semnatura noastra pe un tratat valoreaza putin.Cuvantul nostru nici atat. Asta a fost relatia noastra cu UE, una in care noi tot timpul am actionat cel putin duplicitar. De la fonduri UE disparute, la fonduri UE necheltuite atunci cand vedem cat de greu se pot acestea face disparute si cu ce costuri, la promisiuni ca vom face , vom actiona si in general ca vom muncii. Caci la asta se rezuma, ca vom muncii, vom fi mai buni.
Daca in momente grele pentru Europa, noi ne „sucim”, fapt probat istoric, acum cand greutatea momentului nu este una terbila avem acelasi comportament s-ar putea sa ajunga ei, europenii, la doua concluzii triste: 1. Astia (n.a romanii) asa sunt, nu te poti intelege cu ei. 2.Astia (tot romanii) nu au ce cauta aici...
Speram sa scriu la un moment dat un articol despre noi europenii si nu ei, europenii.

Ca de obicei, parerea mea...

(1): Balfour, Michael (1964), The Kaiser and his Times, Houghton Mifflin.




This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.5625 )