News Item: Umilirea Armatei
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by ex-ad
Sunday 27 September 2009 - 13:30:53
Va oferim versiunea integrala a Scrisorii Deschise semnata de general maior (r) Iordache Olaru:
Acum şase luni am luat decizia să trec în rezervă, după ce la bilanţul Direcţiei Planificare Strategică – pe care o conduceam -, apoi la cel al Statului Major General/SMG, am făcut propuneri pentru reconsiderarea modului de a face “businessul militar”.
Astfel, la bilanţul SMG am sensibilizat ministrul apărării naţionale în legătură cu : 1.) inexistenţa unui proiect politic privind organismul militar, dovadă fiind ridicola proiecţia bugetară de 1,5% din PIB, pentru apărare; 2.) compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţă; 3.) necunoaşterea de către societatea civilă a eforturilor pe care militarii le-au făcut, în perioada postdecembristă, pentru a reforma armata şi pentru integrare în NATO; 4.) ignorarea spiritului de corp, în ultimii 20 de ani, de către civilii numiţi pe diferite posturi în minister; 5.) persiflarea valorilor instituţiei militare, de care militarii rămân ataşaţi: onoare, demnitate, respectul sacru faţă de Tricolor, sacrificiul suprem.
În luna iulie 2007, cand am fost la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, împreună cu alţi generali, ca să prezentăm situaţia efectivelor armatei, obiectivele forţei, operaţionalizarea, programele majore de înzestrare, soluţii privind muniţiile excedentare, am constatat bunavointa fata de nevoile ei, inclusiv financiare. Ulterior, am realizat lipsa de determinare politica in finalizarea proiectelor aprobate in CSAT.
Bugetul pe 2009 amendează şi pe cei care mai credeau - eu nu mă număr printre aceştia - că, în al doisprezecelea ceas, cineva va înţelege cum obiectivele politice sunt determinate şi de capacitatea militară. Afirmaţia mea de la bilanţul menţionat, că “nu cred în promisiunea de 1,5%” nu a fost decât o premoniţie confirmată de lipsa de viziune în domeniul militar a întregii clase politice.
Domnule viitor comandant al Armatei României,
De prea multe decenii s-a făcut orice pentru a umili militarii, indiferent de gradul acestora. Comuniştii ne-au îmbrăcat în salopete, ne-au pus lopata într-o mână şi lămpaşul într-alta, ca să dăm ţării cât mai mult cărbune! Mai târziu, respectul faţă de uniformă şi portul acesteia era asimilat cu cel al pufoaicei! Despre instrucţie nu mai vorbim, când nu mai avem echipamente, carburanţi, deprinderi, o viziune credibilă privind reforma din armată şi nici ardoarea profesionistului adevărat.
După 1990, armata a fost prima care a înţeles că trebuie să se reformeze conform noului context strategic, printr-un proces care cere nu numai foarte mulţi bani, dar şi asumarea, de către cadrele militare, a consecinţelor dureroase, uneori frustrante, generate de restructurare.
Aşa este: “Armata tace şi înghite!”. Dar, în compensaţie, cineva trebuie să vegheze ca priorităţile sale sa fie în atenţia liderilor politici. Ei însă nu ştiu că impostura, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa faţă de problemele de securitate naţională pot dăuna grav imaginii Armatei în societate, dar şi credibilităţii acesteia in situaţii de criză.
Recent am urmărit pe micul ecran, doi reprezentanţi ai partidelor aflate la putere, care discutau despre achiziţia avioanelor multirol. Jalnică prestaţie, prin ignoranţa şi suficienţa cu care abordau o chestiune importantă de securitate naţională! Unul dintre ei afirma că NATO ne va rambursa banii pe care îi vom cheltui pentru achiziţia avioanelor ! Iar celălalt declara că România nu mai are nevoie de aviaţie, pentru că aliaţii ne asigură apărarea aeriană. Stupefiant !
Armata are un singur scop – victoria. Şi o voinţă: disciplina. În ultimele două decenii “s-a făcut totul” ca să ni se demonstreze că victoriile, atâtea câte au fost, sunt ale “celorlalţi”.
Inexistenţa unei viziuni robuste şi credibile privind viitorul armatei, indiferenţa faţă de propunerile făcute pentru abordarea punctuală a problemelor stringente, care preocupă personalul militar, dar şi civil sunt ignorate printr-o tăcere condamnabilă. De pildă: indiferenţa faţă de asigurarea concordanţei între gradele avute şi funcţiile ocupate de militari, îmi aminteşte de perioada dinainte de 1989, când maiorii comandau divizii, sau aveau în subordine colonei! Astăzi avem generali de brigadă avansaţi acum 7 ani, deşi se află pe poziţii de două stele de 5 ani! După cum există colonei pe poziţii de general cu două stele! Aici trebuie tăiat nodul gordian. Ori se constată că sunt incompetenţi, după ce au fost promovaţi şi atunci trebuie destituiţi. Sau se aplică prevederile Statutului cadrelor militare şi atunci trebuie avansati.
Ce-i de făcut? O viziune strategică, fără un buget multianual şi credibil este imposibil de creionat! Iar Strategia de transformare a Armatei României -, aprobată de CSAT în 2007, trebuie revizuită. Reproiectarea sistemului de apărare este singura soluţie. Controlul democratic asupra organismului militar ar trebui să garanteze succesul unui asemenea demers.
Acum, nu există o preocupare a politicienilor de la putere, sau din opoziţie, pentru aspecte vizând securitatea naţională, cum ar fi stadiul îndeplinirii angajamentelor faţă de NATO, sau consecinţele profesionalizării armatei. Ministerului Apărării Naţionale i s-a dat un procent, din buget, a urmat rectificarea şi atât. Descurcaţi-vă!
Jenant pentru o armată care abia reuşeşte să plătească soldele! Darmite să îndeplinească misiunile în teatrele de operaţii, unde decisiv este sprijinul logistic primit de la aliaţi. Degradant pentru ofiţerii care trebuie să se umilească acceptând verdictul incredibil: “suntem o ţară săracă!”. Aşa mi-a răspuns actualul ministru, când am făcut comparaţia între bugetul nostru şi cel al unei armate aliate care, cu o finanţare de 10 ori mai mare, are doar jumătate din efectivele Armatei Romaniei! În prezent, nimeni nu mai vorbeşte de transformarea organismului militar din perspectiva unui obiectiv final. Şi nici nu vrea să ştie cât reprezintă...”destul”! Dacă ar dori, sigur ar avea revelaţii de cosmar.
Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategica a apărării. Evaluarea performanţei în acest domeniu, pe perioada postdecembristă, trebuie să aibă în vedere: analiza mediului de securitate; misiunile pe care ar trebui să le execute armata; experienţa rezultată în urma participării în diferite teatre de operaţii; consecinţele diminuării sistematice a bugetului pentru apărare; angajamentele asumate de România faţă de NATO; măsurile preconizate de Alianţă prin procesul de revizuire a apărării; evoluţiile în formularea noului concept strategic al NATO; nivelul de ambiţie al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic şi al Uniunii Europene; concluziile rezultate în urma aplicării Planului de Implementare a Strategiei de transformare; nivelul de ambiţie al Armatei României; concluziile procesului de transformare succesivă a organismului militar românesc, atât cu aspectele pozitive, cât şi cu cele negative generate de acesta; stadiul de realizare a celor 6 programe majore de inzestrare.
O asemenea analiză nu s-a făcut niciodată pentru Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii sale de luptă, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul politic.
Algoritmul si premisele necesare analizării Armatei României
1. Obiectivele politico-militare ale acesteia trebuie discutate si aprobate de CSAT. Asta deoarece clasa politică nu cunoaşte realităţile din armată, nici eforturile şi costurile pe care aceasta le face pentru a-şi îndeplini misiunile în teatrele de operaţii, nici angajamentele asumate în structurile euroatlantice, nici starea deplorabilă a capacităţii de reacţie, ca urmare a unei dotări vetuste! Opţiunea care se va adopta trebuie să responsabilizeze clasa politică, indiferent de succesiunea unui partid sau altul la guvernare.
2.Documentul care va fi prezentat CSAT va detalia: capacităţile actuale (abordarea pe bază de capabilităţi este folosită şi în procesele NATO de planificare a apărării şi poate duce, printre altele, la adaptarea structurii de forţe, datorită evoluţiei ameninţărilor regionale şi globale); tipurile de misiuni specifice armatei; complementaritatea în executarea unor misiuni de către alte structuri din sistemul de securitate naţională; identificarea deficienţelor previzibile în procesul de planificare a apărării pentru îndeplinirea misiunilor interne şi a angajamentelor internaţionale.
3.Stabilirea de etape intermediare, cu sub-obiective, menite să asigure îndeplinirea obiectivelor agreate politic printr-o susţinere financiară rezonabilă;
4.După finalizare, rezultatele analizei, inclusiv opţiunile, vor trebui prezentate CSAT, urmând ca după aprobarea variantei agreate să se convină realizarea planurilor de implementare, gândite pe durata a 10-20 ani;
5.Stabilirea unui termen de încheiere a analizei – cel mult de 6-8 luni;
6.Elaborarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Apărare, până în iunie-iulie 2010, urmată apoi de Carta Alba, Strategia Militară, Legea apărării, Viziunea strategică, pe 20 de ani, a ministerului, cu privire la problemele de apărare şi Legea privind planficarea bugetară multianuală;
7. MAE, MAI, SRI, STS, SIE trebuie să fie parte la momentele relevante din perspectiva expertizei acestor structuri, dar şi a locurilor pe care le au în sistemul de securitate naţională - potrivit diviziunii agreate prin lege. Abordarea interinstituţională va îmbunătăţi relaţionarea ministerului apărării naţionale cu structurile nominalizate, asigurând viziunea unitară asupra securităţii României.
8. Strategia actuală de transformare a Armatei României şi Planul de Implementare al acesteia constituie atuuri esenţiale pentru susţinerea analizei. Analiza Strategica a Apararii va oferi concluzii vizând dificultăţile legate de transformare şi - prin limitele rezultate în aplicarea planului de implementare – va motiva declanşarea analizei propuse.
9. Analiza presupune reconsiderări ale strategiei de înzestrare, precum şi costuri de fezabilitate necesare pentru continuarea modernizării organismului militar. Deasemenea, la sfârşitul acestui proces va rezulta noua structură de forţe a armatei.
10. Aşa se va pregăti terenul pentru măsurile care ar putea, la un moment dat, să genereze reţineri, lentoare, critici sau dezamăgiri. Pentru prima oară vor fi generate opţiuni bazate pe o analiză a apărării fără precedent, iar măsurile nu vor fi conjuncturale sau viscerale. Demersul în echipă va genera concluzii şi propuneri asumate colectiv.
11. S.M.G. va avea rolul principal în efectuarea acestei analize, asigurându-se astfel concreteţea şi fermitatea necesare aplicării concluziilor şi propunerilor/opţiunilor rezultate. Altfel va fi doar un banal demers politic, care nu va urmări altceva decat să-i ţină ocupaţi pe militari.
Ministerul Apărării Naţionale are experţii militari şi civili capabili să realizeze această evaluare, care va evidenţia măsuri urgente:
1.Reconsiderarea radicală a actelor normative existente in minister. Revederea dispoziţiilor care doar repetă ceea ce prevăd legile/ordinele/regulamentele/instrucţiunile/normele/etc în vigoare. Actualul sistem de legiferare dublează actele normative existente, sau să se substituie iniţiativei comandanţilor/şefilor în aplicarea regulamentelor, îngreunând astfel exercitarea actului de conducere şi responsabilizarea la toate nivelurile, consecinţa fiind perpetuarea tutelării.
2.Necesitatea reducerii drastice a numărului documentelor produse în M.Ap.N. Acum toate se duc în “sus”, indiferent de complexitatea lor. Asta abate pe lideri de la problemele importante ţinându-i ocupaţi cu cele mărunte, care ar putea fi rezolvate la nivele inferioare sau de execuţie. În context, poziţia de colonel trebuie sa fie una cu atribute de decizie, potrivit expertizei şi responsabilităţilor stabilite prin fişa postului, sau conform ordinelor şefilor ierarhici.
3. Îmbunătăţirea stilului de conducere. Principiul fundamental trebuie să fie “avem o problemă, cum o rezolvăm?” sau “am încercat să soluţionăm o dificultate, în ce etapă suntem?”. Liderii vor răspunde oportun la grijile celor din unităţile operative, oferind soluţii echilibrate, altfel pierd legătura cu ceea ce administrează!
4. Anual să fie emisă Directiva ministrului apărării. Aceasta va preciza priorităţile, responsabilităţile şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile iniţiate. Altfel, structurile subordonate nu vor avea imaginea de ansamblu a armatei şi nu vor cunoaşte resursele puse la dispoziţie.
5. Îmbunătăţirea legislaţiei privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari (SGV). Este necesar un studiu cu privire la ceea ce trebuie făcut în continuare pentru voluntari: reglementări legale vizând criteriile de selecţie şi momentul (nu vârsta!) încheierii activităţii în domeniul militar; drepturile lor după trecerea în rezervă; sporirea atractivităţii meseriei armelor prin măsuri de ordin financiar, acordarea unor drepturi şi privilegii. SGV-iştii au dat ministerul in judecată deoarece nu li se recunoaşte vechimea în muncă pentru anii cât au purtat uniforma militară.
6. Reproiectarea rolului funcţionarului public (F.P.) in armată. Acum, mulţi F.P.-i sunt demotivaţi, decuplaţi de interesele şi eforturile institutiei. Ei consideră că le sunt subestimate capacitatea si expertiza. Legislaţia pentru această categorie de personal este inoperantă în structura militară.
7. Elaborarea legii cu privire la planificarea bugetară multianuală. Va fi utilă concretizării programelor de înzestrare, a obiectivelor asumate faţă de NATO şi a obligaţiilor din domeniul PESA al UE, precum şi la EDA. Discrepanţa între aspiraţiile/obiectivele asumate şi resurse este vizibilă. Adoptarea Codului de conduită al UE este esenţial şi din perspectiva altor obiective pe care România ar trebui să le aibă în vedere: competiţia pentru ocuparea unor posturi civile/militare în structurile integrate ale Alianţei sau la UE, dar şi participarea substanţială la misiunile lansate de UE.
8. Iniţierea programului de construire a locuinţelor pentru cei care sunt la începutul carierei militare. Actualele demersuri nu se adresează acestora. Noul program ar trebui să vizeze şi mobilitatea specifică cadrelor militare, mutate dintr-o garnizoană în alta, în interesul serviciului. Lipsa actuală a spaţiului locativ necesar obstrucţionează evoluţia şi performanţa în carieră a cadrelor militare. Sistemul practicat acum, de închiriere, consumă resurse financiare substanţiale şi nu rezolvă problema pe termen lung, ca măsură de protecţie socială şi argument al atractivităţii carierei militare.
9. Înfiinţarea Televiziunii Armatei României - urmând exemplul Patriarhiei, care a înfiinţat TV Trinitas. Aceasta ar revoluţiona comunicarea atât cu personalul propriu, cât şi cu contribuabilii la bugetul ţării, pe subiecte de interes general. Promovarea carierei militare se va face non-stop, 24 de ore din 24. Telespectatorii vor beneficia de abordări inedite ale unor subiecte de istorie militară, istorie naţională şi universală. Se vor difuza ştiri şi reportaje despre trupele care acţionează în teatrele de operaţii. Într-o manieră dinamică vor fi prezentate evoluţiile diferitelor categorii de forţe armate, genuri de arme, tipuri şi sisteme de armamente, participarea României la structurile aliate integrate. Actuala variantă, a televiziunii militare difuzate pe Internet nu are impactul scontat.
10. Regândirea avantajelelor prin care pot fi atraşi în armată tineri performanţi intelectual. Vizez contraoferte la oportunităţile pe care le oferă meseriile din viaţa civilă. În prezent, voluntarii au valoare de intrebuinţare mai mare dincolo de perimetrul instituţiilor militare.
11. Revizuirea sistemului de ierarhizare a valorilor la nivelul Ministerului Apărării Naţionale. Aprecierile de serviciu trebuie modificate astfel încât să aibă credibilitate pentru militari, iar civilii să le respecte. Actualul sistem este nestimulativ. Fiind birocratic, nu evidenţiază potenţialul, calităţile, aspiraţiile celui apreciat. În plus, nu ţine seama de recomandările şi propunerile din aprecierile de serviciu, pentru că sunt întocmite superficial şi nu au la bază efortul, performanţa şi contribuţia individului la îndeplinirea obiectivelor. De pildă, acordarea recompenselor şi decoraţiilor nu promoveaza competiţia loială şi recunoaşterea performanţelor individului.
12. Instituirea sistemului de monitorizare a sănătăţii militarilor. Acum, în aprecierile de serviciu se consemnează doar că militarul este sănătos! Nu puţine au fost cazurile când vizita medicală anuală nu era efectuată. S-au înregistrat şi decese, care incriminează superficialitatea din sistemul militar de sănătate. Reconsiderarea statutului doctorilor militari poate fi o parte a soluţiei, astfel încât aceştia să beneficieze de toate avantajele privind evoluţia în carieră - acordarea gradelor, salarizare, echipament, etc.
13. Reconsiderarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă.
14. Eliminarea disfuncţiilor privind avansările. Stabilirea unor criterii clare, stricte şi rezonabile legate de avansare. Acum există convingerea că orice avansare este o întâmplare, fără legătură cu competenţa şi performanţa celor care îşi văd astfel un vis împlinit. Unele posturi de general par că nu au fost stabilite pe baza corelaţiei cu nevoile justificate ale instituţiei.
15. Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nici o armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut.
Domnule viitor preşedinte al României,
Am enumerat probleme care impun implicarea dumneavoastră energică. Altfel va continua umilirea armatei naţionale, prin ignorarea dificultăţilor cu care se confruntă în privinţa bugetului, instrucţiei, a atuurilor profesiei militare, a inzestrării forţelor participante în teatrele de operatii, a priorităţilor şi stadiului de indeplinire a programelor majore de inzestrare, a calităţii vieţii militarilor, precum şi cele vizând motivaţia, efortul uman, tehnic, material şi financiar al participării noastre la misiuni internaţionale.
Ca viitor comandant constituţional al Armatei României nu puteţi accepta ca militarii să devină “blazaţi”, după 20 de ani în care au avut parte doar de umilinţe succesive, promisiuni neonorate şi statutul de toleraţi în societatea românească.
Am onoarea să vă salut!
General maior (r.) Iordache OLARU
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.663 )
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by ex-ad
Sunday 27 September 2009 - 13:30:53
Va oferim versiunea integrala a Scrisorii Deschise semnata de general maior (r) Iordache Olaru:
UMILIREA ARMATEI NAŢIONALE
Scrisoare deschisă către viitorul preşedinte al României
Scrisoare deschisă către viitorul preşedinte al României
Acum şase luni am luat decizia să trec în rezervă, după ce la bilanţul Direcţiei Planificare Strategică – pe care o conduceam -, apoi la cel al Statului Major General/SMG, am făcut propuneri pentru reconsiderarea modului de a face “businessul militar”.
Astfel, la bilanţul SMG am sensibilizat ministrul apărării naţionale în legătură cu : 1.) inexistenţa unui proiect politic privind organismul militar, dovadă fiind ridicola proiecţia bugetară de 1,5% din PIB, pentru apărare; 2.) compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţă; 3.) necunoaşterea de către societatea civilă a eforturilor pe care militarii le-au făcut, în perioada postdecembristă, pentru a reforma armata şi pentru integrare în NATO; 4.) ignorarea spiritului de corp, în ultimii 20 de ani, de către civilii numiţi pe diferite posturi în minister; 5.) persiflarea valorilor instituţiei militare, de care militarii rămân ataşaţi: onoare, demnitate, respectul sacru faţă de Tricolor, sacrificiul suprem.
În luna iulie 2007, cand am fost la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, împreună cu alţi generali, ca să prezentăm situaţia efectivelor armatei, obiectivele forţei, operaţionalizarea, programele majore de înzestrare, soluţii privind muniţiile excedentare, am constatat bunavointa fata de nevoile ei, inclusiv financiare. Ulterior, am realizat lipsa de determinare politica in finalizarea proiectelor aprobate in CSAT.
Bugetul pe 2009 amendează şi pe cei care mai credeau - eu nu mă număr printre aceştia - că, în al doisprezecelea ceas, cineva va înţelege cum obiectivele politice sunt determinate şi de capacitatea militară. Afirmaţia mea de la bilanţul menţionat, că “nu cred în promisiunea de 1,5%” nu a fost decât o premoniţie confirmată de lipsa de viziune în domeniul militar a întregii clase politice.
Domnule viitor comandant al Armatei României,
De prea multe decenii s-a făcut orice pentru a umili militarii, indiferent de gradul acestora. Comuniştii ne-au îmbrăcat în salopete, ne-au pus lopata într-o mână şi lămpaşul într-alta, ca să dăm ţării cât mai mult cărbune! Mai târziu, respectul faţă de uniformă şi portul acesteia era asimilat cu cel al pufoaicei! Despre instrucţie nu mai vorbim, când nu mai avem echipamente, carburanţi, deprinderi, o viziune credibilă privind reforma din armată şi nici ardoarea profesionistului adevărat.
După 1990, armata a fost prima care a înţeles că trebuie să se reformeze conform noului context strategic, printr-un proces care cere nu numai foarte mulţi bani, dar şi asumarea, de către cadrele militare, a consecinţelor dureroase, uneori frustrante, generate de restructurare.
Aşa este: “Armata tace şi înghite!”. Dar, în compensaţie, cineva trebuie să vegheze ca priorităţile sale sa fie în atenţia liderilor politici. Ei însă nu ştiu că impostura, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa faţă de problemele de securitate naţională pot dăuna grav imaginii Armatei în societate, dar şi credibilităţii acesteia in situaţii de criză.
Recent am urmărit pe micul ecran, doi reprezentanţi ai partidelor aflate la putere, care discutau despre achiziţia avioanelor multirol. Jalnică prestaţie, prin ignoranţa şi suficienţa cu care abordau o chestiune importantă de securitate naţională! Unul dintre ei afirma că NATO ne va rambursa banii pe care îi vom cheltui pentru achiziţia avioanelor ! Iar celălalt declara că România nu mai are nevoie de aviaţie, pentru că aliaţii ne asigură apărarea aeriană. Stupefiant !
Armata are un singur scop – victoria. Şi o voinţă: disciplina. În ultimele două decenii “s-a făcut totul” ca să ni se demonstreze că victoriile, atâtea câte au fost, sunt ale “celorlalţi”.
Inexistenţa unei viziuni robuste şi credibile privind viitorul armatei, indiferenţa faţă de propunerile făcute pentru abordarea punctuală a problemelor stringente, care preocupă personalul militar, dar şi civil sunt ignorate printr-o tăcere condamnabilă. De pildă: indiferenţa faţă de asigurarea concordanţei între gradele avute şi funcţiile ocupate de militari, îmi aminteşte de perioada dinainte de 1989, când maiorii comandau divizii, sau aveau în subordine colonei! Astăzi avem generali de brigadă avansaţi acum 7 ani, deşi se află pe poziţii de două stele de 5 ani! După cum există colonei pe poziţii de general cu două stele! Aici trebuie tăiat nodul gordian. Ori se constată că sunt incompetenţi, după ce au fost promovaţi şi atunci trebuie destituiţi. Sau se aplică prevederile Statutului cadrelor militare şi atunci trebuie avansati.
Ce-i de făcut? O viziune strategică, fără un buget multianual şi credibil este imposibil de creionat! Iar Strategia de transformare a Armatei României -, aprobată de CSAT în 2007, trebuie revizuită. Reproiectarea sistemului de apărare este singura soluţie. Controlul democratic asupra organismului militar ar trebui să garanteze succesul unui asemenea demers.
Acum, nu există o preocupare a politicienilor de la putere, sau din opoziţie, pentru aspecte vizând securitatea naţională, cum ar fi stadiul îndeplinirii angajamentelor faţă de NATO, sau consecinţele profesionalizării armatei. Ministerului Apărării Naţionale i s-a dat un procent, din buget, a urmat rectificarea şi atât. Descurcaţi-vă!
Jenant pentru o armată care abia reuşeşte să plătească soldele! Darmite să îndeplinească misiunile în teatrele de operaţii, unde decisiv este sprijinul logistic primit de la aliaţi. Degradant pentru ofiţerii care trebuie să se umilească acceptând verdictul incredibil: “suntem o ţară săracă!”. Aşa mi-a răspuns actualul ministru, când am făcut comparaţia între bugetul nostru şi cel al unei armate aliate care, cu o finanţare de 10 ori mai mare, are doar jumătate din efectivele Armatei Romaniei! În prezent, nimeni nu mai vorbeşte de transformarea organismului militar din perspectiva unui obiectiv final. Şi nici nu vrea să ştie cât reprezintă...”destul”! Dacă ar dori, sigur ar avea revelaţii de cosmar.
Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategica a apărării. Evaluarea performanţei în acest domeniu, pe perioada postdecembristă, trebuie să aibă în vedere: analiza mediului de securitate; misiunile pe care ar trebui să le execute armata; experienţa rezultată în urma participării în diferite teatre de operaţii; consecinţele diminuării sistematice a bugetului pentru apărare; angajamentele asumate de România faţă de NATO; măsurile preconizate de Alianţă prin procesul de revizuire a apărării; evoluţiile în formularea noului concept strategic al NATO; nivelul de ambiţie al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic şi al Uniunii Europene; concluziile rezultate în urma aplicării Planului de Implementare a Strategiei de transformare; nivelul de ambiţie al Armatei României; concluziile procesului de transformare succesivă a organismului militar românesc, atât cu aspectele pozitive, cât şi cu cele negative generate de acesta; stadiul de realizare a celor 6 programe majore de inzestrare.
O asemenea analiză nu s-a făcut niciodată pentru Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii sale de luptă, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul politic.
Algoritmul si premisele necesare analizării Armatei României
1. Obiectivele politico-militare ale acesteia trebuie discutate si aprobate de CSAT. Asta deoarece clasa politică nu cunoaşte realităţile din armată, nici eforturile şi costurile pe care aceasta le face pentru a-şi îndeplini misiunile în teatrele de operaţii, nici angajamentele asumate în structurile euroatlantice, nici starea deplorabilă a capacităţii de reacţie, ca urmare a unei dotări vetuste! Opţiunea care se va adopta trebuie să responsabilizeze clasa politică, indiferent de succesiunea unui partid sau altul la guvernare.
2.Documentul care va fi prezentat CSAT va detalia: capacităţile actuale (abordarea pe bază de capabilităţi este folosită şi în procesele NATO de planificare a apărării şi poate duce, printre altele, la adaptarea structurii de forţe, datorită evoluţiei ameninţărilor regionale şi globale); tipurile de misiuni specifice armatei; complementaritatea în executarea unor misiuni de către alte structuri din sistemul de securitate naţională; identificarea deficienţelor previzibile în procesul de planificare a apărării pentru îndeplinirea misiunilor interne şi a angajamentelor internaţionale.
3.Stabilirea de etape intermediare, cu sub-obiective, menite să asigure îndeplinirea obiectivelor agreate politic printr-o susţinere financiară rezonabilă;
4.După finalizare, rezultatele analizei, inclusiv opţiunile, vor trebui prezentate CSAT, urmând ca după aprobarea variantei agreate să se convină realizarea planurilor de implementare, gândite pe durata a 10-20 ani;
5.Stabilirea unui termen de încheiere a analizei – cel mult de 6-8 luni;
6.Elaborarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Apărare, până în iunie-iulie 2010, urmată apoi de Carta Alba, Strategia Militară, Legea apărării, Viziunea strategică, pe 20 de ani, a ministerului, cu privire la problemele de apărare şi Legea privind planficarea bugetară multianuală;
7. MAE, MAI, SRI, STS, SIE trebuie să fie parte la momentele relevante din perspectiva expertizei acestor structuri, dar şi a locurilor pe care le au în sistemul de securitate naţională - potrivit diviziunii agreate prin lege. Abordarea interinstituţională va îmbunătăţi relaţionarea ministerului apărării naţionale cu structurile nominalizate, asigurând viziunea unitară asupra securităţii României.
8. Strategia actuală de transformare a Armatei României şi Planul de Implementare al acesteia constituie atuuri esenţiale pentru susţinerea analizei. Analiza Strategica a Apararii va oferi concluzii vizând dificultăţile legate de transformare şi - prin limitele rezultate în aplicarea planului de implementare – va motiva declanşarea analizei propuse.
9. Analiza presupune reconsiderări ale strategiei de înzestrare, precum şi costuri de fezabilitate necesare pentru continuarea modernizării organismului militar. Deasemenea, la sfârşitul acestui proces va rezulta noua structură de forţe a armatei.
10. Aşa se va pregăti terenul pentru măsurile care ar putea, la un moment dat, să genereze reţineri, lentoare, critici sau dezamăgiri. Pentru prima oară vor fi generate opţiuni bazate pe o analiză a apărării fără precedent, iar măsurile nu vor fi conjuncturale sau viscerale. Demersul în echipă va genera concluzii şi propuneri asumate colectiv.
11. S.M.G. va avea rolul principal în efectuarea acestei analize, asigurându-se astfel concreteţea şi fermitatea necesare aplicării concluziilor şi propunerilor/opţiunilor rezultate. Altfel va fi doar un banal demers politic, care nu va urmări altceva decat să-i ţină ocupaţi pe militari.
Ministerul Apărării Naţionale are experţii militari şi civili capabili să realizeze această evaluare, care va evidenţia măsuri urgente:
1.Reconsiderarea radicală a actelor normative existente in minister. Revederea dispoziţiilor care doar repetă ceea ce prevăd legile/ordinele/regulamentele/instrucţiunile/normele/etc în vigoare. Actualul sistem de legiferare dublează actele normative existente, sau să se substituie iniţiativei comandanţilor/şefilor în aplicarea regulamentelor, îngreunând astfel exercitarea actului de conducere şi responsabilizarea la toate nivelurile, consecinţa fiind perpetuarea tutelării.
2.Necesitatea reducerii drastice a numărului documentelor produse în M.Ap.N. Acum toate se duc în “sus”, indiferent de complexitatea lor. Asta abate pe lideri de la problemele importante ţinându-i ocupaţi cu cele mărunte, care ar putea fi rezolvate la nivele inferioare sau de execuţie. În context, poziţia de colonel trebuie sa fie una cu atribute de decizie, potrivit expertizei şi responsabilităţilor stabilite prin fişa postului, sau conform ordinelor şefilor ierarhici.
3. Îmbunătăţirea stilului de conducere. Principiul fundamental trebuie să fie “avem o problemă, cum o rezolvăm?” sau “am încercat să soluţionăm o dificultate, în ce etapă suntem?”. Liderii vor răspunde oportun la grijile celor din unităţile operative, oferind soluţii echilibrate, altfel pierd legătura cu ceea ce administrează!
4. Anual să fie emisă Directiva ministrului apărării. Aceasta va preciza priorităţile, responsabilităţile şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile iniţiate. Altfel, structurile subordonate nu vor avea imaginea de ansamblu a armatei şi nu vor cunoaşte resursele puse la dispoziţie.
5. Îmbunătăţirea legislaţiei privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari (SGV). Este necesar un studiu cu privire la ceea ce trebuie făcut în continuare pentru voluntari: reglementări legale vizând criteriile de selecţie şi momentul (nu vârsta!) încheierii activităţii în domeniul militar; drepturile lor după trecerea în rezervă; sporirea atractivităţii meseriei armelor prin măsuri de ordin financiar, acordarea unor drepturi şi privilegii. SGV-iştii au dat ministerul in judecată deoarece nu li se recunoaşte vechimea în muncă pentru anii cât au purtat uniforma militară.
6. Reproiectarea rolului funcţionarului public (F.P.) in armată. Acum, mulţi F.P.-i sunt demotivaţi, decuplaţi de interesele şi eforturile institutiei. Ei consideră că le sunt subestimate capacitatea si expertiza. Legislaţia pentru această categorie de personal este inoperantă în structura militară.
7. Elaborarea legii cu privire la planificarea bugetară multianuală. Va fi utilă concretizării programelor de înzestrare, a obiectivelor asumate faţă de NATO şi a obligaţiilor din domeniul PESA al UE, precum şi la EDA. Discrepanţa între aspiraţiile/obiectivele asumate şi resurse este vizibilă. Adoptarea Codului de conduită al UE este esenţial şi din perspectiva altor obiective pe care România ar trebui să le aibă în vedere: competiţia pentru ocuparea unor posturi civile/militare în structurile integrate ale Alianţei sau la UE, dar şi participarea substanţială la misiunile lansate de UE.
8. Iniţierea programului de construire a locuinţelor pentru cei care sunt la începutul carierei militare. Actualele demersuri nu se adresează acestora. Noul program ar trebui să vizeze şi mobilitatea specifică cadrelor militare, mutate dintr-o garnizoană în alta, în interesul serviciului. Lipsa actuală a spaţiului locativ necesar obstrucţionează evoluţia şi performanţa în carieră a cadrelor militare. Sistemul practicat acum, de închiriere, consumă resurse financiare substanţiale şi nu rezolvă problema pe termen lung, ca măsură de protecţie socială şi argument al atractivităţii carierei militare.
9. Înfiinţarea Televiziunii Armatei României - urmând exemplul Patriarhiei, care a înfiinţat TV Trinitas. Aceasta ar revoluţiona comunicarea atât cu personalul propriu, cât şi cu contribuabilii la bugetul ţării, pe subiecte de interes general. Promovarea carierei militare se va face non-stop, 24 de ore din 24. Telespectatorii vor beneficia de abordări inedite ale unor subiecte de istorie militară, istorie naţională şi universală. Se vor difuza ştiri şi reportaje despre trupele care acţionează în teatrele de operaţii. Într-o manieră dinamică vor fi prezentate evoluţiile diferitelor categorii de forţe armate, genuri de arme, tipuri şi sisteme de armamente, participarea României la structurile aliate integrate. Actuala variantă, a televiziunii militare difuzate pe Internet nu are impactul scontat.
10. Regândirea avantajelelor prin care pot fi atraşi în armată tineri performanţi intelectual. Vizez contraoferte la oportunităţile pe care le oferă meseriile din viaţa civilă. În prezent, voluntarii au valoare de intrebuinţare mai mare dincolo de perimetrul instituţiilor militare.
11. Revizuirea sistemului de ierarhizare a valorilor la nivelul Ministerului Apărării Naţionale. Aprecierile de serviciu trebuie modificate astfel încât să aibă credibilitate pentru militari, iar civilii să le respecte. Actualul sistem este nestimulativ. Fiind birocratic, nu evidenţiază potenţialul, calităţile, aspiraţiile celui apreciat. În plus, nu ţine seama de recomandările şi propunerile din aprecierile de serviciu, pentru că sunt întocmite superficial şi nu au la bază efortul, performanţa şi contribuţia individului la îndeplinirea obiectivelor. De pildă, acordarea recompenselor şi decoraţiilor nu promoveaza competiţia loială şi recunoaşterea performanţelor individului.
12. Instituirea sistemului de monitorizare a sănătăţii militarilor. Acum, în aprecierile de serviciu se consemnează doar că militarul este sănătos! Nu puţine au fost cazurile când vizita medicală anuală nu era efectuată. S-au înregistrat şi decese, care incriminează superficialitatea din sistemul militar de sănătate. Reconsiderarea statutului doctorilor militari poate fi o parte a soluţiei, astfel încât aceştia să beneficieze de toate avantajele privind evoluţia în carieră - acordarea gradelor, salarizare, echipament, etc.
13. Reconsiderarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă.
14. Eliminarea disfuncţiilor privind avansările. Stabilirea unor criterii clare, stricte şi rezonabile legate de avansare. Acum există convingerea că orice avansare este o întâmplare, fără legătură cu competenţa şi performanţa celor care îşi văd astfel un vis împlinit. Unele posturi de general par că nu au fost stabilite pe baza corelaţiei cu nevoile justificate ale instituţiei.
15. Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nici o armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut.
Domnule viitor preşedinte al României,
Am enumerat probleme care impun implicarea dumneavoastră energică. Altfel va continua umilirea armatei naţionale, prin ignorarea dificultăţilor cu care se confruntă în privinţa bugetului, instrucţiei, a atuurilor profesiei militare, a inzestrării forţelor participante în teatrele de operatii, a priorităţilor şi stadiului de indeplinire a programelor majore de inzestrare, a calităţii vieţii militarilor, precum şi cele vizând motivaţia, efortul uman, tehnic, material şi financiar al participării noastre la misiuni internaţionale.
Ca viitor comandant constituţional al Armatei României nu puteţi accepta ca militarii să devină “blazaţi”, după 20 de ani în care au avut parte doar de umilinţe succesive, promisiuni neonorate şi statutul de toleraţi în societatea românească.
Am onoarea să vă salut!
General maior (r.) Iordache OLARU
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.663 )