News Item: La trecutu-ti mare, mare viitor!
(Category: PAREREA MEA)
Posted by ex-ad
Thursday 04 February 2010 - 03:52:58
Trei stiri mi-au captat atentia zilele acestea. Trei stiri pe care, dragii mei, daca le revedem cu atentie putem linistiti inchide topicul Caderea Romaniei. Fiindca Romania a cazut si nu se va mai ridica multe generatii de acum incolo. Sau poate deloc.
In urma cu 20 de ani, niste tineri patimasi au spalat cu singele lor caldarimul tarii, sperind, strigind, crezind si simtind. Au iesit in strada cu multa inconstienta, dar si cu nespusa sete de mai bine. Au iesit in strada in numele milioanelor de romani pentru care ecranul televizorului derula, in paralel, filmul unei revolutii confortabile, lipsite de risc si de adrenalina. Si au murit nestiind ca, mai presus de toate, au iesit in strada pentru hienele si pentru sobolanii care asteptau hulpavi festinul democratiei ce urma a se-ntinde pe hoitul postcomunist al acestei tari.
Timp de 20 ani, animalele si-au satisfacut din plin instinctele. Au condus tara fie din umbra, fie in plina lumina, dupa pohta ce-au pohtit. Astazi, Romania este o tara chelita de paduri, parte macinata de seceta, parte inundata periodic, cu resursele naturale cedate pe nimic, vinduta bucati la fiare vechi, colcaind de vilele parvenitilor ridicate in noroi si de jeep-urile lor ciocnindu-se pe strazile distruse, inglodata in datorii, uitata complet de muzele artelor si de zeii stiintelor. Majoritatea covirsitoare a romanilor traieste in saracie lucie, incovrigata de boli si trepanata de media tabloida. Tinerii tarii, indiferent ca sug din averile parintilor bogati sau din maruntisul parintilor saraci, sint in egala masura agramati, bujbeci si nesimtiti. Batrinii mor pe capete, cu casele furate sau degerati in grajduri, in timp ce mafiile politico-economice cara lunar, in avioane private, saci de bani romanesti spre alte zari bancare.
Exceptiile care se mai ridica uneori nu fac altceva decit sa confirme o realitate cu care aproape ne-am obisnuit. Gaura sfisiata in urma cu doua decenii din drapelul tarii s-a transformat azi in abis.
Un singur lucru mai ramasese neminjit si nevindut: istoria noastra. Au ciopirtit trupul Romaniei, acum au trecut la sufletul ei. Sa luam pe rind cele trei stiri.
1. Ceausescu, marca inregistrata. Cit de cretini sau de corupti sa fie cei de la OSIM? Cit de nemernici sa fie functionarii aia care-si iau leafa din banii nostri, incit sa ingroape sub eticheta de brand un sfert de secol de istorie? Nu voi relua acum efectele aberante ale acestei decizii, presa abunda de proteste riguros argumentate. N-a fost suficient ca ne-am impuscat dictatorul in zi de sarbatoare. Acum l-am pus pe picior de egalitate cu niste doze de bere sau cu posetele doamnei Udrea. Cam atit valoreaza trecutul Romaniei pentru paduchiosii care-si latesc zilnic popoul prin birourile institutiilor publice.
2. Eminescu, sfint. Interventia telefonica de astazi a lui Cristian Tudor Popescu, la unul dintre posturile de televiziune, a fost extrem de precisa, reamintind telespectatorilor faptul ca Eminescu nu a fost un om credincios, iar din scrierile lui nu "razbate spiritul national-ortodox", asa cum afirma Liga Scriitorilor din Romania in scrisoarea lor catre BOR, ci unul rationalist-patriotic si, adaug eu, unul autentic socialist. Acest ONG ar fi trebuit sa se numeasca Liga Scrijelitorilor de hirtie din Romania, fiindca niste oameni de cultura autentici nu si-ar fi permis niciodata sa nesocoteasca optiunile si gindirea celui mai mare poet al natiunii noastre, sa ignore credintele lui, doar pentru propria lor reclama. Eminescu se rasuceste acum in mormint, auzind propunerea de canonizare.
3. Doftana, la vinzare. In copilarie, mama, profesor de istorie fiind, obisnuia sa ma ia in excursiile pe care le organiza pentru clasele ei, asa incit am reusit sa vizitez inchisoarea de multe ori. In urma cu citiva ani am dorit s-o mai vad inca o data. Am ajuns in fata portilor entuziasta. Am plecat dupa o jumatate de ora furioasa, dupa ce am dat de citeva ori tircoale zidurilor muribunde ca un ciine batut. Pentru amatorii de Click si Libertatea, Doftana este inchisoarea comunista si atit. Insa cei care au mai citit si altceva la viata lor stiu ca inchisoarea a fost ridicata in vremea lui Carol I si a sufocat in celulele ei, cu egala necrutare, rasculatii de la 1907, legionari, preoti, criminali de rind, reprezentanti ai miscarii muncitoresti si multi multi altii. 135 de ani de istorie framintata, de vlaga romaneasca, idealuri si amintiri. Trei cutremure si 20 de ani nepasare crunta au transformat Doftana in ruine, pentru ca azi sa fie declasata din rindul monumentelor nationale spre beneficiul unor nesatui din imobiliare si mai mult ca sigur al unor autoritati locale putrede. Doftana a fost un simbol national. Doftana este azi o simpla marfa.
Istoria noastra, in fapt, a ajuns o marfa. Iar miine, cind Mihai Viteazul va deveni colac de WC comercializat de o firma cu acelasi nume, cind Marin Preda va fi icoana pictata in biserica, spre satisfactia popilor care abia isi coboara preafericitele burdihane si colanele de aur din Mercedes-urile negre, iar Romania isi va fi vindut toate monumentele, exceptie, desigur, batul cu cartof din capitala, nu vom mai protesta. Acest drept ni l-am pierdut scuipind oligofren peste istoria neamului.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.753 )
(Category: PAREREA MEA)
Posted by ex-ad
Thursday 04 February 2010 - 03:52:58
Trei stiri mi-au captat atentia zilele acestea. Trei stiri pe care, dragii mei, daca le revedem cu atentie putem linistiti inchide topicul Caderea Romaniei. Fiindca Romania a cazut si nu se va mai ridica multe generatii de acum incolo. Sau poate deloc.
In urma cu 20 de ani, niste tineri patimasi au spalat cu singele lor caldarimul tarii, sperind, strigind, crezind si simtind. Au iesit in strada cu multa inconstienta, dar si cu nespusa sete de mai bine. Au iesit in strada in numele milioanelor de romani pentru care ecranul televizorului derula, in paralel, filmul unei revolutii confortabile, lipsite de risc si de adrenalina. Si au murit nestiind ca, mai presus de toate, au iesit in strada pentru hienele si pentru sobolanii care asteptau hulpavi festinul democratiei ce urma a se-ntinde pe hoitul postcomunist al acestei tari.
Timp de 20 ani, animalele si-au satisfacut din plin instinctele. Au condus tara fie din umbra, fie in plina lumina, dupa pohta ce-au pohtit. Astazi, Romania este o tara chelita de paduri, parte macinata de seceta, parte inundata periodic, cu resursele naturale cedate pe nimic, vinduta bucati la fiare vechi, colcaind de vilele parvenitilor ridicate in noroi si de jeep-urile lor ciocnindu-se pe strazile distruse, inglodata in datorii, uitata complet de muzele artelor si de zeii stiintelor. Majoritatea covirsitoare a romanilor traieste in saracie lucie, incovrigata de boli si trepanata de media tabloida. Tinerii tarii, indiferent ca sug din averile parintilor bogati sau din maruntisul parintilor saraci, sint in egala masura agramati, bujbeci si nesimtiti. Batrinii mor pe capete, cu casele furate sau degerati in grajduri, in timp ce mafiile politico-economice cara lunar, in avioane private, saci de bani romanesti spre alte zari bancare.
Exceptiile care se mai ridica uneori nu fac altceva decit sa confirme o realitate cu care aproape ne-am obisnuit. Gaura sfisiata in urma cu doua decenii din drapelul tarii s-a transformat azi in abis.
Un singur lucru mai ramasese neminjit si nevindut: istoria noastra. Au ciopirtit trupul Romaniei, acum au trecut la sufletul ei. Sa luam pe rind cele trei stiri.
1. Ceausescu, marca inregistrata. Cit de cretini sau de corupti sa fie cei de la OSIM? Cit de nemernici sa fie functionarii aia care-si iau leafa din banii nostri, incit sa ingroape sub eticheta de brand un sfert de secol de istorie? Nu voi relua acum efectele aberante ale acestei decizii, presa abunda de proteste riguros argumentate. N-a fost suficient ca ne-am impuscat dictatorul in zi de sarbatoare. Acum l-am pus pe picior de egalitate cu niste doze de bere sau cu posetele doamnei Udrea. Cam atit valoreaza trecutul Romaniei pentru paduchiosii care-si latesc zilnic popoul prin birourile institutiilor publice.
2. Eminescu, sfint. Interventia telefonica de astazi a lui Cristian Tudor Popescu, la unul dintre posturile de televiziune, a fost extrem de precisa, reamintind telespectatorilor faptul ca Eminescu nu a fost un om credincios, iar din scrierile lui nu "razbate spiritul national-ortodox", asa cum afirma Liga Scriitorilor din Romania in scrisoarea lor catre BOR, ci unul rationalist-patriotic si, adaug eu, unul autentic socialist. Acest ONG ar fi trebuit sa se numeasca Liga Scrijelitorilor de hirtie din Romania, fiindca niste oameni de cultura autentici nu si-ar fi permis niciodata sa nesocoteasca optiunile si gindirea celui mai mare poet al natiunii noastre, sa ignore credintele lui, doar pentru propria lor reclama. Eminescu se rasuceste acum in mormint, auzind propunerea de canonizare.
3. Doftana, la vinzare. In copilarie, mama, profesor de istorie fiind, obisnuia sa ma ia in excursiile pe care le organiza pentru clasele ei, asa incit am reusit sa vizitez inchisoarea de multe ori. In urma cu citiva ani am dorit s-o mai vad inca o data. Am ajuns in fata portilor entuziasta. Am plecat dupa o jumatate de ora furioasa, dupa ce am dat de citeva ori tircoale zidurilor muribunde ca un ciine batut. Pentru amatorii de Click si Libertatea, Doftana este inchisoarea comunista si atit. Insa cei care au mai citit si altceva la viata lor stiu ca inchisoarea a fost ridicata in vremea lui Carol I si a sufocat in celulele ei, cu egala necrutare, rasculatii de la 1907, legionari, preoti, criminali de rind, reprezentanti ai miscarii muncitoresti si multi multi altii. 135 de ani de istorie framintata, de vlaga romaneasca, idealuri si amintiri. Trei cutremure si 20 de ani nepasare crunta au transformat Doftana in ruine, pentru ca azi sa fie declasata din rindul monumentelor nationale spre beneficiul unor nesatui din imobiliare si mai mult ca sigur al unor autoritati locale putrede. Doftana a fost un simbol national. Doftana este azi o simpla marfa.
Istoria noastra, in fapt, a ajuns o marfa. Iar miine, cind Mihai Viteazul va deveni colac de WC comercializat de o firma cu acelasi nume, cind Marin Preda va fi icoana pictata in biserica, spre satisfactia popilor care abia isi coboara preafericitele burdihane si colanele de aur din Mercedes-urile negre, iar Romania isi va fi vindut toate monumentele, exceptie, desigur, batul cu cartof din capitala, nu vom mai protesta. Acest drept ni l-am pierdut scuipind oligofren peste istoria neamului.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.753 )