News Item: La Mameluci
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by ex-ad
Monday 17 May 2010 - 14:23:16
Pe la 1928, reputatul avocat si romancier Ionel Teodoreanu publica romanul "La Medeleni", roman in care trata viata unor personaje de pe mosia Medeleni. Si cum altfel sa-mi intitulez eu pamfletul in care doream sa tratez viata unor personaje aflate pe mosia Mameluci daca nu, "La Mameluci"
Instabilitatea functiilor in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic ii determina pe unii detinatori ai unor astfel de privilegii sa-si piarda personalitatea, sa devina umili, lipsiti de individualitate, sa nu aiba păreri proprii si sa se transforme in oameni de paie in fata sefilor ierarhic superiori ajunsi pe cele mai inalte culmi de progres, salarizare si bunastare prin grija vre-unui individ propulsat prin redistribuire in rangul de politician cu portofoliu, pripasit vremelnic pe meleagurile Miticane . Trasaturile unui astfel de nevertebrat imbraca, caracterul fonetic al apelativului de mameluc.
`Mamelucul este remunerat corespunzator pentru supusenia sa, salariu bine meritat daca este sa ne gandim numai la riscurile majore pe care le presupune indeplinirea acestui rol intr-o societate ce se vrea a fi democrata si ale carei reguli contravin in mod flagrant principiilor, pozitiei si compozitiei mamelucului.
Unul dintre riscuri este acela al deformarii coloanei vertebrale, boala ce se poate trage atat de la plecaciuni cat si de la rugaciuni repetate in fata oricarui individ care ar avea de spus un cuvant in ceia ce priveste cariera sa, dar si prin insusirea neconditionata a proverbului “capul plecat sabia nu-l taie”.
Un alt risc este acela al posibilitatii ca la unii sa intervina o schimbare in orientarea sexuala, pentru ca, stand in mod frecvent cu capul in jos, obligatoriu sta si cu sezutul in sus. Si, in fata unei astfel de privelisti, seful ce sa creada ? si crede azi, si crede maini, astfel iubirea-i gata, si tot crezand de saptamani ii cade draga ”fata”.
Ca poporul roman mosteneste aceasta traditie , nu de azi, nu de ieri, ci de pe vremea cand domniile se cumparau cu sute de pungi de galbeni de la turci, dar si cu favoruri ce presupuneau pozitia plecat in fata otomanilor sau frantujilor o spun chiar scrierile vechi, daca este sa ne gandim la Grigore Ureche si Miron Costin, insa cel mai apropiat de profilul mamelucului nostru nu poate fi decat Ghita Pristanda, politaiul orasului care prin servilismul sau umil urmareste unele avantaje, conducandu-se dupa principiul enuntat de sotia sa: “pupa-l in bot si-i papa-i tot, ca satulul nu crede la al flamand”.
Citind capodoperele lui Nene Iancu de la Haimanale putem spune fara sa gresim ca domnia sa a fost un fel de Nostradamus al nostru al romanilor, ca bine le-a mai zis el, si nu asa de alambicat ca Nostradamus, ci direct la persoana.
Dialoguri gen cel dintre Tipatescu si Pristanda se poarta azi mai mult decat oricand pe teritoriul eternei si fascinantei noastre Romanii, ba unii cred ca Nene Iancu s-a inspirat nu din realitatile vremii ,ci din cele ale vremilor ce-aveau sa vina.
Tipătescu: Mişel!
Pristanda: Curat mişel!
Tipătescu: Murdar!
Pristanda: Curat murdar!
Tipătescu: Ei! Nu S-alege!
Pristanda: Nu s-alege!
Tipătescu: Să-mi rază mie mustăţile!
Pristanda: Şi mie!
Tipătescu: Lasă-l să urle ca un câine!
Pristanda: Curat ca un câine!
TIPĂTESCU: Dăscălimea, popa şi moflujii.
PRISTANDA: Curat moflujii!
Intrand si eu in scena m-as alatura personagiilor lui Caragiale cu o replica despre aservitii vremurilor noastre.
- Niste Mameluci, as spune eu.
- Curat Mameluci, ar replica Pristanda
[Trimis de Pro Pol IS]
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.805 )
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by ex-ad
Monday 17 May 2010 - 14:23:16
Pe la 1928, reputatul avocat si romancier Ionel Teodoreanu publica romanul "La Medeleni", roman in care trata viata unor personaje de pe mosia Medeleni. Si cum altfel sa-mi intitulez eu pamfletul in care doream sa tratez viata unor personaje aflate pe mosia Mameluci daca nu, "La Mameluci"
Instabilitatea functiilor in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic ii determina pe unii detinatori ai unor astfel de privilegii sa-si piarda personalitatea, sa devina umili, lipsiti de individualitate, sa nu aiba păreri proprii si sa se transforme in oameni de paie in fata sefilor ierarhic superiori ajunsi pe cele mai inalte culmi de progres, salarizare si bunastare prin grija vre-unui individ propulsat prin redistribuire in rangul de politician cu portofoliu, pripasit vremelnic pe meleagurile Miticane . Trasaturile unui astfel de nevertebrat imbraca, caracterul fonetic al apelativului de mameluc.
`Mamelucul este remunerat corespunzator pentru supusenia sa, salariu bine meritat daca este sa ne gandim numai la riscurile majore pe care le presupune indeplinirea acestui rol intr-o societate ce se vrea a fi democrata si ale carei reguli contravin in mod flagrant principiilor, pozitiei si compozitiei mamelucului.
Unul dintre riscuri este acela al deformarii coloanei vertebrale, boala ce se poate trage atat de la plecaciuni cat si de la rugaciuni repetate in fata oricarui individ care ar avea de spus un cuvant in ceia ce priveste cariera sa, dar si prin insusirea neconditionata a proverbului “capul plecat sabia nu-l taie”.
Un alt risc este acela al posibilitatii ca la unii sa intervina o schimbare in orientarea sexuala, pentru ca, stand in mod frecvent cu capul in jos, obligatoriu sta si cu sezutul in sus. Si, in fata unei astfel de privelisti, seful ce sa creada ? si crede azi, si crede maini, astfel iubirea-i gata, si tot crezand de saptamani ii cade draga ”fata”.
Ca poporul roman mosteneste aceasta traditie , nu de azi, nu de ieri, ci de pe vremea cand domniile se cumparau cu sute de pungi de galbeni de la turci, dar si cu favoruri ce presupuneau pozitia plecat in fata otomanilor sau frantujilor o spun chiar scrierile vechi, daca este sa ne gandim la Grigore Ureche si Miron Costin, insa cel mai apropiat de profilul mamelucului nostru nu poate fi decat Ghita Pristanda, politaiul orasului care prin servilismul sau umil urmareste unele avantaje, conducandu-se dupa principiul enuntat de sotia sa: “pupa-l in bot si-i papa-i tot, ca satulul nu crede la al flamand”.
Citind capodoperele lui Nene Iancu de la Haimanale putem spune fara sa gresim ca domnia sa a fost un fel de Nostradamus al nostru al romanilor, ca bine le-a mai zis el, si nu asa de alambicat ca Nostradamus, ci direct la persoana.
Dialoguri gen cel dintre Tipatescu si Pristanda se poarta azi mai mult decat oricand pe teritoriul eternei si fascinantei noastre Romanii, ba unii cred ca Nene Iancu s-a inspirat nu din realitatile vremii ,ci din cele ale vremilor ce-aveau sa vina.
Tipătescu: Mişel!
Pristanda: Curat mişel!
Tipătescu: Murdar!
Pristanda: Curat murdar!
Tipătescu: Ei! Nu S-alege!
Pristanda: Nu s-alege!
Tipătescu: Să-mi rază mie mustăţile!
Pristanda: Şi mie!
Tipătescu: Lasă-l să urle ca un câine!
Pristanda: Curat ca un câine!
TIPĂTESCU: Dăscălimea, popa şi moflujii.
PRISTANDA: Curat moflujii!
Intrand si eu in scena m-as alatura personagiilor lui Caragiale cu o replica despre aservitii vremurilor noastre.
- Niste Mameluci, as spune eu.
- Curat Mameluci, ar replica Pristanda
[Trimis de Pro Pol IS]
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.805 )