News Item: Cind pompierii stirnesc incendii. Aprozaristul. (2)
(Category: Proiect SEMPER FIDELIS)
Posted by ex-ad
Wednesday 09 February 2011 - 02:27:15
Daca intrebi un copil ce este acela un pompier, acesta iti va raspunde, rotunjind ochii a inocenta si admiratie, ca pompierul este un nene urias care scoate din foc oameni si animale. Apoi va incepe sa-ti enumere entuziast toti eroii din desenele animate preferate. Daca iti intrebi vecinul, acesta va adauga portretului, cu sobrietate, cuvintele erou, risc, salvator, curaj, viata si multumesc. Apoi va incepe sa-ti povesteasca despre toti cei pe care-i cunoaste scosi din foc pe brate de pompier. Copil sau adult, barbat sau femeie, sarac sau bogat, atunci cind spunem POMPIER, tuturor ne apare in fata ochilor eroul de poveste ce flutura furtunul ca pe-o sabie in lupta-ncrincenata cu demonii de flacari si cenusa. Si ne vedem mai departe de treburile noastre stiind ca undeva, in spatele unui numar telefonic de urgenta, pompierul vegheaza, zi si noapte, nu pentru viata lui, ci pentru a noastra.
Acesta este pompierul, omul cu cronometrul vietii resetat permanent la zero. Asa ni l-au descris parintii, asa il vedem in filme, asa il prezinta mass media si asa il surprindem in actiune la locul unui incendiu. Toti pompierii Romaniei sint asa.
Exista, insa, si o alta poveste. Una pe care nimeni nu doreste sa o aduca la lumina. Una in care pompierii nostri sint obligati sa-si salveze zilnic propriile vieti. Este lupta cu mizeriile aruncate pe destinele, pe sufletul si sperantele lor de catre un sistem putred, abrutizant si cinic. Fiindca in Romania peste orice lucru nobil si curat - asa cum este si institutia pompierului - vin sa-si depuna ouale toti parazitii care se nimeresc prin apropiere si care cred la adapostul imaginii publice frumoase se pot hrani si se pot inmulti linistiti. Timp de 20 de ani asta s-a intimplat in Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar astazi in spatele cortinei cu fluturi si viori plinge obosita o alta realitate. Dati-mi voie sa va citez dintr-un mail primit acum citeva zile:
"Da, exista multa nemultumire in I.G.S.U. pentru ca sunt lipsuri, pentru ca nimic nu se modernizeaza, pentru ca sunt probleme salariale, pentru ca urmeaza reduceri de personal, pentru ca ofiterii au mostenit un comportament de vatafi, pentru ca fac facultatea de pompieri DEGEABA (sunt bombe cand sunt repartizati in unitati, total dezorientati, iar realitatea ii sperie), pentru ca avem mult mai mult de tras cu prostiile ofiterilor decat cu munca la interventii, pentru ca nu se intrevede niciun viitor cat de cat mai bun, pentru ca, pentru ca..."
Iar dintr-un alt mail aflu ca:
"Nu intereseaza pe nimeni de noi. Putem muri pe capete ca nimanui nu-i pasa. Ne-au tot cumparat echipament de mana a saptea si nu ne lasa nici macar sa ne luam noi echipament pe banii nostri si daca suntem prinsi de foc putem arde de vii. Nu putem deschide gura fiindca spun ca ne dau afara dar la ce salar de rahat am nici nu mai imi pasa."
De altfel, cui sa-i pese, cind sefii sint mult prea ocupati cu "verificarea" respectarii normelor PSI la firmele care prezinta interes, precum si cu achizitii fabuloase, fara legatura cu nevoile reale ale institutiei. Cui sa-i pese, cind pompierii din echipele de interventie sint prea timorati pentru a iesi in spatiul public si pentru a relata ce se intimpla. Cui sa-i pese, cind mass media nu face rating din povesti cu eroi tristi.
Poate ca nici eu n-as fi ajuns sa scriu vreodata aceste rinduri daca un pompier tinar si nelinistit nu s-ar fi apucat sa deschida un topic pe forumul nostru, satul pina-n git de modul in care este condus de aproape doi ani ISU Bucuresti. Ceea ce a urmat dupa aparitia topicului in cauza stiti, dar simt nevoia sa reamintesc: colonelul Dudus a intrat in vrie, l-au apucat bitiielile si furnicaturile-n palme, drept pentru care a pus mina pe telefon si a facut exact ceea ce n-ar fi trebuit sa faca. L-a sunat pe generalul Prunariu si l-a tras de urechi, generalul fiind o persoana mult prea eleganta pentru a-i inchide telefonul in nas, desi habar n-avea despe ce este vorba; apoi l-a agatat pe generalul Decebal Ilina (de ce oare, habar n-am), insa acesta a mirosit prostul si l-a pasat; probabil o mai fi frecat la creieri si alte persoane fara legatura cu site-ul sau cu asociatia. Vazind ca n-are alta cale, s-a decis sa faca ceea ce ar fi trebuit de la inceput - sa vorbeasca el insusi cu seful asociatiei noastre, dr. Francisc Toba. Evident, a apelat tot la un intermediar. Toate acestea in conditiile in care pe prima pagina a site-ului sint trecute datele noastre de contact. Si dupa ce discuta pe indelete atit cu Francisc Toba, cit si cu mine, coordonatorul pe probleme de comunicare publica, si dupa ce amindoi ii explicam care sint regulile forumului nostru si ii recomandam sa gestioneze problema in interiorul institutiei, colonelul Dudus gaseste de cuviinta sa trimita asociatiei noastre adresa pe care v-am prezentat-o in prima parte a serialului nostru.
Pentru a avea insa, masura adevarata a prostiei si a sobolanismului, va mai relatez un fapt: in cursul zilei de ieri, colonelul Dudus a profitat de relatia institutionala dintre ISU Bucuresti si institutia militara in care lucrez pentru a-l deranja cu nelinistile si frustrarile sale pe unul dintre sefii mei, un general ale carui calitati - eleganta, ratiune si profesionalism - il situeaza pe primul loc in aprecierea subalternilor. Pe romaneste, domnul general este de-a dreptul iubit de toti. E iubit pe bune si e iubit pentru toate calitatile pomenite. Evident si ca de obicei, Dudus habar n-a avut cu cine vorbeste.
Sa recapitulam cum procedeaza acest colonel, doctor in management si seful celei mai mai unitati militare din MAI, in momentul in care in spatiul public incep sa apara acuze la adresa sa:
- deranjeaza reputati domni generali dupa cum i se scoala mica sa suparare personala, demonstrind o grosolana lipsa de respect pentru ierarhia militara;
- ameninta o organizatie nonguvernamentala, dezvaluind o mentalitate tipica militienilor ceausisti;
- cere in scris incalcarea legilor in vigoare, prin intermediul unei firme private de avocati, in numele institutiei publice pe care o reprezinta;
- trage sfori in stinga si in dreapta, fara a avea un minimum de barbatie sa abordeze frontal;
- este incapabil sa-si gestioneze in interior problemele organizatiei pe care o conduce, de aceea oamenii ajung disperati sa se exprime pe forumuri;
- profita de relatiile oficiale de colaborare si cooperare interinstitutionala pentru a rezolva o chestiune privata prin trafic de influenta, amestecind grav si inconstient planurile;
- hartuieste un ofiter superior dintr-o alta institutie.
Toate acestea pentru ca cineva, nu conteaza cine, s-a apucat sa adune pe un forum date si fapte care oricum erau publice!
Intr-o tara normala, acest tovaras ar fi fost trimis imediat la plimbare fiindca se dovedeste a fi o vulnerabilitate uriasa pentru institutia pe care o reprezinta. Gravitatea celor aratate mai sus ar fi fost suficienta. Sau poate ca intr-o tara normala acest personaj n-ar fi ajuns niciodata la sefia unei institutii de o asmenea importanta precum ISU Bucuresti. Sintem insa in Romania, iar in tara noastra e nevoie de ceva mai mult. E nevoie ca cei care il sustin sa ajunga sa fie atit de deranjati de un scandal sau de iminenta unui scandal, incit sa trebuiasca sa-l scuipe ca pe o masea stricata.
Cine este, totusi, acest domn? Colonelul Stelian Dudus a ajuns mare comandant la ISU Bucuresti in vara anului 2009, dupa ce legendarul general maior Aurel Udor a trecut in rezerva. Un simplu search pe Internet ne arata ca omul a fost aproape inexistent in spatiul public. Pina azi. Drept pentru care am incercat sa aflu mai multe despre seful care sta cu telefonul la ureche intr-o zi mai mult decit stau pompierii nostri de la interventie in flacari intr-o luna normala de lucru.
Si cum CV-ul sau nu apare pe nici un site oficial, va relatez pe scurt ce am aflat din povestirile altora: dupa ce a lucrat prin Academia de Politie, col. dr. inginer Stelian Dudus a fost parasutat sau mai degraba evacuat, nu stiu daca direct sau cu escala, la ISU Bucuresti, in structura de logistica. Se pare ca o mica problema ar exista cu aprecierea sa de serviciu din 2002, disparuta de la dosar, dar ce mai conteaza amanuntul asta pe linga celelalte rezultate profesionale remarcabile (pe care nu le gasim, dar merita pomenite, nu?). Pina la numirea in functia de mare comandant, si-a cladit o frumoasa si glorioasa cariera din numaratul conservelor, ajungind rapid sa se ocupe de gestiunea si achizitiile pentru tot ISU Bucuresti din pozitia de sef al logisticii. Gura lumii sloboda spune ca domnul colonel s-a specializat pina la perfectiune in invirteli scriptice, servicii si mese bogate pentru sefi si amici, in general in magie neagra cu resursele materiale ale institutiei. Atit de bine le-a-nvirtit pe toate incit atunci cind Nica a poposit la conducerea ministerului - acelasi Nica care (cacofonie este intentionata) a distrus trei structuri de elita ale MAI dintr-un foc - Dudus a reusit sa obtina functia generalului Udor printr-un concurs ale carui ite vom incerca sa le lamurim impreuna in episodul urmator.
Pe scurt, la comanda ISU Bucuresti se afla de aproape doi ani un pompier care a stins la viata lui doar flacara de la aragaz si care si-a construit cariera din scaun in scaun si din birou in birou cu o agilitate demna de admiratie. De acest om depind azi vietile celor 3000 de pompieri aflati in subordine si mi-e peste putinta sa inteleg ce se ascunde in sufletul acestor oameni cind pleaca in misiune sub comanda unui aprozarist. Masura profesionalismului sau este data de moartea unui pompier din subordine si desfigurarea altuia, lucru de neconceput inainte de venirea sa la cirma structurii. In episoadele urmatoare veti afla nu numai detaliile acestor crime, dar si trocul mizerabil facut ulterior.
Ma opresc deocamdata. Asteptam in continuare mail-urile si mesajele voastre.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.887 )
(Category: Proiect SEMPER FIDELIS)
Posted by ex-ad
Wednesday 09 February 2011 - 02:27:15
Daca intrebi un copil ce este acela un pompier, acesta iti va raspunde, rotunjind ochii a inocenta si admiratie, ca pompierul este un nene urias care scoate din foc oameni si animale. Apoi va incepe sa-ti enumere entuziast toti eroii din desenele animate preferate. Daca iti intrebi vecinul, acesta va adauga portretului, cu sobrietate, cuvintele erou, risc, salvator, curaj, viata si multumesc. Apoi va incepe sa-ti povesteasca despre toti cei pe care-i cunoaste scosi din foc pe brate de pompier. Copil sau adult, barbat sau femeie, sarac sau bogat, atunci cind spunem POMPIER, tuturor ne apare in fata ochilor eroul de poveste ce flutura furtunul ca pe-o sabie in lupta-ncrincenata cu demonii de flacari si cenusa. Si ne vedem mai departe de treburile noastre stiind ca undeva, in spatele unui numar telefonic de urgenta, pompierul vegheaza, zi si noapte, nu pentru viata lui, ci pentru a noastra.
Acesta este pompierul, omul cu cronometrul vietii resetat permanent la zero. Asa ni l-au descris parintii, asa il vedem in filme, asa il prezinta mass media si asa il surprindem in actiune la locul unui incendiu. Toti pompierii Romaniei sint asa.
Exista, insa, si o alta poveste. Una pe care nimeni nu doreste sa o aduca la lumina. Una in care pompierii nostri sint obligati sa-si salveze zilnic propriile vieti. Este lupta cu mizeriile aruncate pe destinele, pe sufletul si sperantele lor de catre un sistem putred, abrutizant si cinic. Fiindca in Romania peste orice lucru nobil si curat - asa cum este si institutia pompierului - vin sa-si depuna ouale toti parazitii care se nimeresc prin apropiere si care cred la adapostul imaginii publice frumoase se pot hrani si se pot inmulti linistiti. Timp de 20 de ani asta s-a intimplat in Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar astazi in spatele cortinei cu fluturi si viori plinge obosita o alta realitate. Dati-mi voie sa va citez dintr-un mail primit acum citeva zile:
"Da, exista multa nemultumire in I.G.S.U. pentru ca sunt lipsuri, pentru ca nimic nu se modernizeaza, pentru ca sunt probleme salariale, pentru ca urmeaza reduceri de personal, pentru ca ofiterii au mostenit un comportament de vatafi, pentru ca fac facultatea de pompieri DEGEABA (sunt bombe cand sunt repartizati in unitati, total dezorientati, iar realitatea ii sperie), pentru ca avem mult mai mult de tras cu prostiile ofiterilor decat cu munca la interventii, pentru ca nu se intrevede niciun viitor cat de cat mai bun, pentru ca, pentru ca..."
Iar dintr-un alt mail aflu ca:
"Nu intereseaza pe nimeni de noi. Putem muri pe capete ca nimanui nu-i pasa. Ne-au tot cumparat echipament de mana a saptea si nu ne lasa nici macar sa ne luam noi echipament pe banii nostri si daca suntem prinsi de foc putem arde de vii. Nu putem deschide gura fiindca spun ca ne dau afara dar la ce salar de rahat am nici nu mai imi pasa."
De altfel, cui sa-i pese, cind sefii sint mult prea ocupati cu "verificarea" respectarii normelor PSI la firmele care prezinta interes, precum si cu achizitii fabuloase, fara legatura cu nevoile reale ale institutiei. Cui sa-i pese, cind pompierii din echipele de interventie sint prea timorati pentru a iesi in spatiul public si pentru a relata ce se intimpla. Cui sa-i pese, cind mass media nu face rating din povesti cu eroi tristi.
Poate ca nici eu n-as fi ajuns sa scriu vreodata aceste rinduri daca un pompier tinar si nelinistit nu s-ar fi apucat sa deschida un topic pe forumul nostru, satul pina-n git de modul in care este condus de aproape doi ani ISU Bucuresti. Ceea ce a urmat dupa aparitia topicului in cauza stiti, dar simt nevoia sa reamintesc: colonelul Dudus a intrat in vrie, l-au apucat bitiielile si furnicaturile-n palme, drept pentru care a pus mina pe telefon si a facut exact ceea ce n-ar fi trebuit sa faca. L-a sunat pe generalul Prunariu si l-a tras de urechi, generalul fiind o persoana mult prea eleganta pentru a-i inchide telefonul in nas, desi habar n-avea despe ce este vorba; apoi l-a agatat pe generalul Decebal Ilina (de ce oare, habar n-am), insa acesta a mirosit prostul si l-a pasat; probabil o mai fi frecat la creieri si alte persoane fara legatura cu site-ul sau cu asociatia. Vazind ca n-are alta cale, s-a decis sa faca ceea ce ar fi trebuit de la inceput - sa vorbeasca el insusi cu seful asociatiei noastre, dr. Francisc Toba. Evident, a apelat tot la un intermediar. Toate acestea in conditiile in care pe prima pagina a site-ului sint trecute datele noastre de contact. Si dupa ce discuta pe indelete atit cu Francisc Toba, cit si cu mine, coordonatorul pe probleme de comunicare publica, si dupa ce amindoi ii explicam care sint regulile forumului nostru si ii recomandam sa gestioneze problema in interiorul institutiei, colonelul Dudus gaseste de cuviinta sa trimita asociatiei noastre adresa pe care v-am prezentat-o in prima parte a serialului nostru.
Pentru a avea insa, masura adevarata a prostiei si a sobolanismului, va mai relatez un fapt: in cursul zilei de ieri, colonelul Dudus a profitat de relatia institutionala dintre ISU Bucuresti si institutia militara in care lucrez pentru a-l deranja cu nelinistile si frustrarile sale pe unul dintre sefii mei, un general ale carui calitati - eleganta, ratiune si profesionalism - il situeaza pe primul loc in aprecierea subalternilor. Pe romaneste, domnul general este de-a dreptul iubit de toti. E iubit pe bune si e iubit pentru toate calitatile pomenite. Evident si ca de obicei, Dudus habar n-a avut cu cine vorbeste.
Sa recapitulam cum procedeaza acest colonel, doctor in management si seful celei mai mai unitati militare din MAI, in momentul in care in spatiul public incep sa apara acuze la adresa sa:
- deranjeaza reputati domni generali dupa cum i se scoala mica sa suparare personala, demonstrind o grosolana lipsa de respect pentru ierarhia militara;
- ameninta o organizatie nonguvernamentala, dezvaluind o mentalitate tipica militienilor ceausisti;
- cere in scris incalcarea legilor in vigoare, prin intermediul unei firme private de avocati, in numele institutiei publice pe care o reprezinta;
- trage sfori in stinga si in dreapta, fara a avea un minimum de barbatie sa abordeze frontal;
- este incapabil sa-si gestioneze in interior problemele organizatiei pe care o conduce, de aceea oamenii ajung disperati sa se exprime pe forumuri;
- profita de relatiile oficiale de colaborare si cooperare interinstitutionala pentru a rezolva o chestiune privata prin trafic de influenta, amestecind grav si inconstient planurile;
- hartuieste un ofiter superior dintr-o alta institutie.
Toate acestea pentru ca cineva, nu conteaza cine, s-a apucat sa adune pe un forum date si fapte care oricum erau publice!
Intr-o tara normala, acest tovaras ar fi fost trimis imediat la plimbare fiindca se dovedeste a fi o vulnerabilitate uriasa pentru institutia pe care o reprezinta. Gravitatea celor aratate mai sus ar fi fost suficienta. Sau poate ca intr-o tara normala acest personaj n-ar fi ajuns niciodata la sefia unei institutii de o asmenea importanta precum ISU Bucuresti. Sintem insa in Romania, iar in tara noastra e nevoie de ceva mai mult. E nevoie ca cei care il sustin sa ajunga sa fie atit de deranjati de un scandal sau de iminenta unui scandal, incit sa trebuiasca sa-l scuipe ca pe o masea stricata.
Cine este, totusi, acest domn? Colonelul Stelian Dudus a ajuns mare comandant la ISU Bucuresti in vara anului 2009, dupa ce legendarul general maior Aurel Udor a trecut in rezerva. Un simplu search pe Internet ne arata ca omul a fost aproape inexistent in spatiul public. Pina azi. Drept pentru care am incercat sa aflu mai multe despre seful care sta cu telefonul la ureche intr-o zi mai mult decit stau pompierii nostri de la interventie in flacari intr-o luna normala de lucru.
Si cum CV-ul sau nu apare pe nici un site oficial, va relatez pe scurt ce am aflat din povestirile altora: dupa ce a lucrat prin Academia de Politie, col. dr. inginer Stelian Dudus a fost parasutat sau mai degraba evacuat, nu stiu daca direct sau cu escala, la ISU Bucuresti, in structura de logistica. Se pare ca o mica problema ar exista cu aprecierea sa de serviciu din 2002, disparuta de la dosar, dar ce mai conteaza amanuntul asta pe linga celelalte rezultate profesionale remarcabile (pe care nu le gasim, dar merita pomenite, nu?). Pina la numirea in functia de mare comandant, si-a cladit o frumoasa si glorioasa cariera din numaratul conservelor, ajungind rapid sa se ocupe de gestiunea si achizitiile pentru tot ISU Bucuresti din pozitia de sef al logisticii. Gura lumii sloboda spune ca domnul colonel s-a specializat pina la perfectiune in invirteli scriptice, servicii si mese bogate pentru sefi si amici, in general in magie neagra cu resursele materiale ale institutiei. Atit de bine le-a-nvirtit pe toate incit atunci cind Nica a poposit la conducerea ministerului - acelasi Nica care (cacofonie este intentionata) a distrus trei structuri de elita ale MAI dintr-un foc - Dudus a reusit sa obtina functia generalului Udor printr-un concurs ale carui ite vom incerca sa le lamurim impreuna in episodul urmator.
Pe scurt, la comanda ISU Bucuresti se afla de aproape doi ani un pompier care a stins la viata lui doar flacara de la aragaz si care si-a construit cariera din scaun in scaun si din birou in birou cu o agilitate demna de admiratie. De acest om depind azi vietile celor 3000 de pompieri aflati in subordine si mi-e peste putinta sa inteleg ce se ascunde in sufletul acestor oameni cind pleaca in misiune sub comanda unui aprozarist. Masura profesionalismului sau este data de moartea unui pompier din subordine si desfigurarea altuia, lucru de neconceput inainte de venirea sa la cirma structurii. In episoadele urmatoare veti afla nu numai detaliile acestor crime, dar si trocul mizerabil facut ulterior.
Ma opresc deocamdata. Asteptam in continuare mail-urile si mesajele voastre.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.887 )