News Item: Inlaturarea lui Ceausescu (3)
(Category: Proiect SEMPER FIDELIS)
Posted by ex-ad
Sunday 06 March 2011 - 22:36:37
Miercuri, 2 martie 2011, orele 14.00, la Teatrul National, Sala Amfiteatru, a avut loc lansarea volumului Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost, sub semnatura lui Valeriu Mangu. Este prima carte scoasa de Editura SEMPER FIDELIS.
S-au pronuntat, pe rind, asupra continutului:
- Ioan Buduca, revista VIP
- profesorul Gheorghe Dumitrascu, istoric si fost senator
- vice-amiralul (r) Stefan Dinu, fost sef al Directiei Informatii Militare
- Gelu Voican Voiculescu, prim-vicepresedinte al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului
- profesorul Ion Coja, publicist si scriitor
- general Mircea Chelaru, fost sef al Statului Major General al Armatei,
- avocat Paula Iacob
- avocat Dinu Gheorghe
Multumim prietenilor de la MCP Press Agency care ne-au pus la dispozitie inregistrarea evenimentului si care ne-au sprijinit in transmiterea comunicatului prin care anuntam evenimentul.
MCP Press Agency dispune de o baza de date incredibila prin care transmite peste tot in tara informari de interes public si ori de cite ori a fost nevoie ne-au fost alaturi cu promptitudine si profesionalism.
Inregistrarea sus-mentionata o puteti vedea accesind meniul Filmul saptaminii.
Speram ca in curind sa va oferim un nou volum sub semnatura generalului Mircea Chelaru.
UPDATE: 7 martie
CURENTUL LINK
După ce am citit o carte („Înlăturarea lui Ceauşescu, aşa cum va fi fost“, de Valeriu Mangu), care ambiţionează să răspundă la toate întrebările de pånă acum despre decembrie 1989, dar şi la alte întrebări pe care şi le pune chiar autorul, mi-am pus, şi îmi pun, şi eu o întrebare: după ce plan au mers evenimentele, după un Plan Iulian Vlad sau după Planul prezentat nouă de Valeriu Mangu?
O să încerc să explic în cele ce urmează.
Oricåt de senzaţionalistă ar părea această carte, ea este serios şi logic argumentată. Şi merită toată atenţia pe care o primeşte.
E o carte care sintetizează într-un construct coerent o clipă istorică sulfuroasă şi foarte complicată. Iar cånd zic sintetizează, nu înseamnă că nu e plină de detalii şi subtilităţi. Iar prin subtilităţi, nu trebuie înţeles neapărat speculaţii.
Este un exerciţiu logic fără cusur.
O carte - aş spune - corectă politic, dacă sintagma nu ar fi total compromisă.
E scrisă fără patimă şi părţi pris-uri, nu învinovăţeşte sau dezvinovăţeşte, nu laudă şi nu înfierează, ci doar încearcă să lămurească.
O carte care-se îndårjeşte, cum spuneam, să răspundă la toate întrebările şi să explice toate neclarităţile.
Şi care creează, în acest fel, o generoasă bază de discuţie.
O carte incitantă („enervantă“, spune un domn general).
Una care face un retroscenariu al revoluţiei. Adică, din prezent, îşi imaginează cum se plănuia în trecut viitorul.
O carte mai consistentă, mai amănunţită şi mai nuanţată decåt celebra „Tehnică a loviturii de stat“ a lui Curzio Malaparte.
O carte, mai ales, despre care mulţi pot zice: Păi dacă aş fi scris-o eu, tot cam aşa aş fi scris-o.
O carte, i-am putea spune, perfectă.
Aici e, de fapt, problema ei.
I-am întrebat pe cåţiva dintre primii ei cititori ce-ar avea de obiectat cărţii, ce nu prea merge, ce scårţåie, ce-ar fi tras de păr. N-au prea avut ce-i reproşa. Iar eu tocmai aici îi găsesc vulnerabilitatea, dacă o are: că dă senzaţia de perfect. Ce e perfect, în realitate, nu e credibil, e chiar suspect.
Totul porneşte, în această naraţiune, de la o întrebare şi o prezumţie.
Întrebarea, cåt se poate de firească, la îndemåna oricui, dar pe care mai nimeni nu şi-a pus-o în public: nu cumva a avut şi Securitatea un plan de înlăturare a lui Ceauşescu? Logic, da, pentru că Departamentul Securităţii Statului era instituţia cea mai fiabilă, mai funcţională a unui sistem în stadiu avansat de anchiloză, dacă nu chiar de descompunere. Era omniprezentă, şi, în ciuda eforturilor lui Ceauşescu de a o ţine strict subordonată partidului şi lui personal, avea cele mai mari resurse de acţiune, mai mari decåt oricine altcineva. Cum să stea de lemn Tănase Securitatea într-un asemenea moment critic, agonic, existenţial?
Dar cum să se acţioneze, cine să acţioneze, de fapt cine să cunoască şi cum e de acţionat şi cine cåt să ştie despre ce e vorba? Cåt mai puţini trebuiau să fie în cunoştinţă de cauză, de fapt, susţine autorul cărţii, doar şeful direct, nemijlocit al Securităţii, generalul Iulian Vlad. Puterea, scrie în carte, înseamnă perechea voinţă - şi execuţie-acţiune. Voinţa fiind generalul Vlad, execuţia-acţiunea - armata invizibilă, adică Securitatea şi serviciile de informaţii militare, plus neapărat, masele.
Generalul Vlad ar fi reuşit, între altele, următoarele performanţe:
- l-a aiurit pe Ceauşescu, l-a rupt de realitate, l-a convins să aibă încredere deplină în instituţia de informaţii, după care Securitatea a preluat toate fråiele puterii;
- i-a făcut inoperanţi, într-un fel sau altul, pe Milea, Postelnicu, apoi şi pe alţi comandanţi militari, ai Gărzilor Patriotice şi ai Miliţiei;
- i-a îndepărtat, fie şi temporar, de la pårghiile de comandă pe Coman, Guşă, Neagoe şi alţii, care au fost trimişi la Timişoara, în Iran, în concediu etc;
- l-a folosit pe Stănculescu;
- i-a provocat şi permis gesticulaţiile ştiute iepurelui Tokes;
- i-a potenţat aura necesară de lider lui Ion Iliescu pentru a fi instalat în fruntea noii puteri;
- a capacitat acţiunea maselor;
- a dat acţiunii de înlăturare legitimitate;
Şi mai sunt şi altele. Cam multe, dar posibil, plauzibil.
Apoi: pentru a putea face toate acestea şi a reuşi întreaga operaţiune, trebuia asigurat şi acceptul SUA şi URSS, ambele interesate de schimbare în Romånia. Nu numai accept, ci şi sprijin, conlucrare. Neintervenţie directă, dar sprijin diversionist şi mediatic.
Cum? Aici intervine prezumţia de care aminteam. Şi aici văd eu singura sau principala problemă a retroscenariului.
La pagina 71 scrie aşa: „Acceptånd - şi asumåndu-şi - rolul de organizator al acţiunii de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu, Securitatea urmează să pună condiţia ca nimeni din exterior, respectiv niciun agent din interior al vreunei puteri străine să nu intervină în desfăşurarea evenimentelor. Garanţia că aşa va fi şi nu altfel nu o pot oferi decåt cele două superputeri, prin reprezentanţii lor la nivelul cel mai înalt. O asemenea garanţie urmează să fie aşadar obţinută de organizator de la Mihail Sergheevici Gorbaciov şi, respectiv, George Herbert Bush personal, în cadrul unei întålniri trilaterale. O bună ocazie în acest sens o oferă întålnirea de la Malta, din 2-3 decembrie 1989, prilej cu care organizatorul romån urmează să solicite şi sprijinul logistic, mediatic, politic etc., necesar îndeplinirii planului de îndepărtare.
Îmi este greu să-mi imaginez că Gorbaciov şi Bush s-ar fi întålnit personal (subliniat în text) cu generalul Iulian Vlad, şi că acesta i-ar fi convins pe dată că poate face de unul singur toată treaba în Romånia, în aşa fel încåt toată lumea să fie mulţumită. Să se fi întålnit cu consilieri de-ai celor doi mari, aceştia să accepte rapid formula, după care şi Bush, şi Gorbaciov să-şi dea, tot rapid, aprobarea? E de reflectat, e de discutat.
Oricum, autorul Valeriu Mangu - că altfel nu ştiu cum să-i spun - matematician, logician, constituţionalist, problemist, scenarist, detectiv - sintetizează, într-o carte deloc voluminoasă, faptul istoric cel mai complex şi mai de răsunet al Romåniei secolului XX; momentul decembrie 1989. Dar, repet, prea se potrivesc toate, prea se explică toate şi într-un mod prea firesc pentru cititorul care e tentat să o citească mai degrabă ca pe un roman poliţist sau de politic fiction pasionant. De altfel, aici ne trimite, cu dibăcie, chiar autorul cărţii. Îi dă un motto din Tutea care vorbeşte de Adevărul prin revelaţie şi ne anunţă că face, de fapt, un retroscenariu.
Lucrare ştiinţifică, istorică oricum nu e cartea, nici nu-şi propune. Nu are trimiteri, note de subsol, bibliografie şi tot felul de alte elemente de aparat ştiinţific ce dau bine oricărei cărţi. Cu excepţia depoziţiei generalului Vlad într-o instanţă de judecată, foarte consonantă de altfel cu urzeala cărţii. Dar o carte care excelează prin rigoarea construcţiei şi argumentaţiei. Într-o discuţie particulară, autorul m-a asigurat că pentru fiecare afirmaţie şi supoziţie produsă în carte se bazează pe lucruri certe, chiar dacă nu dă exemple, detalii ori surse. Dar dacă se porneşte de la o premisă greşită?, obiectează unii.
Alt merit este că Valeriu Mangu priveşte cu ochi de peşte labirintul încålcit şi răscolit pe care-l are de străbătut, dar, sigur pe firul Ariadnei de care se ţine, logica, o scoate firesc şi fără şovăieli la capăt. Un scriitor sau un scenarist găseşte în trama acestei cărţi acţiunea de-a gata pånă la detaliu, a unui roman sau film, mai trebuie să-i creeze doar personaje, dialoguri şi situaţii.
Şi o ultimă chestiune. I se va reproşa, în mod sigur, lui Valeriu Mangu că vrea să scoată basma curată Securitatea, ba chiar să o facă protagonistul pozitiv hotăråtor al evenimentelor cu final dorit din decembrie 1989. Fals. Autorul se referă nu la întreaga şi complexa istorie şi legendă a Securităţii, nu-i face un penibil proces cum sunt cele de genul procesului comunismului. Descrie doar ce a făcut sau ar fi făcut, sau n-a făcut, punctual, Securitatea, în acele zile.
Înseamnă oare că în decembrie 1989 n-a fost o revoluţie, ci o lovitură de stat dată de Securitate prin comandantul ei nemijlocit şi unic? Fals, încă o dată. Acţiunea şi non acţiunea Securităţii este parte, şi nu una oarecare, a tot ceea ce s-a făcut atunci pentru răsturnarea regimului. Şi nu mai pot opri să nu reamintesc ceea ce afirma preşedintele Ion Iliescu de ani de zile în legătură cu:
„Întotdeauna rămån de clarificat diverse aspecte legate de un proces atåt de amplu (...). Însă faptul fundamental îl constituie prăbuşirea de sistem care a avut loc în 1989 (...). Aceasta este esenţa unei revoluţii, indiferent de modul în care se înfăptuieşte“.
Să reţinem această exprimare, care spune totul: „indiferent de modul în care se înfăptuieşte“. De pildă, aşa cum a relatat-o Valeriu Mangu. De unde şi întrebarea: Planul Mangu este Planul Iulian Vlad?
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.897 )
(Category: Proiect SEMPER FIDELIS)
Posted by ex-ad
Sunday 06 March 2011 - 22:36:37
Inregistrare Radio Cultural LINK
Miercuri, 2 martie 2011, orele 14.00, la Teatrul National, Sala Amfiteatru, a avut loc lansarea volumului Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost, sub semnatura lui Valeriu Mangu. Este prima carte scoasa de Editura SEMPER FIDELIS.
S-au pronuntat, pe rind, asupra continutului:
- Ioan Buduca, revista VIP
- profesorul Gheorghe Dumitrascu, istoric si fost senator
- vice-amiralul (r) Stefan Dinu, fost sef al Directiei Informatii Militare
- Gelu Voican Voiculescu, prim-vicepresedinte al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului
- profesorul Ion Coja, publicist si scriitor
- general Mircea Chelaru, fost sef al Statului Major General al Armatei,
- avocat Paula Iacob
- avocat Dinu Gheorghe
Multumim prietenilor de la MCP Press Agency care ne-au pus la dispozitie inregistrarea evenimentului si care ne-au sprijinit in transmiterea comunicatului prin care anuntam evenimentul.
MCP Press Agency dispune de o baza de date incredibila prin care transmite peste tot in tara informari de interes public si ori de cite ori a fost nevoie ne-au fost alaturi cu promptitudine si profesionalism.
Inregistrarea sus-mentionata o puteti vedea accesind meniul Filmul saptaminii.
Speram ca in curind sa va oferim un nou volum sub semnatura generalului Mircea Chelaru.
UPDATE: 7 martie
CURENTUL LINK
Planul Iulian Vlad sau Planul Mangu?
Scris de Corneliu Vlad
După ce am citit o carte („Înlăturarea lui Ceauşescu, aşa cum va fi fost“, de Valeriu Mangu), care ambiţionează să răspundă la toate întrebările de pånă acum despre decembrie 1989, dar şi la alte întrebări pe care şi le pune chiar autorul, mi-am pus, şi îmi pun, şi eu o întrebare: după ce plan au mers evenimentele, după un Plan Iulian Vlad sau după Planul prezentat nouă de Valeriu Mangu?
O să încerc să explic în cele ce urmează.
Oricåt de senzaţionalistă ar părea această carte, ea este serios şi logic argumentată. Şi merită toată atenţia pe care o primeşte.
E o carte care sintetizează într-un construct coerent o clipă istorică sulfuroasă şi foarte complicată. Iar cånd zic sintetizează, nu înseamnă că nu e plină de detalii şi subtilităţi. Iar prin subtilităţi, nu trebuie înţeles neapărat speculaţii.
Este un exerciţiu logic fără cusur.
O carte - aş spune - corectă politic, dacă sintagma nu ar fi total compromisă.
E scrisă fără patimă şi părţi pris-uri, nu învinovăţeşte sau dezvinovăţeşte, nu laudă şi nu înfierează, ci doar încearcă să lămurească.
O carte care-se îndårjeşte, cum spuneam, să răspundă la toate întrebările şi să explice toate neclarităţile.
Şi care creează, în acest fel, o generoasă bază de discuţie.
O carte incitantă („enervantă“, spune un domn general).
Una care face un retroscenariu al revoluţiei. Adică, din prezent, îşi imaginează cum se plănuia în trecut viitorul.
O carte mai consistentă, mai amănunţită şi mai nuanţată decåt celebra „Tehnică a loviturii de stat“ a lui Curzio Malaparte.
O carte, mai ales, despre care mulţi pot zice: Păi dacă aş fi scris-o eu, tot cam aşa aş fi scris-o.
O carte, i-am putea spune, perfectă.
Aici e, de fapt, problema ei.
I-am întrebat pe cåţiva dintre primii ei cititori ce-ar avea de obiectat cărţii, ce nu prea merge, ce scårţåie, ce-ar fi tras de păr. N-au prea avut ce-i reproşa. Iar eu tocmai aici îi găsesc vulnerabilitatea, dacă o are: că dă senzaţia de perfect. Ce e perfect, în realitate, nu e credibil, e chiar suspect.
Totul porneşte, în această naraţiune, de la o întrebare şi o prezumţie.
Întrebarea, cåt se poate de firească, la îndemåna oricui, dar pe care mai nimeni nu şi-a pus-o în public: nu cumva a avut şi Securitatea un plan de înlăturare a lui Ceauşescu? Logic, da, pentru că Departamentul Securităţii Statului era instituţia cea mai fiabilă, mai funcţională a unui sistem în stadiu avansat de anchiloză, dacă nu chiar de descompunere. Era omniprezentă, şi, în ciuda eforturilor lui Ceauşescu de a o ţine strict subordonată partidului şi lui personal, avea cele mai mari resurse de acţiune, mai mari decåt oricine altcineva. Cum să stea de lemn Tănase Securitatea într-un asemenea moment critic, agonic, existenţial?
Dar cum să se acţioneze, cine să acţioneze, de fapt cine să cunoască şi cum e de acţionat şi cine cåt să ştie despre ce e vorba? Cåt mai puţini trebuiau să fie în cunoştinţă de cauză, de fapt, susţine autorul cărţii, doar şeful direct, nemijlocit al Securităţii, generalul Iulian Vlad. Puterea, scrie în carte, înseamnă perechea voinţă - şi execuţie-acţiune. Voinţa fiind generalul Vlad, execuţia-acţiunea - armata invizibilă, adică Securitatea şi serviciile de informaţii militare, plus neapărat, masele.
Generalul Vlad ar fi reuşit, între altele, următoarele performanţe:
- l-a aiurit pe Ceauşescu, l-a rupt de realitate, l-a convins să aibă încredere deplină în instituţia de informaţii, după care Securitatea a preluat toate fråiele puterii;
- i-a făcut inoperanţi, într-un fel sau altul, pe Milea, Postelnicu, apoi şi pe alţi comandanţi militari, ai Gărzilor Patriotice şi ai Miliţiei;
- i-a îndepărtat, fie şi temporar, de la pårghiile de comandă pe Coman, Guşă, Neagoe şi alţii, care au fost trimişi la Timişoara, în Iran, în concediu etc;
- l-a folosit pe Stănculescu;
- i-a provocat şi permis gesticulaţiile ştiute iepurelui Tokes;
- i-a potenţat aura necesară de lider lui Ion Iliescu pentru a fi instalat în fruntea noii puteri;
- a capacitat acţiunea maselor;
- a dat acţiunii de înlăturare legitimitate;
Şi mai sunt şi altele. Cam multe, dar posibil, plauzibil.
Apoi: pentru a putea face toate acestea şi a reuşi întreaga operaţiune, trebuia asigurat şi acceptul SUA şi URSS, ambele interesate de schimbare în Romånia. Nu numai accept, ci şi sprijin, conlucrare. Neintervenţie directă, dar sprijin diversionist şi mediatic.
Cum? Aici intervine prezumţia de care aminteam. Şi aici văd eu singura sau principala problemă a retroscenariului.
La pagina 71 scrie aşa: „Acceptånd - şi asumåndu-şi - rolul de organizator al acţiunii de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu, Securitatea urmează să pună condiţia ca nimeni din exterior, respectiv niciun agent din interior al vreunei puteri străine să nu intervină în desfăşurarea evenimentelor. Garanţia că aşa va fi şi nu altfel nu o pot oferi decåt cele două superputeri, prin reprezentanţii lor la nivelul cel mai înalt. O asemenea garanţie urmează să fie aşadar obţinută de organizator de la Mihail Sergheevici Gorbaciov şi, respectiv, George Herbert Bush personal, în cadrul unei întålniri trilaterale. O bună ocazie în acest sens o oferă întålnirea de la Malta, din 2-3 decembrie 1989, prilej cu care organizatorul romån urmează să solicite şi sprijinul logistic, mediatic, politic etc., necesar îndeplinirii planului de îndepărtare.
Îmi este greu să-mi imaginez că Gorbaciov şi Bush s-ar fi întålnit personal (subliniat în text) cu generalul Iulian Vlad, şi că acesta i-ar fi convins pe dată că poate face de unul singur toată treaba în Romånia, în aşa fel încåt toată lumea să fie mulţumită. Să se fi întålnit cu consilieri de-ai celor doi mari, aceştia să accepte rapid formula, după care şi Bush, şi Gorbaciov să-şi dea, tot rapid, aprobarea? E de reflectat, e de discutat.
Oricum, autorul Valeriu Mangu - că altfel nu ştiu cum să-i spun - matematician, logician, constituţionalist, problemist, scenarist, detectiv - sintetizează, într-o carte deloc voluminoasă, faptul istoric cel mai complex şi mai de răsunet al Romåniei secolului XX; momentul decembrie 1989. Dar, repet, prea se potrivesc toate, prea se explică toate şi într-un mod prea firesc pentru cititorul care e tentat să o citească mai degrabă ca pe un roman poliţist sau de politic fiction pasionant. De altfel, aici ne trimite, cu dibăcie, chiar autorul cărţii. Îi dă un motto din Tutea care vorbeşte de Adevărul prin revelaţie şi ne anunţă că face, de fapt, un retroscenariu.
Lucrare ştiinţifică, istorică oricum nu e cartea, nici nu-şi propune. Nu are trimiteri, note de subsol, bibliografie şi tot felul de alte elemente de aparat ştiinţific ce dau bine oricărei cărţi. Cu excepţia depoziţiei generalului Vlad într-o instanţă de judecată, foarte consonantă de altfel cu urzeala cărţii. Dar o carte care excelează prin rigoarea construcţiei şi argumentaţiei. Într-o discuţie particulară, autorul m-a asigurat că pentru fiecare afirmaţie şi supoziţie produsă în carte se bazează pe lucruri certe, chiar dacă nu dă exemple, detalii ori surse. Dar dacă se porneşte de la o premisă greşită?, obiectează unii.
Alt merit este că Valeriu Mangu priveşte cu ochi de peşte labirintul încålcit şi răscolit pe care-l are de străbătut, dar, sigur pe firul Ariadnei de care se ţine, logica, o scoate firesc şi fără şovăieli la capăt. Un scriitor sau un scenarist găseşte în trama acestei cărţi acţiunea de-a gata pånă la detaliu, a unui roman sau film, mai trebuie să-i creeze doar personaje, dialoguri şi situaţii.
Şi o ultimă chestiune. I se va reproşa, în mod sigur, lui Valeriu Mangu că vrea să scoată basma curată Securitatea, ba chiar să o facă protagonistul pozitiv hotăråtor al evenimentelor cu final dorit din decembrie 1989. Fals. Autorul se referă nu la întreaga şi complexa istorie şi legendă a Securităţii, nu-i face un penibil proces cum sunt cele de genul procesului comunismului. Descrie doar ce a făcut sau ar fi făcut, sau n-a făcut, punctual, Securitatea, în acele zile.
Înseamnă oare că în decembrie 1989 n-a fost o revoluţie, ci o lovitură de stat dată de Securitate prin comandantul ei nemijlocit şi unic? Fals, încă o dată. Acţiunea şi non acţiunea Securităţii este parte, şi nu una oarecare, a tot ceea ce s-a făcut atunci pentru răsturnarea regimului. Şi nu mai pot opri să nu reamintesc ceea ce afirma preşedintele Ion Iliescu de ani de zile în legătură cu:
„Întotdeauna rămån de clarificat diverse aspecte legate de un proces atåt de amplu (...). Însă faptul fundamental îl constituie prăbuşirea de sistem care a avut loc în 1989 (...). Aceasta este esenţa unei revoluţii, indiferent de modul în care se înfăptuieşte“.
Să reţinem această exprimare, care spune totul: „indiferent de modul în care se înfăptuieşte“. De pildă, aşa cum a relatat-o Valeriu Mangu. De unde şi întrebarea: Planul Mangu este Planul Iulian Vlad?
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.897 )