News Item: APEL SNPPC
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by ex-ad
Sunday 06 March 2011 - 23:11:03
Stimaţi colegi,
atmosfera socială din România este tot mai tensionată.
Principalele cauze sunt bine cunoscute tuturor românilor şi au devenit cunoscute întregii Europe: bâlbâieli manageriale prelungite ale guvernanţilor şi o corupţie groasă dar bine mascată, prin împletirea multor interese. Jocul cu realitatea continuă şi acum, când se caută „regina” colectoare a şpăgilor, simultan cu demascarea unor incredibile înrudiri de interes.
Perdelele de fum ale manipulării apar şi dispar cu repeziciune, trase gâfâit de liota „analiştilor Tv” care au umplut până la refuz spaţiul public şi îmbâcsesc serile românilor, vorbind toţi de-a valma şi în mod suspect de tare. Din când în când, printre scamatorii cu vorbe mai iese în prim-plan şi câte un manager surprins cu vorbe nepotrivite, de genul „beţivi şi nenorociţi”... sau „…case closed”!
Mai există, pentru public, şi o piaţă gri a informaţiilor, alcătuită din bloguri şi din forum-uri. De acolo se poate colecta cea mai largă diversitate de amănunte şi date în legătură cu subiectele fierbinţi ale ţării. Desigur, piaţa gri nu garantează nimic dar cele mai multe informaţii, vorba lui Marin Preda, „prea se potrivesc, domnule!” ca să nu conţină şi doze mari de adevăr, despre ce se plănuieşte prin cabinete ori birouri.
Şi, să nu uităm că tocmai din această zonă gri, a blogurilor şi a forum-urilor, au pornit temutele dezvăluiri cu efect ale Armaghedonului sau ale achiziţiilor hoţeşti cu scene pentru spectacole ori despre „chilipirul” pe care urma să-l aducă un şef din Poliţie care înlesnea achiziţia Loganului tunat cu 70.000€. De altfel, nu degeaba toate serviciile secrete din lume urmăresc atent şi notează pulsaţiile vocii publice din Internet.
Există însă şi o altă prezenţă a publicului de care democraţia obişnuieşte să ţină cont: sondajul de opinie.
Desigur, sondajul de opinie este cerut şi, întotdeauna, plătit de cineva. Acest cineva, beneficiarul cercetării, deţine toate drepturile asupra informaţiilor pe care le-a cumpărat. El le poate publica sau nu. El le poate prezenta integral sau parţial şi, mai ales el le poate comenta, conform viziunii şi intereselor sale asupra mersului societăţii. Până la urmă, este meritul ori ghinionul proprietarului dacă felul în care-şi foloseşte informaţiile le face credibile sau nu.
Cel mai important, despre sondajele de opinie publică este că toate acestea au o identitate, pentru că ele sunt realizate de un autor cunoscut, calificat şi răspunzător pentru datele prezentate şi modul în care acestea au fost colectate, prin întrebări puse cetăţenilor.
Astfel, în urma unei cercetări recente aflăm, odată cu multă altă lume, că:
poliţia a atins „o cotă mai mare de încredere, de 40,9 %, imediat după protestele din septembrie 2010. Poliţiştii au pichetat atunci Palatul Cotroceni, ca urmare a tăierii salariilor. Conflictul s-a încheiat cu demisia ministrului Internelor Vasile Blaga. (Adevărul, 2 martie 2011. Datele sunt extrase din sondajul IMAS (IMAS - 17.02), realizat în perioada 9-17 februarie, cu o eroare de ± 3%.
S-a comentat, la vremea aceea, că protestul poliţiştilor a revigorat, prin şoc, mişcarea sindicală din România. S-a mai comentat, de asemenea, că limbajul folosit de manifestanţi a fost excesiv. În replică, s-a scris că: „este absurd ca poliţiştilor, persoane cu o duritate psihică sporită, să li să pretindă un comportament social graţios, de pianişti la filarmonică, tocmai atunci când protestează pentru că li s-au diminuat masiv drepturile salariale, în timp ce le-a crescut obligaţia de a lucra ore suplimentare, fără plată ori recuperare!”
Referitor la salarizarea poliţiştilor, devenită o temă de conflicte sociale fără precedent din cauza măsurilor incoerente şi abuzive ale guvernanţilor, publicăm punctul de vedere exprimat recent, la Bucureşti, de către Secretarul General al Consiliului Europei, dl. Thorbjørn Jagland (T.J.):
(redactor) Putem da vina pe salariile mici ale poliţiştilor, funcţionarilor publici pentru că îi fac vulnerabili la mită?
(T.J.) Există întotdeauna o legătură între remuneraţia proastă şi corupţie. Avem acest exemplu în multe ţări. Când poliţiştii au salarii mici, sunt expuşi la corupţie.
Înaltul demnitar european mai face, cu prilejul aceluiaşi interviu, prezentări deosebit de importante pentru reacţia publică faţă de viaţa socială a politicienilor din vârful piramidei:
(redactor) Fratele preşedintelui român a fost văzut în compania interlopului Bercea Mondial recent arestat. Ce s-ar întâmpla cu premierul norvegian dacă fratele său ar fi văzut la petrecere cu interlopi?
(T.J.) Nu pot comenta cazul preşedintelui Băsescu, dar, în Norvegia, noi nu am fi putut ajunge într-o asemenea situaţie. Societatea noastră este atât de vehementă (n.r - în sancţionarea politicienilor) şi jurnaliştii sunt atât de agresivi încât aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla. În Norvegia avem instituţii independente care ar fi intervenit cu mult înainte să ajungem într-o astfel de situaţie. (Adevărul, 2 martie 2011)
Sondajul IMAS, publicat de cotidianul Adevărul arată că din iunie 2010 şi până în prezent, încrederea populaţiei în Poliţie a scăzut, de la 39% la 34,7%, în special din cauza scandalurilor care au „zguduit” instituţia. În tot acest interval, s-a înregistrat doar vârful de creştere 40,9%, imediat după mitingul din 24 septembrie.
Cunoscând situaţia din mai multe unghiuri de vedere, putem reaminti că populaţia, la momentul respectiv, a perceput forma mitingului drept nevoia acută a poliţiştilor de a înlătura politizarea apăsătoare care încercuia instituţia. O politizare implementată cu manageri care nu acceptau nici un dialog cu personalul şi reprezentanţii săi. Dovada cea mai clară este chiar fuga individuală a şefilor din calea mitingului care „a încercat uşa” Guvernului, a ministerului, a Preşedinţiei…
Ignorând realitatea şi reacţia publicului, şefii din M.A.I. au creat imediat o legendă în folosul lor şi al ordinelor primite de la guvernanţi: mitingul din 24 septembrie a dezonorat Poliţia; prin urmare organizatorii şi participanţii vor fi pedepsiţi.
Niciunul dintre şefi nu a vrut să răspundă însă la întrebarea: de ce au ieşit în stradă peste 6.000 de poliţişti?!
Desigur mitingul nu fusese pentru a-i ovaţiona pe cei care pregătiseră dotarea poliţiştilor cu Loganul de 70.000 €, sau cu bicicleta „echipată” cu girofar şi sirenă, pentru mediul rural!
Protestul public al poliţiştilor va declanşa un adevărat „septembrie negru” care va fi invocat pentru orice măsură luată împotriva intereselor profesionale legitime ale poliţiştilor, împotriva sănătăţii lor şi împotriva dialogului social cu sindicatul lor reprezentativ.
Despre imagine publică se poate comenta orice, prin cifre şi evenimente.
Astfel, se poate reproşa Poliţiei că nu reuşeşte să obţină nici măcar jumătate (50%) din încrederea populaţiei din România. Dar, un asemenea comentariu trebuie scos, cel puţin, momentan, din discuţie câtă vreme, în acelaşi sondaj al încrederii, Preşedinţia înregistrează oscilaţii între 14,3 şi 14,5% iar executivul gâfâie şi el, pe valori cuprinse între 8,2 - 9,3%!
La fel, se pot invoca tot felul de motive ale scăderii încrederii populaţiei în Poliţie. Dar, în lipsa unor studii clare (pe care le vom face, în curând, chiar noi, prin sondaj public) este, deocamdată, greu să se ierarhizeze persoanele de la vârf care au compromis imaginea publică a Poliţiei, apoi: corupţia mică, dar permanentă, pe care o percep cetăţenii; marea corupţie, pe care ar trebui să o dezvăluie investigaţiile recente din punctele de frontieră şi din vămi; calitatea slabă a serviciilor poliţieneşti (din alte cauze decât corupţia); persoanele (gen: Şoric, Fătuloiu etc.) care au intrat negativ în atenţia publică; implicări ale politicului şi lipsuri legislative etc.
Despre corupţie, unele date sunt permanent ţinute în vitrină, pentru ca publicul să-şi menţină reacţia socială. Alte informaţii sunt însă repede-repede trecute cu vederea; deşi ar trebui repetate până când, toată lumea, de la marii chestori până la agenţi sau subinspectori, îşi va forma încrederea că nu se mai ascunde gunoiul sub preş şi că a început să funcţioneze printre şefi o motivaţie sinceră pentru treabă serioasă şi performanţă.
Iată câteva teme de bilanţ care nu trebuie să alunece în umbra interesului public:
- „Corpul de control - lipsă de eficienţă
- Nemulţumiri a generat şi fosta conducere a Corpului de Control al ministrului, care a verificat periodic structurile MAI, inclusiv Poliţia de Frontieră, şi nu a găsit nereguli, chiar dacă aici existau foarte multe suspiciuni de acte de corupţie.
- Direcţia Resurse Umane - promovări aranjate
- Direcţia Resurse Umane ar fi şi ea vinovată de politica de personal bazată şi pe alte criterii decât cele profesionale. Direcţia a avut de suferit la capitolul imagine, după ce s-a aflat că a propus spre decorare ofiţeri suspectaţi de corupţie. De altfel, în urmă cu puţin timp a fost demis şeful acestei direcţii, Adrian Pătraşcu, şi secretarul general al MAI, Cristian Baci.”
(http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/se-pregatesc-decapitari-la-interne-216997.html
din:17 februarie 2011)
Reamintim membrilor de sindicat că SNPPC a informat şi atenţionat, prin scrisori oficiale, în numeroase rânduri: conducerea M.A.I., Guvernul, Preşedinţia, Parlamentul şi instituţiile sale interne despre vulnerabilităţile şi despre ameninţările care se aglomerează din cauza sfidării poliţiştilor, a drepturilor acestora şi a nevoilor de funcţionare a instituţiei.
Acum, contrazicând cu cifre manipularea pusă la cale de şefi, un sondaj ştiinţific al opiniei cetăţenilor arată că izbucnirea publică a nemulţumirii poliţiştilor, din 24 septembrie 2010, a fost înţeleasă corect şi favorabil de populaţie.
Vă reamintim că cei care ar fi trebuit să intre imediat în dialog cu reprezentanţii poliţiei pribegeau, exact în acea zi, la tot felul de evenimente din ţară, fără să delege competenţe pentru startul negocierii cu demonstranţi…
Apoi, aleşii au ales tăcerea.
O inadmisibilă tăcere a instituţiilor, faţă de chemarea la negocieri cu partenerii sociali; după un protest public masiv, care fusese aplaudat de populaţie şi care nu spărsese nici măcar o fereastră…
Acum, tăcerea se explică, drept pretext pentru:
- reduceri de personal, în valuri masive; numiri politice, în posturi cheie, a unor persoane slab calificate; menţinerea lipsurilor materiale, pentru a scădea şi mai mult calitatea serviciilor către populaţie;
- introducerea de „greşeli” în calcularea pensiilor;
- acte normative contradictorii; asumarea unui Cod al Muncii într-o formă străină de negocierile cu sindicatele…
Răsplata europeană pentru acest mod de guvernare, într-un stat membru al UE, a fost clară: neacceptarea extinderii incompetenţei şi a matrapazlâcurilor în Spaţiul Schengen!
(T.J.) „Noi nu vrem, ca în momentul în care extindem această zonă europeană fără controale la frontiere, să ne confruntăm cu o răspândire a corupţiei, a crimei organizate şi a traficul de fiinţe umane. Nu putem extinde spaţiul Schengen fără ca, mai întâi, să fim mai duri în combaterea acestor pericole la adresa securităţii europene.”
Cu tot regretul, constatăm că înaltul demnitar european a numit – clar, pentru toţi guvernanţii şi personalul de conducere instalat de ei – care sunt pericolele aşteptate din partea României: corupţie, crimă organizată, trafic de fiinţe umane!
Pentru toate acestea, stimaţi colegi,
SNPPC consideră că misiunea noastră trebuie să capete recunoaştere şi forţă europeană. Aici am fost sfidaţi şi ocoliţi de guvernanţi. După exemplul lor, diverşi şefi locali şicaneze – şi ei - sindicaliştii şi liderii locali de sindicat.
Putem primi recunoaştere şi sprijin european reactivând mişcarea noastră, în cadrul programului de proteste proiectat de confederaţiile sindicale şi deschizând un flux de corespondenţă mai consistent cu instituţiile europene.
Am făcut-o şi până acum, dar, atenţie, ne-au lipsit exemplele, datele concrete.
Avem nevoie de aceste amănunte de la dumneavoastră.
În acest sens facem apel la unitate sindicală; vă cerem să participaţi la atragerea sprijinului instituţiilor europene.
Dacă guvernanţii nu au fost în stare să atragă fonduri europene, să dovedim că poliţiştii români se pot organiza, ca să obţină asistenţă UE pentru normalizarea relaţiilor de muncă.
SNPPC este cel mai mare sindicat din România. Nu putem fi ignoraţi, dacă ne mobilizăm şi vom aduce argumente concrete pentru revendicările noastre naţionale!
Strângeţi, date şi dovezi despre abuzurile împotriva muncii voastre!
Noi le vom folosi raţional, încercând întâi să negociem cu ministerul şi să cooperăm, pentru normalizare, fără a ne demasca dovezile. Dacă însă normalizarea nu va fi posibilă, atunci ne vom folosi de contactele pe care ni le-am făcut la instituţiile europene.
STIMAŢI COLEGI,
În data de 14 februarie, 2011, la şedinţa sa internaţională din Berlin, Comitetul de conducere al Confederaţiei Sindicatelor Europene ale Poliţiştilor –EPU, din care România face parte şi deţine un post de vice-preşedinte, prin dl. Claudiu-Florin STAICU, a înscris în preocupările sale prioritare şi o întâlnire de lucru cu doamna Cecilia MALMSTROM, Comisar european pentru justiţie şi afaceri interne.
Vă reamintim că, de curând, la Bucureşti, Comisarul european pentru justiţie şi afaceri interne a anunţat, într-o conferinţă de presă comună cu şeful M.A.I. că România nu este încă pregătită pentru intrarea în Spaţiul Schengen.
Prin urmare, documentele despre funcţionarea poliţiei, în această perioadă, sunt aşteptate şi vor fi luate în consideraţie.
Biroul Executiv Central
[Trimis de Pro Pol IS]
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.898 )
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by ex-ad
Sunday 06 March 2011 - 23:11:03
Stimaţi colegi,
atmosfera socială din România este tot mai tensionată.
Principalele cauze sunt bine cunoscute tuturor românilor şi au devenit cunoscute întregii Europe: bâlbâieli manageriale prelungite ale guvernanţilor şi o corupţie groasă dar bine mascată, prin împletirea multor interese. Jocul cu realitatea continuă şi acum, când se caută „regina” colectoare a şpăgilor, simultan cu demascarea unor incredibile înrudiri de interes.
Perdelele de fum ale manipulării apar şi dispar cu repeziciune, trase gâfâit de liota „analiştilor Tv” care au umplut până la refuz spaţiul public şi îmbâcsesc serile românilor, vorbind toţi de-a valma şi în mod suspect de tare. Din când în când, printre scamatorii cu vorbe mai iese în prim-plan şi câte un manager surprins cu vorbe nepotrivite, de genul „beţivi şi nenorociţi”... sau „…case closed”!
Mai există, pentru public, şi o piaţă gri a informaţiilor, alcătuită din bloguri şi din forum-uri. De acolo se poate colecta cea mai largă diversitate de amănunte şi date în legătură cu subiectele fierbinţi ale ţării. Desigur, piaţa gri nu garantează nimic dar cele mai multe informaţii, vorba lui Marin Preda, „prea se potrivesc, domnule!” ca să nu conţină şi doze mari de adevăr, despre ce se plănuieşte prin cabinete ori birouri.
Şi, să nu uităm că tocmai din această zonă gri, a blogurilor şi a forum-urilor, au pornit temutele dezvăluiri cu efect ale Armaghedonului sau ale achiziţiilor hoţeşti cu scene pentru spectacole ori despre „chilipirul” pe care urma să-l aducă un şef din Poliţie care înlesnea achiziţia Loganului tunat cu 70.000€. De altfel, nu degeaba toate serviciile secrete din lume urmăresc atent şi notează pulsaţiile vocii publice din Internet.
Există însă şi o altă prezenţă a publicului de care democraţia obişnuieşte să ţină cont: sondajul de opinie.
Desigur, sondajul de opinie este cerut şi, întotdeauna, plătit de cineva. Acest cineva, beneficiarul cercetării, deţine toate drepturile asupra informaţiilor pe care le-a cumpărat. El le poate publica sau nu. El le poate prezenta integral sau parţial şi, mai ales el le poate comenta, conform viziunii şi intereselor sale asupra mersului societăţii. Până la urmă, este meritul ori ghinionul proprietarului dacă felul în care-şi foloseşte informaţiile le face credibile sau nu.
Cel mai important, despre sondajele de opinie publică este că toate acestea au o identitate, pentru că ele sunt realizate de un autor cunoscut, calificat şi răspunzător pentru datele prezentate şi modul în care acestea au fost colectate, prin întrebări puse cetăţenilor.
Astfel, în urma unei cercetări recente aflăm, odată cu multă altă lume, că:
poliţia a atins „o cotă mai mare de încredere, de 40,9 %, imediat după protestele din septembrie 2010. Poliţiştii au pichetat atunci Palatul Cotroceni, ca urmare a tăierii salariilor. Conflictul s-a încheiat cu demisia ministrului Internelor Vasile Blaga. (Adevărul, 2 martie 2011. Datele sunt extrase din sondajul IMAS (IMAS - 17.02), realizat în perioada 9-17 februarie, cu o eroare de ± 3%.
S-a comentat, la vremea aceea, că protestul poliţiştilor a revigorat, prin şoc, mişcarea sindicală din România. S-a mai comentat, de asemenea, că limbajul folosit de manifestanţi a fost excesiv. În replică, s-a scris că: „este absurd ca poliţiştilor, persoane cu o duritate psihică sporită, să li să pretindă un comportament social graţios, de pianişti la filarmonică, tocmai atunci când protestează pentru că li s-au diminuat masiv drepturile salariale, în timp ce le-a crescut obligaţia de a lucra ore suplimentare, fără plată ori recuperare!”
Referitor la salarizarea poliţiştilor, devenită o temă de conflicte sociale fără precedent din cauza măsurilor incoerente şi abuzive ale guvernanţilor, publicăm punctul de vedere exprimat recent, la Bucureşti, de către Secretarul General al Consiliului Europei, dl. Thorbjørn Jagland (T.J.):
(redactor) Putem da vina pe salariile mici ale poliţiştilor, funcţionarilor publici pentru că îi fac vulnerabili la mită?
(T.J.) Există întotdeauna o legătură între remuneraţia proastă şi corupţie. Avem acest exemplu în multe ţări. Când poliţiştii au salarii mici, sunt expuşi la corupţie.
Înaltul demnitar european mai face, cu prilejul aceluiaşi interviu, prezentări deosebit de importante pentru reacţia publică faţă de viaţa socială a politicienilor din vârful piramidei:
(redactor) Fratele preşedintelui român a fost văzut în compania interlopului Bercea Mondial recent arestat. Ce s-ar întâmpla cu premierul norvegian dacă fratele său ar fi văzut la petrecere cu interlopi?
(T.J.) Nu pot comenta cazul preşedintelui Băsescu, dar, în Norvegia, noi nu am fi putut ajunge într-o asemenea situaţie. Societatea noastră este atât de vehementă (n.r - în sancţionarea politicienilor) şi jurnaliştii sunt atât de agresivi încât aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla. În Norvegia avem instituţii independente care ar fi intervenit cu mult înainte să ajungem într-o astfel de situaţie. (Adevărul, 2 martie 2011)
Sondajul IMAS, publicat de cotidianul Adevărul arată că din iunie 2010 şi până în prezent, încrederea populaţiei în Poliţie a scăzut, de la 39% la 34,7%, în special din cauza scandalurilor care au „zguduit” instituţia. În tot acest interval, s-a înregistrat doar vârful de creştere 40,9%, imediat după mitingul din 24 septembrie.
Cunoscând situaţia din mai multe unghiuri de vedere, putem reaminti că populaţia, la momentul respectiv, a perceput forma mitingului drept nevoia acută a poliţiştilor de a înlătura politizarea apăsătoare care încercuia instituţia. O politizare implementată cu manageri care nu acceptau nici un dialog cu personalul şi reprezentanţii săi. Dovada cea mai clară este chiar fuga individuală a şefilor din calea mitingului care „a încercat uşa” Guvernului, a ministerului, a Preşedinţiei…
Ignorând realitatea şi reacţia publicului, şefii din M.A.I. au creat imediat o legendă în folosul lor şi al ordinelor primite de la guvernanţi: mitingul din 24 septembrie a dezonorat Poliţia; prin urmare organizatorii şi participanţii vor fi pedepsiţi.
Niciunul dintre şefi nu a vrut să răspundă însă la întrebarea: de ce au ieşit în stradă peste 6.000 de poliţişti?!
Desigur mitingul nu fusese pentru a-i ovaţiona pe cei care pregătiseră dotarea poliţiştilor cu Loganul de 70.000 €, sau cu bicicleta „echipată” cu girofar şi sirenă, pentru mediul rural!
Protestul public al poliţiştilor va declanşa un adevărat „septembrie negru” care va fi invocat pentru orice măsură luată împotriva intereselor profesionale legitime ale poliţiştilor, împotriva sănătăţii lor şi împotriva dialogului social cu sindicatul lor reprezentativ.
Despre imagine publică se poate comenta orice, prin cifre şi evenimente.
Astfel, se poate reproşa Poliţiei că nu reuşeşte să obţină nici măcar jumătate (50%) din încrederea populaţiei din România. Dar, un asemenea comentariu trebuie scos, cel puţin, momentan, din discuţie câtă vreme, în acelaşi sondaj al încrederii, Preşedinţia înregistrează oscilaţii între 14,3 şi 14,5% iar executivul gâfâie şi el, pe valori cuprinse între 8,2 - 9,3%!
La fel, se pot invoca tot felul de motive ale scăderii încrederii populaţiei în Poliţie. Dar, în lipsa unor studii clare (pe care le vom face, în curând, chiar noi, prin sondaj public) este, deocamdată, greu să se ierarhizeze persoanele de la vârf care au compromis imaginea publică a Poliţiei, apoi: corupţia mică, dar permanentă, pe care o percep cetăţenii; marea corupţie, pe care ar trebui să o dezvăluie investigaţiile recente din punctele de frontieră şi din vămi; calitatea slabă a serviciilor poliţieneşti (din alte cauze decât corupţia); persoanele (gen: Şoric, Fătuloiu etc.) care au intrat negativ în atenţia publică; implicări ale politicului şi lipsuri legislative etc.
Despre corupţie, unele date sunt permanent ţinute în vitrină, pentru ca publicul să-şi menţină reacţia socială. Alte informaţii sunt însă repede-repede trecute cu vederea; deşi ar trebui repetate până când, toată lumea, de la marii chestori până la agenţi sau subinspectori, îşi va forma încrederea că nu se mai ascunde gunoiul sub preş şi că a început să funcţioneze printre şefi o motivaţie sinceră pentru treabă serioasă şi performanţă.
Iată câteva teme de bilanţ care nu trebuie să alunece în umbra interesului public:
- „Corpul de control - lipsă de eficienţă
- Nemulţumiri a generat şi fosta conducere a Corpului de Control al ministrului, care a verificat periodic structurile MAI, inclusiv Poliţia de Frontieră, şi nu a găsit nereguli, chiar dacă aici existau foarte multe suspiciuni de acte de corupţie.
- Direcţia Resurse Umane - promovări aranjate
- Direcţia Resurse Umane ar fi şi ea vinovată de politica de personal bazată şi pe alte criterii decât cele profesionale. Direcţia a avut de suferit la capitolul imagine, după ce s-a aflat că a propus spre decorare ofiţeri suspectaţi de corupţie. De altfel, în urmă cu puţin timp a fost demis şeful acestei direcţii, Adrian Pătraşcu, şi secretarul general al MAI, Cristian Baci.”
(http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/se-pregatesc-decapitari-la-interne-216997.html
din:17 februarie 2011)
Reamintim membrilor de sindicat că SNPPC a informat şi atenţionat, prin scrisori oficiale, în numeroase rânduri: conducerea M.A.I., Guvernul, Preşedinţia, Parlamentul şi instituţiile sale interne despre vulnerabilităţile şi despre ameninţările care se aglomerează din cauza sfidării poliţiştilor, a drepturilor acestora şi a nevoilor de funcţionare a instituţiei.
Acum, contrazicând cu cifre manipularea pusă la cale de şefi, un sondaj ştiinţific al opiniei cetăţenilor arată că izbucnirea publică a nemulţumirii poliţiştilor, din 24 septembrie 2010, a fost înţeleasă corect şi favorabil de populaţie.
Vă reamintim că cei care ar fi trebuit să intre imediat în dialog cu reprezentanţii poliţiei pribegeau, exact în acea zi, la tot felul de evenimente din ţară, fără să delege competenţe pentru startul negocierii cu demonstranţi…
Apoi, aleşii au ales tăcerea.
O inadmisibilă tăcere a instituţiilor, faţă de chemarea la negocieri cu partenerii sociali; după un protest public masiv, care fusese aplaudat de populaţie şi care nu spărsese nici măcar o fereastră…
Acum, tăcerea se explică, drept pretext pentru:
- reduceri de personal, în valuri masive; numiri politice, în posturi cheie, a unor persoane slab calificate; menţinerea lipsurilor materiale, pentru a scădea şi mai mult calitatea serviciilor către populaţie;
- introducerea de „greşeli” în calcularea pensiilor;
- acte normative contradictorii; asumarea unui Cod al Muncii într-o formă străină de negocierile cu sindicatele…
Răsplata europeană pentru acest mod de guvernare, într-un stat membru al UE, a fost clară: neacceptarea extinderii incompetenţei şi a matrapazlâcurilor în Spaţiul Schengen!
(T.J.) „Noi nu vrem, ca în momentul în care extindem această zonă europeană fără controale la frontiere, să ne confruntăm cu o răspândire a corupţiei, a crimei organizate şi a traficul de fiinţe umane. Nu putem extinde spaţiul Schengen fără ca, mai întâi, să fim mai duri în combaterea acestor pericole la adresa securităţii europene.”
Cu tot regretul, constatăm că înaltul demnitar european a numit – clar, pentru toţi guvernanţii şi personalul de conducere instalat de ei – care sunt pericolele aşteptate din partea României: corupţie, crimă organizată, trafic de fiinţe umane!
Pentru toate acestea, stimaţi colegi,
SNPPC consideră că misiunea noastră trebuie să capete recunoaştere şi forţă europeană. Aici am fost sfidaţi şi ocoliţi de guvernanţi. După exemplul lor, diverşi şefi locali şicaneze – şi ei - sindicaliştii şi liderii locali de sindicat.
Putem primi recunoaştere şi sprijin european reactivând mişcarea noastră, în cadrul programului de proteste proiectat de confederaţiile sindicale şi deschizând un flux de corespondenţă mai consistent cu instituţiile europene.
Am făcut-o şi până acum, dar, atenţie, ne-au lipsit exemplele, datele concrete.
Avem nevoie de aceste amănunte de la dumneavoastră.
În acest sens facem apel la unitate sindicală; vă cerem să participaţi la atragerea sprijinului instituţiilor europene.
Dacă guvernanţii nu au fost în stare să atragă fonduri europene, să dovedim că poliţiştii români se pot organiza, ca să obţină asistenţă UE pentru normalizarea relaţiilor de muncă.
SNPPC este cel mai mare sindicat din România. Nu putem fi ignoraţi, dacă ne mobilizăm şi vom aduce argumente concrete pentru revendicările noastre naţionale!
Strângeţi, date şi dovezi despre abuzurile împotriva muncii voastre!
Noi le vom folosi raţional, încercând întâi să negociem cu ministerul şi să cooperăm, pentru normalizare, fără a ne demasca dovezile. Dacă însă normalizarea nu va fi posibilă, atunci ne vom folosi de contactele pe care ni le-am făcut la instituţiile europene.
STIMAŢI COLEGI,
În data de 14 februarie, 2011, la şedinţa sa internaţională din Berlin, Comitetul de conducere al Confederaţiei Sindicatelor Europene ale Poliţiştilor –EPU, din care România face parte şi deţine un post de vice-preşedinte, prin dl. Claudiu-Florin STAICU, a înscris în preocupările sale prioritare şi o întâlnire de lucru cu doamna Cecilia MALMSTROM, Comisar european pentru justiţie şi afaceri interne.
Vă reamintim că, de curând, la Bucureşti, Comisarul european pentru justiţie şi afaceri interne a anunţat, într-o conferinţă de presă comună cu şeful M.A.I. că România nu este încă pregătită pentru intrarea în Spaţiul Schengen.
Prin urmare, documentele despre funcţionarea poliţiei, în această perioadă, sunt aşteptate şi vor fi luate în consideraţie.
Biroul Executiv Central
[Trimis de Pro Pol IS]
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.898 )