Crestinii ortodocsi de rit vechi sarbatoresc astazi Nasterii Domnului (Craciunului). Zilele de Craciun pentru aceasta categorie religioasa sunt decalate cu 13 zile fata de ortodocsii de rit nou, din cauza refuzului lor, in anul 1924, de a trece la Calendarul Gregorian si sa ramana la Calendarul Iulian. Astfel Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului au ramas sa praznuiasca sarbatorile pe stil vechi.

In ajunul Craciunului in localitatile cu etnici lipoveni, ucraineni, armeni si sarbi pregatirile sunt in toi. Conform traditiei, in ajunul Craciunului se mananca cel putin 9 sau 12 feluri de mancare, din peste, ciuperci, cartofi, toate de post

Calendarul iulian si gregorian

Inainte de Hristos existau doua sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor - care era mai corect, dar nici el perfect - de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Insa, ramanea anual o diferenta de timp de zece zile intre aceste doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.

Dupa aceasta constatare, s-a simtit nevoia de indreptare a lor si a punerii lor in acord cu calendarul ceresc. Astfel, imparatul roman Iuliu Cezar, in anul 46 i.Hr., adopta sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit "calendarul iulian". Acest calendar a fost folosit de intreaga crestinatate, timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-au servit si Sfintii Parinti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Pastilor.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit "gregorian" sau "stilul nou".

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol (1923) n-au participat, insa, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau nationale. De aceea, indreptarea calendarului adoptata aici a ramas sa fie introdusa de fiecare Biserica Ortodoxa la data pe care o va crede potrivita, pentru a nu da nastere la tulburari.

Convinse de necesitatea indreptarii calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenica de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) si Biserica Ortodoxa Romana (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxa din Polonia (1924), Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxa din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxa Bulgara (1968).

Au ramas, insa, cateva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru ca praznuiesc Pastile si toate sarbatorile dupa vechiul calendar, adica dupa "stilul vechi".

Rusii-lipoveni
Potrivit traditiei rusii lipoveni se string acasa, in fata icoanei, unde cinta colinde, de fapt cintece bisericesti in slavona veche, ce vestesc Nasterea Domnului.
in Ajunul Craciunului, pina la miezul noptii, pe mesele rusilor si lipovenilor nu au fost asezate decit mincaruri de post, iar sub fetele de masa s-au pus, potrivit obiceiului, bani si fin, care urmeaza sa fie scoase la Boboteaza, cind finul va fi impartit animalelor din gospodarie.

Armenii
Protoiereul Parohiei armene Sfinta Maria din Constanta, parintele Avedis Mandalian, a precizat ca, in conformitate cu vechile cutume apostolice primare practicate pina in anul 325, carora le-au ramas fidele doar cele cinci biserici crestine orientale (Biserica Armeana, Biserica Copta din Egipt, Biserica Abisiniana, Asiriana si Indiana din Regiunea Malabar), armenii sarbatoresc Craciunul odata cu Botezul Mintuitorului Iisus, care, potrivit traditiei initiale a crestinismului primar, a fost botezat la virsta de 33 de ani, in aceeasi zi in care s-a nascut, respectiv pe 6 ianuarie.

Sarbii banateni
In vechime exista obiceiul ca, in dimineata de Ajun, capul familiei sa mearga in padure pentru a aduce un trunchi de stejar sau de fag, numit "banjak", pe care trebuia sa il taie din trei lovituri de secure, simbolizind Sfinta Treime. Apoi trunchiul era pus in cel mai luminat colt din camera, intotdeauna linga icoana. Dupa care, in casa erau aruncate pe jos paie simbolizind asternutul din ieslea in care s-a nascut Pruncul Sfint si care nu erau maturate pina dupa sarbatori.

In comunitatile sirbesti de astazi se mai obisnuieste ca, in Ajunul Craciunului, barbatii satului sa mearga in padurea cea mai apropiata cu carutele, pentru a taia trunchiul de copac care va deveni "bnajak-ul" (trunchi de stejar sau de fag), pe care il aduc mai apoi la biserica in seara de Ajun, rolul gazdei fiind preluat de preotul satului.

In Romania traiesc peste un milion de adepti ai bisericii ortodoxe de stil vechi, indeosebi rusi lipoveni, ucraineni, armeni si sarbi, care isi tin credinta in circa 130 de biserici, schituri si manastiri pe rit vechi.