Ziua de 7 ianuarie, a doua zi după Sărbătoarea Botezului Domnului, este închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a vestit lumii întregi venirea Mântuitorului Hristos pentru a împlini opera de răscumpărare a omenii din păcatul neascultării. Îndeplinind această misiune la râul Iordan prin botezul cu apă şi îndemnuri către pocăinţă adresate tuturor celor care veneau la el, Sfântul Ioan este supranumit Prooroc şi Înaintemergător al Domnului, iar pentru viaţa sa deosebită, închinată lui Dumnezeu, a primit supranumele de „înger în trup”, după cuvintele Mântuitorului Hristos care a spus despre Ioan: „Între cei născuţi din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11:11).

Sfântul Ioan a fost chemat la această misiune sfântă încă dinaintea venirii sale pe lume, naşterea sa minunată fiind vestită de înger tatălui său Zaharia pe când acesta îţi îndeplinea slujba tămâierii la templul din Ierusalim1. Încă de la o vârstă foarte fragedă, Ioan se retrage în pustie unde duce o viaţă de pocăinţă şi înfrânare, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică, nebând vin sau alte băuturi ameţitoate şi fiind îmbrăcat cu haină aspră, din păr de cămilă şi având mijlocul încins cu o curea.

Propovăduirea la râul Iordanului a început-o la vârsta de 30 de ani rostind binecunoscuta chemare: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3:2). Predica sa îndeamnă oamenii la schimbarea vieţii, întoarcerea la Dumnezeu şi împăcarea cu El, pentru a putea trăi viaţa veşnică adusă de Mesia şi este proorocul care a trăit în modul cel mai desăvârşit cu putinţă pentru o fiinţă umană toate cele propovăduite. Botezul practicat de Ioan nu era botezul nostru, al creştinilor, aspect clarificat chiar de Ioan: „Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3:11). De la cei care venea să se boteze la Iordan, Ioan cerea roade vrednice de pocăinţă, dragoste de oameni, milostenie, dreptate şi omenie2. Despre sine însuşi, sfântul Ioan zice: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”3, arătând prin aceasta care este misiunea sa de Înaintemergător.

Momentul culminant al misiuniii sale a fost botezul Mântuitorului Isus Hristos în râul Iordan, când Ioan l-a recunoscut pe Hristos după semnul primit de la Dumnezeu: „Am văzut pe Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-l cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi mărturisit că Acesta este Fiul lui Dimnezeu” (Ioan 1:32-34). Primind acest semn, Ioan a mărturit tuturor despre Hristos, afirmând că: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”4, arătând astfel şi rolul mântuitor al lui Hristos Mesia.

Predica sa împotriva păcatului a atras şi sfârşitul vieţii sale pământeşti, deoarece Sfântul Ioan predica, ori de câte ori avea prilejul, împotriva păcatului săvârşit de regele Irod Antipa, care se căsătorise cu Irodiada, soţia fratelui său Filip şi căruia Ioan îi spunea: „Nu se cade, rege, să ai femeie pe soţia fratelui tău” (Marcu 6:18). Mânia Irodiadei a dus la arestarea lui Ioan, apoi, de ziua lui Irod, în urma dansului fiicei Irodiadei, Salomeea, care a plăcut invitaţilor, regele a promis acesteia orice îi va cere, până la jumătate de împărăţie. Sfătuită de mama sa, Salomeea a cerut pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Astfel s-a mutat la veşnicele lăcaşuri din împărăţia lui Dumnezeu cel mai mare prooroc al omenirii şi vestitor al mântuirii neamului omenesc.

1 Luca 1:17,76.
2 Matei 3:8.
3 Ioan 1:23.

Sursa: Publicatia ''In slujba patriei '' nr. 4 (81) /2011, Preot militar Iconom Stavrofor Adrian MORŢUN