Pe 1 ianuarie in 1863 s-a emis al doilea decret din proclamatia emanciparii de abolire a sclaviei. Desi a trecut de mult ziua aceasta, am considerat ca nu ar trebui uitata aceasta parte a istoriei care a zdruncinat oarecum o parte din lume.

Iata, de pilda, pe domnul Haley: in primul rand, el se gandea la inaltimea, latimea si greutatea lui Tom, si isi facea socoteala cati bani ar putea lua pe el daca ar ramane tot atat de voinic pe cand o sa-l vanda. Se gandea, de asemeni, cum sa-si alcatuiasca lotul de negri pe care-i va duce la targ, cantarea valoarea fiecarui barbat, femeie si copil care ar fi putut sa-i completeze lotul si era preocupat de tot felul de alte amananunte negustoresti. Apoi medita, plin de admiratie la el insusi, la chipul omenesc in care se purta cu sclavii. Astfel, isi aminti ca unii negustori le pun negrilor lanturi la maini si la picioare, pe cand el il incatusase pe Tom numai la picioare, lansadu-i mainile libere; dupa aceea ofta adanc, gandindu-se cat de nerecunoscatori sunt oamenii si ca Tom poate nici nu pretuieste cum s-ar cuveni favoarea pe care i-o facuse. Haley mai patise la fel si cu altii fata de care se purtase bine si se mira el insusi ca ramasese totusi atat de bun.

In timp ce negustorul de sclavi medita astfel, lui Tom ii reveneau mereu in minte cuvintele citite in Biblie: ''Noi nu avem pe lumea aceasta un oras vesnic; dar il vom avea. De aceea il numim pe Dumnezeu, Dumnezeu; El a pregatit pentru noi un oras vesnic''; si repeta neincetat lucrul acesta.
[....]
...in zilele noastre oamenii au deprins arta de a pacatui in chip savant si rafinat, ca sa nu scandalizeze spiritele respectabile. Sclavul este o marfa cautata pe piata; de aceea e bine hranit, intretinut si ingrijit, ca sa poata aparea la vanzare ferches, voinic, zdravan.

Un obor de sclavi in New Orleans nu se deosebeste prea mult pe dinafara de celelalte case; e o cladire curata, in fata careia poti sa vezi in fiecare zi grupuri de femei si de barbati adapostiti sub un fel de sopron si care arata ce soi de marfa se vinde inauntru.
Vei fi poftit foarte politicos sa intri si sa examinezi obectele expuse; ai sa gasesti aici o gramada de barbati si femei, soti si sotii, frati si surori, tati si mame, copii mici, pusi in vanzare separat sau in grup, dupa bunul plac al cumparatorului; sufletul nemuritor a fost rascumparat candva cu sange si patimi de Fiul Domnului; pamantul s-a cutremurat atunci, stancile s-au despicat si mormintele s-au deschis; acum el poate fi vandut, dat in arenda, amendat sau schimbat in natura pentru articole de bacanie, stofe sau tesaturi dupa cum e invoiala sau potrivit fanteziei cumparatorului.
[....]
- Am aflat, spuse tanarul, ca dumneavoastra ati cumparat la New Orleans un om cu numele de Tom. El facea parte din proprietatea tatalui meu si am venit sa vad daca n-as putea sa-l rascumpar.
Legree se incrunta si izbucni patimas:
- Da, am cumparat un astfel de individ si dracu' sa ia afacerea pe care am facut-o! Un porc de caine nesuferit, obraznic si nerusinat! Imi instiga negrii sa fuga. A ajutat doua fete care faceau fiecare 800-1000 de $, sa spele putina. Si cand i-am poruncit sa spuna unde s-au ascuns, mi-a spus ca stie unde sunt, dar ca nu vrea sa-mi spuna si a ramas neclintit in aceasta hotarare, cu toate ca i-am administrat cea mai infricosatoare bataie pe care am dat-o vreodata unui negru. Cred ca acum trage sa moara, daca nu si-o fi dat sufletul.
[....]
- Prieteni, pe mormantul lui am jurat in fata lui Dumnezeu ca nu voi mai avea nici un slcav, de vreme ce imi sta in putinta sa ii eliberez; si ca nimeni, din vina mea, nu va mai fi expus sa fie despartit de caminul si de prietenii sai si sa moara pe o plantatie indepartata, asa cum a murit el.Cand va veti bucura de libertatea voastra, aduceti-va aminte ca o datorati acestui batran cu suflet bun, aratati-va recunostinta fata de el, fiind buni cu sotia si copiii lui. De cate ori veti vedea COLIBA UNCHIULUI TOM, ganditi-va la libertatea voastra; as vrea ca ea sa fie pentru voi un moment care sa va indemne a urma pilda lui si sa fiti tot atat de cinstiti, de credinciosi si de buni crestini cum a fost el.
[....]
Concluzii
Daca aceasta rasa persecutata a realizat atat, in ciuda tuturor descurajarilor si dusmaniilor, cu atat mai mult ar putea realiza daca biserica crestina s-ar purta fata de ea in spiritul Mantuitorului!

In clipa de fata, omenirea traieste o epoca in care natiunile trec printr-o serie de zguduiri si zvarcoliri. O influenta puternica, venita nu se stie de unde, zguduie si zdruncina omenirea ca un cutremur de pamant. America este oare in siguranta? Orice natiune care poarta in sanul ei nedreptati mari si nu le indreapta dospeste in ea elementele propriei sale agonii.

Sursa: Cartea Coliba unchiului Tom, Harriet Beecher-Stowe