Editura AZERO si Asociatia Scriitorilor din Bucuresti
Bun de tipar: 19 mai 2005
ISBN  973-87296-4-5

Personajele:

Ghelea - comandantul regimentului, capitan, 40 de ani;
Trescu - seful de stat major, maior, 40 de ani;
Terchea - secretarul comitetului de partid, locotenent-colonel, 40 de ani;
Matosu - loctiitorul comandantului pentru intendenta, locotenent-colonel, 50 de ani;
Vladimir - ofiterul de contrainformatii, capitan, 30 de ani;
Gabi - sefa popotei cadre, sergent-major, 25 de ani;
Leana – sefa biroului documente secrete, sergent-major, 25 de ani;
Mitica - furierul comandantului, caporal, 22 de ani;
Gelu Delir - secretarul comitetului UTC, locotenent, 25 de ani.



Actiunea se petrece la sfarsitul lunii decembrie 1989, intr-un regiment de infanterie din provincie.
Biroul comandantului. Mobilier putin. O masa mare in mijloc, in forma de T, la care sunt asezate sapte scaune, cate trei pe fiecare parte si unul intr-un cap al mesei. In partea stanga, la celalalt capat, se afla un fotoliu nou din piele maron.
O usa in dreapta, capitonata prin interior In fata se vad doua ferestre cu gratii. Intre acestea, o masuta pe care este un televizor. Pe televizor se afla un aparat de radio la care se aud in surdina cantece patriotice. Deasupra, pe perete, se afla tabloul lui Nicolae Ceausescu.
Peretii sunt acoperiti cu zeci de tablouri cu citate din Nicolae Ceausescu.
In partea stanga se afla o biblioteca cu aproximativ 20 de carti rosii, o mare parte din ele fiind regulamente militare; celelalte fiind carti de-ale lui Nicolae Ceausescu.
Langa geamul din stanga se afla un dulap metalic, iar langa cel din dreapta, un sifonier din lemn.
Pe masa sunt trei telefoane: alb, rosu si unul de campanie, maron.


– Scena I –

Capitanul Ghelea este imbracat in tinuta de campanie, cu capul descoperit. Poarta un pistol la centura si sta la birou cu spatele la televizor. Camera este luminata difuz.  Afara se insereaza. Se aud batai in usa.Ghelea: Intra ba, care esti?... (Usa se deschide incet, scartaind. Intra Mitica, usor aplecat, echipat de lupta, cu casca pe cap si cu pistolul mitraliera la spate).
Mitica: (tare, chiar racneste) Sa traiti ! (apoi cu voce joasa) Permiteti sa raportez !...   (se inconvoaie si mai mult, incat e gata sa cada)
Ghelea: Ce e ba?...(apoi, ironic) Iar vrei sa te duci la ta-u-le-ta?...
Mitica: Stiti...(este oprit)
Ghelea: Las’ ca va stiu eu pe voi, decreteilor... Sunteti facuti numa’ din chimicale, toata ziua vreti sa v-o scuturati!...(face o pauza. Mitica sta ca inmarmurit). Va e frica, ba, si de umbra voastra si stiti de ce?...(plictisit) Fiindca n-ati fost pe santierele economiei nationale sa puneti osul la treaba. Toata ziua numai folk, rock, nu tu o hora, o sarba, doar la discoteca va e gandul, si unii, cum esti tu, mai sunteti si odraslele unor cadre de nadejde ale partidului...
Mitica: Tovarase comandant, tovarasul Matosu e la usa...(este intrerupt)
Ghelea: Si de ce te coiesti atata, boule?!... (se ridica amenintator) Nu puteai sa-mi raportezi imediat?... (revoltat) Vezi, poate ca mi s-a racit mancarea din cauza ta, ca ai belit-o...Ai auzit, ba?...
Mitica: (intinzand si mai mult mainile) Am inteles, sa tra...(este iar intrerupt)
Ghelea: Ba puta, tu cand vorbesti cu mine sa taci, ai inteles?...Nu-ti permit sa raportezi!...(deschizandu-si larg mainile a demonstratie) Vezi!?... Iesi afara! (Mitica iese, tragand usa usor. Se aud iar batai la usa)
Ghelea: Da, ba, intra... (Usa se deschide usor si intra Matosu. Se opreste si ia pozitia drepti)
Matosu: Sa traiti, tovarase comandant! (se inclina)
Ghelea: Haide ba, Matosule, ce, tre’ sa trimit cu arcanu’ dupa tine, ca uita-te!...(arata spre burta) Mor de foame si stii ca cand mi-e foame, eu sunt nervos si daca sunt nervos, va dau mobilizare, ba, ar platoul cu voi...(se asaza)
Matosu: (grijuliu) Nuuuu... Se poate, tovarase comandant?!... Acuma ii spun sa intre...(deschide usa larg si-i face semn cuiva sa intre. Intra Gabi, tinand o tava cu mancare. Este imbracata in tinuta de oras, cu fusta militara, dar scurta si despicata intr-o parte)
Gabi: Sa traiti!... Pofta buna!... (Pune tava pe masa, in fata lui Ghelea, apoi da sa plece)
Ghelea: Multumesc! Da’ ce faci, vrei sa pleci?... Se poate?!... (ii trage o palma peste fund. Gabi incearca sa se fereasca si chicoteste). Lasa, nu te mai feri atata de tovarasu’, ca si el cand era capitan, ca mine, mai punea mana...
Matosu: (contrariat) Se poate, tovarase comandant?!...
Ghelea: Lasa, ba, ce crezi ca nu ti-am citit dosaru’?!... Va stiu pe toti ba, stiu si ce lapte ati supt ba, si de la cine, si cat, auzi?...
Matosu: Desigur, ma iertati, asa e... Stiti dumneavoastra mai bine ca noi...(spasit) La urma urmei, sunteti comandant, unde puneti dumneavoastra mana, creste...
Ghelea: (multumit) Auzi, Gabi?... Unde pun eu mana creste, da la tine cred ca nu mai e cazul, esti crescuta bine... Mare noroc ai ca-l stiu pe taica-tu...Mi-a fost comandant de batalion cand eram soldat... Ehe, ce om!... Dintr-o bucata... Cand iti dadea una, cadeai in transee... A scos untul din noi, da’ ne-a facut oameni de nadejde...
Gabi: Multumesc tovarase comandant, permiteti sa plec!... (Ghelea incuviinteaza si Gabi, inclinandu-se, iese incet pe usa. Raman doar cei doi)
Ghelea: Vezi, ba, ce noroc avem, desi e decembrie, s-a mai incalzit nitel sa mai avem si noi cum ne clati ochii. Ca buna mai e Gabi!... Da’ hai, asaza-te colea langa mine si ia si tu, ca doar nu ati pus otrava in mancare, nu-i asa?...(se uita fix la Matosu)
Matosu: Se poate, tovarase, mancati si dumneavoatra si familia dumneavoastra de pe mana mea de cinci luni, ce, s-a intamplat vreodata ceva?!... Doar sotia dumneavoastra stie ce muraturi fac...(multumit, isi umfla pieptul) I le-am facut de calitate, ca tovarasului general... Dansului, oho, i le fac de 20 de ani!... Ce vreti, reteta de la bunicu’... Ca el, fie-i tarana usoara, a fost ordonanta in ambele razboaie la acelasi general si-asa a scapat si de front...
Ghelea: Asta asa e, ba, ca nu-i altul ca tine la pus muraturi... Mare noroc ai avut cu talentul asta al tau... Si-apoi mai ai si numele asta predestinat...Si-apoi, uite, mai ai putin si iesi la pensie... Ai ajuns seful intendentei, locotenent-colonel esti, studii superioare n-ai, cat despre bacalaureat, l-ai dat dupa ce ai facut scoala de ofiteri in rezerva, in schimb pui niste muraturi incat cred ca daca erai la Bucuresti te faceau aia colonel plin, ori poate, mai stii!?, ajungeai seful muraturilor pe armata... Te pomenesti ca te faceau aia  general!...
Matosu: (indreptandu-si coloana) Vai, tovarase comandant, nu am eu chiar atata noroc... Da’, oricum, examenul de colonel il am dat, functie sa fie, ca ma descurc eu...
Ghelea: Mai stii?!... Eu stiu!... Stiu eu!...(Matosu intinde mana si ia o bucata de pastrama) Haide ba, mananca!... Da’ unde ai gasit rosii pe vremea asta!?...
Matosu: Pentru dumneavoastra, se gaseste... Le-am luat de la cantina partidului, am eu acolo niste relatii, ca stiti, vremurile e cetoase...
Ghelea: (revoltat, se ridica in picioare) Ce-ai zis, ba?... Iti dau vot de blam, ba!... Cum indraznesti?... Ce, n-ai urmarit lucrarile partidului?...
Matosu: (spasit) Va rog sa ma iertati, m-am referit la vremea de afara, stiti, nu poti cobori in Piata Ovidiu, asa ceata e pe mare...
Ghelea: Normal ca asta ai vrut sa zici, dar fii mai clar, nu mai lasa loc la interpretari, ca poate (aratand prin incapere) mai asculta si altii si poate nu se pricep la meteo ...
Matosu: Asa e, tovarase, ma iertati!...
Ghelea: Ba, Matosule, eu nu-s ca fostul comandant si cred ca ti-ai dat seama de asta in ultimele luni. (Matosu aproba din cap) Nu-ti permit sa ma intrerupi cu datul din cap, ca-mi pierd ideile! Te rog, stiu ca esti de acord cu mine si apreciez pozitiv, dar lasa-ma sa termin!... Eu nu-as un cacanar ca ala pe care  l-ati agatat voi, ba, cu o bucata de branza, ba cu un purcelus, in timp ce batalioanele de soldati lucrau la IAS pe post de zilieri (Matosu da mereu din cap). Eu sunt altfel, ba... Eu sunt destept!... Sunt trecut prin scoala vietii... Eu am fost tractorist patru ani de zile, am fost pe santierele economiei nationale, nu ma duceti voi pe mine cu niste rosii si o damigeana de vin!... Eu stiu exact cat munceste soldatul si cu cat e platit... Pe mine nu ma mai pacaliti ca sa va luati voi caimacul... (face o pauza, timp in care musca din pastrama si din rosie)
Matosu: Tovarase comandant, e si normal sa stiti mai bine ca mine, ca doar ati fost tractorist...(este intrerupt)
Ghelea: Ba, (inghite) ani de zile voi ati raportat ca la gospodaria agricola de productie a unitatii... (Matosu il priveste cu uimire, ca si cum n-ar fi inteles despre ce este vorba. Ghelea ii observa atitudinea si vine cu lamuriri) la GAZ-ul asta al vostru, cum ii ziceti voi, ca vacile dau lapte mai putin, ratele si gainile nu se mai oua, iar scroafele fata doar cate doi-trei purcelusi... Doar a generalului, Marghiolita, ca-i scroafa de general, mai fata, uneori chiar de doua-trei ori pe an, doisprezece odata... Si toate astea, chipurile, din cauza radiatiilor de la Cernobal...(musca iar din pastrama)
Matosu: Aveti dreptate... Scroafa ca a tovarasului general, mai rar...
Ghelea: Da’ eu nu-s fraier ca voi, ba; eu am fost soldat si stiu ca soldatul e parsiv si daca-l trimiti sa-ti aduca o sticla cu apa, el zice “Da, sa traiti, tovarase gradul, imediat”, si ti-o aduce, da’ pe drum se pisa in ea si tu-i multumesti ca bou’ dupa ce o bei...
Matosu: (incuviinteaza din cap) Stiu, tovarase comandant, ca doar si eu am fost soldat...
Ghelea:  Numai ca eu sunt destept, am scoala vietii, ba, doar ai vazut cum am prins-o pe curva aia de Gina ca se regula cu soldatii tai de la GAZ si pleca ba cu o rata, ba cu o branzica, ba cu un cos de oua... Dupa aia, ai vazut, ale dracului rate au inceput iar sa se oua, vacile dau mai mult lapte si chiar si scroafa mea va fata unsprezece purcelusi, asta asa, ca sa nu se supere scroafa tovarasului general...(dupa o pauza) Ba, acuma cred ca v-ati convins ca cu mine nu va merge!... Va indoi, ba! (vorbeste din ce in ce mai tare)  Eu va bag in spital, ba!... Eu sunt negru in cerul gurii... (casca gura si-i arata) Si sunt si nebun, ba!...(Matosu se sperie si se ridica)
Matosu: (dupa un moment de liniste) Va rog sa ma iertati!...Va rog sa-mi permiteti sa plec!...  
Ghelea: (raspicat) Da, va permit... Iesi!... (Matosu iese cu spatele si-l saluta aproape fara glas. Ghelea mananca cu mana. Are tacamuri dar le pune deoparte, dispretuitor. Vorbeste singur) Niste nemernici, vreti sa ma imbolnaviti cu microbii vostri. Las’ ca va stiu eu curvelor, am vazut-o eu si pe nevasta-mea cum se scarpina la bijboc apoi invarte in mamaliga... Si dupa aia vreti sa va mai pup si mana...
(Termina de mancat, ragaie si-si sterge mainile de fata de masa. Apoi scoate de dupa raftul de regulamente o sticla de palinca si bea din ea pe nerasuflate). Asa... Daca am matu’ gros, nu ma mai doare nici capu’...             
(Dupa un timp i se pare ca aude ceva ciudat la radio si-l da mai tare. Se transmit cantece patriotice. Este cu adevarat fericit. Fredoneaza si el. Se mangaie pe burta si casca. Apoi ia loc, se intinde, pune mana pe telefon si formeaza un numar)
Ghelea: Alo!…(ia pozitia drepti, duce receptorul in dreptul cizmelor si-si pocneste calcaiele)  Sa traiti tovarase general! Ghelea la telefon. Ghelea Nicolaescu, da, sa traiti!...Nu tovarase general, nu... Lasati, nu face nimic, daca nu curge, pica, mai gasim noi si alta data... Da, la noi e liniste. Nu se aude nimic... O sa am grija, stati linistit!... Cum, nu mai vine controlul?!... (ia loc) Da... Stiu ca era inopinant, chiar asteptam sa-l prinda pe Trescu in ofsaid, ca altfel se si vede in locul meu, mai stiti... Nuuu,  e destept, e  muncitor, dar stiti ca astia destepti trebuie sa fie tinuti in frau, ca altfel li se urca la cap si nu e bine... Exact, cum m-ati invatat dumneavoastra, asa o sa-i fac, una calda, alta rece... (se ridica) Da, sa traiti!... Sa traiti!...(duce iar receptorul in dreptul cizmelor si-si pocneste calcaile)
(ca pentru sine) Destept generalul! Ca de aia a si ajuns asa mare! Toata viata l-a tinut in obroc pe colonelul Teodor, nici la pensie nu-l lasa sa iasa, decat odata, asa i-a zis, impreuna... Destept general!... Ei, acus-acus iese si generalul la pensie si, cine stie?, (isi umfla pieptul), maine-poimaine ma vad cu steaua de general!...(este intrerupt. Se aud iar batai in usa)


– Scena II –

Acelasi decor. Ghelea, Trescu si Mitica. Ghelea: Da, ba, intra!...(usa se deschide usor, scartaind. Intra maiorul Trescu cu o harta in mana) Hai ba, Trescule, trebuia sa te mai astept mult?!...
Trescu: Sa traiti, tovarase capitan comandant!...(apoi, spasit) Am intocmit planul de interventie in localitate, asa cum ati ordonat. (Ghelea ii face semn sa se apropie iar Trescu o face si intinde harta pe masa. Ghelea il ajuta si muta tava cu mancare mai incolo)
Ghelea: Ba, sa-si ia astia la ei cate trei incarcatoare, doua in port si unul, cu cartus pe teava, la arma, asa a spus generalul. Cica la Timisoara fac imperialistii agitatie printre muncitori si provoaca armata. Astia vor sa ne ia Ardealul, asa a spus generalul... Are el informatii, chiar de la generalul Radu, ala de-a fost si ministrul Apararii si-i mare stab la CC, da’ sa nu spui la nimeni, ca se sperie prostii astia de locotenenti si se ascund prin dulapuri ca sobolanii...
Trescu: Ma scuzati, asa e, dar am si eu temerile mele legate de iesirea militarilor inarmati in comuna. Vedeti, noi suntem tocmai in celalalt capat al tarii si nici macar in judet nu s-au semnalat incidente, de aceea propun sa nu-i scoatem in strada inarmati, ca poate se ia vreun betiv de ei si-i dezarmeaza...
Ghelea: Ba, Trescule, daca-i dezarmeaza, raspunzi cu capul, ba... Ca voi i-ati instruit asa prost incat la inspectia ministrului era sa nu mai fim declarati unitate de frunte... (vorbeste precipitat, stropindu-l pe Trescu, care se sterge in mod repetat) Ca daca nu eram eu sa-i ard scatoalce boului de soldat din foisor, nu mai cadeau tintele la tregere, asa erau de prosti soldatii si locotenentii tai...
Trescu: Pai, stiti (fastacit), daca toata toamna au fost la stransul porumbului si a sfeclei de zahar si tragerile s-au redus la doar doua pe an...(este intrerupt)
Ghelea: Ba, nu ne-a luat tara de la coarnele plugului sa ne faca ofiteri si dupa aia noi sa cautam scuze, ba... Ca uite, tu nu ai facut nimic inainte de scoala militara de ofiteri, (dispretuitor) ai facut doar liceul ala militar si ca atare nu ai dreptul sa comentezi care si cum e politica partidului... Ba, educatia se face la porumb si la sfecla, ca de acolo mancam si se face exportul ca sa ne platim datoriile, nu din carti... Oricum, boii aia de soldati puteau sa se antreneze mai mult la simulator, ca de aia ni l-a trimis Marele Stat Major.
Trescu: Dar, tovarase comandant, ati dat ordin sa fie sigilat...(este iar intrerupt)
Ghelea: Ca doar nu eram prost sa-i las pe toti analfabetii sa-l strice, ca eu ce mai aratam delegatiilor straine?... Ce, vrei sa creada ca am ramas in urma lor!?... Ai vazut doar ce fata a facut generalul ala american care a venit in vizita acum doua luni...(ganditor) Auzi tu, sa vina un general american in Romania iar noi sa-i aratam tot si-mu-la-to-rul!... Daca nu era insotit, as fi spus ca e spion... Dar asa, cred ca e tradare la mijloc...(dupa o pauza de gandire) Acuma, daca-au venit, lasa-i ba, sa ne invidieze... Nici in douazeci de ani nu o sa faca unul ca al nostru, ba, ca noi nu avem piese ca ei, din Hong-Kong, ci din Taiwan...(urmeaza un moment de tacere, dupa care Ghelea ii face semn lui Trescu sa ia tava cu mancare. Trescu se duce spre usa, o deschide si-l cheama pe Mitica)
Ghelea: (catre Mitica) Ia tava asta si du-o la popota si anunta-i pe Terchea si pe Vladimir sa vina urgent la mine!... (este intrerupt de Trescu)
Trescu: Nu va suparati, tovarase comandant, va rog sa aprobati sa vina si seful biroului pregatire de lupta, si sefii de arme!...(intervine Ghelea)
Ghelea: (catre Mitica) Ba, sa nu vina!... (catre Trescu) Ce, ai uitat de nota telefonica prin care se interzice sa fim mai mult de patru persoane intr-un singur loc?!... Ca eu nici acasa nu pot sa ma mai duc, ca daca ma duc, suntem cinci...
Trescu: Asa-i, am uitat tovarase comandant. (dupa un moment de gandire) Da’ totusi, cum o sa dispunem trupele?...
Ghelea: Nu stiu, si nici nu e treaba mea, tu esti seful de stat major, tu sa te descurci !...Sa-i dispui doar pe intuneric, ca sa nu-i poata numara inamicul !... Ziua o sa-i tinem la studiul documentelor congresului... Alta idee n-am... (catre Mitica) Hai, ba, fugi repede ori noteaza-ti daca esti prost si nu tii minte, ca asa fac si eu, uite colea carnetu’ in care imi notez toate sarcinile, abaterile si prostiile pe care le faceti...(Mitica iese apoi Ghelea scoate din buzunarul de la piept un carnetel si i-l intinde lui Trescu sa se convinga. Acesta ii ia si vrea sa-l deschida, dar Ghelea i-l smulge din mana)
Ghelea: Ce, credeai ca te las sa vezi ce am scris despre tine?!... Numai dupa ce-oi pleca de-aci, si poate nici atunci... Stiu eu... Eu stiu... Ce, vrei sa-ti schimbi impresia despre tine?!...
Trescu: Asa e, tovarase capitan comandant, da’ numa’ sa nu afle Vladimir ce scrieti dumneavoastra acolo, ca m-am ars...
Ghelea: Pai, vezi tu ba, Trescule, poate ca eu de multe ori, cand vreau sa scap de cineva, tocmai asta fac, scriu aici (ii arata carnetul) si uit carnetul pe birou, ca are cine sa citeasca dupa terminarea programului...(Trescu da din cap ca a inteles si se aseaza incet pe scaun)
Ghelea: Lasa, ba, ca de tine nu am scris prostii, nu te mai ofili si tu acuma. Stii doar ca nu sunt om rau cu cine-mi vrea binele... De tine am nevoie, cum are si partidul de-amandoi...


– Scena III –

In birou se afla Ghelea si Trescu. Se aud batai in usa, apoiusa se deschide si intra Vladimir si Terchea. In afara de Trescu, care sta cu un indicator in mana, ceilalti stau pe scaune. Vladimir este imbracat intr-un costum civil, cu cravata; poarta manusi negre, din piele.Ghelea: Tovarasi, cat suntem inca pe pace, eu va spun bine-ati venit!... Dupa cum stiti, suntem in alarma de lupta, deci avem cartus pe teava. Buuun...Pe de alta parte, la Timisoara, imperialistii atata poporul sa iasa pe strada, provoaca armata si sparge magazinele de tampiti, ca oricum sunt goale...
Terchea: (contrariat) Tovarase, cum adica sunt goale?!...
Vladimir: Tovarase Terchea, sunt goale in sensul ca oamenii nostri le-au golit ca sa nu aiba aia motiv sa le sparga, intelegeti?...
Ghelea: (privind spre Vladimir) Multumesc, tovarase!...(dupa o scurta pauza, multumit de iesirea din incurcatura) Deci, dupa cum va spuneam, motive nu au sa sparga magazinele, nici sa atace armata, ca ai nostri si asa nu stiu sa traga cu arma din dotare... S-a vazut la tragerile din poligon, nu e cazul sa se mai traga si pe strada... Ce sa o mai lungesc, eu zic sa creasca vigilenta si aici la noi, sa chemam toti militarii inapoi de la IAS, sa nu mai ramana acolo decat vreo suta, maxim o suta cincizeci, doua sute, si sa ne dublam si posturile de paza... Ce ziceti?... (Ii priveste rand pe rand si acestia, mai putin Terchea, incuviinteaza din cap)
Terchea: Tovarasi, nu ma feresc, o spun pe sleau, ca sa nu credeti ca nu stiu ce se intampla in organizatia noastra de baza: sunt unii comunisti, si tovarasu’ Vladimir poate sa o confirme, ca a primit si el sarcina de la partid, care, nefiind patrunsi de spiritul nostru, revolutionar, mai asculta Europa libera... Eu unul intotdeauna am pus raul in fata si acum fac la fel si zic: Tovarasi, daca e revolutie – si nu e bine, dar ramane intre noi – eu zic totusi ca tot e de bine. Fiindca acuma se va vedea cine e cu adevarat membru de partid. Tovarasi, cum se zice in ruseste, asa se caleste otelul si daca e revolutie, eu cred ca partidul comunist va iesi intarit din asta... Dar, fiind o ipoteza, eu afirm sus si tare ca nu e revolutie, ci ca se vrea destramarea Romaniei...
Ghelea: (revoltat) Asa deci, Europa libera vrea sa ne ia Ardealul...
Terchea: Asa e, tovarase comandant... Se vede ca ati fost tractorist si stiti vorba aia din popor : „Nu e treaba magarului de unde beau oile apa“ (se aud murmure) Totusi, eu zic sa fim linistiti, fiindca armata si-a luat masuri si an de an a obisnuit poporul ca-l ajuta la stransul recoltei, sau, dupa cum o cer nevoile noastre meteorologice, intervine la inundatii. Astfel, poporul are mereu in mijlocul sau o armata care, la nevoie, poate sa-l apere de orice dusman, din afara, ori din interior...
Ghelea: (intrerupandu-l) Totusi, desi poporul nostru e pasnic, si intre noi fie vorba, n-a fost in stare nicicand sa ridice glasul, nu mana, tovarasi, la proprii conducatori... Uite, mi-a spus mie un colonel rus la o aplicatie, rascoala de la Bobalna, alungarea lui Cuza ori chiar rascoala din 1907, nu au izbucnit asa, din senin... A fost vorba tot de manevre ale marilor puteri ce voiau destabilizarea tarii noastre aflata aici la rascrucea Sfantului Andrei...(ceilalti se uita unul la altul mirati)
Terchea:  Cum va spuneam, la informarea pe care ne-a facut-o tovarasu’ prim secretar pe judet, a participat si tovarasu’ general. Acolo, intr-o atmosfera calda, tovaraseasca si stresanta pentru noi toti, tovarasu’ prim ne-a povestit ce e la Timisoara, de ce s-a decretat mobilizare generala si, mai ales, ne-a dat o pilda s-o tinem minte...(cu emotie in glas, citeste dintr-o agenda) Ne-a spus, printre alte indemnuri patriotice, ca daca noi, armata, ne iubim tara si neamul nostru romanesc, mandru ca soarele de pe cer, sa facem ce-am mai facut si altadata si sa o salvam de interesele imperialiste...
Trescu: (intrerupandu-l, dar curios in acelasi timp) Si ce anume sa facem?... Ca, daca e nevoie, facem...
Terchea: Ei bine, stimati tovarasi, asta nu ne-a spus, ca e om destept, nu-i degeaba general, da’ daca stam sa ne gandim ce-a facut armata in ‘907 sau in ’33, la Grivita, ne dam seama ca si-a facut datoria... De aia astazi avem o tara asa mica, dar bogata si frumoasa ... Astfel ca eu zic sa nu ne lasam mai prejos... Cand e vorba de interesul national, va spun chiar cu mana pe carnetul de partid, (duce mana la inima) nu conteaza ca in judetul nostru nu sunt razmerite... Noi de ce sa nu actionam, fie si preventiv?... Doar nu o sa-i lasam pe imperialisti sa propage fie si aici, in spatiul nostru pontic, idei de revolta...
Vladimir: Tovarasi, eu zic sa supraveghem operativ zona noastra de responsabilitate si, daca e nevoie, sa intervenim.
Ghelea: (dezaprobator) Tovarase, nu accept sa te implici in actul meu de comanda... (privind amenintator in jur) Si asta nu-i accept nimanui... Eu zic altfel si va rog sa se consemnze! (toti iau notite) Sa fim vigilenti!... Sa supraveghem zona noastra de responsabilitate!... Si, trei, daca-i ordin, sa tragem, da’ numai la picioare, cum zice si in nota telefonica... Acuma, daca vreun bou o merge in maini, ghinionul lui, noi l-am anuntat...
(pret de cateva secunde nu spune nimeni nimic. La radio se aude cantecul patriotic Treceti batalioane romane Carpatii, din ce in ce mai tare. Dintr-o data, cantecul este intrerupt si se aude vocea crainicului)
Crainicul: Stimati tovarasi si tovarase! Iata ca, desi e iarna si statiunile litoralului nostru sunt inchise, postul nostru de radio si-a inceput emisia mai devreme  pentru a-i anunta cu mandrie pe conjudetenii nostri ca dictatorul si sinistra lui sotie au fugit! Acum zece minute elicopterul personal al tovarasului Nicolae Ceausescu a decolat de pe cladirea Comitetului Central si s-a indreptat intr-o directie necunoscuta. Sa speram ca nu spre vila sa din Neptun. Impreuna cu cei doi se aflau si garzile de corp. Traiasca Republica Socialista Romania! Traiasca Partidul Comunist Roman! Suntem liberi!... Suntem independenti! (toti cei prezenti stau nemiscati. Dintr-o data Ghelea se ridica in picioare si deschide televizorul. La televizor se transmite in direct acelasi lucru din piata Comitetului Central. Apare in prim plan poetul Mircea Melinescu care declara ca dictatorul a fugit si ca suntem liberi. Auzind acestea, Terchea scoate pistolul din toc si il pune pe masa).
Terchea: Tovarasi, propun sa nu ne agitam si sa sunam la esalonul superior sa vedem daca nu cumva este o intoxicare. Stiti si dumneavoastra ca imperialistii si agenturile straine lucreaza mana in mana ca sa ne ia Ardealul si sa compromita comunismul, ba chiar prima sa treapta, socialismul. Astia, cu antenele lor parabolice, sunt in stare sa ne bruieze postul national de televiziune. Asta-i manipulare, tovarasi!... De aceea, propun ca tovarasul Ghelea sa-l sune pe tovarasul general, ca sa vedem cum stau lucrurile. Intre timp o sa-l sun pe secretarul cu propaganda de la Comitetului Politic al Armatei sa vedem ce-i de facut.
Ghelea: Prea bine, tovarase (emotionat), dar totusi, eu nu cred ca asa ceva nu se poate... (vorbind din ce in ce mai tare) Doar ati vazut cat de iubit este tovarasu’ (privind spre tablou; iau toti pozitia drepti si saluta)... Doar abia l-am reales... Asa ceva nu se poate... Sau, cine stie?... Eu stiu... Stiu eu...
(Trescu si Vladimir saluta si ies din incapere. Ghelea si Terchea sunt prabusiti.  S-au asezat si se tin cu mainile de cap)


–  Scena IV –

Ghelea ridica receptorul telefonului alb si priveste pentru o clipa in gol. Terchea ridica receptorul telefonului rosu si are acelasi comportament.Ghelea: (distrus, fara vlaga) Tovarasa, fa-mi si mie, te rog, legatura cu tovarasul general!...(asteapta o clipa) Cum, nu raspunde?!... Mai incearca, poate suna ocupat!... (aceeasi tacere) Nu se poate sa nu raspunda, doar e la birou sau e pe-acolo prin cazarma...(din nou tacere) Bine, bine, atunci incearca la ofiterul de serviciu, asta    n-are cum sa nu raspunda, ca de aia e responsabil...(isi face cruce cu stanga) Doamne, fereste!... Suntem pierduti, daca nici generalul nu raspunde...
Terchea: Lasati, tovarase, (aspru) ca nu ara cainii cand mor caii, vorba romanului. O sa gasim noi un tovaras care sa raspunda, ca doar nu vom ramane aici ca vai de noi, uitati de lume in vagauna asta, sa luptam ca bravul soldat japonez... Se rezolva imediat, tovarase...(increzator in sine) Alooo, tovarasa, fa-mi, te rog, legatura la Consiliul Politic, la tovarasul Dascalu!... (asteapta la telefon zambind. Ghelea a inceput sa aiba din nou curaj si zambeste si el. Dupa un moment de tacere). Cuuum, nu raspunde?!...(contrariat) Da’ unde-au plecat cu totii, ca doar nu or fi iesit in strada ca sa inabuse demonstratia?!...(Ghelea a cazut iar. Terchea pune receptorul in furca si se duce si da televizorul mai tare. Intr-o piata din fata Comitetului Central au loc demonstratii. Se scandeaza lozinci anticeausiste si impotriva comunismului. Auzind acestea, Terchea isi face si el semnul crucii cu stanga si inchide televizorul)
Terchea: (privind spre Ghelea) Reactionarii astia vor sa ne influenteze, dar eu zic sa rezistam...(isi duce mana la tampla) Tovarase, numai sa nu se uite locotenentii si soldatii!... Noi suntem revolutionari de profesie si sper ca n-am uitat ce-a facut partidul pentru noi, personal comandantul nostru suprem, tovarasul Nicolae Ceausescu...De aceea, chiar daca suntem ofiteri, cred ca ar trebui sa ne aducem aminte ca suntem intai de toate comunisti si ca avem si noi demnitatea noastra, mai ales ca am depus un juramant de credinta fata de partid si Ardeal...
Ghelea: (se ridica si gesticuleaza) Asta in nici un caz, tovarase...(dupa un moment de gandire, vazand privirea aspra a lui Terchea) Adica, ba da...
Terchea: De aceea, ca sa nu existe discutii si razmerite in unitate, propun sa strangem toate televizoarele din unitate la dumneavoastra aici, in birou, ca e cel mai sigur loc, mai ales ca avem si drapelul de lupta alaturi si e in permanenta pazit. Apoi as vrea sa avem o discutie deschisa, principiala, cu organizatia de baza a regimentului, fiindca cei de la esaloane probabil procedeaza la fel, de aia nu raspund la telefon. Mai propun sa-i chemam pe seful de stat major si pe tovarasul Gamalie de la pregatirea de lupta ca sa ne prezinte amanuntit planul de actiune la alarma de lupta Radu cel Frumos. Caci iata, stam de cinci zile si n-am tras nici un foc...
Ghelea: (privind spre tablou) Si cu tovarasul ce facem?...
Terchea: Eu zic sa-l dam jos si sa-l punem in biblioteca... Deocamdata, ca nu se stie... Sa nu cumva sa cada de-acolo cu-atata vanzoleala...
Ghelea: (incuviintand din cap) Asta asa-i... Eu stiu... Stiu eu...(Ghelea se duce spre usa, o deschide si ii face semn lui Mitica sa intre) Ba, tovarase, ia urca si da-ne noua astazi tobloul tovarasului, sa-l punem undeva la pastrare, intr-un loc sigur!...
Mitica: (radios) Sa traiti, tovarase comandant, il dau cu placere, ca am auzit de la tovarasul Vladimir ca a fugit, fi-ne-ar dictatorul de ras!...(Ghelea si Terchea au ramas perplecsi)
Ghelea: Si unde ai auzit tu asta, fir-ar ma-ta a dracului de imperialist si de tradator care te-a facut!...(ii da cateva dupa ceafa. Terchea ii trage un sut in fund) Unde, ma, boule?... Ca taica-tu, numai el stie cate a indurat in ilegaliate sa te faca om, ca te-a facut la batranete, adica dupa ce  s-a inzdravenit partidul si s-a pus pe picioare, c-altfel te aducea ma-ta pe lume intr-o tara capitalista, si tu, halal recunostinta!...
Mitica: (speriat, sta pe jos) Si la radio, sa traiti!...
Terchea: Unde, ma?... (raspicat) La radio?!... Si Vladimir a aflat tot de la radio?!... Tradatorul asta cred ca l-a vandut pe tovarasu’... Eu propun sa-l arestam, ca, nu se stie, asta poate sa mai tradeze...
Ghelea: La arest cu el!... Si transmite-i lui Trescu sa-mi aduca aici toate dosarele lui, sa vedem si noi ce-am mai facut in ultimul timp. Si spune-le sa-i scoata si pe violatorii aia din arest, sa ramana singur, ca asta e in stare sa-i strice pe toti, nenorocitul!... De aia ne spunea el, si chiar in timpul congresului, tovarase, bancuri cu comandantul suprem, da’ din alea bune, ca sa ne faca sa radem, da’ nici noi nu am fost prosti. N-am ras nicicum, ca credeam ca ne verifica, ne-no-ro-ci-tul!... Si ce-as mai fi ras!...(Terchea il priveste aspru)
Ghelea: (spasit) ...Ce-as mai fi ras daca ar fi fost bancuri cu presedintele Americii, cum de altfel cred ca o fi si fost in original, dar la traducere...
Mitica: (dupa o pauza, increzator in sine) Va rog sa ma credeti ca a fugit...     L-am sunat eu pe tata la Bucuresti si mi-a spus acelasi lucru.
Ghelea: Si ce, ba, n-are voie sa mai faca omul sport, ca gata, imediat credeti ca a fugit de la serviciu?!... Si taica-tu unde e acuma?...
Mitica: La televiziune, sa traiti!... A fost chemat sa faca un comitet care sa ia puterea, ca altfel ramane tara fara conducere si ne iau aia Ardealul...
Ghelea: Deci, Vladimir stia si nu zicea nimic...(pe ganduri) Eu totusi cred ca astia fac experiente pe noi, tovarasi, vor sa ne testeze, ca daca nu raspunde nici generalul, ca mie mereu imi raspundea, ca nu era joi sa nu-l sun si sa nu-i trimit ceva...(Terchea il priveste uimit) Ceva vesti bune, ca doar nu altele, pacatele mele...
Terchea: Lasati, tovarase, acuma pot si eu sa fiu sincer si sa va spun ca si eu   i-am mai trimis cate unele tovarasului secretar de la divizie, ca are si el familie si sarcini cat cuprinde... Sta pana tarziu la serviciu, fiindca are o multime de cuvantari de conspectat, ca nu mai apuca sa faca piata...(cei doi ofiteri se imbratiseaza)
Terchea: (dupa un moment de liniste, parca aducandu-si aminte de ceva) Din cauza lor am stat eu atata cu frica in san, a securistilor astora nenorociti, din cauza lor am conspectat si mi-am notat (scoate un carnetel din buzunarul de la piept) toate cuvantarile tovarasului...(saluta tabloul; dupa un moment de liniste, rastit) Da-l jos!...(Mitica se urca pe scaun, ia tabloul si-l scapa intentionat. Cei doi ofiteri ofteaza si se apleaca sa-l ia de pe jos. Mitica profita de ocazie si iese razand in fuga din birou. Terchea ia tabloul, il saruta si-l pune in biblioteca, dupa regulamente).


– Scena V –

Aceeasi incapere. Peste televizorul comandantului se mai afla altele doua. Toate sunt aprinse, dar cel din mijloc prinde postul bulgaresc de televiziune. Afara este intuneric. Din cand in cand se mai vad urmele trasoarelor pe cer.
Ghelea sta cu mainile la spate si priveste pe fereastra. Se aud batai in usa.Ghelea: (isi intoarce privirea spre usa) Hai, ba, intra!...
Delir: (imbracat in tinuta de razboi, saluta si ia pozitia drepti) Sa traiti, tovarase comandant, m-am prezentat la ordinul dumneavoastra!
Ghelea: Hai, tovarase, astept sa-mi raportezi daca ati adus toate televizoarele...(ii intinde mana)
Delir: Tovarase comandant, le-am adus pe toate... (dau mana si Delir se duce spre televizoare, punand mana pe cel de sus) Uitati, cel de jos este al dumneavoastra, asta de sus este din clubul partidului, iar asta din mijloc este al ofiterului de contrainformatii.
Ghelea: Si ce dracu are asta al lui Vladimir de nu prinde decat bulgarii?...
Delir: Nu stiu, eu asa l-am gasit, iar plutonierul Tifui nu a reusit sa-l puna pe romani... (ducandu-si mainile a neputinta)
Ghelea: Deci, astia din unitate nu au la ce sa se uite, nu?...
Delir: Nu au, iar aparatele de radio au fost confiscate, mai putin galenele, ca astia sunt in stare sa le ascunda si in patul armelor... Acum trei zile am gasit eu unele pe baza unor informatii de la utecistii mei cei mai buni, aia pe care o sa-i facem membri de partid la sfarsitul lunii, ca iar ne-au luat-o iugoslavii inainte cu cateva mii de memebri de partid...
Ghelea: Ba, Gelule, sa nu se puna sarbii cu noi, ca importam din China cateva milioane de chinezi si le-am facut cu mana pentru douazeci de ani... Si-acum, sa nu aud ca aude altul inaintea mea ce se intampla la Bucuresti, ca te-am ras!...(amenintator) Vezi ca eu am mai multe urechi!...
Delir: Se poate, tovarase comandant?!... Nici tovarasul Terchea nu mai are la ce sa asculte, ca am transmis dispozitia dumneavostra cazarmarului si a intrerupt curentul electric in toate pavilioanele, chiar si la noi in comandament, mai putin la biroul dumneavoastra.
Ghelea: Si boii aia cum fac hartile?... La lumina trasoarelor?... Ca vad ca unitatea lu’ Cosma trage in draci dupa avioanele si satelitii teroristilor?...
Delir: Asa-i, da’ si-ai nostri sunt in dispozitiv, cu cartus pe teava si asteapta sa fim atacati...(este intrerupt)
Ghelea: Ba, ce sa astepte, ba?... Crezi ca vine cineva prin coclaurile astea sa ne atace?... Ba, m-a innebunit Trescu asta cu planurile lui de lupta... Baaa, se misca tara si noi stam ca prostii aici, izolati, si nici un bou nu a tras nici un cartus, ca pana acum, futu-le muma’n cur, tot mai trageau cate unul in post ori cand mai descarcau armamentu’, da’ acu’, de cinci zile, nici un cartus... Ba, mor de ciuda cand vad ca aia de la artilerie trag ca nebunii... Aia lupta, apara tara iar noi suntem fii ploii...
Delir: (aratand spre televizoare) Priviti, tovarase! (este intrerupt)
Ghelea: Spre care, ba?...
Delir: Spre toate, ca si bulgarii transmit acelasi lucru, cred ca este in direct, priviti!... Spun ca comandantul suprem, tovarasul Nicoale Ceausescu, a fost capturat si urmeaza a fi judecat intr-o unitate militara... (isi face cruce cu mana stanga)
Ghelea: Eu stiu…Stiu eu… Doar nu o fi chiar in judet la noi…(isi face si el cruce la fel) Ba, transmite sa nu deschida ala poarta la nimeni, auzi?!... Pe poarta mea nu intra nici un elicopter!... Eu nu vreau sa-mi risc cariera, auzi?... (dupa o pauza) Sa vedem intai si apoi dispunem... Oricum, transmite-i lui Trescu sa scoata tancurile si doua batalioane in raionul de adunare pentru mobilizare!... Da’ repede, ca teroristii nu asteapta!... Si sa nu-mi comenteze ordinele, ca-l impusc... Stii doar ce scrie la regulament... Eu nu-mi permit sa incalc regulamentul, doar ma stii, eu sunt nebun cand e vorba de disciplina...(in clipa urmatoare se aude o impuscatura si un zgomot de geam spart. Ghelea cade ca secerat. Delir se sperie si se culca pe burta. Dupa scurt timp, se ridica si se indreapta spre Ghelea. Se apleaca sa vada ce s-a intamplat)
Delir: (implorand) Nu muriti, tovarase comandant!... Nu ne lasati pe mana imperialistilor !...(cu lacrimi in glas) V-au ucis... Vor sa ne ia Ardealul...(ii asculta inima, isi face cruce la fel apoi zambeste. Ii pune mana dreapta sub cap si il ridica) Traiti !... Traiti, tovarase comandant !... (de bucurie, scapa capul si acesta cade cu zgomot. Ghelea incepe sa se miste) Traiti !... traiti !...
Ghelea: (cu greutate) Gelule, m-ai salvat, ba, tovarase !...
Delir: (ii verifica umarul si vede ca Ghelea sangereaza) Sange !... Sange !... Sange de comandant !...(lesina)
(Ghelea se ridica incet, isi scoate vestonul si camasa. Rade. Are o rana superficiala. Glontele a trecut razant pe sub epolet, incat acesta are doar o zgarietura. Scoate batista si o pune pe rana, apoi toarna un lichid incolor dintr-o sticla pe care o are in dulap, ascunsa dupa regulamente)
Ghelea: (ca pentru sine) Tot palinca e la baza… Si astia vor sa ne ia Ardealul…Vor sa murim din orice zgarietura, fir-ar mama lor a dracului de imperialisti!…
(Rade. Se duce la fereastra si vede urma glontului. Paseste cu grija peste locotenent. Traseaza cu mana prin aer o traiectorie imaginara si ajunge in dreptul tabloului lui Ceausescu. Il ia in mana si incepe sa tremure)
Ghelea: L-au impuscat pe tovarasu’!... Ne-au impuscat!... Sariti, ne-au impuscat imperialistii!...(lesina iar)
(intra Mitica, apoi Trescu. Vazandu-i pe cei doi pe jos, Trescu se apleaca asupra comandantului, apoi asupra locotenentului)
Trescu: Delir, scoala, ma !... Trezeste-te ma, odata! (catre Mitica) M-au sunat de la corpul de garda si mi-au spus ca, la descarcarea armamentului, santinela din postul doi a percutat din greseala si a tras chiar spre comandament... Hai, spune-mi repede, ce s-a intamplat cu tovarasul comandant?!... (Mitica da din umeri a nestiinta)
Delir: (dezmeticindu-se, se ridica incet) L-au impuscat pe tovarasu’ comandant... E ranit... Are sange...
Trescu: (facandu-i semn lui Mitica) Cheama doctorul si salvarea!... Hai, nu mai sta!...(Mitica iese val-vartej, izbind usa)
Delir: Inainte de a fi impuscat, tovarasul comandant a dat ordin sa... (ii sopteste continuarea la ureche. Trescu saluta si iese si el in fuga. Delir lesina la loc)