Țara care se dizolvă – când nu se mai vede nimic la orizont. Când impostura și corupția devin ascensoare sociale
Cred că am mai povestit. Am trecut în ultimii ani prin mai multe licee și mereu fac un test cu elevii. Îi întreb dacă vor să plece din țară și îi rog să motiveze de ce vor să plece.
Upper class - Clasă socială superioară
Cei din școlile foarte bogate – private (cele de la 10.000 la 20.000 euro pe an) la întrebarea asta se uită la tine straniu. Adică: țara aceasta nu e de rangul nostru. ”Noi” suntem ”aristocrația nouă” – ne trebuie o țară de rangul nostru. Țara asta este pentru ”iobagi” care produc bani pentru averea noastră. Bun: eu traduc acum semnificația gestului. Noi ne vom muta la Londra, Paris, New York – la ceva de rangul nostru. Așa gândesc copiii din Upper class. Dar ei nu au nicio vină - statutul și țara așa le cere. E o veche tradiție a elitei estice: aici își făceau averile și le pișau la Paris.
Clasa de mijloc
În liceele bune ale țării ai copiii clasei de mijloc. Aici ai cei mai pregătiți copii ai acestei țări. Părinții pompează mult în ei pentru a-i pregăti. Ei sunt crescuți gata pentru export. Aproape toți vor să plece. De ce? Motivațiile sunt altele. Primul: nevoia de o școală mai bună – pentru carieră. Nu au încredere în școala românească. Iar doi – nevoia de a accede la un job mai bine plătit pe meserie. Ei percep jobul, piața muncii din România ca pe un teritoriu deja ”arondat”: aici deja totul e luat de clanuri, moșieri, familii, relații. Cu mici excepții precum IT și încă mici supape. În rest – șanse mici. Practic încrederea lor în funcționarea pieței, a instituțiilor și a relației de ”meritocrație” e spre zero. De aceea pentru ei singura șansă este educația și accesul la o piața ceva mai decentă. M-am simțit aici exact ca în anii 70 în comunism - accentul pe educație ca ascensor social: înveți și indiferent dacă ești copil de muncitor sau țăran primești acces la o muncă mai decentă și mai bine plătită. Educația te ducea în sus. Doar că atunci era o migrațiune internă (în interiorul țării) pe când acum e una externă. PCR – pile, cunoștințe, relații – acum este mult mai puternic decât în anii 70. Acum e total. Poate fi ușor verificat. Bașca, acum sunt moștenirile și banii ca funcție politică - în vechiul regim nu funcționa. Dar e o poveste mai complicată. Cert este că copiii clasei de mijloc sunt ”concepuți” pentru export. Părinții lor gândesc la fel. Sunt nevoiți.
Clasa de jos
Copiii săracilor, grosul populației? Ei sunt nevoiți să plece pentru că altfel nu-și pot câștiga pâinea. Ei visează de prin clasele 5-6 să primească Cartea de Identitate și să plece. Cum mai toți sunt necalificați devin carne de tun. Realitatea, istoria e nemiloasă cu ei.
Mai există categoria celor care nu pot pleca. E o categorie foarte importantă: pe ei se ține țara asta. Ea hrănește în mare ”elita prădătoare”. Oricum ei sunt clasa abandonată și disprețuită. Dar ea duce greul.
Firește că între intenția de plecare și plecare e o diferență. Dar asta e un indiciu bun al catastrofei în care ne aflăm. Este o profundă stare de dizolvare. Nu poți trăi decent și împăcat undeva unde nu există viitor. O minimă proiecție a viitorului. Omul are nevoie de această ”zi de mâine”. Altfel intră în totală depresie socială. Când privești spre orizont și vezi doar o vamă – viitorul e terminat. Și ne mirăm că impostura și corupția domină. Ca să ai o minimă zi de mâine în România nu ai voie să nu fii corupt și impostor. Impostura și corupția sunt cele mai sigure ascensoare sociale pe care le-am produs după 90. Cam singurele. LINK
Forums
