”Mind control is a made-up term – but yes, it is possible to totally influence a person's inner world.” – Professor E Mark Stern
Mintea umana este ultima frontiera unde arhitectii noii ordini mondiale incearca sa patrunda. Controlul mintii – concept ce a evoluat in ultimii 100 de ani, prin studii secrete intreprinse in psihologie, parapsihologie, sociologie, antropologie, religie, economie, electronica, cibernetica - a devenit un concept complex iar metodele actuale de control sunt extrem de evoluate si eficiente. Doresc sa fac o precizare inainte de a continua acest eseu : impotriva atator studii si cercetari stiintifice, totusi controlul mintii are si elemente deficitare, uneori multe din planurile oculte de control au esuat in mod lamentabil. Se pare ca pana acum mintea umana nu a fost inteleasa in totalitatea ei. Controlul mental poate fi focalizar pe o singura tinta si este un atac complex, extrem de bine organizat si planificat sau focalizar pe un grup de oameni sau o natiune intreaga (unde sunt utilizate metode cu efect in timp, utilizand foarte mult mass-media).
Metodele de control :
- utilizarea religiilor, curentelor spiritualiste, misticismului, ocultismului, esoterismului. As aminti aici curentele New Age, yoga, meditatia transcedentala etc. Iar printre tendinte si ideile promovate : mesianismul, ideile apocaliptice despre sfarsitul lumii, martirismul, etc. Este un domeniu extrem de sensibil, intrucat ataca partea cea mai ancestrala a subconstientului, utilizand credinta ca suport de manipulare. Aceste metode de control sunt extrem de puternice. Putem aminti aici cazul sectelor religioase, unde anumiti lideri religiosi au putut “indruma” adeptii la sinucideri colective. Recent s-a aflat ca multe din sectele religioase americane au fost subiecte de experiment, in cadrul programului MK Ultra, inchis oficial in 1972, insa continuat neoficial de atunci sub numele de MK Search. Aici CIA experimenta efectele controlului asupra mintii umane utilizand o metode complexa, avand la baza : hipnoza, LSD-ul si cadrul religios. Multi din liderii religiosi au fost “creati” in laborator si plantati in secte religioase. Acesti lideri jucau rolul de sleeper (agent adormit sau potential). Ei erau activati prin parolele de activare (cuvintele-cheie) "trigger" (tragaci). Suicidul colectiv din Jonestown este consemnat intr-un document secret drept "Proiectul Albastru" ("Project Blue"), operatiunea Guiana: implementarea initiala a 34 de subiecti, "sleepers", cu nivelul 4 de programare (asasini, asa-numitii "candidati manciurieni"). Jim Jones a fost doar unul din liderii de proiect. David Koresh si Biserica (secta) Davidiana a fost un altul. Forta speciala "Delta Force" a aplicat la Waco toate invatamintele trase dupa Proiectul "Blue", in Guiana. La Waco nu existau nici teroristi, nici extremisti de dreapta, exista insa o scoala a CIA de formare a acestor "sleepers", sub acoperirea sectei davidienilor. Deoarece nu s-au supus ordinelor pe care le primeau mai multi dintre acesti "zombi", scapand de sub control, a trebuit sa fie lichidati, apoi incinerati pe loc: s-a dat foc scolii, pentru a se distruge fisierele si materialul pregatitor compromitator la ancheta. Intre Jim Jones de la Jonestown si David Koresh de la Waco este cea mai dreapta linie cu putinta. Dezinformarea a fost fabricata dupa ce experimentul s-a incheiat. Aici voi face o paranteza legata de o metoda specifica de control mental asupra liderilor : manipulare astrologica a liderilor. De-a lungul timpului si actual, multii din liderii lumii sunt infuentati de diferite persoane cu titlu de “guru”, adevarate eminente cenustii. Voi da exemplu Elizabethei Teisseir, astrologul presedintelui Francois Mitterand, care i-a influentata enorm activitatea acestuia.
- utilizarea hipnozei. Este o metoda de control mental individual. Utilizeaza tehnicile hipnotice de programare a unui subiect. Se poate face in contact cu victima sau de la distanta, fiind intitulata telehipnoza.
- utilizarea substantelor halucinogene (a drogurilor). O metoda experimentata extrem de mult de CIA, in cadrul proiectului MK Ultra (MK Search). LSD-ul a fost cel mai experimentat drog folosit in experimentele de programare si control mental. Drogurile ajuta la slabirea constientului victimei, rupandu-l pe acesta de realitate. Drogurile creeaza un univers iluzoriu, pe care controlatorul il poate construi in asa masura ca sa ii serveasca scopurilor sale.
- iradierea mentala cu ajutorul unor mecanisme psihotronice – este poate cea mai secreta metoda de control mental. Se poate utiliza directional pe o singura tinta sau colectiv, pe un grup intreg. Utilizeaza tehnologii psihotronice acustice (care emit sunete pe ultrafrecvente, sunete ce afecteaza activitatea normala a creierului, ducand la modificari comportamentale), altele bazate pe unde electromagnetice pe frecvente compatibile cu frecventele biocurentilor creierului uman. Tehnologiile acestea au cunoscut o dezvoltare fantastica in timpul Razboiului Rece. Actual sunt utilizati anumiti sateliti pentru realizarea unei iradieri mentale de mare acoperire, care sustin anumite idei “spiritualiste”.
- implanturi neuronale electronice. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot ”vedea si auzi” ceea ce soldatii trãiesc pe cîmpul de luptã cu ajutorul unui sistem special de receptie (remote monitoring system, RMS). În timpul rãzboiului din Vietnam, au fost injectate soldatilor implante care determinau modificarea cantitãtii de adrenalinã în sînge. Astronautii americani au fost implantati cu microcipuri înainte de a fi trimisi în spatiu, astfel încît gîndurile si emotiile lor sã poatã fi urmãrite si înregistrate. Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de pãr este de 50 milimicrometri) plasat în nervul optic al unei persoane, ”suge” impulsurile nervoase din acea zonã a creierului responsabila pentru miros, vãz si auz si le trimite spre inregistrare unui computer. Odatã receptionate si inregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauzã, via microcipului implantat. Cu ajutorul unui RMS pot transmise mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinta influentãrii acestuia. Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor sãnãtoase li se pot induce halucinatii vizuale/auditive. Fiecare gînd, reactie, perceptie auditivã ori vizualã creazã un potential neurologic in creier, iar cîmpurile electromagnetice pot fi decodificate in gînduri, imagini, sunete. Stimularea electromagneticã externã poate, asadar, modifica lungimile de undã ale biocurentilor emisi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de torturã. Sistemul electronic al NSA este capabil sã urmãreascã si sã prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni. Creierul fiecãruia dintre noi are o frecventã de rezonantã bioelectricã unicã, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice. Odatã detectatã aceasta, creierul poate fi în întregime ”programat” cu ajutorul undelor de frecventã electromagneticã (EMF) transmise din afarã, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sînt ”traduse” ca imagini sau/si sunete. Acesta este unul din principiile razboiului psihotronic. - spalarea creierului si implantarea unui nou sistem de gandire. Este poate cea mai vasta actiune de control mental, utilizand mijloace vaste, de la televiziune, radio, ziare, pana la internet, literatura si raspandirea de zvonuri. Spalarea creierului implica “stergerea” modului de gandire vechi si impunerea unui nou sistem de valori. Este o actiune de durata, planificata pe perioade mari de timp, in care modificarile sunt extrem de mici, insa se fac in timp. Aceste tehnici utilizeaza invataturile psihologului rus Pavlov, invataturi devenite celebre legate de metodele de conditionare ale mintii umane.
- utilizarea miturilor/mitizarea – o metoda de manipulare colectiva, utilizand mai degraba metode de dezinformare, intoxicare si propaganda. Este o forma “curata” de manipulare. Ca sa fiu inteles, voi utiliza un exemplu : mitul “Mesia”. Este un mit cu tenta religioasa. Controlul mental utilizand un mit se bazeaza pe profunditatea cu care acest mit este inradacinat in mintea victimei. Plecat de la mitul “Mesia” putem “indruma supranatural” victima sa savarseasca lucruri pe care in mod normal nu le-ar face. In cadrul acestui exemplu, aceasta masura de control foloseste ca actiuni complementare : utilizarea vocilor sau viziuni “supranaturale”.
- atacul prin jocul hazardului (se utilizeaza intamplari si evenimente “create”, aparent intamplator, fara nici o legatura, pentru a se sugera conexiuni ilogice, cu scop de innebunire). Este o masura de joc psihologic, caracteristica serviciilor secrete de spionaj. Este o actiune complexa, deoarece necesita regizarea mai multor actiuni/evenimente aparent intamplatoare, carora se doreste sugerar o conexiune ilogica, de orden supranatural. Un simple exemplu, de manipulare semantica utilizat in lume este legat de evenimentele teroriste : 11 septembrie (New Cork), 11 martie (Madrid), 11 iulie (Bombay). Iata asadar cum cineva se joaca cu acest numar 11. In kabbala mondiala oculta, acest numar este primul Numar Maestru. Simbolizeaza si mari schimbari sociale prin forta, cunostinte superioare care nu sunt la indemana oricui. Iata asadar cum se incearca introduce in subconstientul colectiv uman astfel de sensuri semantice oculte. Vreau sa atrag atentia ca astfel de jocuri ale hazardului introduc conexiunile ilogice in subconstient, nu in constient, asigurand un bagaj informational usor de manipulat apoi prin hipnoza, iradiere mentala sau psihotronica.
Contracararea metodelor de control
Controlul mintii este strans legat de partea afectiv-emotionala a individului. Sensibilitatea acestuia asigura succesul majoritatii metodelor de control.
Inainte de a prezenta cateva din masurile de contraatac la metodele de control, consider ca este important sa specific ceva : “Mintea e strans legata de trup. Sanatatea psihica e influentata de sanatatea fízica si invers.”
- sanatatea trupului – alimentatia, sportul si lipsa oricarei boli, asigura un trup puternic si sanatos. Un trup sanatos, inseamna si o minte sanatoasa. - intarirea personalitatii prin eliminarea defectelor si complexelor – multe din manipulari utilizeaza ca suport defectele umane si complexele. Sfatul este eliminarea acestora. - lipsa consumului de alcool, droguri. - lipsa exacerbarii tendintelor sexuale - un sistem de conceptii realist. Ancorarea in realitate este foarte importanta. 90% din metodele de control si manipulare mentala utilizeaza deconectarea subiectului de la realitate, prin crearea unui univers iluzioriu favorabil manipulatorului. - gandirea este unul dintre cele mai puternice si mai complexe arme spirituale. Ingrijirea ei este esentiala unei personalitati puternice. - eliminarea unor sisteme inchise de gandire sau dogmatice (de regula sisteme filosofico-religioase) - o atitudine activa este mult mai eficienta decat o atitudine meditativa - o atitudinea sanatoasa, rezervata, curioasa in intalnirea unor evenimente paranormale. Acestea au tendinta de a “soca” subiectul si astfel sa il influenteze extrem de usor. Construirea unei atitudini constructive, stiintifice in a privi aceste fenomene ajuta mult in contracararea metodelor de control - eliminarea FRICII. Este o masura extrem de importante, deoarece prin aceasta se introduce multe mesaje subliminale in subconstientul uman.
Mintea umana are sisteme de aparare. O structura mentala extrem de eficienta. Si totusi metodele perverse utilizate sunt extrem de penetrante. Afectarea stabilitatii mintale, caci de asta este vorba, intrucat controlul mintii necesita implicit o instabilitate mintala, se face prin ruperea legaturii dintre creier si realitate. In mod spectacular, mintea umana are un simt al realitatii. Introducerea unor scheme de gandire iluzorii, virtuale, false privind realitate poate provoca daune puternice in stabilitatea mintala.
Trebuie sa intelegem ca actual, LUPTA, CONFLICTUL nu se mai duce pe fronturi bine delimitate sau vizibile. Actual, adevaratele lupte se duc in domeniul controlului mintii adeversarului si actual asistam la manipulari in domeniul civil.
Recomanda cartea EPOCA DEZINFORMARII a lui Henri Pierre Cathala...
Din pacate nu exista aceasta carte in format electronic Si nici la librari nu se gaseste, poate prin anticariate sau pe net, la okazii.ro Insa nici acolo. Eu am un exemplar, am incercat sa mai cumpar unul, insa nu am reusit sa gasesc din pacate. De fapt am vazut ca de regula cartile bune nu se prea gasesc, nu se mai retiparesc. De ce oare?!?
Domeniul MIND CONTROL, eu consider ca este un domeniu de VARF si de VIITOR. Este o imbinare intre tehnologii HIGH-TECH, tehnici psihologice si parapsihologice. Aici se amesteca electronica, informatica, psihologia si multe alte stiinte. O instituie centrala in conceperea si experimentarea unor proiecte de control mental este INSTITUTUL TAVISTOCK.
INSTITUTUL TAVISTOCK
Fondat în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizaţie independentă non-profit, care îmbină cercetările din domeniul ştiinţelor sociale cu practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de studii în domeniul sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării comunităţii. Institutul Tavistock deţine şi editează lunar jurnalul Human Relations publicat de Plenum Press, care a ajuns azi la cel de-al 48-lea an de existenţă. Recent, a lansat împreună cu Sage Publications încă un jurnal, Evaluation.
Trei elemente combinate fac ca acest institut să fie unul neobişnuit, dacă nu chiar unic. În primul rând, Tavistock are independenţă maximă datorită autofinanţării, nedepinzând de subvenţii de la guvern sau din alte surse. Apoi, orientarea acţiunilor de cercetare pe care le realizează îl plasează între domeniul academic şi domeniul de consultanţă. În al treilea rând, gama de discipline pe care le abordează include domenii extrem de variate: antropologia, economia, comportamentul organizaţional, ştiinţele politice, psihanaliza, psihologia şi sociologia. Ideologia fundaţiilor americane a fost creată de Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra.
În 1921, ducele de Bedford, care totodată era şi marchiz de Tavistock, a donat o clădire pentru Clinica Tavistock, clinică ce era destinată studiului efectelor pe care traumele suferite le aveau asupra soldaţilor britanici care supravieţuiseră Primului Război Mondial. Scopul era acela de a se stabili care era „limita de rezistenţă” a bărbaţilor aflaţi sub influenţa acestor traume. Aceste studii au fost realizate sub conducerea Biroului Britanic de Arme însărcinat cu Problemele Psihologice legate de Război – British Army Bureau of Psychological Warfare, comandat de Sir John Rawlings-Reese. Figurile cheie ale Clinicii Tavistock au creat apoi Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.
Biroul central al Institutului Tavistock se află în Londra. Mentorul acestui institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prinţesa Bonaparte. Munca de pionierat a Institutului Tavistock în ştiinţele comportamentale, având drept linii directoare teoriile freudiene şi controlul oamenilor, a consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundaţiilor. Reţeaua sa cuprinde acum: Universitatea Sussex din SUA, Institutul de Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown, unde sunt instruiţi angajaţii departamentelor de stat, US Air Force Intelligence şi corporaţiile RAND şi Mitre. Personalul angajat al acestor corporaţii are obligaţia să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează într-una sau în mai multe instituţii controlate de Tavistock. O reţea de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley şi Clubul de la Roma sunt organizaţii care execută instrucţiunile primite de la institutul Tavistock.
Tehnici de spălare a creierului de origine nazistă
Institutul Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au fost experimentate pentru prima dată pe prizonierii americani de război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de acest institut în ceea ce priveşte metodele de control al mulţimilor au fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat astfel un asalt ascuns, imoral şi inuman asupra libertăţii umane, prin modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor psihologice.
Germanul Kurt Lewin, cunoscut şi drept fondatorul psihologiei sociale, a devenit directorul Institutului Tavistock în anul 1932. El a ajuns apoi în SUA în 1933, fiind unul dintre numeroşii nazişti care au fost „infiltraţi” acolo cu statutul de refugiaţi. Lewin a fost cel care a înfiinţat Clinica Psihologică Harvard, care, printre altele, a iniţiat campania de propagandă şi manipulare a publicului american împotriva germanilor şi de implicare a SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1938, Roosevelt a realizat o înţelegere secretă cu Churchill, care a permis ca în timpul războiului SUA să fie subordonată Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale (Special Operations Executive – SOE) englez. Înainte de a plasa Biroul de Servicii Strategice american (Office of Strategic Services – OSS), precursorul CIA-ului de astăzi, sub protecţia Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale britanic, Roosevelt l-a trimis pe generalul Donovan, directorul OSS la Londra, pentru a fi supus procesului de îndoctrinare de la Institutul Tavistock. Aceasta a făcut ca întregul program al OSS şi apoi al CIA să funcţioneze sub ghidarea Institutului Tavistock.
Institutul Tavistock este cel care a comandat criminalele raiduri de bombardare în masă a civililor, iniţiate de Roosevelt şi Churchill, pentru experimentarea clinică a terorii în masă; au fost realizate rapoarte care înregistrau reacţiile acelor oameni, folosiţi pe post de „porcuşori de Guineea”. Tavistock şi tehnicile fundaţiilor americane au un singur ţel: să „spargă” limita puterii psihologice a individului şi să îl predea astfel, neajutorat, fără capacitatea de a se opune în vreun fel, dictaturii Noii Ordini Mondiale. Orice tehnică care duce la dezmembrarea unităţii familiei sau la implementarea din familie a unor principii religioase rigide sau legate de o aşa-zisă onoare, ori de un comportament sexual deviat, este folosită de către oamenii de ştiinţă ai Institutului Tavistock ca armă de control a mulţimilor.
Metodele psihoterapiei freudiene induc tulburări mentale permanente în fiinţa care se supune unui astfel de tratament, prin destabilizarea caracterului acesteia. Victima acestor metode de degradare psihică este apoi sfătuită să „stabilească modalităţi noi de interacţiune personală”, care în realitate o debusolează, datorită lipsei relaţiilor personale stabile şi profunde în viaţa ei. Institutul Tavistock a dezvoltat o asemenea putere de influenţă în Statele Unite, încât nimeni nu poate ajunge să se afirme într-un domeniu, dacă nu a fost supus mai întâi îndoctrinării cu ştiinţa comportamentală promovată de Institutul Tavistock sau de filialele acestuia.
Henry Kissinger, a cărui ascensiune extraordinară la putere este inexplicabilă în alt mod, a fost, la rândul său, refugiat german şi elev al lui Sir John Rawlings-Reese. Dr. Peter Boure, psiholog al institutului Tavistock, l-a selectat pe Jimmy Carter pentru a fi candidat la Preşedinţia Statelor Unite, numai datorită faptului că acesta fusese supus unui program intensiv de spălare a creierului, administrat de Amiralul Hyman Rickover la Annapolis. Experimentul realizat în domeniul integrării rasiale obligatorii în Statele Unite a fost organizat de Ronald Lippert, membru al OSS şi director al programului de instruire a copiilor la Comisia de Relaţii Comunitare. Acest program avea scopul de a distruge sentimentul identităţii personale, precum şi cel al moştenirii rasiale a individului.
Provocarea de căderi psihice în masă prin intermediul drogurilor
Prin intermediul Institutului de Cercetări Sociale, Tavistock controlează, printre altele, Asociaţia Naţională a Educaţiei. Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Laboratorului Naţional de Instruire are rolul de a programa, prin spălarea creierului, personalităţile marcante din domeniul afacerilor şi din guvern.
Puterea Institutului Tavistock este atât de mare încât, la comanda acestuia, întregul program de cercetare spaţială al SUA a fost anulat timp de nouă ani, pentru a permite sovieticilor să îi ajungă din urmă. Stoparea cercetărilor în domeniul spaţial a fost cerută într-un document semnat de dr. Anatol Rapport, fiind prompt aprobată de către guvern. O altă operaţiune proeminentă a institutului Tavistock este Şcoala de Finanţe Wharton a Universităţii Pennsylvania.
Una din strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor oficiali CIA, care nu aveau cunoştinţă despre acest program, li s-a administrat fără ca ei să ştie, LSD, iar reacţia pe care ei au avut-o în urma administrării acestui drog – care a fost studiată exact ca în cazul cobailor de laborator – a însemnat, pentru unii dintre ei, moartea. Guvernul SUA a trebuit să plătească daune de milioane de dolari familiilor victimelor, dar vinovaţii nu au fost niciodată puşi sub acuzare. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg Co. din Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt, James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler – a înfiinţat Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în vederea promovării acestei substanţe. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 şi „revoluţia” studenţilor, care a fost finanţată de către CIA cu 25 de milioane de dolari.
O parte a finanţării proiectului MKULTRA a fost făcută din fondul Human Ecology; de asemenea, CIA l-a finanţat pe dr. Herbert Kelman, de la Universitatea Harvard, pentru realizarea unor experimente de control al minţii. În anii ’50, CIA a finanţat experimente în masă cu LSD, realizate în Canada. Dr. D. Ewen Cameron, preşedintele Asociaţiei Canadiene de Psihologie şi director al Spitalului Royal Victorian din Montreal, a primit sume enorme de la CIA, pentru a administra unui număr de 53 de pacienţi doze foarte mari de LSD şi a le înregistra reacţiile; pacienţii astfel drogaţi au dormit săptămâni în şir, după care au fost treziţi prin administrarea de şocuri electrice.
Una dintre victime, soţia unui parlamentar canadian, a dat în judecată companiile americane care au distribuit acest drog pentru CIA. Toată baza de date a CIA ce cuprindea programul de testare a drogurilor, a fost distrusă la ordinul liderului programului MKULTRA. Datorită faptului că toate eforturile Institutului Tavistock sunt îndreptate pentru a produce periodic căderi psihice în masă, efectele programelor CIA sunt în mod evident tragice şi dramatice pentru populaţie.
Aceasta este moştenirea pe care au lăsat-o americanilor familia Warburg şi CIA-ul. Principalul lor agent de operare, Institutul pentru Studii Tactice, a fost fondat de James Paul Warburg; cofondatorul său a fost Marcus Raskin, protejatul lui McGeorge Bundy, preşedintele Fundaţiei Ford. Bundy l-a numit pe Raskin în postul de reprezentant personal al preşedintelui Kennedy în Consiliul Naţional de Securitate, iar în 1963 ei au fondat Students for Democratic Society, organizaţie prin care CIA a controlat răspândirea drogurilor. Ziaristul R. Emmett Tyrell Jr. scria, pe 20 august 1984: „consecinţele mizerabile ale mişcării radicale a anilor ‘60, Mişcarea Studenţilor pentru o Societate Democratică (Students for a Democratic Society, SDS) au fost creşterea ratei nelegiuirilor, a dependenţei de droguri, a bolilor venerice şi a bolilor mintale”.
O reţea internaţională de peste 3000 de organizaţii satelit
Institutul Tavistock administrează anual diferite reţele de fundaţii în SUA, în valoare de 6 miliarde de dolari, toate fondate din banii contribuabililor. Zece instituţii principale se află sub controlul direct al acestui institut care are 400 de filiale şi 3000 de grupuri de studii şi „think tank-uri”. Acestea au creat diverse programe pentru creşterea controlului exercitat asupra poporului american de către reprezentanţii Noii Ordini Mondiale. Institutul de Cercetări Stanford, învecinat cu Instituţia Hoover, operează anual cu 3300 de angajaţi şi 150 de milioane de dolari. Acesta conduce programele de supraveghere pentru Bechtel, Kaiser şi alte 400 de companii multinaţionale, precum şi vastele operaţiuni de spionaj ale CIA. Este cea mai mare instituţie de pe Coasta de Vest care promovează controlul minţii şi ştiinţele comportamentale.
Una din agenţiile cheie în transmiterea instrucţiunilor secrete primite de la Tavistock este Fundaţia Ditchley, fondată în 1957. Filiala americană a Fundaţiei Ditchley este condusă de Cyrus Vance, fost secretar de stat şi director al Fundaţiei Rockefeller şi Winston Lord, preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe (Council on Foreign Relations), membru Bilderberg şi Skull & Bones. Soţia lui Winston Lord, Bette Bao Lord, la rândul ei membru al Consiliului de Relaţii Externe şi al Bilderberg, este preşedinte al Consiliului Freedom House. Acest consiliu este răspunzător de manipularea drepturilor creştinilor prin ridicarea problemei persecuţiei religioase.
Distrugerea fermierilor independenţi, o metodă stalinistă aplicată în capitalism
Una dintre principalele, dar mai puţin cunoscutele, operaţiuni realizate de Fundaţia Rockefeller sunt tehnicile de control a mediului rural-agricol. Directorul acestei fundaţii, Kenneth Wernimont, a implementat programele Rockefeller de control al agriculturii în Mexic şi America Latină. Fermierii independenţi sunt o mare ameninţare la adresa Ordinii Mondiale, pentru că ei produc alimente pentru ei înşişi şi astfel producţia lor poate fi transformată în capital, ceea ce le conferă independenţă financiară.
În Rusia sovietică, bolşevicii credeau că au obţinut controlul total asupra poporului, însă planurile lor au fost puse în pericol de independenţa încăpăţânată a unor mici fermieri, numiţi apoi chiaburi. Stalin a ordonat OGPU (Serviciile secrete şi poliţia politică a URSS, premergătoare KGB-ului) să confişte toate alimentele şi animalele chiaburilor şi să îi lase să moară de foame. The Chicago American scria, pe 25 februarie 1935, pe prima pagină: „Şase milioane de morţi ai foametei sovietice. Recolta ţăranilor porţionată. Oamenii şi animalele mor de foame.” Pentru a distrage atenţia de la această atrocitate, s-a spus mai târziu că germanii, şi nu sovieticii au omorât 6 milioane de persoane în acest fel.
Partidul Comunist, care se intitula partid al ţăranilor şi muncitorilor, a exterminat ţăranii şi a înrobit muncitorii. Multe regimuri totalitare au considerat că micul fermier reprezintă o piedică serioasă în calea monopolizării agriculturii. Regimul francez al terorii a fost condus nu împotriva aristocraţilor, pe care mulţi chiar îi agreau, ci împotriva micilor fermieri care refuzau să îşi predea recoltele tribunalelor revoluţionare, în schimbul unei bucăţi de pământ. În prezent, în Statele Unite, fundaţiile menţionate sunt angajate în acelaşi tip de exterminare a fermierilor americani, pentru a-i forţa pe aceştia să devină mână de lucru pentru marile trusturi agricole. Instituţiile Brookings şi alte asemenea fundaţii au creat programul monetar implementat de Sistemul de Rezervă Federală (Federal Reserve System), pentru a distruge fermierii americani – o reluare a tragediei din Rusia – cu precizarea că fermierul american va fi lăsat în viaţă, dacă va fi de acord să devină sclavul muncitor al trusturilor agricole gigant.
Sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale fundaţiilor „caritabile”
Dacă cetăţeanul de rând ar deveni conştient de adevăratul rol al fundaţiilor, ar putea înţelege de ce dobânzile şi impozitele pe care le plăteşte sunt atât de mari, de ce fiecare agent al guvernului federal este împotriva sa; FBI, IRS, CIA şi BATF trebuie să se războiască cu cetăţenii pentru a aplica programele fundaţiilor.
Fundaţiile îşi încalcă în mod flagrant propriul statut, prin care se angajau iniţial să realizeze acţiuni de „caritate”, pentru că ele nu fac nicio donaţie care nu serveşte vreunui scop politic. Angajarea de spioni pe post de „lucrători caritabili”, cum s-a procedat în cazul misiunii Crucii Roşii în Rusia, în 1917, expune sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale Noii Ordini Mondiale, pe care aceasta le duce la bun sfârşit prin intermediul fundaţiilor.
Statul şi cetăţeanul de rând sunt fraudaţi prin neplata impozitelor de către fundaţii, acestea fiind scutite pe motiv că fac acte de caritate. Ceea ce fac ele este sindicalism criminal, ofensivă conspiraţionistă împotriva Statelor Unite şi împotriva Constituţiei. Unul dintre principalii fondatori ai acestor fundaţii criminale este Daniel Coit Gilman, care a creat Fondul Peabody şi Fondul John Slater şi a devenit membru al comitetului de conducere al General Education (azi Fundaţia Rockefeller). Gilman a fondat împreună cu Andrew Dickson White şi Frederic A. Delano, Trustul Russell în 1856, devenit mai târziu parte a Institutului Carnegie. Delano, a fost de asemenea, unul dintre fondatorii principali ai Instituţiei Brookings şi a Fundaţiei Carnegie pentru Pace Internaţională (Carnegie Endowment for International Peace). Daniel Coit Gilman a fondat apoi Fundaţia Russell Sage, împreună cu Cleveland H. Dodge de la National City Bank. Fondatorii acestor fundaţii au legături directe cu Rezerva Federală Americană, cu Consiliul Industriilor de Război al Primului Război Mondial, cu Biroul de Servicii Strategice (OSS) din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi cu CIA. Au de asemenea legături directe cu Corporaţiile Internaţionale Americane care au fost formate pentru a instiga la realizarea revoluţiei bolşevice din Rusia.
Delano, unchiul lui Franklin Delano Roosevelt, a făcut parte din primul consiliu al guvernatorilor Rezervei Federale a SUA în anul 1914. Cumnatul acestuia a fondat influenta firmă de avocatură din Washington, Covington&Burling. Familia Delano şi alte familii din conducerea Noii Ordini Mondiale sunt descendenţii direcţi ai lui William de Orange (prinţ olandez care a trăit în secolul XVI).
Institutul Tavistock în Statele Unite
Planning Research Corporation, Arthur D. Little, G.E. “TEMPO”, Operations Research Inc. sunt doar câteva dintre cele aproximativ 350 de firme care se ocupă de cercetări şi sondaje şi fac recomandări guvernului. Ele sunt parte din ceea ce preşedintele Eisenhower a numit „un posibil pericol la adresa siguranţei publice, care ar putea deveni ea însăşi prizoniera elitei ştiinţifico-tehnologice.”
Brookings Institution se ocupă de ceea ce numesc „agenda naţională”. Ei sunt cei care scriu programele electorale ale preşedinţilor. Spre exemplu, au scris programul electoral „New Deal” (Noua Înţelegere) al preşedintelui Hoover, programul „New Frontiers” („Noi Frontiere”) al preşedintelui Roosevelt, programul Administraţiei Kennedy (devierea de la acest program fiind unul din motivele pentru care John F. Kennedy a fost omorât) şi programul „Great Society” („Societatea Măreaţă”) a preşedintelui Johnson. În ultimii 70 de ani, Brookings a dictat Guvernului Statelor Unite cum să-şi conducă afacerile şi îi dictează în continuare ce să facă.
Institutul Hudson are sarcina de a modela, prin manipulare în masă, felul în care americanii reacţionează la evenimentele politice şi sociale, felul în care gândesc, votează şi se comportă în general. Institutul Hudson s-a specializat în domeniul cercetării politicii de apărare şi a relaţiilor cu URSS. Mare parte a activităţilor sale din domeniul militar sunt clasificate ca secrete de stat. Hudson este una dintre instituţiile Comitetului celor 300, care se ocupă cu spălarea creierelor. Unul dintre cei mai mari clienţi ai acestui institut este Departamentul de Apărare al Statelor Unite, care se ocupă de probleme privind apărarea civilă, securitatea naţională, politica militară şi controlul armamentului.
National Training Laboratories (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai reţelei Tavistock din Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituţiilor educaţionale şi ai birocraţiei corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i folosi pe aceşti „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen Tavistock în organizaţiile lor, fie pentru a angaja numai persoane antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operaţiunii NTL se axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 şi ai cărui studenţi au fondat NTL.
Într-un astfel de grup lewinist de spălare a creierelor (lewinite brainwashing group), anumiţi indivizi provenind din medii sociale diferite şi având personalităţi diferite, sunt manipulaţi de un „lider de grup” în direcţia formării unui „consens” de opinii, obţinându-se astfel o nouă „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit disonanţă), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ. Sub presiunea celorlalţi membrii ai grupului, individul „cedează” şi o nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori complet nou. Această experienţă ce degradează individul implică negarea faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este spălat pe creier fără ca el să ştie aceasta.
Această metodă este aceeaşi, cu unele mici modificări, cu cea folosită în aşa-zisele „grupuri sensibile” sau „grupuri T”, de genul celor popularizate înainte de 1960 de Institutul Esalen, iniţiate cu ajutorul celor de la NTL.
Începând cu anul 1950, NTL a trecut majoritatea liderilor corporaţiilor naţionale prin astfel de programe de spălare a creierului, în timp ce derula programe similare pentru Departamentul de Stat, Marină, Departamentul Educaţiei şi alte secţiuni din birocraţia federală. Nu există o estimare clară a numărului de americani care au trecut prin acest proces de ştergere a identităţii proprii şi implementare a unei noi identităţi în cadrul NTL, ori în alte instituţii-satelit ale acestuia. Dată fiind amploarea acestor acţiuni, este posibil să fie vorba de milioane de oameni.
Unul din grupurile care au trecut prin „moara” NTL în 1950 a fost conducerea Asociaţiei Naţionale pentru Educaţie (NEA), cea mai mare organizaţie a profesorilor din Statele Unite. În acest mod, perspectiva iniţială a NEA a fost „ajustată” de Institutul Tavistock, prin NTL. În anul 1964, Institutul NTL a devenit parte din NEA, iniţiind „sesiuni de grup” pentru toate filialele sale. Cu finanţare de la Departamentul Educaţiei, Institutul NTL a proiectat programe de instruire a profesorilor de stat pentru şcoala primară şi secundară şi s-a implicat, de asemenea, în dezvoltarea reformelor educaţionale.
Cunoscut de asemenea ca Institutul Internaţional pentru Aplicarea Ştiinţelor Comportamentale, acest institut este un centru de spălare a creierului prin crearea stresului artificial. În cadrul unor astfel de şedinţe de instruire, participanţii se „trezesc” la un moment dat că trebuie să se apere vehement împotriva unor acuzaţii grave care li se aduc de către conducătorii acestor şedinţe, fiind supuşi astfel unor factori de stres amplificat.
Universitatea Pennsylvania, Şcoala Wharton de Comerţ şi Finanţe înfiinţată de Eric Trist, reprezintă unul din „grupurile de experţi” ai Institutului Tavistock. Wharton a devenit pentru Tavistock unul dintre cele mai importante instrumente în cercetarea comportamentală. Wharton atrage clienţi cum este Departamentul Muncii – care învaţă la Wharton Econometric Forecasting Associates Incorporated, cum să producă statistici falsificate. Modelarea econometrică Wharton este folosită în peste 300 de companii din Statele Unite, Europa de Vest, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Banca Mondială.
Institutul pentru Cercetări Sociale (Institute for Social Research) are printre clienţii săi Fundaţia Ford, Departamentul Apărării al SUA, Serviciul Poştal al SUA şi Departamentul de Justiţie al SUA. Dintre studiile sale enumerăm: „Semnificaţia umană a schimbărilor sociale”, „Tineretul în tranziţie” şi „Care este perspectiva americanilor asupra sănătăţii lor mentale”.
Institutul pentru Viitor (Institute For The Future) nu este un institut tipic pentru Tavistock, deşi este iniţiat de Fundaţia Ford. Institutul pentru Viitor proiectează schimbările care vor avea loc în următorii 50 de ani. În cadrul aşa-numitelor „dezbateri delphi” (delphi panels) se decide ce este normal şi ce nu, şi apoi sunt pregătite documentele necesare pentru ca guvernul să poată preîntâmpina apariţia unor grupuri de persoane „care ar putea crea dezordine civică”, adică grupuri care le-ar putea strica planurile.
Acest institut a recomandat de-a lungul timpului acţiuni cum sunt: liberalizarea legilor avortului, liberalizarea consumului de droguri, introducerea taxelor pentru maşinile care intră în spaţiul urban, predarea metodelor contraceptive în şcoli, impunerea înregistrării armelor de foc, transformarea consumului de droguri într-o încălcare non-criminală a legii, legalizarea homosexualităţii, realizarea controlului asupra tuturor zonelor numai de către stat, oferirea de prime pentru planificarea familială. Dar cea mai odioasă propunere a acestui institut, în stilul dictatorului Pol Pot din Cambogia, prevede noi comunităţi care să se stabilească în zona rurală, asemănătoare lagărelor de concentrare. După cum putem observa, în prezent multe dintre ţelurile lor au fost pe deplin realizate.
Institutul pentru Studii Tactice (Institute For Policy Studies – IPS) este unul dintre „marii arbori” ai Institutului Tavistock. IPS i-a creat şi i-a recreat pe politicienii Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg şi familia Rothschild. Reţeaua sa din America include Liga pentru Democraţie Industrială (League for Industrial Democracy). Printre jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost ambasador SUA la Naţiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow, negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader şi Albert Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin şi Richard Barnett, în 1963, amândoi foarte bine instruiţi la Institutul Tavistock. Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock.
IPS are o reţea de susţinători, consideraţi de public ca fiind independenţi, dar care de fapt acţionează împreună, în aşa fel încât congresmanii ajung să fie înconjuraţi din toate părţile de susţinători ai aceloraşi idei. În acest mod, IPS a fost şi încă este capabil să mânuiască cu succes, atât pe reprezentanţii independenţi, cât şi pe senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în direcţia în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ şi manipulează modul de funcţionare al acestuia.
IPS a devenit şi este şi în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase organizaţii care controlează deciziile politicii externe, despre care oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au ales. Prin sponsorizarea activismului militar şi a abordărilor revoluţionare, prin manipulare, prin asedierea structurilor corporaţiilor, prin diminuarea credibilităţii unor organizaţii concurente, prin penetrarea organizaţiilor religioase şi semănarea discordiei prin intermediul unor politicieni radicali şi rasiali, prin folosirea mass-media-ei pentru a promova ideile IPS, acesta îşi joacă rolul pentru care a fost creat, chiar sub nasul publicului prostit. Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost preşedintele Fundaţiei Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost anterior oficial al Consiliului Naţional şi al Consiliului Mondial al Bisericilor.
Institutul de Cercetări Stanford (Stanford Research Institute) Jesse Hobson, primul preşedinte al Institutul de Cercetări Stanford, a spus clar, într-un discurs ţinut în 1952, care este linia pe care o urmează institutul. Stanford poate fi descris ca una dintre „bijuteriile” Coroanei Tavistock, care conduce Statele Unite. Fondat în 1946, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost condus de Charles A. Anderson, care a acordat o mare importanţă cercetărilor ce ţineau de controlul minţii şi de „ştiinţele viitorului”. Sub umbrela Institutului Stanford a fost inclusă Fundaţia Charles F. Kettering, care a dezvoltat Imaginile schimbătoare ale omului (Changing Images of Man), pe care se bazează mişcarea New Age.
Unele contracte ale Institutului Standford au fost iniţial centrate în jurul sistemului de apărare, dar pe măsură ce Stanford s-a dezvoltat, gama de servicii a acestuia s-a diversificat, acoperind şi alte organizaţii: Aplicaţiile Ştiinţelor Comportamentale în Biroul de Gestiune a Cercetărilor Ştiinţifice şi Tehnologice (Applications of Behavioral Sciences to Research Management Office of Science and Technology), SRI Business Intelligence Program, Departamentul Apărării al SUA, conducător al Cercetărilor în Apărare şi Inginerie (U.S. Department of Defense Directorate of Defense Research and Engineering), Departamentul Apărării al SUA Biroul Cercetărilor Aerospaţiale (U.S. Department of Defense Office of Aerospace Research).
Printre corporaţiile care caută serviciile Institutului Stanford se află şi Banca Wells Fargo, Bechtel, Hewlett Packard, Banca Americii, Corporaţia McDonnell Douglas, Blyth, Eastman Dillon şi Compania TRW. Unul dintre cele mai secrete proiecte ale Institutului de Cercetări Stanford a fost realizarea armelor chimice şi bacteorologice.
Institutul de Cercetare Stanford lucrează cu cel puţin 200 de organizaţii mai mici, care realizează cercetări asupra tuturor faţetelor vieţii americanilor. Aceasta este reţeaua ARPA şi ea reprezintă cel mai amplu efort de a obţine controlul asupra mediului înconjurător, asupra fiecărui individ şi a întregii naţiuni. În prezent, calculatoarele Stanford sunt conectate cu 2500 de calculatoare „surori”, incluzând CIA, Laboratoarele Telefonice Bell, Serviciile Secrete ale Armatei SUA, Biroul Serviciilor Secrete ale Marinei (ONI), Rand Corporation, Massachusetts Institute of Technology, Harvard şi UCLA (University of California, Los Angeles). Stanford este institutul cu rolul central în „biblioteca” ce clasifică toată documentaţia ARPA.
Pentagonul foloseşte adeseori dosarele principale ale SRI Business Intelligence Program şi probabil alte agenţii guvernamentale ale SUA fac la fel. Problemele de „comandă şi control” ale Pentagonului sunt rezolvate tot de Institutul Stanford.
În timp ce, de ochii lumii, toate aceste cercetări criminale se aplică doar în cazul armelor şi al soldaţilor, nu există absolut nicio garanţie că aceleaşi cercetări nu sunt aplicate la nivelul întregii populaţii civile.
Institutul de Tehnologie Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology – MIT) şi Şcoala de Management Alfred P. Sloan (Alfred P. Sloan School Of Management) Acest institut importat nu este recunoscut ca făcând parte din Tavistock SUA. Legătura dintre aceste două instituţii este ţinută secretă. Cei mai mulţi privesc MIT ca pe o simplă instituţie americană, dar această viziune este departe de adevăr.
Câţiva dintre cei mai importanţi clienţi ai MIT:
- American Management Association (Asociaţia Americană pentru Management); - Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică); - GTE – General Telephone and Electronics; - Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării); - NASA; - National Academy of Sciences (Academia Naţională de Ştiinţe); - National Council of Churches (Consiliul Naţional al Bisericilor); - Sylvania; - TRW; - U.S. Army (Armata SUA); - U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA); - U.S. Navy (Marina SUA); - U.S. Treasury (Trezoneria SUA); - Compania Volkswagen.
Corporaţia RAND de Cercetare şi Dezvoltare (RAND Research and Development Corporation) Fără îndoială că RAND este „think tank-ul” cel mai îndatorat Institutului Tavistock, iar pentru RIIA (Royal Institute of International Affairs) este cu siguranţă cel mai prestigios instrument de control al politicii Statelor Unite la toate nivelele. Tacticile specifice RAND au fost utilizate pentru realizarea politicii externe a SUA, pentru stabilirea programelor spaţiale, în politica nucleară a SUA, în analizele corporaţiilor, în cadrul sutelor de proiecte pentru armată, în cadrul CIA, în ceea ce priveşte folosirea drogurilor care afectează mintea (cum sunt Peyote şi LSD), în cadrul acţiunii sub acoperire MKULTRA etc.
Fondatorul Corporaţiei RAND, Herman Kahn, a fondat în anul 1961 şi Institutul Hudson. În cartea sa, Educating for the New World Order (Educaţie pentru Noua Ordine Mondială), B.K. Eakman vorbeşte despre un manual de instruire pentru „agenţi de schimb”, realizat pentru guvernul SUA de către Corporaţia RAND.
Un alt manual, din 1971, intitulat Instruire pentru agenţi de schimb (Training for Change Agents), conţine numărul de contact al Biroului pentru Educaţie al SUA (U.S. Office of Education) şi are şapte volume de „studii pentru agenţii de schimb”. El aparţine tot Corporaţiei Rand. Există de asemenea o mulţime de însemnări şi documente care atestă existenţa unor experimente şi metode de a „îngheţa” şi „dezgheţa” valorile morale şi sociale, de a „implementa schimbarea” şi de a transforma, prin diverse strategii de tipul „Tehnicii Delphi”, grupurile şi comitetele potenţial ostile, în grupuri „de cauciuc”, obediente puterii.
Câţiva dintre clienţii RAND:
- American Telephone and Telegraph Company – AT&T (Compania Americană de Telegraf şi Telefon); - Chase Manhattan Bank; - International Business Machines – IBM ; - National Science Foundation (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă); - Republican Party (Partidul Republican); - TRW – Thompson Ramo Wooldridge Inc.; - U.S. Air Force (Forţele Aeriene SUA); - U.S. Department of Health (Departamentul Sănătăţii SUA); - U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).
Există literalmente mii de companii importante, instituţii guvernamentale şi organizaţii care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi imposibil de redat. Printre specialiştii RAND există un grup de studiu care dictează când şi în ce direcţie se îndreaptă războiul termonuclear şi care realizează, în funcţie de concluziile sale, scenarii politice şi sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană.
La un moment dat, RAND a fost acuzată că ar fi fost însărcinată de către URSS să elaboreze planurile de capitulare a guvernului Statelor Unite. Această acuzaţie a ajuns până în Senatul SUA şi a fost pusă în discuţie de senatorul Symington, care a devenit apoi, la comandă politică, ţinta bătăilor de joc a presei, în vederea discreditării acestuia.
Toate aceste instituţii sunt printre cele care au instaurat Fundaţia Legii Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menţine instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de liderii Noii Ordini Mondiale.
Din pacate nu exista aceasta carte in format electronic Si nici la librari nu se gaseste, poate prin anticariate sau pe net, la okazii.ro Insa nici acolo. Eu am un exemplar, am incercat sa mai cumpar unul, insa nu am reusit sa gasesc din pacate. De fapt am vazut ca de regula cartile bune nu se prea gasesc, nu se mai retiparesc. De ce oare?!?
Cartea poate fi copiată cu scannerul. Cărţile bune nu sunt de interes general şi de aceea se tipăresc într-un tiraj specific. Nu cred că pentru publicul larg, ar fi deosebit de interesantă o carte despre pedagogie, fie ea şi ca aplicaţie extinsă şi asupra altor ţinte sociale.
paul_X wrote ...
Domeniul MIND CONTROL, eu consider ca este un domeniu de VARF si de VIITOR. Este o imbinare intre tehnologii HIGH-TECH, tehnici psihologice si parapsihologice. Aici se amesteca electronica, informatica, psihologia si multe alte stiinte. [...]
Şi eu cred că controlul minţii este un domeniu de vârf al psihologiei şi pedagogiei. Bănuiesc că aplicabilitatea acestui domeniu, incepe cu educaţia primită de la părinţi, continuă cu educaţia şcolară şi apoi integrarea socio-profesională, aicea intrând în discuţiie puşcăriile unde deţinuţilor ar trebui să li se aplice de asemenea controlarea minţii. Altă aplicaţie a controlării minţi probabil că este la instituţiile care vizează persoane bolnave psihic.
Toţi manipulăm mintea altora sau avem mintea manipulată de către alţii. Pare jignitor să fi manipulat, adică 'mânuit', dar interacţiunea umană implică şi astfel de operaţiuni.
Din fericire, sau poate nefericire, controlul minţii nu este şi nu poate fi total şi cu efecte definitive. Psihologii, că ei se ocupă în mod profesional de manipulări ale minţii omeneşti, sunt neputincioşi în faţa stărilor de defect organic al suportului psihic şi atunci intervin psihiatrii, care pot controla mintea utilizând mijloacele eficace ale psihiatriei precum electroşocurile sau trepanajele. Evident că se utilizează în primul rând tratamente medicamentoase.
Este util să existe informaţii despre extinderea posibilităţilor de interacţiune umană, la urma urmei controlul minţii fiind o interacţiune umană, şi de aceea urmăresc cu interes acest topic .
Oricum nu este indicat ca oricine să aibă preocupări de a controla mintea altora. Nu cred că se poate numi trepanaj găurirea cutiei craniene cu bormaşina de către orcine ... De asemenea nici curentarea prin introducerea a două fire in priză şi respectiv în urechile cuiva, nu poate însemna că i se face electroşocuri. Se observă şi cu ochiul liber că nu mai poţi merge pe stradă de atâţia controlori de minte. Este o adevărată inflaţie de politicieni, excroci, şi alţi scamatori amatori. Mie îmi plac pesedeii, aceşti circari rataţi. Ăştia au prostit milioane de oameni, ăştia da controlori de minte ...
Cea cea mai graitoare expresie a disponibilitatii la obedienta si manipulare il reprezinta experimentul Milgram. Si ceea ce veti citi se intampla in anii 60, stau si ma intreb unde oare s-a ajuns acum...
"Una dintre cele mai cunoscute dar şi contestate experimente psihologice - atât din punct de vedere etic, cât şi tehnic -, este aşa numitul experiment Milgram. Întrebarea la care dorea să găsească un răspuns socio-psihologul Stanley Milgram în anii 60 se referea la disponibilitatea unor oameni perfect normali de a se înclina în faţa unei autorităţi şi de a urma ordine evident „inumane“. Motivul care a stat la baza acestor experimente a fost cel de-al Doilea Război Mondial. De ce au existat pe timpul regimului hitlerist atâţia oameni care s-au pus de bună-voie în serviciul maşinăriei criminale a naziştilor? A existat oare o eroare principială de caracter în cazul acestor oameni sau există anumite situaţii în care oricine ar putea ajunge să tortureze şi să ucidă alţi oameni?
Yale University a dat la începutul anilor şaizeci un anunţ în ziarul local din New Haven (statul american Connecticut), în care căuta persoane dispuse să participe la un experiment privind capacitatea de memorare şi învăţare. Participanţii (ne-studenţi) nu ştiau aşadar că acesta era doar un pretext pentru a vedea cât de mult sunt dispuşi oamenii să se supună unei autorităţi. Voluntarii au fost mai apoi iniţiaţi de către conducătorul experimentului în rolurile pe care aveau să le joace. Fiecare experiment prevedea câte două persoane.
Conducătorul experimentului le-a explicat mai apoi voluntarilor că doreşte să vadă ce efecte are pedeapsa asupra procesului de învăţare. Participanţii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în elevi şi profesori. Procedura a fost însă manipulată, pentru că, în realitate, doar un voluntar trebuia să ia parte la experiment. Acesta era "profesorul". Cealaltă persoană, "elevul", era un student al Universităţii, fapt despre care voluntarul nu avea habar. Rolul de conducător al experimentului era jucat de un profesor de biologie de liceu, în vârstă de 31 de ani, iar "victima",de un contabil de 47 de ani, instruit pentru a face faţă rolului; acesta din urmă era un american de provenienţă irlandeză, cei mai mulţi observatori găsindu-l foarte plăcut şi prietenos.
Conducătorul a început să enunţe cerinţele experimentului. "Elevul" trebuia să înveţe pe dinafară o listă de asocieri, partenerul său, "profesorul", urmând a-l verifica. Participanţilor la experiment li s-a arătat un "generator de şocuri electrice" dotat cu un panou de instrumente. Pe acest panou se aflau treizeci de butoane. Butoanele erau ordonate în ordine crescătoare, de la 15 volţi ("şoc uşor"), la "şoc mediu" şi "şoc puternic", până la 450 de volţi. Pentru ca voluntarii să înţeleagă toate acestea mai bine, pe generator era fixată o plăcuţă pe care scria "SHOCK GENERATOR, TYPE ZLB, DYSON INSTRUMENT COMPANY, WALTHAM, MASS., OUTPUT 15 VOLTS-450 VOLTS". Butoanele erau inscripţionate cu cifre de la 15 la 450 de volţi. În plus, din patru în patru butoane apărea şi o altă inscripţie, detaliind intensitatea şocului: "şoc uşor", "şoc mediu", "şoc puternic", "şoc foarte puternic", precum şi "Pericol: şoc extrem", ultimile două butoane fiind suplimentar dotate cu inscripţia "XXX".
Sarcina "profesorului" era acum, ca de fiecare dată când "elevul" dădea un răspuns greşit, să se folosească de butonul ce declanşa şocuri electrice, de fiecare dată un şoc mai puternic. După clarificarea situaţiei, "profesorul", împreună cu "conducătorul experimentului" şi "elevul" intră într-o încăpere separată unde era montat un scaun electric. "Elevul" ia loc pe scaun şi este legat de acesta. Îi sunt prinşi electrozii pe corp şi este legat la generator. În acest punct al experimentului, "elevul" spune că are probleme cu inima. "Conducătorul" îl linişteşte spunându-i că şocurile pot fi foarte dureroase, dar că nu duc la leziuni permanente ale ţesuturilor.
După cum am mai spus, "elevul" ştie că nu are de ce să-şi facă griji. El este asistentul conducătorului experimentului, iar alegerea "profesorului" şi a "elevului" a fost manipulată din start. Fireşte că "elevul" nu este conectat în nici un fel la generatorul de curent, acesta fiind de altfel un element de recuzită. "Profesorul" - adevărata persoană supusă experimentului - nu ştie nimic despre toate acestea. El este aşadar convins cu tărie de faptul că victima din camera alăturată va fi într-adevăr "pedepsită" cu şocuri electrice. El aude reacţiile "elevului" de fiecare dată când îl "pedepseşte", ca şi când i-ar pricinui suferinţe reale. Voluntarul nu are de unde să ştie că aceste reacţii sunt înregistrate pe bandă şi că răspunsurile date de "elev" sunt de fapt răspunsuri-standard.
Aici începe de fapt experimentul. "Elevul" răspunde la început corect, cu doar câteva greşeli. Fiecare greşeală este penalizată de "profesor", conform ordinelor, cu o apăsare de buton, fiecare nouă greşeală fiind amendată cu o intensitate electrică mai mare. Ajuns la cel de-al cincilea buton (75 V), "elevul" începe să se vaite. La 150 de volţi, victima cere întreruperea experimentului, iar la 180 ţipă de parcă nu ar mai putea suporta nimic. În momentul în care experimentul se apropie de punctul în care "profesorul" ar trebui să apese pe butonul "Pericol: Şoc extrem", îl aude pe "elev" bătând cu pumnii în peretele despărţitor. Victima îl imploră pe "profesor" să îl elibereze. "Conducătorul experimentului" îi explică voluntarului că această reacţie este de fapt un răspuns greşit, rugându-l pe "profesor" să apese pe butonul respectiv.
Voluntarii implicaţi în acest experiment proveneau din următoarele medii profesionale: - 40% erau muncitori calificaţi şi necalificaţi - 40% lucrau în comerţ şi producţie - 20% erau specialişti în diverse domenii.
Fireşte că au existat voluntari care au reacţionat emoţional la situaţia disperată în care se aflau victimele lor. Unii dintre voluntari au protestat, alţii au început să transpire, să tremure, să se bâlbâie, sau au afişat alte semne exprimând tensiunea. Cu toate acestea, ei s-au conformat indicaţiilor conducătorului de experiment. Ceea ce a surprins în comportamentul voluntarilor a fost faptul că au încercat deseori să treacă cu vederea, pe cât posibil, reacţiile victimelor lor şi să-şi îndrepte în totalitate atenţia asupra conducătorului experimentului. Probabil că făceau acest lucru pentru a nu se mai simţi vinovaţi pentru ceea ce credeau ei că i-au făcut victimei, şi pentru a putea suporta situaţia creată.
Milgram a numit acest fenomen "acord de supunere în faţa unei autorităţi". Câţiva participanţi nu au crezut că victima era supusă cu adevărat unor şocuri electrice, alţii nu şi-au asumat răspunderea, în timp ce unii dintre ei au cerut, într-un moment avansat al experimentului certificarea faptului că nu pot fi traşi la răspundere pentru faptele lor. Alţi voluntari au transferat răspunderea chiar asupra victimei, pe motivul că aceasta s-ar fi oferit de bună voie să participe la experiment.
Unii voluntari au încercat să reducă din tensiune ascultând indicaţiile conducătorului, încercând totodată să minimalizeze pe cât posibil durerea "victimei" - printr-o apăsare mai uşoară pe buton sau sugerând "elevului" răspunsurile corecte. Majoritatea voluntarilor - peste 62 la sută din participanţi - au ajuns până la ultimul buton (450 volţi), chiar dacă unii dintre ei au trebuit "încurajaţi" în acest sens de conducătorul experimentului (Vă rog să continuaţi! - Mai departe, vă rog! - Experimentul vă cere să continuaţi! - Trebuie neapărat să continuaţi! - Nu aveţi de ales, trebuie să continuaţi!).
Mulţi dintre voluntari erau convinşi că nu trebuie să continue cu şocurile, dar nu au putut să-şi transforme această convingere în fapte. Întrerupând pentru o vreme experimentul, o bună parte din aceştia au recunoscut că făcuseră o greşeală. Totuşi, la reluarea acestuia, ei au continuat să administreze elevului şocuri electrice, întărindu-şi astfel acţiunile anterioare. Repetiţia devine aşadar un factor de constrângere, îngreunând misiunea voluntarilor de a fi "neascultători". Dacă voluntarii ar fi cerut să iasă din experiment, acest lucru ar fi însemnat încălcarea contractului semnat, lucru deloc uşor pentru ei, mai ales că erau plătiţi.
Milgram a atras atenţia asupra faptului că o situaţie socială se defineşte şi prin felul în care se auto-evaluează participanţii, lucru care trebuie respectat de către toate celelalte persoane implicate. Asta înseamnă că refuzul de a respecta ordinele date este, şi din această perspectivă, un comportament social reprobabil, dat fiind că nu este posibil ca voluntarii să refuze să administreze şocurile electrice fără a pune sub semnul întrebării auto-definiţia conducătorului de experiment.
La sfârşitul experimentului, fiecărui voluntar i-a fost explicat faptul că victimei nu îi fusese de fapt administrat nici un şoc electric. Fiecare voluntar a avut astfel posibilitatea de a se împăca cu "victima" şi de a discuta mai pe larg cu conducătorul experimentului. Voluntarilor "neascultători" le-a fost explicat experimentul astfel încât neascultarea lor să pară un fapt pozitiv, iar celor "ascultători" li s-a subliniat faptul că atât comportamentul, cât şi reacţiile lor au fost absolut normale. Mai apoi, participanţii au primit un raport detaliat şi un chestionar în care să-şi noteze gândurile şi sentimentele privind implicarea lor în experiment.
Experimentul lui Milgram a fost repetat de mai multe ori şi de fiecare dată a putut fi constatat că un număr semnificativ de voluntari erau "obedienţi". Experimentul a fost făcut şi în Australia, Iordania, Spania şi Germania. Peste tot, oamenii au reacţionat similar. În plus, s-a mai putut constata şi că femeile se comportă la fel ca şi bărbaţii în ceea ce priveşte ascultarea ordinelor.
Experimentul lui Milgram a fost îndelung criticat. Cercetătorului i s-a reproşat că ar fi încălcat, în cel mai profund mod, regulile etice din domeniul cercetării psihologice, că ar fi adus stricăciuni voluntarilor, obligându-i să-şi dea seama de consecinţele faptelor lor, că unii dintre voluntari ar fi putut rămâne traumatizaţi - chiar dacă au fost păcăliţi. Milgram a ripostat la toate acestea, susţinând că în faza post-experiment, 83,5 % dintre persoanele "obediente" şi 83,3 % dintre cele "neascultătoare" au specificat că sunt fericiţi că au putut lua parte la experiment.
Extensii şi replici ale experimentului
Într-o variantă extinsă a experimentului de mai târziu, Milgram a arătat că procentul voluntarilor care se supun necondiţionat ordinelor scade în mod drastic (la doar 10 %), atunci când aceştia sunt susţinuţi de alţi doi "profesori", putând astfel opune rezistenţă mai bine conducătorului de experiment (Milgram 1965). Trebuie avut în vedere şi faptul că întreaga autoritate a conducătorului de experiment provenea de la un om de ştiinţă din cadrul unui institut de renume, parte a Universităţii Yale - fapt care le permitea participanţilor la experiment să creadă că iau parte la un experiment ştiinţific de o importanţă majoră.
Milgram însuşi a certificat aceste supoziţii, aducând noi modificări liniei de bază a experimentului său. El a condus o serie de studii individuale, în care a comparat disponibilitatea voluntarilor se a se supune indicaţiilor unui angajat al Universităţii Yale cu cea de a se supune indicaţiilor unui om de ştiinţă al cărui loc de muncă se afla într-un complex de birouri părăginit dintr-un cartier de afaceri din Bridgeport (Connecticut). În urma acestui studiu comparativ, Milgram a putut constata că, în cazul cercetătorului de la Yale, 65 % din voluntari i-au fost întru totul obedienţi acestuia, în timp ce, în experimentul din Bridgeport, doar 48 % au fost cu totul "ascultători". Din toate acestea rezultă că lipsa reputaţiei duce la scăderea disponibilităţii oamenilor de a deveni obedienţi.
Într-o altă variantă a experimentului, Milgram a încercat să vadă ce se întâmplă dacă conducătorul este înlocuit, în ultimul moment, de o altă persoană. După ce i s-a explicat "profesorului" rolul ce avea să-l joace de-a lungul experimentului (şi înainte ca voluntarul să cunoască intensitatea şocurilor electrice), conducătorul experimentului este "chemat la telefon", părăsind laboratorul. Un alt participant (asistent al conducătorului) preia rolul acestuia. Locţiitorul se comportă ca şi când ar fi ideea lui să se administreze "elevului" electroşocuri din ce în ce mai mari de fiecare dată când acesta greşeşte. În rest, locţiitorul se comportă la fel ca şi conducătorul. El îi încurajează pe "profesor" să continue să-i administreze şocuri "elevului", la fel cum o făcuse şi conducătorul experimentului. În această variantă, numărul voluntarilor cu totul obedienţi a scăzut la 20 de procente. S-a demonstrat astfel că o autoritate suficient legitimată poate cere unor indivizi să-i fie cu totul obedienţi, dar nu şi orice altă persoană care încearcă să substituie o astfel de figură autoritară.
În alte variante ale experimentului, Milgram a constatat că numărul persoanelor cu totul obediente tindea să scadă la doar 25 %, atunci când conducătorul de experiment se afla în afara încăperii, dând indicaţii prin telefon. În plus, s-a mai putut observa că unii dintre voluntari au continuat experimentul trişând. Ei administrau, de exemplu, şocuri mai slabe decât era prevăzut de experiment. Voluntarii nu au comunicat acest lucru conducătorului, au încercat însă să răspundă indicaţiilor acestuia, rezolvându-şi totodată şi problemele de conştiinţă, minimalizând pe cât posibil durerile provocate "elevului".
Sentimentul de răspundere faţă de propriile acţiuni scade şi atunci când indivizii se înţeleg ca făcând parte dintr-un mecanism mai mare. Milgram a demonstrat acest lucru printr-o altă variantă a experimentului său. Aici era vorba de doi "profesori", care predau unui "elev". În acest caz, doar unul dintre "profesori" era un voluntar adevărat. Sarcina "profesorilor" era să citească cu voce tare exerciţiul şi să verifice corectitudinea răspunsurilor. În această constelaţie, 92,5% din persoanele testate nu l-au împiedicat pe celălalt "profesor", responsabil cu administrarea de şocuri electrice, să apese pe butonul cu voltajul maxim. Şi în varianta australiană a experimentului, condusă de Wesley Kilham şi Leon Mann, voluntarii au "colaborat" ca asistenţi mult mai frecvent decât în experimentul standard. Disponibilitatea acestor oameni de a fi cu totul obedienţi a fost însă mult mai redusă decât în experimentul condus de Milgram.
Într-o altă variantă a experimentului, Milgram a constatat că voluntarii săi erau mai dispuşi să urmeze indicaţiile conducătorului de experiment, cu cât se aflau mai departe de "victimă". În momentul în care exista contact vizual cu "elevul", doar 40 la sută s-au dovedit a fi dispuşi să continue experimentul, în timp ce 62 % din voluntari au dus mai departe experimentul "numai" auzind ţipetele "victimei" lor. La fel s-a întâmplat şi cu voluntarii cărora li s-a spus să lipească braţul "elevului" de o placă de metal conductoare, în loc să se folosească de generatorul de şocuri electrice, aflat la o distanţă mai mare (30 %)."
Inca ar fi bine daca tehnologiile de control a mintii ar fi "de viitor". Din pacate ele exista si sunt folosite aici si acum.
Ce veti vedea mai jos este 100% adevarat, chiar daca e o productie artistica. Pacatul ei este unul al omisiunii, caci nu se spune nici jumate din ceea ce se face cu adevarat, dar suficient cat sa va faceti o imagine de ansamblu.
Filmul se numeste "Control Factor" si va recomand sa-l descarcati in intregime, folosind un client ca si utorrent.
Prieteni de peste ocean mi se plang de starile de apatie prelungite de care sufera impreuna cu intreaga familie: "stam pe canapea letargici si nu putem face nimic". Fireste, asta pentru populatia generala. Cei treji deja, au parte de un "tratament" aparte, sa zicem, dupa cum mii de voci credibile sustin in unison, din pacate si la noi in Romania. Se pare ca serviciile au cu totul alte prioritati, decat cele proferate in mod public.
Eufrosin wrote ... [...]Prieteni de peste ocean mi se plang de starile de apatie prelungite de care sufera impreuna cu intreaga familie: "stam pe canapea letargici si nu putem face nimic". [...]
Lipsa de ocupaţie te poate demoraliza. Să fii într-o ţară străină, să nu ai bani, să nu cunoşti limba acelei ţări, să nu întrevezi nicio perpectivă, acesta este un semn că ceva este greşit cu viaţa ta. De aceea există psihiatri, ca să ajute lumea aflată în impas. O vizită la un medic de specialitate poate fi o adevărată mană cerească pentru cei aflaţi în derivă. Încercarea moarte nu are. Trebuie doar curaj.
Pentru cei cu talent la utilizarea computerului, am eu soluţii pentru îndepărtarea plictiselii: Să învăţăm să ne facem situri frumoase fără să ne coste nimic. 'Multi-User Worlds' este unul din remediile contra blazării. Este timpul să construim ceva cu mâinile noastre, utilizând experienţa noastră. Nu trebuie să învăţăm lucruri grele ...
Lipsa de ocupaţie te poate demoraliza. Să fii într-o ţară străină, să nu ai bani, să nu cunoşti limba acelei ţări, să nu întrevezi nicio perpectivă, acesta este un semn că ceva este greşit cu viaţa ta. De aceea există psihiatri, ca să ajute lumea aflată în impas.
Prea multe asumptii fara sa stii nimic despre mine sau despre prietenii mei de peste ocean. Nu vorbesc de "shiftless losers" aici, ci de oameni de succes in carierele lor, oameni care se afla acolo de foarte multi ani. Cum sa le recomanzi psihiatri fara sa-i cunosti macar?
Oricat "spin" pozitiv ai pune pe lucruri, adevarul ramane si este destul de inspaimantator. Guvernul american comite crime impotriva propriilor sai cetateni, iar una dintre acestea este controlul mintal exercitat fie asupra maselor largi, fie asupra indivizilor, prin operatiuni psihologice conduse prin mass-media, cat si prin alte mijloace, mai specifice. Sclavii trebuiesc mentinuti apatici si amortiti pentru a-i putea controla total.
Daca le anihilezi cetatenilor mintea si vointa de a schimba lucrurile, treaba tocmai a devenit mai usoara pentru serpii si sobolanii cuibariti in mijlocul acelei societati. Si acolo, rolul serviciilor secrete, este acela de a facilita si executa acest control total, in beneficiul falsei elite care manipuleaza tot ce misca in tara aia si chiar si inafara granitelor ei.
Nu se poate dovedi ca un guvern ales de de către cetăţenii unui stat, este inamicul acelor cetăţeni care l-au ales. Ah, dacă respectivii sunt în afara legii, atunci evident că guvernul nu poate fi prieten cu ei, el ţinând cu majoritatea cetăţenilor statului respectiv şi deci acţionând în consecinţă. Subiectul acesta este interesant. Când eram puşti îmi plăceau aşa numitele filme psihologice, acum spre bătrâneţe am devenit mai neîncrezător în veridicitatea subiectelor repective.
Cert este că nebunii circulă liber prin mulţime. La fel ca şi infractorii.
Nu se poate dovedi ca un guvern ales de de către cetăţenii unui stat, este inamicul acelor cetăţeni care l-au ales. Ah, dacă respectivii sunt în afara legii, atunci evident că guvernul nu poate fi prieten cu ei, el ţinând..
Aici vorbim strict despre cetateni obisnuiti, pasnici, dar iubitori de libertate si nu de infractori, psihopati si alti tarati. Impotriva celor din urma se poate aplica legea iar uneori chiar si este!
Impotriva cetatenilor obisnuiti, guvernul american recurge la mijloace mult mai insidioase, mai ales impotriva celor care ii calca pe batatura, expunand marsaviile si jaful (va invit din nou sa descarcati filmul "Control factor", usor de gasit cu utorrent) - nu o sa va para rau!
Daca credeati ca la noi se fura, he, he.. Pentagonul a "pierdut" $2,7 trilioane, da, 1 trilion = 1,000 miliarde, sub sefia "comptrollerului general" Dov Zakheim !
Totusi, mai pica cate un Madoff sau Rothstein din cand in cand, pentru multumirea maselor.
Cu America este ca si atunci cand vrei sa afli adevarul despre o masina la care te gandesti s-o cumperi - pe cine intrebi, pe dealer, sau pe un prieten proprietar?
Nu se poate dovedi ca un guvern ales de de către cetăţenii unui stat, este inamicul acelor cetăţeni care l-au ales. Ah, dacă respectivii sunt în afara legii, atunci evident că guvernul nu poate fi prieten cu ei, el ţinând..
Aici vorbim strict despre cetateni obisnuiti, pasnici, dar iubitori de libertate si nu de infractori, psihopati si alti tarati. Impotriva celor din urma se poate aplica legea iar uneori chiar si este!
Impotriva cetatenilor obisnuiti, guvernul american recurge la mijloace mult mai insidioase, mai ales impotriva celor care ii calca pe batatura, expunand marsaviile si jaful (va invit din nou sa descarcati filmul "Control factor", usor de gasit cu utorrent) - nu o sa va para rau!
Daca credeati ca la noi se fura, he, he.. Pentagonul a "pierdut" $2,7 trilioane, da, 1 trilion = 1,000 miliarde, sub sefia "comptrollerului general" Dov Zakheim !
Totusi, mai pica cate un Madoff sau Rothstein din cand in cand, pentru multumirea maselor.
Cu America este ca si atunci cand vrei sa afli adevarul despre o masina la care te gandesti s-o cumperi - pe cine intrebi, pe dealer, sau pe un prieten proprietar?
Dumneata mă citezi
Nu se poate dovedi ca un guvern ales de de către cetăţenii unui stat, este inamicul acelor cetăţeni care l-au ales.
dar nu rezultă de ce. Nu ai demonstrat că afirmaţia mea este adevărată sau falsă. Mă mai citezi parţial
Ah, dacă respectivii sunt în afara legii, atunci evident că guvernul nu poate fi prieten cu ei, el ţinând..
şi spui că cetăţenii obişnuiţi, paşnici şi iubitori de libertate pot călca pe bătătură membrii guvernului american. Aşa o fi, dacă dumneata ştii mai bine şi ai dovezile necesare. REEDITARE: Dumneata scrii despre guvern, care este o organizaţie politică, sau despre servicii din structurile aparatului de stat ? CIA şi NSA nu fac parte din guvern. La fel şi FBI. În cazul acestora, altele sunt punctele de vedere.
spui că cetăţenii obişnuiţi, paşnici şi iubitori de libertate pot călca pe bătătură membrii guvernului american. Aşa o fi, dacă dumneata ştii mai bine şi ai dovezile necesare.
Conform Declaratiei de Independenta si Constitutiei, cetatenii au nu numai dreptul ci chiar obligatia sa-i "calce pe batatura" pe politicieni, ne-permitand abuzuri, furturi din banul public, conflicte de interese etc. Pentru aceasta, cetateanul nu trebuie sa sufere consecinte negative, dar din pacate, in ziua de azi, unui astfel de cetatean ii va fi aproape imposibil sa scape ne-atins:
De la puricarea situatiei sale financiare de catre agentii finantei (Internal Revenue Service), la pierderea locului de munca (mare problema cu re-angajarea in America zilele astea), la batai si accidente inscenate, retalierea va avea loc. Foarte putini scapa si numai daca sunt deja personalitati publice.
BlaxxunRomania wrote ...
Dumneata scrii despre guvern, care este o organizaţie politică, sau despre servicii din structurile aparatului de stat ? CIA şi NSA nu fac parte din guvern. La fel şi FBI. În cazul acestora, altele sunt punctele de vedere.
In SUA, ca si la noi, serviciile secrete fac parte din guvern. La ultima verificare, ele nu erau organizatii private gen Blackwater, ci sunt pe statele de plata si in organigrama guvernului.
In SUA, ele fac parte din bransa executiva a guvernului. CIA si altele care au statutul de "agentii independente", fac in continuare parte din executiv, dar se afla sub comanda unui secretar de cabinet (ministru), doar cateva apartinand bransei legislative sau judiciare.
Ca si organizatii guvernamentale, ele sunt obligate sa respecte legile statului lor (bine-ar fi!).
Din nefericire, atat in SUA, cat si la noi, aceasta nu se mai intampla demult. Ele servesc pe post de politie politica, al carei rol este sa reprime si elimine dizidenta adevarata, fiind astfel incompatibile cu natura proferata a statului democratic.
Nu-i vina cetatenilor vigilenti care observa relele si au curajul sa le spuna pe nume, caci daca majoritatea ar face la fel, am trai intr-o tara libera si prospera, nu-i asa?
Stim cu totii ce apucaturi avea Securitatea - nu ar fi naiv sa ne imaginam ca acestea s-au sters odata cu re-numirea ei?
V-ati intrebat vreodata de ce nu va ajung banii, de ce copiii dumneavoastra par de necontrolat, de ce platiti rate insuportabile la banca, de ce nu va mai place nimic din ce aveti in casa, de ce va vine mereu sa va certati cu toata lumea, de ce va simtiti neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebuia sa va serveasca, de ce nu sunteti fericit si nici macar multumit, sau pur si simplu de ce fetele poarta de aproape 2 ani cisme in miezul verii ? Sunt convins ca v-ati intrebat. Dar v-ati intrebat de ce nu faceti nimic pentru ca aceste nemernicii sa nu mai continue? In cele ce urmeaza voi incerca sa va ofer 5 motive pentru care raspunsul la aceasta ultima intrebare este, de obicei, "Nu pot".
Le-am numit Metode pentru Tampirea Populatiei pe scurt MTP-uri.Precizez ca in cele ce urmeaza cuvintele "citititor" , "telespectator" si "cetatean roman" vor fi inlocuite cu "bizon" si/sau "fraier"
MTP -1
In fiecare zi pe toate canalele media ofera-i fraierului un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar si insista pe cati de multi bani are respectivul, cate chestii misto isi cumpara in fiecare zi, cu ce femei sau barbati bine umbla, in ce casa luxoasa traieste si cat de simpatic e in discutiile cu presa. In acest fel, putin cate putin, fraierul ajunge sa fie, in mod real, interesat de viata acestui personaj. Apoi ofera-i informatii despre situatii conflictuale din viata acestui personaj realizat, de genul: divort cu scantei sau despartire violenta, dispute pe mosteniri, coruptie, exprimari colorate. Nu la fel de bine dar destul de eficiente sunt si informatiile despre aspecte pozitive: casatorie, o noua cucerire, un act caritabil. Toate aceste situatii au menirea de a fi comentate de catre fraier impreuna cu ceilalti fraieri din lumea lui. Astfel bizonul se regaseste in acele situatii, iar distanta intre el si acel personaj i se pare insignifianta, desi duhoarea de la ghena ii ia nasul, rahatii de caini din fata blocului i se lipesc de talpi, se sufoca in autobuz, seful urla la el ca la un animal, iar la cumparaturi face calcule mai abitir decat Gheba.
MTP - 2
In fiecare zi pe toate canalele media explica-i bizonului de unde sa isi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse si, prin excludere, care sunt cele mai sigure si unde trebuie sa dea fuga sa ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot intampla daca nu isi plateste ratele. Dupa ce te-ai asigurat ca a inteles toate astea combina totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finante este garantia pentru creditul tau imobiliar (desi in reclama TV, el canta si se scalambaie impreuna cu o baba sclerozata si cu niste spalati pe creier), doctorita lu' peste este cea care te sfatuieste sa cumperi medicamentul de cap chiar daca nu te doare atat de tare incat sa te indopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cantareata de succes (desi o parvenita, complet lipsita de talent artistic) sau marele baschetbalist Gica Muresan(un semianalfabet care abia zice doua vorbe) iti arata de ce trebuie sa vorbesti aiurea de sute de euro pe luna la mobil. Apoi nu uita sa mananci margarina de care Nadia Comaneci nu s-ar atinge in veci, dar pe care ti-o recomanda cu caldura. Dupa asta ia-ti haine ca pitipoanca cu fruntea ingusta si tate mari la preturi de trei ori mai mari decat in orice tara din occident, dar produse sub franciza la noi.
MTP - 3
In fiecare zi pe toate canalele media dezvaluie-i bizonului prin stiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce rautati fac autoritatile, cat de mult si prin ce metode ingenioase fura banul public. Dupa ce ii intiparesti asta in minte uimeste-l : fa un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hot in zeci de randuri. Arata-i de o suta de mii de ori ce bine se circula pe podul sau soseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranta super-performante pentru siguranta bizonului a cumparat, ce evenimente artistice de inalta tinuta si popularitate va organiza. In acest mod, fraierul, desi indracit de zecile de nereguli prezentate in legatura cu acel politician, nu va simti ca e totul pierdut, ci dimpotriva, ca acolo sus, cineva lucreaza si pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoida: "A furat el dar si face!" Prin aceasta metoda, se legitimeaza deturnarea sistematica a banilor publici in buzunarele unora, prezenta in toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile sa aiba un pic de sare si piper arata-i fraierului cativa barosani incatusati, dar uita subiectul sau trateaza-l cu superficialitate cand acestia sunt achitati de justitie sau primesc pedepse cu suspendare.
MTP - 4
In fiecare zi pe toate canalele media arata-i fraierului informatii ultra-detaliate despre clanuri de camatari, talhari, batausi, spargatori de banci, elevi batuti de alti elevi sau de profesori, pietoni omorati de soferi recalcitranti. Arata-i bizonului ca nu mai este in siguranta nicaieri si ca nu mai trebuie sa isi lase copilul in fata blocului. Dupa aceea combina aceasta metoda cu MTP - 2 si MTP -3. Vei obtine un mesaj beton prin care fraierul va intreprinde treptat urmatoarele actiuni : isi va cumpara o usa metalica, va face contract de monitorizare cu o firma de paza, isi va lua pistol cu bile, isi va asigura casa, masina, partenerul de viata, copilul si pe sine. Apoi, acesta aparent linistit se va uita cu aviditate la cum ii explica Ciocan despre eficienta oamenilor legii atunci cand au descins in casa traficantilor din Ferentari si au confiscat "uriasa" cantitate de 200 de grame de cocaina (desi anual la noi se traficheaza tone)
MTP - 5
In fiecare zi pe toate canalele media convinge fraierul ca toata lumea este ingrijorata de soarta educatiei. Apoi arata-i prin mii de alte exemple de ce in Romania nu are rost sa faci scoala. Combina cu MTP - 1 si prezinta-i "vedeta" (o femeie independenta care tine la principii) care are de toate pentru ca a fost sponsorizata de "iubi" cel potent financiar, batran dar generos. Arata-i profesoare de romana care danseaza la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, indruma fraierul sa se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Radulescu si sa citeasca carti despre: cum sa ajungi bogat, vedeta sau fotomodel cand el e de fapt un sarantoc, un nimeni si un urat.
Aceste lucruri consider ca descriu cel mai bine parteneriatul "stat + privat + media" care actioneaza , de ani buni, pentru indobitocirea indivizilor din aceasta tara. Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfarsit dar sper ca prin acestea am surprins o parte din esential. As dori sa precizez ca nu as avea aroganta sa pretind ca eu nu ma incadrez in aceasta categorie a "fraierilor". Ce imi place sa cred este insa ca aceste metode nu m-au prins in totalitate. Multumesc "pe aceasta cale" propriei mele constiinte care m-a ajutat sa fiu macar un "fraier constient". Daca nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor si cu alte Metode pentru Tampirea Populatiei si va invit si pe dumneavoastra sa povestiti in ce mod v-ati simtit fraieriti. Unii vor spune ca nu ajuta la nimic sa ne dam seama. Eu zic ca ajuta, si ajuta chiar unde doare mai mult: la cap si la buzunar.
ti-am citit cu atentie topicul si promit sa revin si sa postez maine si alte metode de manipulare la care suntem supusi la nivel mediatic si social. o seara placuta
Forums
