Mai aveti putin si ajungeti sa ma convingeti ca Securitatea, fie ea cea modernizata dupa 1970, a fost un organ 100% in slujba poporului. Ce nu cunoasteti personal nu inseamna ca n-a existat. Nu a fost o caracteristica generala, dar a existat. De multe ori impotriva legilor in vigoare si chiar a directivelor de partid. De exemplu, in cazul unitatii speciale S, s-a ajuns la anchete ale esaloanelor superioare, cu privire la unele abuzuri. Sa nu ne amagim, "bratul inarmat al partidului" a fost un organ represiv, care a creat si "pagube colaterale".
Acum, sa nu dramatizam si sa creem impresia ca Securitatea a fost anihilata dupa 1989. A fost "blocata" timp de trei luni, dupa care a fost reformata structural. In primul rand a fost desfintata Directia a VI-a (Cercetari Penale), Directia a V-a si DIE au devenit Servicii de sine statatoare, Directia a IV si-a incetat activitatea, iar din DGTO s-a desprins SPP-ul (precis ca mi-au mai scapat unele unitati, dar nu cred ca va suferi cineva din cauza asta). Restul a fost preluat de proaspatul SRI, in cadrul caruia s-a continuat reforma. Nu pot sa va dau asigurari dar, personal, sunt convins ca arhivele cu date de importanta deosebita pentru siguranta statului sunt intacte ...
Spunea Stel de nerespectarea legilor vremii. De cazul lui Gheorghe Ursu va amintiti ? E un nume ce a devenit proeminent,dar e unul din multi altii,întinsi între 1945 si 1989. Ursu...nu a respectat legea,aia care zicea ca e interzis sa detii valuta (ca de-aia fusese arestat,nu de altceva.Legal !). 1 dolar sau 1.000.000 tot un drac era. Si asa nerespectuos cum a fost fata de legile vremii,Gheorghe Ursu a murit în arest. Desigur,nu batut direct de un ofiter de Securitate sau Militie... .
Interesant e ca una din cele doua dame care l-au turnat pe Ursu la Securitate (am avut ocazia sa o cunosc) atunci când îsi aminteste de el,are "cam ca o strângere de inima". În rest,se ocupa de integrarea fondurilor europene la o primarie de la tara... . Cam asta a facut,dupa parerea mea umila,Securitatea (aia cu care putem intra în contact noi,oamenii obisnuiti) : a permis si încurajat nasterea unor turnatoare,a folosit niste Marian Clita,a mai omorât unu,doi,o suta de oameni... . Caci,deh,nu respectau legile.
P.S Poate spun o (alta) prostie,dar pe vremea aceea orice spuneai putea fi încadrat la un articol de Cod Penal.
Era si un interes la mijloc ....nu?Adica altii doreau eliminarea Securitatii din "peisaj"....Plus ca a existat un mar al discordiei intre MAPN si Securitate mereu...De ce?
Sigur ca era si un interes! Crezi ca e putin lucru sa scapi de un adversar de top, care ti-a suflat nu in ceafa ci in ciorba ani de zile?!
Iar discordia a fost intotdeauna cea mai uzitata metoda de a tine situatia sub control: "Divide et impera" a fost si este dictonul favorit al oricarui centru de putere din lumea intreaga, nu numai din Romania. Dar Romania si-a intrecut profesorii si a ridicat dictonul la rang de politica de stat. Urat lucru! La intrebarea "De ce?" te las sa gasesti singura raspunsul.
Eu ştiam că exista o discordie între MApN şi MI în general. Sau între Armată şi Miliţie.
Securitatea era mai greu de definit deoarece îngloba o gamă eterogenă de oameni, majoritatea ofiţeri care proveneau de la diverse structuri şi arme. Să nu facă unii confuzie cu Comandamentul Trupelor de Securitate care reprezintă o instituţie militarizată, separată, subordonată direct ministrului de Interne şi care avea atribuţii legate de menţinerea a ordinii publice. Securiştii erau şi foarte greu de distins, deoarece ofiţerii umblau permanent în civil. Doar la unele ceremonii îmbrăcau uniformele kaki.
Să nu facă unii confuzie cu Comandamentul Trupelor de Securitate
Vreme de 4 luni,zi de zi si noapte de noapte,am avut ocazia (a fost o sansa,pentu mine) sa traiesc lânga un astfel de fost ofiter. Daca ar fi avut toti soldatii pregatirea aceluia (si fizica,si mai ales psihica...de aia militara nu spun,ca nu eram capabil atunci sa am o parere)...pai Trupele alea chiar au fost trupe! Si,din ce stiu de la acel fost ofiter,ascultatul pe la usi si batutul oamenilor prin anchete în subsoluri nu erau deloc job-ul lor (facusera si asta,dar prin anii '50). Erau soldatii Securitatii si securistii soldatilor...nici securisti ai Securitatii,nici soldati ai Armatei,cu toate inconvenientele ce decurgeau din asta. Dar erau buni în ce stiau ei sa faca si pentru ce erau ei meniti.
Draga @Boribum,stiu ca SRI nu este Securitatea!!Dar se vorbeste despre ei la fel ca si acum 20 de ani!Si nu imi place...Tocmai ca SRI este ceva nou,modern a evoluat si este in continua evolutie...Si este pacat ca sunt in continuare judecati aspru...cand au fost altii mult,mult mai rai..Adevartii rai..
Oare de ce spui ca SRI nu este Securitatea, ca si cum ar fi ceva degradant, jignitor, umilitor pentru SRI sa aiba aceasta continuitate/identitate?! Securitatea a fost un serviciu secret de elita si a fost respectata in toata lumea. E adevarat ca SRI este ceva nou, dar daca ar fi sa-i dau un nume i-as spune Phoenix. Pentru ca, draga mea, sa fim realisti: profesionistii sunt tot acolo. Si sunt convinsa ca ei au tinut situatia sub control chiar si in perioada in care Securitatea a fost desfiintata iar SRI nu se nascuse inca. Pentru ca asa as fi facut si eu, mai ales in situatia in care stii cu certitudine ca marele cutremur a fost provocat de "concurenta". Iar ei STIAU. Cred ca asta este cauza pentru care se perpetueaza atacurile la SRI: unii domni politicieni se stiu vizati.
Draga @Boribum,stiu ca SRI nu este Securitatea!!Dar se vorbeste despre ei la fel ca si acum 20 de ani!Si nu imi place...Tocmai ca SRI este ceva nou,modern a evoluat si este in continua evolutie...Si este pacat ca sunt in continuare judecati aspru...cand au fost altii mult,mult mai rai..Adevartii rai..
Oare de ce spui ca SRI nu este Securitatea, ca si cum ar fi ceva degradant, jignitor, umilitor pentru SRI sa aiba aceasta continuitate/identitate?! Securitatea a fost un serviciu secret de elita si a fost respectata in toata lumea. E adevarat ca SRI este ceva nou, dar daca ar fi sa-i dau un nume i-as spune Phoenix. Pentru ca, draga mea, sa fim realisti: profesionistii sunt tot acolo. Si sunt convinsa ca ei au tinut situatia sub control chiar si in perioada in care Securitatea a fost desfiintata iar SRI nu se nascuse inca. Pentru ca asa as fi facut si eu, mai ales in situatia in care stii cu certitudine ca marele cutremur a fost provocat de "concurenta". Iar ei STIAU. Cred ca asta este cauza pentru care se perpetueaza atacurile la SRI: unii domni politicieni se stiu vizati.
Da draga @Stel,dar lumea are o imagine gresita...Degeaba perceptia mea spune altceva..Eu nu am trait vremurile acelea,nu cunosc foarte multe,dar din cat cunosc,pot spune ca ca ai dreptate.Securitatea a fost o elita este si acum sub denumirea de SRI.Dar nu ar trebui sa se incerce o oarecare retusare a imaginii create ( de altii,bineinteles)?
Pai atunci ar fi trebuit sa fie draguta,Securitatea,si sa ne dea si noua voie sa luam contact cu lumea aia care o respecta,sa o vizitam,sa comunicam cu ea (cu acea lume,adica). Am fi sfârsit prin a o respecta si noi,la noi acasa. Da' nu ne dadea,voie ! Ba din contra,chiar. Era alergica,imediat ce ridicam ochii de pe harta patriei noastre Republica Socialista România.
Or fi respectat-o spionii si agenturili iesterne..da' omu' care nu avea contact cu aia,de unde sa stie el ca trebuia sa respecte acea institutie ? El,omu' respectiv,se lua si el dupa ce vedea : te cam ascultau,te cam turnau,te cam trageau de urechi,de barba,te mai bagau un pic la puscarie,la un spital psihiatric...d-astea,glume... .
Pai atunci ar fi trebuit sa fie draguta,Securitatea,si sa ne dea si noua voie sa luam contact cu lumea aia care o respecta,sa o vizitam,sa comunicam cu ea (cu acea lume,adica). Am fi sfârsit prin a o respecta si noi,la noi acasa. Da' nu ne dadea,voie ! Ba din contra,chiar. Era alergica,imediat ce ridicam ochii de pe harta patriei noastre Republica Socialista România.
Pai, draga Boribum, nu cred ca era decizia Securitatii sa inchida granitele pentru cetateanul roman. Cred ca respecta niste ordine, niste legi, niste indicatii pretioase... Doar nu era nici ea stat in stat.
ACH Boribum wrote ...
Or fi respectat-o spionii si agenturili iesterne..da' omu' care nu avea contact cu aia,de unde sa stie el ca trebuia sa respecte acea institutie ? El,omu' respectiv,se lua si el dupa ce vedea : te cam ascultau,te cam turnau,te cam trageau de urechi,de barba,te mai bagau un pic la puscarie,la un spital psihiatric...d-astea,glume... .
Dragul meu, daca au respectat-o dusmanii deja asta spune tot. Si sunt unul din cetatenii care au respectat-o si o respecta si azi, pentru ca nici mie si nici vreunei persoane pe care o cunosc nu ne-a ascultat pe la usi, nu ne-au tras de urechi, nici de barba si nici glume cu puscaria nu ne-a facut. Cred ca frica oamenilor era si indusa de posturile alea pe care le tot ascultau noaptea: Europa Libera si Vocea Americii.
Pai, draga Boribum, nu cred ca era decizia Securitatii sa inchida granitele pentru cetateanul roman. Cred ca respecta niste ordine, niste legi, niste indicatii pretioase... Doar nu era nici ea stat in stat.
Dragul meu, daca au respectat-o dusmanii deja asta spune tot. Si sunt unul din cetatenii care au respectat-o si o respecta si azi, pentru ca nici mie si nici vreunei persoane pe care o cunosc nu ne-a ascultat pe la usi, nu ne-au tras de urechi, nici de barba si nici glume cu puscaria nu ne-a facut. Cred ca frica oamenilor era si indusa de posturile alea pe care le tot ascultau noaptea: Europa Libera si Vocea Americii.
Stel,stii cum se dadeau pasapoartele ? Cine hotara daca e "da" sau "nu" ? Stii cum puteai sa fii mutat de la o zi la alta din Bucuresti la Dîlga ? Stii cum ti se asculta telefonul si cum ti se citeau scrisorile "în interes operativ" ? Cum ti se cauta trecutul si prezentul,si cum uneori fratii sau sotii ajungeau sa se toarne între ei ? Cum ieseam toti sa strigam "Ceausescu-Pace" sub atenta supraveghere a tovarasilor cu caciula ruseasca de blana sintentica maro si balonzaid bleu-marin ? Cum "Cadrele" erau deasupra directorului ? Stii cum au trait multi dintre cei care odata plecati în Occident,stiau ca au plecat cu binecuvântarea Securitatii ? Ba da,Securitatea a fost un stat în stat. Ca-i mai încurca Partidul în treburile lor, e drept. Se-ncurcau reciproc.
Spui ca pe tine nu te-au deranjat,nici pe ai tai. Foarte bine. Daca nu te-a deranjat si nu te deranjeaza ce le-au facut altora,unora care nu erau de acord cu acel sistem si mai ales cu tovarasul Ceausescu,e bine. Ai fost un cetatean model. Si da,s-ar putea sa ai dreptate : Vocea Americii si Europa Libera (postul de radio autointitulat Vocea Americii,asa se scria în rapoarte)spuneau numai tâmpenii,si rau faceam ca ascultam posturile alea. Nu conteaza ca erau singurele surse de informatie în vremurile acelea,caci altfel vedeam si auzeam numai Ceausescu peste tot.
Fara sa vreau,îmi amintesc din ce în ce mai des vorbele unui bun român,atins si de dumnezeire : "numai un idiot ca mine putea sa faca 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti". Petre Tutea
As vrea sa închei cu o amintire hazlie legata de Securitate,ca sa mai diluam haznaua : la liceu,aveam un coleg de clasa al carui tata era colonel de Securitate. Si,pe când faceam practica în productie...chiuleam. Si ne punea maistrul ala absente cu caru.La un moment dat,ajunsesem la vreo 300 de absente. Maistrul s-a enervat,a venit la liceu,ne-au chemat cu parintii,etc. Si,într-o zi,pe când eram noi la "prelucrarea prin aschiere" ,a intrat în atelier un colonel în uniforma,cu petlite albastre . Maistrul a facut ochii mari,si colonelul s-a prezentat : sunt colonelul Seciu,si am venit pentru fiul meu. Si a început maistrul ala sa spuna toate tâmpeniile pe care le faceam noi,cum chiuleam,cum râdeam de el fara motiv (aveam 1000 de motive)...si la un moment dat tatal colegului meu îl întreba : Tovarase,ai efectuat stagiul militar ? Maistrul..."daaa.." Si la ce arma ? Pai,la infanterie. Si stii,tovarase,culoarea petlitelor de arma ? Daaaa,face maistrul. Bine,continua !
N-a mai continuat,maistrul. A plecat colonelul,ala ne-a motivat tuturor absentele,si uneori -când voiam sa-l mai vedem verde la fata- îl întrebam pe colegul nostru : Seciule,saptamâna viitoare e petrecere la tine ? "Îl avanseaza general pe taica-sau,dom'maistru". Asa ca m-a ajutat si pe mine Securitatea.
Mai aveti putin si ajungeti sa ma convingeti ca Securitatea, fie ea cea modernizata dupa 1970, a fost un organ 100% in slujba poporului. Ce nu cunoasteti personal nu inseamna ca n-a existat. Nu a fost o caracteristica generala, dar a existat. De multe ori impotriva legilor in vigoare si chiar a directivelor de partid. De exemplu, in cazul unitatii speciale S, s-a ajuns la anchete ale esaloanelor superioare, cu privire la unele abuzuri. Sa nu ne amagim, "bratul inarmat al partidului" a fost un organ represiv, care a creat si "pagube colaterale".
Convingerea mea, de la care nu abdic, este ca orice serviciu secret se afla 100% in slujba poporului. Dar este foarte adevarat ca este subordonat politicului, care politic se presupune ca are girul poporului. Ceea ce...e cam discutabil...
E foarte adevarat ca au existat si vor exista intotdeauna persoane care comit abuzuri, dar dupa cum spuneati si dumneavoastra au fost doar cazuri izolate si sanctionate, nu era politica institutiei.
ALM wrote ...
Acum, sa nu dramatizam si sa creem impresia ca Securitatea a fost anihilata dupa 1989. A fost "blocata" timp de trei luni, dupa care a fost reformata structural. In primul rand a fost desfintata Directia a VI-a (Cercetari Penale), Directia a V-a si DIE au devenit Servicii de sine statatoare, Directia a IV si-a incetat activitatea, iar din DGTO s-a desprins SPP-ul (precis ca mi-au mai scapat unele unitati, dar nu cred ca va suferi cineva din cauza asta). Restul a fost preluat de proaspatul SRI, in cadrul caruia s-a continuat reforma. Nu pot sa va dau asigurari dar, personal, sunt convins ca arhivele cu date de importanta deosebita pentru siguranta statului sunt intacte ...
Sunt convinsa ca profesionistii din Servicii au stiut sa pastreze controlul asupra situatiei si sa se adapteze din mers noilor conditii.
Si pentru ca intotdeauna am fost o scolarita constiincioasa care si-a facut temele si chiar a studiat suplimentar, iata un articol in care unii dintre noi vor gasi raspunsuri pentru multe intrebari:
Jocul Securitatii Interviu realizat cu Prof. univ. dr. Cristian Troncota
Reputat specialist in studierea serviciilor secrete, Prof. univ. dr. Cristian Troncota a publicat pe aceasta tema numeroase articole, studii, monografii, dintre care mentionam: Eugen Cristescu – asul serviciilor secrete romanesti (1994); Mihail Moruzov si Serviciul Secret de Informatii al armatei romane (1997); Istoria serviciilor secrete romanesti. De la Cuza la Ceausescu (1999); Glorie si tragedii (2003); Duplicitarii (2003); Tortionarii (2006). Este conducator de doctorat in cadrul Academiei Nationale de Informatii si professor asociat al Universitatii “ Lucian Blaga” din Sibiu.
Paul Carpen:Rolul jucat de Securitate in preajma si in timpul evenimentelor din decembrie 1989 a prilejuit abordari dintre cele mai diverse: la o extrema se situeaza incitarile la reprimarea fizica a lucrarilor institutiei, concretizate prin lozinci de genul “Securisti-teroristi”, iar cealalta extrema se afla prezentarea acestei institutii drept organizare a abordarii regimului communist. Intre aceste doua limite, unde se aseaza, in opinia dumneavoastra, adevarul?
Cristian Troncota: In mod evident ambele abordari sunt false. Si voi incepe cu discutarea celei de a doua. Securitatea nu a fost o institutie pucista. De altfel, in conditiile regimului existent pana in decembrie 1989 era imposibil pentru o persoana din conducerea acestui department chiar si sa conceapa, nemaivorbind sa organizeze, o varianta pucista de depasire a situatiei de criza in care se afla tara. O asemenea solutie ar fi reprezentat insa pentru institutie o eroare, o cadere profunda, ar fi coborat-o mai mult chiar decat o facusera erorile din perioada anilor ’50. Sa gandim lucrurile si altfel: Ar fi raspuns populatia la cerintele de innoire a societatii daca indemnul catre acestea l-ar fi facut Securitatea? Nu se compromitea totul? In legatura cu celalalt aspect, Securitatea nu se putea angrena in actiuni repressive, intrucat un asemenea comportament ar fi condos la consecinte similare cu cele suferite de ofiterii unguri in timpul revoltei din 1956, cand au fost pur si simplu vanati pe strazi si ucisi. In luna august 1989, generalul Iulian Vlad a studiat personal in arhive documentele privind evenimentele din Ungaria din anul 1956 si a tras concluziile de rigoare. El a inteles ca, daca ordona represalii, furia ,multimii va nimici tot ce inseamna fizic institutie si oamenii ei. Si nu a dispus asa ceva. Viata ne arata ca aceia care au calculat daramarea sistemului, cei care au elaborat scenariul acestei rasturnari au scontat pe implicarea Securitatii in actiuni violente. Ceea ce nu s-a realizat. De ce au calculat gresit? Pentru ca nu au cunoscut situatia reala a Securitatii, nu au cunoscut lucrurile din interiorul acesteia. Fie-mi permisa o scura paranteza. Exageram oare vorbind despre “scenarii?” Nicidecum! Toate serviciile mari elaboreaza asemenea tipuri de lucrari, cu obiective strategice, tactice, masuri de realizarea a lor. Stiind aceasta, nu avem dreptul sa eliminam cu usurinta o asemenea idée, ridiculizand-o prin afirmatii ironice de felul “scenarita este o boala a noastra “. Proiectele mari, cele care schimba soarta unor popoare sau a unor regiuni intregi trebuie si sunt realitate analizate mai intai prin astfel de scenario complexe. Revenind la ideea anterioara, ne putem intreba de ce nu a fost cunoscuta adevarata situatie din interiorul Securitatii. Raspunsul este desigur complex, dar o componenta majora a sa este aceea ca, inca din decembrie 1964, consilierii sovietici fusesera eliminati din aparatul de Securitate. Semnificatia profunda a acestei actiuni poate fi corect apreciata numai atunci cand faceam o comparatie cu celelalte tari: din Ungaria consilierii sovietici au plecat in noiembrie 1991, iar fosta RDG o data cu retragerea ultimelor trupe sovietice. In contextual ostilitatii generale, intelegnd pri aceasta atat aprecierile din exterior cat si atitudinea populatiei, singura modalitate prin care institutia putea suparvietui era aceea sa nu se implice nici in puci, nici in represiune. Ceea ce a si facut. Pozitia de non-combat, de pasivitate atat fata de vehicul, cat si fata de noul regim reprezenta unica modalitate prin care se facea posibila realizarea unor innoiri in tara si se salva in acelasi timp institutia. P.C.:Cartea dumneavoastra “Duplicitarii” reprezinta un volum de referinta pentru studierea instoriei noastre recente. Puteti insista asupra motivelor care v-au condos catre aceasta abordare? In raport cu cine a fost ecuritatea duplicitara? C.T.: Dupa ce am publicat numeroase studii si articole dedicate serviciilor secrete romane, am apreciat ca era necesar un volum de sinteza privind Securitatea in ultimii sai ani de existenta. Consider ca se impunea marcata clar diferenta neta existenta intre Securitatea anilor ’50 – ’60 si cea a anilor ’70 – ’80. Dupa ancheta efectuata asupra abuzurilor si ilegalitatilor comisa, dupa epurarea paratului sau, dupa distantare efectiva de propriile erori si abuzuri, Securitatea devenise practic o institutie noua, capabila sa se autoperfectioneze, sa invete din erorile comise. Noul regim instaurat dupa decembrie 1989 a preferat sa nege totul: industria era “un morman de fier vechi”, pe plan artistic trecusera printr-un “desert cultural” etc. Asa s-a ajuns si la situatia in care conducatorii Securitatii existente in 1989 au fost trasi la raspundere pentru erori care nu numai ca nu le apartineau nemijlocit, dar pe care ei insisi le combatusera cu ani in urma. Este un adevar simplu acela ca o institutie nu este nici mai buna, nici mai re decat societatea pe care o serveste. Nu este cazul sa repetam nenumaratele deplicitati ale regimului comunist din Romania. Ma voi referi, dintre acestea, la una singura, mai bine documentata si relevanta. In 1970, primul ministru al Canadei, alfat in vizita in tara noastra, s-a intalnit cu premierul Ion Gheorghe Maurer si cu mistral de Externe, Corneliu Manescu. El a adresat atunci o intrebare dura: “Cum este posibil ca Romania sa promoveze o politica externa independenta, iar pe plan intern sa imbratiseze <>?” Din stenograma secreta a discutiei rezulta ca demnitarii romani au dat un raspuns cat se poate de deschis: “Suntem nevoiti sa apelam la aceasta duplicitate, pentru a nu-i starni pe rusi. Populatia este tinuta sub control prin Securitate. Daca politica de supraveghere a acesteia esueaza, atunci de vinae institutia, nu sistemul”. La randul sau, si Securitatea a fost duplicitara in raporturile sale cu conducerea statului. Nici nu putea sa fie altfel, intrucat creatia regimului care-l slujea. Ofiterii Securitatii cunosteau mai bine decat oricine erorile manageriale, pierderile in economie, raportarile exagerate, starea de spirit negative fata de conducerea partidului. Cel putin in anii ’80. Ca intr-o comedie tragica desfasurata la scara intregii tari, au mimat si ei incadrarea in sistem. Atunci cand insa, in 1989, a fost plasata in situatia in situatia de a alege intre tara, pe de o parte, si conducerea ei pe de alta, Securitatea a facut alegerea corecta. P.C.:In care domeniu poate fi cantonata cel mai pertinent culpa majora a lucratorilor din aparatul de Securitate din perioada 1965-1989, in aplicarea unor legi nedrepte, in incalcarea, prin abuzuri, a legilor existente sau in faptul ca nu s-au opus sistemului? C.T.: Privind cu sinceritate istoria acelor ani, se poate afirma ca Securitatea nu a gresit nici mai mult, nici mai putin decat alte institutii similare. Daca incercam sa aflam de ce totusi in Romania s-a manifestat si se manifesta inca o opozitie dura fata de Securitate, vom ajunge la niste concluzii caudate. Ceausescu si-a creat imagine pozitiva prin critica dura a Securitatii. Si a reusit destul de bine. El se situa undeva deasupra tuturor necazurilorsi nenorocirilor care il loveau pe omul de rand sin u avea nici o vina pentru ele. De vina erau cei care, chipurile, nu-l informau. In practica se purta exact pe dos fata de imaginea create. Nu admitea nici un fel de raport informative privind starea de spirit reala a populatiei tarii. Prin urmare, vina pentru situatia grava in care ajunsese Romania anilor ’80 trebuie cautata la varful piramidei puterii, sin u la baza ei. Ca pot fi culpabilizati individual doar acei ofiteri care din exces de zel au incalcat legea, e correct. Dar in anii ’80, numarul acestora este incomparabil mai mic fata de cei din anii ’50 care gandeau si actionau cu consilierii sovietici alaturi. Oricum, ca un reflex tarziu al acestei atitudini, la noi s-a instituit moda de a-ti face imagine pozitiva criticand institutiile. Nu doar Securitatea. Serviciile secrete actuale apar in postura de sac de box in care bat toti cei care se antreneaza pentru functii politice. Daca aici e laudabil ceva, atunci e faptul ca in asemenea imprejurari aceste servicii rezista. Prin pozitia de non-combat adoptata in 1989, institutia a putut sa existe in continuare. Si este essential ca institutiile unui stat sa supravietuiasca mai ales in momentele de rasturnari bruste. Pentru ca statul se afirma tocmai prin institutiile sale. Fara prestigiul institutiilor statale se creeaza haos, anahie. Continuitatea institutionala, capacitatea de a se reforma si de a raspunde unor comandamente de securitate nationala au facut ca serviciile secrete romane sa devina parteneri credibili intr-o alianta selecta, cu profesionisti de prim rang. Daca nu s-ar fi folosit ceea ce a fost preponderent pozitiv din aparatul anterior, acest lucru nu ar fi fost posibil. In aceasta consta meritul echipei din conducerea fostei Securitati – Iulian Vlad, Stamatoiu, Neculicioiu, Ratiu si ceilalti. P.C.:Este correct sa credem ca adancirea si perfectionarea democratiei conduc in mod automat la reducerea importantei pe care o au serviciile secrete de informatii? Puteti concretize aprecierile dumneavoastra cu exemple din Elvetia, Franta, Marea Britanie, SUA? C.T.: Acest punct de vedere este pur ceausist. Ne amintim ca fostul conducator sustinea preluarea treptata a unor atributii ale serviciilor secrete de catre Garzile Patriotice, de comitetele de partid si alte asemenea. Cine militeaza azi pentru reducerea rolului serviciilor secrete, folosind astfel de argumente, reinvie o teorie la fel de falimentara ca si acela care a promovat-o. Si pentru a ma referi la tarile mentionate de dvs., observam ca marile democratii dispun de servicii secrete puternice, alcatuite din profesionisti bine pregatiti si bine motivati. Raporturile serviciilor de informatii cu factorii de decizie politica sunt deosebit de complexe. Este ingrijoratoare aparitia unei situatii in care serviciile de informatii nu au voie sa deranjeze puterea prin informatiile furnizate, in care acestor servicii li se cere san u faca altceva decat sa execute ordinele primate de la conducerea statului. Ar fi bine ca oferta electorala a partidelor sa include si politica de securitate, astfel incat aceasta politica sa poata fi cunoscuta si aprobata de intreg electoratul sin u doar de parlament, dupa alegeri. De doua ori in aceasta scurta discutie a trebuit sa remark faptul ca vedem cum ies la iveala, acolo unde nici nut e astepti, reflexe mentale create in anii de dictatura. Exemplele sunt insa mai numeroase. Tocmai pentru a evita aparitia unor asemenea reflexe intarziate, este necesar sa dezvoltam cultura de securitate a populatiei Romaniei. Aceasta nu inseamna sa facem din cultura de securitate o materie de predate in scoli asemenea culturii civice. Trebuie ca fiecare cetatean sa devina constient ca fara securitate nationala nu poate fi democratie, nu poate fi prosperitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu exista loialitate, prestigiu national, o imagine pozitiva in lume. In acest context, tin sa exprim cateva ganduri despre domeniul apararii, o componenta importanta a sistemului de securitate nationala. Securitatea se realizeaza in masura in care componenta de aparare armata, care are o dimensiune participative, este in masura sa raspunda comandamentelor Aliantei. Armata are un aparat propriu de “intelligence”, a carui eficienta nu poate fi conceputa in afara unei stranse cooperari realizate atat cu institutiile din sistemul national de securitate, cat si cu institutiile similare ale aliatilor. Apararea si securitatea nu pot fi concepute decat impreuna. Orice dihotomie, asa cum s-a intamplat din nefericire in decembrie 1989 nu poate avea decat consecinte dintre cele mei grave pentru starea natiunii. E adevarat ca suntem un popor crestin. Am fost invatati de mici san e rugam la divinitate san e ierte greselile noastre asa cum noi iertam gresitilor nostril. Dar de uitat? Vom uita oare? Personal refuz sac red ca suntem un popor fara memorie. Aici intervine rolul istoriei, inclusiv al memoriei orale, care ar trebui recuperate intr-un discurs echilibrat fara ura si fara partinire.
Un bun cetatean trebuie sa-si respecte institutiile statului. Mare pacat, ca inversul nu se petrece, toti ar trebuie sa constientizeze , ca sunt cetateni cu drepturi egale indiferent de pozitie si statut social. Detinerea anumitor functii si implicit informatii, nu ar trebui sa denatureze caractere si sa schimbe comportamente …
Jocul Securitatii Interviu realizat cu Prof. univ. dr. Cristian Troncota
... Trebuie ca fiecare cetatean sa devina constient ca fara securitate nationala nu poate fi democratie, nu poate fi prosperitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu exista loialitate, prestigiu national, o imagine pozitiva in lume. ...
Suna frumos, dar fals. Fiindca putini sunt cei care neaga nevoia culegerii de informatii, putini acuza supravegherea operativa, putini neaga necesitatea informatorilor si colaboratorilor. In schimb, majoritatea acuza modul in care s-a utilizat materialul informativ, anchetele (uneori bestiale) si "erorile" care au trimis oameni dupa gratiile puscariilor sau sanatoriilor de bolnavi mintali.
Sigur ca mai exista oameni care cred ca Securitatea asculta toate telefoanele din Romania (Pacepa a avansat cifra de 10 milioane de posturi telefonice), ceea ce este o aberatie, o imposibilitate tehnica si umana. Dar cum poti sa combati aceasta idee cand astazi, in plina democratie si cu Serviciile sub control parlamentar, apar in mass-media inregistrari (in vrac) atribuite SRI?
Cum poti sa convingi populatia, fiecare cetatean, ca Serviciile sunt un factor de securitate nationala, cand sunt folosite pe fata in lupta politica interna? Cum sa convingi pe fiecare cetatean cand el vede cu ochii lui ca, dupa o campanie de defaimare, in care se folosesc informatii culese de Servicii, totul se termina "in coada de peste", fara urmari pentru niciuna din parti?
Cum sa incerci sa desparti apele si sa explici ca Securitatea nu a fost un monstru in ansamblul ei, cand Ion Iliescu, in calitate de Presedinte al Romaniei, intrebat de un reporter daca Securitatea a fost un odios organ represiv in totalitate, a raspuns cu nonsalanta: DA, sigur ca DA!
Parerea mea este ca lucrurile trebuie lasate "cum au cazut", deoarece putini sunt cei care ar accepta explicatii care sa disculpe majoritatea cadrelor din defuncta Securitate.
Un bun cetatean trebuie sa-si respecte institutiile statului. Mare pacat, ca inversul nu se petrece, toti ar trebuie sa constientizeze , ca sunt cetateni cu drepturi egale indiferent de pozitie si statut social. Detinerea anumitor functii si implicit informatii, nu ar trebui sa denatureze caractere si sa schimbe comportamente …
Ai dreptate @msimula, respectul ar trebui sa fie reciproc. Cu toate astea, lipseste cu desavarsire din peisaj, cetateni si institutii ignorandu-se reciproc, functionand in universuri paralele...
ALM wrote ...
Sigur ca mai exista oameni care cred ca Securitatea asculta toate telefoanele din Romania (Pacepa a avansat cifra de 10 milioane de posturi telefonice), ceea ce este o aberatie, o imposibilitate tehnica si umana. Dar cum poti sa combati aceasta idee cand astazi, in plina democratie si cu Serviciile sub control parlamentar, apar in mass-media inregistrari (in vrac) atribuite SRI?
Cum poti sa convingi populatia, fiecare cetatean, ca Serviciile sunt un factor de securitate nationala, cand sunt folosite pe fata in lupta politica interna? Cum sa convingi pe fiecare cetatean cand el vede cu ochii lui ca, dupa o campanie de defaimare, in care se folosesc informatii culese de Servicii, totul se termina "in coada de peste", fara urmari pentru niciuna din parti?
Cum sa incerci sa desparti apele si sa explici ca Securitatea nu a fost un monstru in ansamblul ei, cand Ion Iliescu, in calitate de Presedinte al Romaniei, intrebat de un reporter daca Securitatea a fost un odios organ represiv in totalitate, a raspuns cu nonsalanta: DA, sigur ca DA!
Pentru cei care isi folosesc capul si pentru a gandi, macar in rastimpuri, este foarte clar ca Ion Iliescu nu facea altceva cu aceasta declaratie decat sa loveasca in cei care aveau (si au si acum) un dosar foarte consistent pe numele lui. Discreditarea acelor oameni l-au tinut in "topul preferintelor" unui anume segment din electorat.
ALM wrote ...
Parerea mea este ca lucrurile trebuie lasate "cum au cazut", deoarece putini sunt cei care ar accepta explicatii care sa disculpe majoritatea cadrelor din defuncta Securitate.
Va port un respect deosebit, dar nu sunt de acord cu asta. Nu sunt de acord ca lucrurile trebuie lasate mereu "asa cum au cazut", mai ales ca de cele mai multe ori au cazut prost. Situatia chiar trebuie sa se schimbe, pentru ca de prea multa vreme ne-am obisnuit sa abandonam valorile si sa tinem cu entuziasm in brate niste neispraviti.
Cred ca procesul de normalizare a societatii romanesti trebuie sa includa si reparatii morale pentru cadrele fostei Securitati. Oricat de mare ar fi efortul, fiecare dintre acele cadre si-a castigat prin munca si sacrificiu dreptul la respectul si increderea compatriotilor sai.
generalizările şi judecarea ca un întreg a acestei instituţii este o mare eroare. Securitatea a fost înfiinţată îb 1948 ca o poliţie politică a Partidului. A avut chiar statut de minister timp de 4 ani. Am discutat deja, ce fel de oameni au activat în primnii ani de comunism. Instituţia s-a profesionalizat din a doua jumătate a anilor 60. Însă tentaţia către abuz este mare când ţi se dă puterea de a te juca cu destinele oamenilor. Când poţi reţine pe cine vrea sufleţelul tău pt că s-a uitat urât la tine, când poţi intra să pui microfoane unui individ fără a avea mandat, când te băgai în faţă la carne, sau când îţi cereai "dreptul" în produse la magazinele alimentare şi nu numai direct de la gestionarul unităţii. Asemenea abuzuri s-au adăugat la percepţia deja formată a cetăţenilor faţă de Securitatea anilor 50. Din cele 7 direcţii, 6 servicii şi cele 2 unităţi speciale ale Securităţii, doar Direcţia a IV-a, Direcţia a V-a, DIE şi USLA sunt dincolo de orice reproş. În rest, marea majoritate se ocupau cu treburi murdare (filare, supraveghere, cenzură, intimidare, arestare, cercetări penale, dezinformare, promovarea denunţului, obligarea cetăţenilor sub şantaj de a deveni informatori). Nu sunt nişte job-uri prea plăcute unui om normal, dar mulţii dintre aceşti ofiţeri s-au achitat cu succes de sarcinile trasate ori chiar au "depăşit planul".
Aşa că au fost oameni şi oameni, sau job-uri şi job-uri. Oricum cineva ar fi făcut şi aceste lucruri.
Forums
