Va prezint un mic eseu, care, cumva, este in tema, fara a avea pretentia de a epuiza subiectul, dar care prezinta o vedere de acum un an, mai relevanta decat parea la momentul acela... Sper ca aceste in aceste ganduri sa regasiti o parte din lucrurile care va preocupa in plan concret pe atati de multi! __________________________________________________________________ România: Corporation sau Incorporated
Model conceptual O platformă-program dedicată unei strategii de dezvoltare pe termen lung trebuie să îmbrăţişeze principalele curente politice majoritare şi să ţină cont de constrângerile şi tendinţele manifeste sau predictibile. Ca orice problematică de natură complexă, o astfel de platformă suferă de dificultatea găsirii unui unghi de vedere care să poată fi acceptat de către o majoritate de oameni ca reprezentându-le interesele. Cu alte cuvinte, abordarea trebuie să conţină o afirmaţie de valoare care să identifice obiective generale şi specifice sectoriale, cu beneficii şi indicatori de performanţă care pot fi gestionaţi. Gândirea strategică este un produs care presupune un model conceptual. Orice modelare suferă de inexactităţi, este o teorie care este valabilă doar în limitele propriilor ipoteze de lucru, cadru axiomatic. În final, calitatea de adevăr a teoriei este verificată experimental, iar limitele identificate propun direcţii de îmbunătăţire. Eficienţa unui produs de gândire strategică este verificată prin adaptare şi adoptare. Modelul conceptual trebuie să fie adaptat realităţii căreia se adresează şi, în măsura în care răspunde intereselor peste un prag critic, este şi adoptat şi pus în aplicare şi chiar îmbunătăţit. În cele ce urmează se propune un model conceptual corporatist, din următoarele considerente: Modelul corporatist generează o imagine cu recunoaştere largă în rândul specialiştilor. Implicarea specialiştilor este o condiţie necesară pentru reuşita unei strategii de dezvoltare, pentru că aceştia sunt chemaţi să o pună în aplicare. Permite o analiză aprofundată a mecanismelor micro şi macroeconomice, a mecanismelor administrative, de guvernanţă, de gestiune a riscurilor, a resurselor umane, a activelor, a resurselor materiale şi financiare, a investiţiilor, a costurilor, a educaţiei, cercetării şi dezvoltării etc. Perspectiva la nivel corporatist a statului ridică la rampă obiective generale care au corespondenţă directă cu doctrinele şi mecanismele politice şi cu indicatorii macroeconomici. Meritul principal al acestei perspective este abordarea competitivă ca principal motor al dezvoltării, fără a scăpa din vedere aspectele sociale şi politice. Ca exemple, nu poţi avea o dezvoltare competitivă dacă nu ai dezvoltare şi pace socială, deci politici sociale şi justiţie, dacă nu ai apărare şi siguranţă publică, deci marje de risc calculate şi competitive, dacă nu ai suveranitate reală, deci primatul interesului naţional prin integritate teritorială şi capacitate instituţională. Pe de altă parte, corporaţiile mari şi listate la burse au un comportament quasi-statal şi au interese corporatiste care pot fi concurente intereselor statale. Lupta pentru putere, traficul de influenţă, corupţia, promovarea pe criterii de obedienţă şi nu de valoare sunt exemple de fenomene la fel de prezente şi în structurile corporatiste. Limitările modelului corporatist sunt şi indicaţii pentru pârghiile pe care un stat le poate utiliza în a-şi asigura un avantaj competitiv în lupta cu marile corporaţii transnaţionale şi cu interesele economice, de control şi influenţă ale altor state. Măsura în care România reuşeşte să menţină controlul naţional asupra vectorilor competitivităţii sale este prima constrângere în asigurarea condiţiilor sale de dezvoltare. Istoria ne-a dovedit de sute de ani că pierderea controlului a condus la hemoragia de resurse şi sărăcirea ţării. Acesta este interesul naţional şi afirmaţia de valoare, care, odată conştientizate, unesc interesele politice şi economice pe termen lung. Competitivitatea în globalizare Globalizarea îndepărtează barierele protecţioniste tradiţionale, care se transformă din bariere vamale, geografice sau informaţionale în bariere de nivel tehnologic. Până şi barierele culturale şi de civilizaţie tind să se estompeze. Avansul tehnologic tinde să separe economiile performante de pieţele de desfacere şi consum. Toate obiectivele oricărei organizaţii pot fi grupate în două categorii: creşterea veniturilor şi scăderea costurilor. Limitările sunt date de constrângerile pieţelor, cum ar fi disponibilitatea şi preţul resurselor umane, materiale, energetice, financiare, tehnologice şi de desfacere cât şi de structura capacităţilor de producţie şi de costul şi structura serviciilor publice. Limita absolută a dezvoltării într-o direcţie este dată de resursa cea mai parcimonioasă din acea direcţie de dezvoltare, exact ca în ecosistemele biologice. Controlul unor asemenea resurse la nivel global, regional sau local dictează pieţelor sub forme de monopol sau oligopol. Globalizarea presupune integrarea în lanţurile de furnizare internaţionale atât pe verticale industriale de la materii prime la produse finite cât şi pe orizontală în infrastructuri de servicii şi utilităţi publice. Controlul resurselor parcimonioase tinde să incorporeze organizaţiile din aval prin câştigarea controlului direct sau indirect asupra acestora. Nicio corporaţie nu are şanse de supravieţuire fără a fi incorporată dacă nu are minim o linie de business care nu poate fi controlată prin astfel de mecanisme. Din această perspectivă, competitivitatea este o luptă continuă de supravieţuire prin adaptare şi performanţă. Sursele avantajului competitiv sunt, în ordinea logică şi generic vorbind, produsul, superioritatea economică, prezenţa pe piaţă şi superioritatea relaţiei. Pentru valorificarea acestui avantaj sunt necesare toate aceste componente, într-un mix optimal. Controlul total al acestui mix fiind practic oneros, calea optimă are în vedere echilibrarea judicioasă în consumul de resurse pentru realizarea avantajului competitiv. Statele care au un nivel ridicat de trai au un minim control asupra resurselor necesare dezvoltării. Acest control permite dezvoltarea unor vectori economici cu randament peste medie ca valoare adăugată. Acest control poate fi exploatarea unor resurse naturale, a unor infrastructuri, a unui capital uman, tehnologic sau productiv. Capitalurile financiare migrează în căutarea acestor randamente peste medie, desigur, ponderate de riscurile aparente. Orientarea vectorilor strategici de dezvoltare trebuie să ţină cont de tendinţele pieţelor şi de inerţia la schimbare a mecanismelor economice şi administrative. Aceşti vectori de dezvoltare trebuie să realizeze orientarea către domenii cu limite cât mai largi de dezvoltare. În acest sens, relevante sunt investiţiile în infrastructuri competitive şi în dezvoltare tehnologică cu internalizare de expertiză. Creşterea competitivităţii unei economii poate avea loc prin crearea condiţiilor unei pieţe interne foarte competitive, care pune presiune pe structura de costuri pe termen scurt şi mediu, cât şi prin crearea condiţiilor pentru dezvoltarea unor noi domenii strategice pe termen lung. Un exemplu fericit de piaţă internă extrem de competitivă este piaţa comunicaţiilor din România, care utilizează o infrastructură de transport cu excedent de capacitate, dezvoltată independent de multipli operatori comerciali sau proprietari. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre piaţa energetică, marcată de o dependenţă endemică de importurile de combustibili fosili din surse monopoliste, fapt care are impact major în deficitul comercial extern şi în competitivitatea structurii costurilor naţionale. O dezvoltare a producţiei energetice pe surse alternative ar reduce această constrângere. Infrastructura serviciilor publice O cale intensivă a creşterii competitivităţii este presiunea asupra creşterii competitivităţii infrastructurii de servicii publice, de la transporturi şi energie, trecând prin administraţie şi terminând cu serviciile financiare şi telecomunicaţii. O caracteristică a acestor servicii este structura organizatorică piramidală, răspândirea teritorială, complexitatea mecanismelor de control, valoarea mare a imobilizărilor, personalul numeros şi greu de cointeresat prin rezultatele muncii, mecanismele birocratice care suplinesc administrativ mecanismele economice de recompensare a valorii şi promovează obedienţa şi alte fenomene negative. Serviciile publice pot constitui o frână pentru economie, dar, dacă sunt mai eficiente decât ale altor economii, pot fi un avantaj competitiv major şi un factor de atractivitate pentru investiţii. Ar fi de precizat că în această categorie intră şi serviciile sociale, educaţia, sănătatea, justiţia, apărarea şi ordinea publică, finanţele publice şi autorităţile de reglementare. Optimizarea costului acestor servicii este încă o condiţie necesară pentru facilitarea dezvoltării durabile. În acest sens, trebuie avute în vedere costurile totale ale serviciilor, atât costurile directe cât şi cele indirecte, măsurile de reducere a costurilor într-o parte putând genera costuri multiplicate pe altă parte şi generând astfel reducerea globală a competitivităţii. Dezvoltarea competitivă a infrastructurii de servicii este un obiectiv care poate fi transpartinic din punct de vedere politic şi care să unească partenerii sociali. Dezvoltarea tehnologică Un prim pas, relativ scump dar rapid, este achiziţia de tehnologii. Delocalizarea producţiei din alte spaţii către ţara noastră generează o creştere economică pe termen mediu pe baza diferenţialului în structura de costuri a forţei de muncă. Dezavantajul acestui avantaj competitiv este erodarea sa odată cu creşterea nivelului de trai, astfel încât succesul rămâne limitat, în ultimă instanţă, la volumul pieţelor de desfacere, interne şi externe. Salvarea economiilor dezvoltate este deplasarea continuă în sus pe lanţul trofic al competenţelor tehnologice, dar montarea unui astfel de mecanism de dezvoltare se face în generaţii. Pentru aceasta, îşi utilizează şi îşi protejează avantajele competitive, prin politici cum ar fi recrutarea specialiştilor, finanţarea direcţionată a cercetării şi dezvoltării, clasificarea şi tezaurizarea rezultatelor cercetărilor tehnico-ştiinţifice astfel încât să nu ajungă pe mânile concurenţei. Declasificarea şi valorificarea soluţiilor tehnice se face în manieră controlată, când există interes în contracararea concurenţei şi s-au întrunit alte condiţii, prin firme de dezvoltare şi stabilizare tehnologică. Tehnologiile astfel dezvoltate sunt apoi vândute unor corporaţii cu suficientă superioritate economică având capacitatea producţiei şi comercializării la o scară economică. Incubatoarele tehnologice au o efervescenţă continuă, apar, dispar, sunt preluate, beneficiază de contracte de dezvoltare, dar rareori se transformă în mari corporaţii. În schimb marile corporaţii sunt vârfurile de lance ale valorificării prin comercializarea tehnologiilor şi îşi adaptează continuu portofoliul de produse, structura şi modelul de adresare a pieţelor de desfacere. Această adaptare este mai greoaie având în vedere inerţia structurilor şi costurile restructurărilor. Reacţia întârziată la nevoile de adaptare este una din principalele cauze ale crizelor financiare, falimentelor sau preluărilor. O altă cauză poate fi aprecierea eronată a tendinţelor. Mecanismele dezvoltării tehnologice transgresează frontiere, iar lupta de a controla dezvoltările tehnice face parte din nucleul valorilor de doctrină de apărare, într-atât pot afecta interesele naţionale şi de stat. Întărirea capacităţii statului de a-şi proteja dezvoltarea tehnologică este un alt obiectiv general transpartinic, care are o puternică componentă socială atât din punctul de vedere al protecţiei cât şi al dezvoltării resursei umane. Vectori de dezvoltare Procesul de industrializare forţată a României a generat, pe lângă atât de cunoscutele probleme legate de structura capacităţii de producţie, falimentară în unele privinţe prin lipsa unei dinamici adecvate a adaptării, o resursă umană specializată şi un sistem de învăţământ relativ performant. Acest capital uman permite abordarea unei strategii bazată pe dezvoltare tehnică. O evaluare relativ simplă arată forţa acestui corp profesional, a cărui vârstă medie este pe valul demografic al generaţiilor născute în anii 68-70. Mulţi sunt cu experienţă profesională internaţională. Faţă de politicile investiţionale pentru infrastructurile de servicii, sau pentru agricultură, o politică de susţinere a dezvoltării tehnologice ar putea fi o completare mai puţin costisitoare, dar cu un randament foarte ridicat. Pragmatismul acestei politici trebuie măsurat prin direcţiile susţinute, prin dozarea judicioasă a resurselor alocate şi prin creşterea exigenţelor în privinţa reglementărilor tehnice. Pentru mărirea ritmului de înnoire tehnologică, unele state au încurajat reducerea perioadei legale de amortizare a imobilizărilor pe direcţiile dorite de dezvoltare, de exemplu în energie, informatică sau chiar au recurs la programe de subvenţii pentru direcţiile dorite de dezvoltare. Selectarea vectorilor strategici de dezvoltare, care să concentreze eficient eforturile şi resursele trebuie să devină un proces continuu, instituţional. România are posibilităţi multiple în această direcţie şi suficientă forţă umană şi materială cât să intre în lupta competitivităţii cu marile corporaţii. Ieşirea din starea de piaţă de consum şi de procesare cu forţă de muncă ieftină este posibil să dea rezultate în câţiva ani. Accelerarea activităţii de cercetare-dezvoltare în mediul academic poate fi realizată prin implicarea în proiecte europene şi NATO, care, cu un minim suport din partea statului, ar genera angajarea amplă a resurselor româneşti în transferul şi dezvoltarea de expertiză în înalte tehnologii, cu rezultate palpabile pe termen scurt şi mediu. Colaborarea academică internaţională ar putea fi facilitată şi de prezenţa specialiştilor români în mediile academice din străinătate, chiar în poziţii cheie. O altă piaţă pentru cercetare-dezvoltare este chiar piaţa corporatistă, direct înteresată de capacităţi extinse de dezvoltare. Dezvoltarea afacerilor şi a managementului în cercetare-dezvoltare poate fi încă un obiectiv general şi transpartinic, cu impact economic, social şi de securitate naţională. Ar mai fi de menţionat că neglijarea importanţei sistemului educaţional are un impact negativ în lanţ asupra sistemelor de valori morale şi sociale şi asupra identităţii naţionale. Un indicator al acestui fenomen este emigrarea specialiştilor pe fondul nerecunoaşterii valorii acestora profesionale şi materiale. Securitatea dezvoltării Cele mai spinoase aspecte ale dezvoltării durabile sunt legate de asigurarea unui punct de vedere comun asupra căilor de menţinere a securităţii dezvoltării. Oricât ar putea fi de puţin agreabil pentru beneficiarii stării actuale de integrare a intereselor României corporatiste şi incorporarea ei în feluritele filiere de interese, oricât ar părea de profitabile, pentru a-şi securiza pe termen scurt şi mediu interesele proprii, privatizarea interesului naţional nu este o soluţie profitabilă pe termen lung. Având în vedere tendinţele tehnologice, România are o fereastră de oportunitate de doi, trei ani pentru demararea programelor de dezvoltare durabilă, ceea ce înseamnă că pregătirea trebuie pornită din prezent. Pierderea acestei ferestre ne plasează într-un con de umbră pentru decade, pentru că pierderea trenului de dezvoltare ne va poziţiona la remorca altora, atât cât servim interese, fără a deranja prea tare şi la un cost minim. Obedienţa nu este o garanţie pentru menţinerea statutului de stat unitar, suveran şi independent şi nici pentru dezvoltare şi prosperitate. Din păcate, istoria ne arată că există suficiente interese conjugate pe această placă turnantă pentru ca să nu ne putem face speranţe deşarte în buna credinţă a unora şi a altora. Aşa deci, chiar dacă aceşti ani aduc prosperitate individual şi colectiv, protecţia infrastructurii critice devine mai prioritară ca oricând. În securizarea infrastructurii critice, alianţele, integrările şi parteneriatele strategice ne pot ajuta un timp, parţial. În acelaşi timp, luptele pentru sferele de influenţă se deplasează către mijloace mai subtile, cum ar fi războaie energetice, cibernetice, comerciale, tehnologice sau chiar financiare. Se pune întrebarea cât suntem de pregătiţi doctrinar şi organizatoric să luptăm astfel de războaie, pentru a ne menţine o corporaţie competitivă de peste 20 milioane de oameni şi cu o cifra de afaceri, deocamdată potenţială, de câteva sute de miliarde de euro? Din această perspectivă iese în evidenţă distanţa care trebuie parcursă pentru atingerea unui nivel rezonabil de securitate. Preocuparea pentru securitatea dezvoltării poate fi un factor integrant pentru axele de dezvoltare, si care are valenţele unui obiectiv general şi transpartinic, care, dacă este susţinut, poate dezvolta o industrie proprie. Ca un minim exemplu, într-o perioadă când se dezvoltă sisteme informatice în aproape orice domeniu al activităţii economice, sociale, administrative, supuse atacurilor cibernetice, nivelul de conştientizare al riscurilor atrase se reflectă într-o consum marginal de ordinul a câteva zeci de milioane de dolari pe an. Implicarea statului în acest domeniu este marcată de inexistenţa sau disoluţia instituţiilor care ar putea fi centre de expertiză, excelenţă şi certificare în acest domeniu, cât şi de inadaptarea cadrului normative. Dereglementarea acestui domeniu şi lipsa unui control real asupra eficienţei unor soluţii ne poziţionează drept o piaţă numai bună de exploatat pentru soluţii de securitate necalificate, furnizate de producători externi şi interni cu o bună credinţă partinică, bazată pe interesul privat. Competenţele româneşti în acest domeniu sunt recunoscute internaţional, dar mai mult ca pericol de criminalitate informatică. Potenţialul acestor resurse este exploatat de oricine altcineva, prin cumpărarea firmelor de profil, recrutarea directă a specialiştilor sau de către criminalitatea informatică. Concluzii Este necesară definirea şi promovarea doctrinară a interesului naţional ca vector de voinţă şi afirmaţie de valoare care să unească interesele politice şi economice pe termen lung. Este necesară definirea, promovarea şi gestionarea obiectivelor de competitivitate ale României pe termen lung, într-o structură arborescentă sectorială, ca instrument de lucru tehnico-operativ pentru organizaţiile publice şi private. Este necesară definirea, promovarea şi gestionarea dezvoltării echilibrate a infrastructurii de servicii naţionale, ca o condiţie necesară de competitivitate cu impact general. Este necesară întărirea capacităţii statului de a-şi proteja dezvoltarea tehnologică. Este necesară definirea, promovarea şi gestionarea vectorilor de dezvoltare, ca instrumente de lucru tehnico-operative pentru dezvoltarea afacerilor în domeniul cercetării-dezvoltării. Este necesară definirea şi implementarea doctrinei de securitate a dezvoltării ca factor integrant şi ca direcţie de dezvoltare.
Da, toate bune si frumoase, dar Romania se afla sub ocupatie. Cica campania antiromaneasca din Italia n-ar fi straina de cei interesati azi de facerea Romaniei in bucati; un atentat impotriva celor care tin tara cu bani. Azi in Italia, maine in Spania. N-ai finante, n-ai putere. LINK
Da-mi voie sa "protestez" si sa pun cam care ar fi adevarul: nu numai noi suntem sub ocupatie. Mai sunt si alte tari, atat din este, precum si din vest. Este usor sa pici de prost cand baietii acestia se afla infiltrati peste tot si reusesc sa ne bage bete in roate int
Mare multumire Mercurie pentru linkuri. Iar pentru cei care ma combateau cu atata ardoare cind aminteam de istoria tragica a romanilor din Ardeal, va dau un link cu marturia singurului supravietuitor al satului IP : LINK
App. era un thread despre Partidul Civic Maghiar, pe care nu il mai gasesc.Nu l-am cautat eu bine sau a fost sters pentru ca continea prea multe adevaruri ? Admin ?...
Deja traim o cadere a Romaniei de cateva decenii si aceasta are la baza motivatii exclusiv de ordin moral. Primul sindrom este scaderea demografica, datorita distrugerii ideii de familie. Nu mai vor sa dea in greu. Vor sa traiasca ca-n filme. Jenant formulat, dar cam acesta-i adevarul. O doamna, undeva intr-un magazin din Bucuresti, agresata de o haita de rromi: "Vai ce rai sunt, ca nu se mai aplica legea..!" Un om o intreaba: "Dar unde va sunt copii doamna? Cati aveti ?" Simtise omul ca doamna nu a fost prea harnica la facut copii..Situatia reflecta starea de fapt in Romania. Cat privesti cu ochii o gramada mare de pensionari si o mana de tineri...Si situatia se va "accentua". Pana cand nu romanul nu va accepta reantoarcerea in albia consacrata, inclusiv la biserica, nu se va termina cu traiul dupa filme...
De ce as fi eu mandru ca sunt roman ? De ce as fi mandru ca in trafic se sta cu orele ? De ce as fi mandru ca marea parte a soferilor cand ma vad incearca sa ma intreaca, desi motocicleta mea are 224 kg si 145 cp, deci raportul cp/kg e net favorabil mie ? De ce as fi mandru ca daca nu sunt langa prietena mea apar tot felul de "macho" care se dau la ea, dar care altfel nu sufla o vorba, daca ii sunt alaturi ? De ce as fi mandru ca unde te intorci dai de cersetori si aurolaci ? De ce as fi mandru ca atunci cand cobor dimineata in fata blocului trebuie sa imi sterg motorul de praf ? De ce as fi mandru ca strazile sunt pline de gropi si de balti ? De ce as fi mandru ca preturile la chirii sunt exorbitante ? De ce as fi mandru ca in bar nu poti sa bei o bere linistit daca nu te duci undeva unde sa iti seci buzunarul, ca in locuri accesibile dai peste tot felul de terminati care fac mai multa galagie decat copii de gradinita ? De ce as fi mandru ca bancile daca te imprumuta cu bani cer sa le dai minim 150% inapoi ? De ce as fi mandru ca presa incearca sa ne transforme in brute necivilizate si impulsive, iuti la a-si asculta impusurile si fara un dram de ratiune ? De ce as fi mandru ca de 20 de ani incoace toti conducatorii politici au tratat tara ca pe o feuda care le produce lor bani ? De ce as fi mandru ca armata noastra, indiferent de culoare uniformei, este slab echipata, cu dotare veche si lupta intr-un razboi care nu este al nostru, pe langa ca in tara conducerea armatei ar tipa din toti rarunchii daca prostia ar durea ? De ce as fi mandru ? Pentru ca avem o tara mare si frumoasa, dar ce pacat ca e locuita ? Daca aveti o alta viziune asupra societatii va rog sa o postati, poate asa voi putea vedea si eu lucrurile altfel...
De ce as fi mandru ? Pentru ca avem o tara mare si frumoasa, dar ce pacat ca e locuita ?
Sa ma ierti AKM , dar aici ai "enuntat" un text impus, si preluat prin mimetism, de catre cei ce lupta mistic Romania. Pe fondul caderii morale si economice, sunt niste baietasi care, inca de pe vremea lui Ceausescu, se ocupa cu inducerea in societatea romaneasca nu numai a caderii , dar si a textelor de negare a tot ceea ce ne-a lasat Dumnezeu: pe noi, cu cele bune si rele, si tara, cu toate cele minunate pe care le stim. LE NEGI, LE PIERZI. In contrast, ma uimesc unii, cu patrile lor numai pietre si nisip, capabili sa-ti ia si gatul, daca nu le admiri..In aceasta problema, exclusiv de ordin moral, vina este colectiva, fara nici o exceptie, de la sfant la ateu.
Referitor la defetismul unor declaratii, as dori sa subliniez toxicitatea fenomenului.
Nu neg contextul exasperant si reactiile normale fata de stimulii anormali, dar cred sincer ca in situatii de acest se alege graul de neghina si se aseaza sistemele de valori.
Tacticile de demoralizare pot fi arme de propaganda foarte eficiente pentru ca inhiba si descurajeaza reactiile normale de impotrivire.
Toata aceasta campanie defetista in media si pe forumuri ofera o explicatie relativ comoda. Transformata in opinie publica, devine o diversiune.
Altfel spus, in loc sa punem biciul pe colportori, n-ar fi mai "cool" sa ne auto-flagelam?!
Propun ca strategie urmatoarea abordare: hai sa ne devirusam calculatoarele de virusi, troieni si viermi si apoi sa judecam daca sistemul de operare are bug-uri...
Nu cred ca este o solutie culpabilizarea colectiva, dar nici chestia cu mandria desarta.
Cred ca te poti bucura cumpatat de fiecare lucru bine facut, care da roade.
Cred ca nimic bun nu se face fara sacrificii personale.
Cred ca daca crezi cu adevarat in ceva si lupti pentru acel ceva, in cele din urma se va intampla.
Cred ca puterea comoditatii raului este o ispita puternica si ca nu este usor sa ii rezisti.
Cred ca oamenii au o mare capacitate de a face precum vaca, dand piciorul la galeata cu lapte, numai ca o fac din vanitate.
Cred ca in orice om exista si germenii binelui si ai raului si depinde de fiecare cum precumpanesc...
Si mai cred in atitudinile constructive, care mai ridca o caramida peste una pusa de altul si nu cauta neaparat sa-i gaseasca nod in papura.
AKM, daca noi vorbim astfel despre noi insine si nu mai gasim nici un motiv pentru care sa fim mandri de apartenenta noastra la acest spatiu, ce pretentii sa mai ai de la altii?! Altii pe care, altminteri, ii infieram cu manie proletara cand ne eticheteaza in fel si chip. Mercurie are dreptate... vina este colectiva!!! Aceasta 'societate civila' care straluceste prin absenta... ce am facut noi atunci cand s-a infiintat primul partid pe criterii etnice (unde se mai gaseste asa ceva in lumea asta, ma intreb?!)... ce facem noi cand se voteaza tot felul de legi halucinante...a, mai iesim in strada din cand in cand, atunci cand ne ard la buzunar, si mai mimeaza sindicatele niste negocieri cu guvernele din ce in ce mai inepte care se succed la conducere... ne luam cei 10 lei in plus si plecam acasa, bodoganind in barba, pana la transa urmatoare si tot asa... Da, vina este colectiva, pentru ca de 20 de ani votam la fel, de 20 de ani vedem aceleasi fete pe sticla, intr-o rotatie ametitoare a cadrelor. Iar noi ridicam din umeri si ne mintim (nici macar frumos) ca asta este, ce putem noi face... Si ne plangem ca n-avem drumuri, ca ni se umplu motoarele de praf, ca ne manipuleaza presa s.a.m.d. Nu te manipuleaza si nu te foloseste nimeni atata vreme cat nu-i dai voie sa o faca. Si fiecare din noi poate face cate ceva, poate schimba cate ceva, in spatiul in care se desfasoara... asta daca poate, stie si vrea sa o faca. Intr-adevar, blazarea e mai comoda... dar nu ne foloseste la nimic. Textul de mai sus, al lui Lex, ala cu Romania corp. e un apel, de fapt… la acei oameni care stiu, pot, si mai si fac cate ceva.. specialistii! Si, hai sa fim drepti, nu ducem lipsa…
A, si inca ceva, apropos de praf... De bine, de rau, pe alte vremi, mai iesea romanul in fata blocului, mai curata, mai uda, mai primenea... acum asteptam cu totii sa vina altii sa faca... doar platim, nu?! Si inainte plateam dar asta nu ne impiedica sa ne adunam sambata, duminica, la 'munca voluntara'... Acum suntem prea obositi, suntem prea ocupati, prea grabiti sa vina weekendul, sa plecam repede, repede din prea uratul si prea murdarul nostru oras, sa respiram aer curat de munte... uite, un exemplu minor, mundan, dar si asta este o mostra de ce repede am invatat sa pasam pisica si sa asteptam sa ni se dea, sa se faca, pentru ca ni se cuvine!
In ceea ce priveste "asteptam cu totii sa vina altii sa faca", nu exista si posibilitatea sa ne fi saturat doar sa dam si sa nu primim nimic in schimb (o perpetua generatie de sacrificiu care nu primeste decat praf, inclusiv in ochi)?
Nu, domnii mei. Noi avem parte exclusiv de o criza morala, restul vine de la sine. Pana cand neamul nu se intoarce a biserica , nu vom avea parte de viitor. Nici un sistem, nici o lege, nici o filozofie nu va putea sa substituie Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta ne ofera singura formula testata si consacrata , cu succes, de supravietuire a neamului. N-o sa-i fie neamului frica de guvernul Boc sau de mandatul lui Mitica, nici de codul penal a lui Patrunjel, in schimb de Dumnezeu, constientizandu-l , ii va fi frica la greu. Vreti demografie si virtuti, vreti familii solide, vreti copii sanatosi , inteligenti si frumosi ? Numai morala crestina vi le poate oferi. Mie , crestin ortodox fiind, daca-mi ceri sa nu mai vorbesc de Dumnezeu, imi ceri sa nu mai fiu roman.
Mercurie, cu teama de Dumnezeu sunt de acord, cu intoarcerea la credinta, de asemenea... biserica vazuta ca lacas de cult, da, ca institutie, insa, nu chiar... crestini suntem toti, ortodocsi, catolici, greco-catolici, cred ca mai putin conteaza in ce ordine iti faci cruce, templul numai in fiecare din noi poate fi. Geaba aprinzi lumanari si faci matanii in biserica, daca o faci fara credinta. Cat despre slujitorii institutiei sus mentionate (apropos de 'sa faci ce zice popa, iara nu ce face el'), sa ma ierte Dumnezeu, dar cati mai au cu adevarat har?! Pentru cei mai multi, din nefericire, este doar un alt job, si inca unul banos...
Forums
