religia, credinta, sunt suport psihic pt motivatie, pt unii acest suport poate fi dragostea pt familie,tara, etc, pt altii dragostea de bani, oricare ar fi au rolul de a creste si intari motivatia cu care poti face orice
De acord, numai ca eu ma refer la manipularea pe care o poate aduce "religia". Un alt aspect, de care foarte multi militari fug, ar fi intelegerea sau analiza istoriei religioase, atat din pct. de vedere traditional si protestant, si implicatiile acesteia de-a lungul timpului in viata unei societati, etc. Daca veti citi "Spioni in Sutana" sau alte carti de acest gen, veti constata ca acest paravan, religia, a fost deseori folosit nu pentru dezvoltarea credintei sau a valorilor morale, ci a crimelor si ignorantei. Pe de alta parte mai observ si cum anumite persoane "fug" de tot ceea ce inseamna religie, tocmai din cauza unei reprezentari (trecut-prezent) total gresite a notiunii de Dumnezeu si Scriptura. Ma refer in special la perioada "evului mediu" unde sub pretextul "crede si nu cerceta" se comiteau cele mai oribile crime, incurajandu-se ignoranta maselor pentru "propasirea" intereselor bisericii. De ex. in Biblie se spune ca: Poporul piere din lipsa de cunostinta (informatie). Ori daca legam aceste cuvinte de cele care spun ca: Informatia (cunostinta) inseamna putere, atunci intelegem de ce s-a vrut si se vrea "mentinerea" sau dezvoltarea ignorantei. Un om ar trebui sa aiba cunostinte in toate directiile si sa "pastreze" ceea ce este corect.
Cultul crestin poate fi exploatat politic, dar numai daca este schilodit, modificat, pentru ca nici Dumnezeu sa nu mai fie prezent, iar catolicii sunt specialisti in a-si incalca dogmele pentru interese politice. Asa ceva nu s-a intamplat niciodata in ortodoxie. Nu mai alaturati sabloanele de abuzuri, savarsite de alte religii sau culte, bisericii ortodoxe..Acesta este atu-ul ortodoxiei: este crestinism curat, care nu poate fi exploatat politic...Istoria a dovedit-o.. Uite o idee de meditat: ce s-ar fi intamplat daca la egalitarismul comunismului s-ar fi alaturat si crestinismul, adica n-ar fi fost interzis...?!
Asadar tu dragutzule, pui problema ca la ideologia mozaica..."comunista"...sa se fi adaugat si sustinerea crestinismului...poate chiar ortodox? Cred ca descrii Apocalipsa. Am fost si vom ramane niste cobai fara drept de apel.Cine nu se supune este scos din cusca si izolat.Daca aici intervine ortodoxia....treaba devine nasoala...si nu ca as ridica isihasmul in slavi dar ce se poate ridica peste?Exista exercitiu mai apropiat de "perfectiune" decat apropierea de divin?
Curat mozaic, sa ne fie trantit in cap, 45 de ani, un chibut fara de Dumnezeu..Daca era cu Dumnezeu, erau oricum 45 de ani de trai mai bun pentru romani...Era o mare manastire, dar vorbim utopic.. Eu va intreb: dar noi ce facem pentru Romania ?
bai, ma laaaasi, halal stire de interes general... mai, oameni buni, ceva nu e cuser in tot filmul asta care ruleaza de ceva timp.... adicatalea 18 ani media ne-a intoxicat cu politica de dimineata pina seara, cu mici violuri in jurnalele de la ora 17.00 si uneori cu cite un fraier beat care a injunghiat pe cineva... cu toate astea stim foarte bine ca jafuri la exchange-uri se intimpla de cind au aparut astea prin orase, ca se arunca cu molotoave de ani de zile, ca toti interlopii au arme albe, roz cu picatzele sau ce culoare vreti, ca violenta colcaie prin toate colturile tarii... si nu mai insirui, ca stim toti care-i realitatea... noi in peisaj ar fi doar jaful de la Ciorogirla si cel de la Cluj, ambele ciudate rau.... si uite ca dintr-o data sintem sufocati pe toate canalele de comunicare cu criminalitatea lu' peste care cica ar fi erupt asa, tam-nesam, intr-o Romanie care pina acu' era raiul pe pamint... iar asta cu molotovu' de la Cluj e chiar haioasa, daca ati vazut imaginile... difuzarea agresiva a unor astfel de evenimente precum cele prezentate zilnic in ultima perioada induce depresie chiar si in cel mai optimist cetatean care ajunge sa se benocleze hipnotizat la televizor si sa concluzioneze ca vine apocalipsa romaneasca, ca tara e pe duca si ca - ia ghiciti - e nevoie de o mina forte sa faca ordine in haloimis, e nevoie de institutii de forta bine consolidate si, in general, e nevoie de un stat autoritar... mai mult, turma nationala de cetateni depresivi (si needucati, cum sint romanasii nostri) poate fi usor controlata si manipulata, pe fondul saraciei si uriasei prapastii sociale intre hamesitii natiunii si imbuibatii ei... mai mult, o tara cu astfel de cetateni e mai usor e supt de catre preaputernicii din afara in situatie de criza mondiala... ca, in fond, tre' sa se refaca cumva si statele alea afectate de criza.... in traducere, fratilor, io cred ca prosti om fi daca mai punem botu'... da, e violenta in Romanica, dar hai sa nu ne mai concentram pe interlopi si sa urmarim cu atentie miscarile puterii, ca acolo e cheia... bunaoara, primele miscari din MAI, dar si prin celelalte structuri...
"Ezact" sis..la aceeasi chestie ma gandeam si eu zilele trecute si asta mai ales dupa ce am vazut cu cat "tact" jurnalistic se prezinta evenimentele acestea din clabuci. Ai dreptate perfecta cu politicul si violenta imaginilor care trebuie sa duca la imunitate...Apoi cele 2000 de posturi de militieni scoase la concurs...sa nu aiba legatura? Dar oare bugetul SRI? Dar oare pretentiile pe care am inteles ca le flutura cei din SIE? Bafta la negocieri tuturor.Pana nu se imparte cascavalul, nu ma mai uit la TV , ca e inutil...penibilism gasesc la fiecare pas..inclusiv in gesturile mele...
O fi neinteresanta... asteptam un genocid atunci.Pai atunci nici operatiunea "baia mare" nu'i prea interesanta deoarece erau in discutie arme pt tir sportiv. Mai mari probleme ar crea un individ cu un ciocan mecanic de puscat bolturi in pereti.
NU ma intereseaza ca badea ion o baut la carciuma si o taiat jumatate de sat cu toporu(ete si genocidu'), ce ma intereseaza este de ce in Romania lui 2009 infractionalitatea intentionata si premeditata a crescut enorm, indiferent ca ii o stica cu benzina aruncata dupa niste indivizi sau un furt de arme...de asalt.
Eram sigur că odată cu valul de infracţiuni armate vor modifica legea armelor. Asta e un fel de: "Uite cetăţene, noi răspundem prompt provocărilor în dorinţa de a te proteja". Tot oamenii cinstiţi vor fi victime. Legat de ce se întâmplă, clar dezastru. Şi o să evolueze, de asta sunt sigur.
Ce nu realizeaza multi este faptul ca o asemenea lege restrange regimul armelor asa incat un civil nu se mai poate apara nicicum... Cu alte cuvinte, in fata atacurilor interlopilor vom riposta doar cu "simtul civic" in timp ce interlopii ne vor bombarda tot cu arme procurate in mod ILEGAL...!!!
Deci, cui serveste legea...??? Dincolo de toate astea pot vedea ceva gen Hitler si confiscarea armelor in Germania si desigur, propaganda Waco, Texas, unde din ce in ce mai multi nu realizeaza ca LEGEA care permitea americanului de a se constituii in MILITII LOCALE tocmai pentru a se apara de ABUZURILE UNUI GUVERN totalitar, este pusa la zid de aparatul de propaganda in care, din nefericire, au cam cazut toate statele lumii... Cine are ochi, poate sa vada esenta unei asemenea 'legislatii'... Asistam la un CIRC planetar cu o miza nestiuta de multi...!
Va prezint un mic eseu, care, cumva, este in tema, fara a avea pretentia de a epuiza subiectul, dar care prezinta o vedere de acum un an, mai relevanta decat parea la momentul acela... Sper ca aceste in aceste ganduri sa regasiti o parte din lucrurile care va preocupa in plan concret pe atati de multi! __________________________________________________________________ România: Corporation sau Incorporated
Model conceptual O platformă-program dedicată unei strategii de dezvoltare pe termen lung trebuie să îmbrăţişeze principalele curente politice majoritare şi să ţină cont de constrângerile şi tendinţele manifeste sau predictibile. Ca orice problematică de natură complexă, o astfel de platformă suferă de dificultatea găsirii unui unghi de vedere care să poată fi acceptat de către o majoritate de oameni ca reprezentându-le interesele. Cu alte cuvinte, abordarea trebuie să conţină o afirmaţie de valoare care să identifice obiective generale şi specifice sectoriale, cu beneficii şi indicatori de performanţă care pot fi gestionaţi. Gândirea strategică este un produs care presupune un model conceptual. Orice modelare suferă de inexactităţi, este o teorie care este valabilă doar în limitele propriilor ipoteze de lucru, cadru axiomatic. În final, calitatea de adevăr a teoriei este verificată experimental, iar limitele identificate propun direcţii de îmbunătăţire. Eficienţa unui produs de gândire strategică este verificată prin adaptare şi adoptare. Modelul conceptual trebuie să fie adaptat realităţii căreia se adresează şi, în măsura în care răspunde intereselor peste un prag critic, este şi adoptat şi pus în aplicare şi chiar îmbunătăţit. În cele ce urmează se propune un model conceptual corporatist, din următoarele considerente: Modelul corporatist generează o imagine cu recunoaştere largă în rândul specialiştilor. Implicarea specialiştilor este o condiţie necesară pentru reuşita unei strategii de dezvoltare, pentru că aceştia sunt chemaţi să o pună în aplicare. Permite o analiză aprofundată a mecanismelor micro şi macroeconomice, a mecanismelor administrative, de guvernanţă, de gestiune a riscurilor, a resurselor umane, a activelor, a resurselor materiale şi financiare, a investiţiilor, a costurilor, a educaţiei, cercetării şi dezvoltării etc. Perspectiva la nivel corporatist a statului ridică la rampă obiective generale care au corespondenţă directă cu doctrinele şi mecanismele politice şi cu indicatorii macroeconomici. Meritul principal al acestei perspective este abordarea competitivă ca principal motor al dezvoltării, fără a scăpa din vedere aspectele sociale şi politice. Ca exemple, nu poţi avea o dezvoltare competitivă dacă nu ai dezvoltare şi pace socială, deci politici sociale şi justiţie, dacă nu ai apărare şi siguranţă publică, deci marje de risc calculate şi competitive, dacă nu ai suveranitate reală, deci primatul interesului naţional prin integritate teritorială şi capacitate instituţională. Pe de altă parte, corporaţiile mari şi listate la burse au un comportament quasi-statal şi au interese corporatiste care pot fi concurente intereselor statale. Lupta pentru putere, traficul de influenţă, corupţia, promovarea pe criterii de obedienţă şi nu de valoare sunt exemple de fenomene la fel de prezente şi în structurile corporatiste. Limitările modelului corporatist sunt şi indicaţii pentru pârghiile pe care un stat le poate utiliza în a-şi asigura un avantaj competitiv în lupta cu marile corporaţii transnaţionale şi cu interesele economice, de control şi influenţă ale altor state. Măsura în care România reuşeşte să menţină controlul naţional asupra vectorilor competitivităţii sale este prima constrângere în asigurarea condiţiilor sale de dezvoltare. Istoria ne-a dovedit de sute de ani că pierderea controlului a condus la hemoragia de resurse şi sărăcirea ţării. Acesta este interesul naţional şi afirmaţia de valoare, care, odată conştientizate, unesc interesele politice şi economice pe termen lung. Competitivitatea în globalizare Globalizarea îndepărtează barierele protecţioniste tradiţionale, care se transformă din bariere vamale, geografice sau informaţionale în bariere de nivel tehnologic. Până şi barierele culturale şi de civilizaţie tind să se estompeze. Avansul tehnologic tinde să separe economiile performante de pieţele de desfacere şi consum. Toate obiectivele oricărei organizaţii pot fi grupate în două categorii: creşterea veniturilor şi scăderea costurilor. Limitările sunt date de constrângerile pieţelor, cum ar fi disponibilitatea şi preţul resurselor umane, materiale, energetice, financiare, tehnologice şi de desfacere cât şi de structura capacităţilor de producţie şi de costul şi structura serviciilor publice. Limita absolută a dezvoltării într-o direcţie este dată de resursa cea mai parcimonioasă din acea direcţie de dezvoltare, exact ca în ecosistemele biologice. Controlul unor asemenea resurse la nivel global, regional sau local dictează pieţelor sub forme de monopol sau oligopol. Globalizarea presupune integrarea în lanţurile de furnizare internaţionale atât pe verticale industriale de la materii prime la produse finite cât şi pe orizontală în infrastructuri de servicii şi utilităţi publice. Controlul resurselor parcimonioase tinde să incorporeze organizaţiile din aval prin câştigarea controlului direct sau indirect asupra acestora. Nicio corporaţie nu are şanse de supravieţuire fără a fi incorporată dacă nu are minim o linie de business care nu poate fi controlată prin astfel de mecanisme. Din această perspectivă, competitivitatea este o luptă continuă de supravieţuire prin adaptare şi performanţă. Sursele avantajului competitiv sunt, în ordinea logică şi generic vorbind, produsul, superioritatea economică, prezenţa pe piaţă şi superioritatea relaţiei. Pentru valorificarea acestui avantaj sunt necesare toate aceste componente, într-un mix optimal. Controlul total al acestui mix fiind practic oneros, calea optimă are în vedere echilibrarea judicioasă în consumul de resurse pentru realizarea avantajului competitiv. Statele care au un nivel ridicat de trai au un minim control asupra resurselor necesare dezvoltării. Acest control permite dezvoltarea unor vectori economici cu randament peste medie ca valoare adăugată. Acest control poate fi exploatarea unor resurse naturale, a unor infrastructuri, a unui capital uman, tehnologic sau productiv. Capitalurile financiare migrează în căutarea acestor randamente peste medie, desigur, ponderate de riscurile aparente. Orientarea vectorilor strategici de dezvoltare trebuie să ţină cont de tendinţele pieţelor şi de inerţia la schimbare a mecanismelor economice şi administrative. Aceşti vectori de dezvoltare trebuie să realizeze orientarea către domenii cu limite cât mai largi de dezvoltare. În acest sens, relevante sunt investiţiile în infrastructuri competitive şi în dezvoltare tehnologică cu internalizare de expertiză. Creşterea competitivităţii unei economii poate avea loc prin crearea condiţiilor unei pieţe interne foarte competitive, care pune presiune pe structura de costuri pe termen scurt şi mediu, cât şi prin crearea condiţiilor pentru dezvoltarea unor noi domenii strategice pe termen lung. Un exemplu fericit de piaţă internă extrem de competitivă este piaţa comunicaţiilor din România, care utilizează o infrastructură de transport cu excedent de capacitate, dezvoltată independent de multipli operatori comerciali sau proprietari. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre piaţa energetică, marcată de o dependenţă endemică de importurile de combustibili fosili din surse monopoliste, fapt care are impact major în deficitul comercial extern şi în competitivitatea structurii costurilor naţionale. O dezvoltare a producţiei energetice pe surse alternative ar reduce această constrângere. Infrastructura serviciilor publice O cale intensivă a creşterii competitivităţii este presiunea asupra creşterii competitivităţii infrastructurii de servicii publice, de la transporturi şi energie, trecând prin administraţie şi terminând cu serviciile financiare şi telecomunicaţii. O caracteristică a acestor servicii este structura organizatorică piramidală, răspândirea teritorială, complexitatea mecanismelor de control, valoarea mare a imobilizărilor, personalul numeros şi greu de cointeresat prin rezultatele muncii, mecanismele birocratice care suplinesc administrativ mecanismele economice de recompensare a valorii şi promovează obedienţa şi alte fenomene negative. Serviciile publice pot constitui o frână pentru economie, dar, dacă sunt mai eficiente decât ale altor economii, pot fi un avantaj competitiv major şi un factor de atractivitate pentru investiţii. Ar fi de precizat că în această categorie intră şi serviciile sociale, educaţia, sănătatea, justiţia, apărarea şi ordinea publică, finanţele publice şi autorităţile de reglementare. Optimizarea costului acestor servicii este încă o condiţie necesară pentru facilitarea dezvoltării durabile. În acest sens, trebuie avute în vedere costurile totale ale serviciilor, atât costurile directe cât şi cele indirecte, măsurile de reducere a costurilor într-o parte putând genera costuri multiplicate pe altă parte şi generând astfel reducerea globală a competitivităţii. Dezvoltarea competitivă a infrastructurii de servicii este un obiectiv care poate fi transpartinic din punct de vedere politic şi care să unească partenerii sociali. Dezvoltarea tehnologică Un prim pas, relativ scump dar rapid, este achiziţia de tehnologii. Delocalizarea producţiei din alte spaţii către ţara noastră generează o creştere economică pe termen mediu pe baza diferenţialului în structura de costuri a forţei de muncă. Dezavantajul acestui avantaj competitiv este erodarea sa odată cu creşterea nivelului de trai, astfel încât succesul rămâne limitat, în ultimă instanţă, la volumul pieţelor de desfacere, interne şi externe. Salvarea economiilor dezvoltate este deplasarea continuă în sus pe lanţul trofic al competenţelor tehnologice, dar montarea unui astfel de mecanism de dezvoltare se face în generaţii. Pentru aceasta, îşi utilizează şi îşi protejează avantajele competitive, prin politici cum ar fi recrutarea specialiştilor, finanţarea direcţionată a cercetării şi dezvoltării, clasificarea şi tezaurizarea rezultatelor cercetărilor tehnico-ştiinţifice astfel încât să nu ajungă pe mânile concurenţei. Declasificarea şi valorificarea soluţiilor tehnice se face în manieră controlată, când există interes în contracararea concurenţei şi s-au întrunit alte condiţii, prin firme de dezvoltare şi stabilizare tehnologică. Tehnologiile astfel dezvoltate sunt apoi vândute unor corporaţii cu suficientă superioritate economică având capacitatea producţiei şi comercializării la o scară economică. Incubatoarele tehnologice au o efervescenţă continuă, apar, dispar, sunt preluate, beneficiază de contracte de dezvoltare, dar rareori se transformă în mari corporaţii. În schimb marile corporaţii sunt vârfurile de lance ale valorificării prin comercializarea tehnologiilor şi îşi adaptează continuu portofoliul de produse, structura şi modelul de adresare a pieţelor de desfacere. Această adaptare este mai greoaie având în vedere inerţia structurilor şi costurile restructurărilor. Reacţia întârziată la nevoile de adaptare este una din principalele cauze ale crizelor financiare, falimentelor sau preluărilor. O altă cauză poate fi aprecierea eronată a tendinţelor. Mecanismele dezvoltării tehnologice transgresează frontiere, iar lupta de a controla dezvoltările tehnice face parte din nucleul valorilor de doctrină de apărare, într-atât pot afecta interesele naţionale şi de stat. Întărirea capacităţii statului de a-şi proteja dezvoltarea tehnologică este un alt obiectiv general transpartinic, care are o puternică componentă socială atât din punctul de vedere al protecţiei cât şi al dezvoltării resursei umane. Vectori de dezvoltare Procesul de industrializare forţată a României a generat, pe lângă atât de cunoscutele probleme legate de structura capacităţii de producţie, falimentară în unele privinţe prin lipsa unei dinamici adecvate a adaptării, o resursă umană specializată şi un sistem de învăţământ relativ performant. Acest capital uman permite abordarea unei strategii bazată pe dezvoltare tehnică. O evaluare relativ simplă arată forţa acestui corp profesional, a cărui vârstă medie este pe valul demografic al generaţiilor născute în anii 68-70. Mulţi sunt cu experienţă profesională internaţională. Faţă de politicile investiţionale pentru infrastructurile de servicii, sau pentru agricultură, o politică de susţinere a dezvoltării tehnologice ar putea fi o completare mai puţin costisitoare, dar cu un randament foarte ridicat. Pragmatismul acestei politici trebuie măsurat prin direcţiile susţinute, prin dozarea judicioasă a resurselor alocate şi prin creşterea exigenţelor în privinţa reglementărilor tehnice. Pentru mărirea ritmului de înnoire tehnologică, unele state au încurajat reducerea perioadei legale de amortizare a imobilizărilor pe direcţiile dorite de dezvoltare, de exemplu în energie, informatică sau chiar au recurs la programe de subvenţii pentru direcţiile dorite de dezvoltare. Selectarea vectorilor strategici de dezvoltare, care să concentreze eficient eforturile şi resursele trebuie să devină un proces continuu, instituţional. România are posibilităţi multiple în această direcţie şi suficientă forţă umană şi materială cât să intre în lupta competitivităţii cu marile corporaţii. Ieşirea din starea de piaţă de consum şi de procesare cu forţă de muncă ieftină este posibil să dea rezultate în câţiva ani. Accelerarea activităţii de cercetare-dezvoltare în mediul academic poate fi realizată prin implicarea în proiecte europene şi NATO, care, cu un minim suport din partea statului, ar genera angajarea amplă a resurselor româneşti în transferul şi dezvoltarea de expertiză în înalte tehnologii, cu rezultate palpabile pe termen scurt şi mediu. Colaborarea academică internaţională ar putea fi facilitată şi de prezenţa specialiştilor români în mediile academice din străinătate, chiar în poziţii cheie. O altă piaţă pentru cercetare-dezvoltare este chiar piaţa corporatistă, direct înteresată de capacităţi extinse de dezvoltare. Dezvoltarea afacerilor şi a managementului în cercetare-dezvoltare poate fi încă un obiectiv general şi transpartinic, cu impact economic, social şi de securitate naţională. Ar mai fi de menţionat că neglijarea importanţei sistemului educaţional are un impact negativ în lanţ asupra sistemelor de valori morale şi sociale şi asupra identităţii naţionale. Un indicator al acestui fenomen este emigrarea specialiştilor pe fondul nerecunoaşterii valorii acestora profesionale şi materiale. Securitatea dezvoltării Cele mai spinoase aspecte ale dezvoltării durabile sunt legate de asigurarea unui punct de vedere comun asupra căilor de menţinere a securităţii dezvoltării. Oricât ar putea fi de puţin agreabil pentru beneficiarii stării actuale de integrare a intereselor României corporatiste şi incorporarea ei în feluritele filiere de interese, oricât ar părea de profitabile, pentru a-şi securiza pe termen scurt şi mediu interesele proprii, privatizarea interesului naţional nu este o soluţie profitabilă pe termen lung. Având în vedere tendinţele tehnologice, România are o fereastră de oportunitate de doi, trei ani pentru demararea programelor de dezvoltare durabilă, ceea ce înseamnă că pregătirea trebuie pornită din prezent. Pierderea acestei ferestre ne plasează într-un con de umbră pentru decade, pentru că pierderea trenului de dezvoltare ne va poziţiona la remorca altora, atât cât servim interese, fără a deranja prea tare şi la un cost minim. Obedienţa nu este o garanţie pentru menţinerea statutului de stat unitar, suveran şi independent şi nici pentru dezvoltare şi prosperitate. Din păcate, istoria ne arată că există suficiente interese conjugate pe această placă turnantă pentru ca să nu ne putem face speranţe deşarte în buna credinţă a unora şi a altora. Aşa deci, chiar dacă aceşti ani aduc prosperitate individual şi colectiv, protecţia infrastructurii critice devine mai prioritară ca oricând. În securizarea infrastructurii critice, alianţele, integrările şi parteneriatele strategice ne pot ajuta un timp, parţial. În acelaşi timp, luptele pentru sferele de influenţă se deplasează către mijloace mai subtile, cum ar fi războaie energetice, cibernetice, comerciale, tehnologice sau chiar financiare. Se pune întrebarea cât suntem de pregătiţi doctrinar şi organizatoric să luptăm astfel de războaie, pentru a ne menţine o corporaţie competitivă de peste 20 milioane de oameni şi cu o cifra de afaceri, deocamdată potenţială, de câteva sute de miliarde de euro? Din această perspectivă iese în evidenţă distanţa care trebuie parcursă pentru atingerea unui nivel rezonabil de securitate. Preocuparea pentru securitatea dezvoltării poate fi un factor integrant pentru axele de dezvoltare, si care are valenţele unui obiectiv general şi transpartinic, care, dacă este susţinut, poate dezvolta o industrie proprie. Ca un minim exemplu, într-o perioadă când se dezvoltă sisteme informatice în aproape orice domeniu al activităţii economice, sociale, administrative, supuse atacurilor cibernetice, nivelul de conştientizare al riscurilor atrase se reflectă într-o consum marginal de ordinul a câteva zeci de milioane de dolari pe an. Implicarea statului în acest domeniu este marcată de inexistenţa sau disoluţia instituţiilor care ar putea fi centre de expertiză, excelenţă şi certificare în acest domeniu, cât şi de inadaptarea cadrului normative. Dereglementarea acestui domeniu şi lipsa unui control real asupra eficienţei unor soluţii ne poziţionează drept o piaţă numai bună de exploatat pentru soluţii de securitate necalificate, furnizate de producători externi şi interni cu o bună credinţă partinică, bazată pe interesul privat. Competenţele româneşti în acest domeniu sunt recunoscute internaţional, dar mai mult ca pericol de criminalitate informatică. Potenţialul acestor resurse este exploatat de oricine altcineva, prin cumpărarea firmelor de profil, recrutarea directă a specialiştilor sau de către criminalitatea informatică. Concluzii Este necesară definirea şi promovarea doctrinară a interesului naţional ca vector de voinţă şi afirmaţie de valoare care să unească interesele politice şi economice pe termen lung. Este necesară definirea, promovarea şi gestionarea obiectivelor de competitivitate ale României pe termen lung, într-o structură arborescentă sectorială, ca instrument de lucru tehnico-operativ pentru organizaţiile publice şi private. Este necesară definirea, promovarea şi gestionarea dezvoltării echilibrate a infrastructurii de servicii naţionale, ca o condiţie necesară de competitivitate cu impact general. Este necesară întărirea capacităţii statului de a-şi proteja dezvoltarea tehnologică. Este necesară definirea, promovarea şi gestionarea vectorilor de dezvoltare, ca instrumente de lucru tehnico-operative pentru dezvoltarea afacerilor în domeniul cercetării-dezvoltării. Este necesară definirea şi implementarea doctrinei de securitate a dezvoltării ca factor integrant şi ca direcţie de dezvoltare.
Forums
, ca e inutil...penibilism gasesc la fiecare pas..inclusiv in gesturile mele... 
