Pana la faptul ca Dumnezeu va avea grija de ei , ma intreb si eu ca omu' de ce nu putem avea si noi grija de oamenii nostri.Chiar suntem asa de delasatori ? Poate gasim o vina si ne spalam pe maini.Dar daca ne pica avionul de vanatoare cumparat de la second-hand , pe cine mai dam vina ? Chiar m-am saturat de atatea condoleante.De viata lunga si de revederi frumoase , cand auzim si noi mai des ?
Pentru cei “de sus” (si nu ma refer la lumea de dincolo), expresia “oamenii mei” - in adevaratul ei sens - nu exista. Ei nu stiu ce inseamna asta si nici nu-i intereseaza. Sunt doar subordonati care au avut ghinionul sa se afle cand si unde nu trebuie. Cand vom auzi de revederi frumoase? Cand factorii de decizie vor fi cu adevarat responsabili. Cand, in loc sa se planga de predecesori, vor face ceva concret ca sa imbunatateasca situatia. Cand isi vor da seama ca o viata de om – fie simplu soldat sau “special” – face mai mult decat rahaturile acelea SH pe care tot vor sa le cumpere. Cand vor pretui acea viata prin fapte si nu doar in discursuri de adormit copiii.
Ieri au fost inmormantati cei patru militari decedati pe 5 iulie 2012 intr-un accident de elicopter in localitatea Joita din judetul Buzau.
Numele lor:
Fie ca, asa cum spun colegii domnului capitan comandor Mitica Docuz, Dumnezeu sa-i tina vesnic de-a dreapta sa, si ei sa puna o vorba buna pentru noi, toti cei care mai avem un pic de treaba pe aici...
( daca nu s-a nimerit bine pe Forum, se poate muta de catre cine gaseste locul bun. Multumesc.)
Lumina pentru eroii neamului romanesc. Sa-i cinstim cum se cuvine pe Intregitorii si Aparatorii Patriei noastre, Romania. Toata crestinatatea va sarbatori una din cele mai mari sarbatori, si anume “ Inaltarea Domnului “. La noi, la romani, aceasta zi este si “ Ziua Eroilor “. Romanii de pretutindeni, oriunde se vor afla, sa-si aduca aminte de eroii nostri, si sa se aplece cu piosenie, sa aprinda o candela sau o lumanare, si sa depune o floare la monumentele si mormintele eroilor, eroi care s-au jertfit pentru apararea gliei stramosesti, pentru apararea neamului romanesc. Totodata, romanii sa-si aduca aminte, ( si sa nu-i uitam ), si de cei care s-au jertfit pe frontul international antiterorism, in teatrele de operatii militare de pe diferite teritorii straine. “ Slava Eroilor Neamului “. Observatie si indemn: De la Revolutie incoace, unora le place sa strige in gura mare ca au luptat “ si si da-I si lupta “ ( nu stim pe unde, poate ne explica si noua ), ca au adus libertate si democratie s.a.m.d. Intrebari: de cate ori, acesti “ luptatori “ si-au adus aminte de cei care au cazut la datorie pentru Tara si Popor? De cate ori s-au dus sa caute un mormant, sa-l curete si sa aprinda o lumanare? De cate ori, cetateanul simplu, ( muncitorul, doctorul, guvernantul simplu, parlamentarul simplu, diplomatul, elevul, studentul ), a iesit din “ curtea “ lui de buna voie, ( fara indemnuri oficiale ), si s-a indreptat catre un monument sau cimitir al eroilor, cu dorinta de a face un gest crestinesc si gospodaresc? Sunt numai cateva intrebari la care ar trebui sa raspundem toti. Pe vremuri, ( sa lasam politica si doctrina comunista la o parte ), romanii parca erau mai patrioti si cu simtul civic mai dezvoltat. Mereu se vedea cate o Educatoare care lua copiii de gradinita ( Soimii patriei ), si ii ducea sa viziteze un muzeu, sa vada un momument, sa le vorbeasca despre eroii neamului. Mereu se vedea cate un Invatator, Profesor, care lua elevii de scoala ( Pionerii ), si faceau adevarate lectii de istorie a neamului in preajma monumentelor eroilor. Mereu se vedea cate un profesor care lua elevii de Liceu ( U.T.C.-istii ), si tinea adevarate lectii in fata cate unui momument al Eroilor. Mereu se vedea cate un Conferentiar, care impreuna cu studentii, lucrau la amenajarea – curatirea unui sit arheologic, sau cimitir al Eroilor, sau a unuia sau mai multor monumente ale Eroilor. Mereu, taranul roman, isi gasea timp pentru ingrijirea monumentului din satul sau, ridicat in cinstea Eroilor. Mereu isi gasea timp si orasanul, pentru a curata un monument din urbea sa. Mereu isi gasea timp si diplomatul roman, sa caute, sa gaseasca locuri in care ostasii romani au cazut pe fronturi straine si sa cinsteasca cum se cuvine acele locuri, macar prin ridicarea unei simple cruci pe locul de jertfa. Se mai face asa ceva in ziua de azi? Ma indoiesc, ca scolarii, elevii si studentii mai sunt condusi si invatati, si pe drumul cunoasterii Eroilor neamului, pe drumul patriotismului. A fi Patriot, nu inseamna a fi comunist, asa cum multi dobitoci inculti si chiar culti, o spun. A fi Patriot, este cu totul altceva, si acel altceva se naste in fiinta fiecaruia dupa cum a fost educat, si simte liber cu adevarat natia sa. Cred, credem, ca multa lume din “ garda veche “, generatiile noastre, inca isi mai aduce aminte, cat de liber se mergea la o lectie in aer liber, tinuta in preajma unui monument, iar cand vorbea educatoarea, invatatorul, sau profesorul, sau conferentiarul, ti se facea pielea ca de gaina, atat de gravitatea vocii celui care vorbea, dar si de faptul ca aflai de o lume a jertfei de care inca nu auzii. Imi aduc aminte de vremea cand copii fiind ( elevi de Scoala primara ), inainte de a pleca spre scoala, rupeam flori din gradina, si in drum spre scoala, lasam cateva la monumentul din sat, pe lespedea rece si tacuta de la picioarele “ Soldatului necunoscut “, erou al neamului nostru. Si acest obicei, ni l-am pastrat, noi toate elevele si elevii, care mai tarziu am devenit studente si studenti, oameni maturi, si de cate ori ne intoarceam la vatra noastra, gasim o clipa si pentru un moment de reculegere, in memoria celor care au fost din satul nostru, din vatra noastra, cei care auzind odata de demult, cum goarna chema la lupta, si-au lasat familia, casa, si plugul in brazda, si imbracand haina militara au plecat de acasa cu ranita plina de doruri, pe frontul razboiului, nestiind daca se vor mai intoarce vreodata, nestiind ca multi dintre ei vor da jertfa suprema pentru libertatea noastra, devenind astfel, ei taranii, muncitorii si intelectualii acestei natii, Eroii neamului romanesc. Cred, credem ca ar trebui sa ne mai trezim din cand in cand din “ betia uitarii democratice “, si sa facem un gest patriotic si crestinesc din cand in cand, fara sa asteptam ca anume cineva sa vina si sa ne scoata la ceremoniale, fara sa asteptam sa vina presa scrisa si audiovizuala ca sa ne “ vada toata batatura “, sa dam bine la cei care ne vad. Cred, credem ca poporului roman i-a mai ramas o farama de patriotism in sufletul sau, si astfel, cu acea farama, elevii si studentii, taranii, muncitorii si intelectualii vor “ gasi “ din nou acele unelte si galeata cu var, cu care vor face putina curatenie la monumentele si cimitirile Eroilor, si in final vor depune o floare si vor aprinde o lumanare cu un gand bun catre nemurirea sufletelor celor care au dat jertfa suprema. Totodata, facem un apel catre toata suflarea romaneasca, si anume, romanule, nu astepta sa vina ziua de comemorare a celor ce s-au jertfit, ci vino tu, fara sa te cheme cineva, si fa cele crestinesti si ostasesti. Totodata, ii rugam pe romani sa ingrijeasca si sa aprinda o lumanare si la mormintele ostasilor straini care au cazut in lupte pe pamantul romanesc. Sa dam dovada de crestinism si respect militar, fata de cei care au plecat la razboi, cu sau fara voia lor, ramanandu-le trupurile in pamantul nostru romanesc. Un apel si catre mass – media ( scrisa si audio-vizual ), care ar trebui sa prezinte cu profesionalism si responsabilitate anumite emisiuni cu caracter istoric, chiar patriotic, sa puncteze anumite evenimente ca “ Ziua nationala “, Ziua drapelului “, “ Ziua Armatei “, “ Ziua Imnului de Stat “, s. a. m.d. asa cu o fac si alte televiziuni din lume, cu privire la evenimentele lor, din tarile lor. Mai facem un apel si catre membrii Corpului diplomatic, din tara si strainatate, mai ales catre Ambasadori, Consuli, Atasati militari si atasatii M.A.I. : va rugam insistent sa va faceti remarcata prezenta si la comemorarea “ Eroii neamului “, acolo unde sunteti, in diferite tari, si cred ca ar trebui sa va implicati cu personalul de care se dispune, mai mult in activitatea de cautare si indentificare a locurilor unde au cazut ostasi romani in timpul luptelor de-a lungul vremurilor, si sa faceti mai mult ca monumentele si cimitirile eroilor neamului sa fie bine ingrijite si pastrate. Incercati sa organizati si dumneavoastra, cu sprijinul autoritatilor din locurile unde va aflati, ceremoniale religioase si militare cu ocazia comemorarilor “ Eroii neamului “, sau cu ocazia anumitor activitati diplomatice, desfasurate avand ca tema participarea tarilor la “ Razboiului de independenta “, “ Primului si cel de al doilea razboi mondial “, s.a.m.d., neuitand si comemorarea militarilor cazuti pe frontul antiterorist. Chiar v-as pune o intrebare: acolo, pe locurile sau in regiunile unde au cazut la datorie militari romani ( pe frontul antiterorist ), a avut cineva bunavointa sa puna macar un insemn, o cruce cu numele lor, a eroilor, si cu denumirea unitatilor sau armatei din care faceau parte? Daca nu ati facut nimic, cred ca ar trebui sa va “ treziti “. “ Pentru Patria noastra “. Axinia Hera.
Chiar în aceste momente, la Monumentul eroilor căzuți la datorie în teatrele de operații și pe teritoriul României, din Parcul Tineretului, se aduce un omagiu celor doi militari, plutonierul Iulian Dumitrescu și sergentul Adrian Vizirean, căzuți la datorie în Afganistan. Eroii nu mor niciodată!
"Plutonierul Alexandru Orosz avea 33 ani din care 11 ani ca militar în Armata României..." subofiter in cadrul B.3. AA "Potaisa". Parchetul de pe langa Tribunalul Militar Cluj cerceteaza situatia.
Cam asta ar fi telegrafic ce s-a intamplat. "Netelegrafic" in schimb, a murit tatal unei fetite de 5 ani, militar cu experienta inclusv in T.O. Afganistan in 2012. O moarte fara sens, nu suntem la razboi, nu suntem in T.O, eram fix inaintea unei sarbatori. Ce blestem a fi si pe neamul asta?
Inca o data, pentru a cata oara? sunt silit sa scriu in topicul asta despre un om pe care il cunosc personal.. Voi transcrie SMS-ul pe care l-am primit ieri. "Astazi am mai pierdut un coleg. La un exercitiu de parasutare Petrica "King" Onofre a facut ultimul zbor. Dumnezeu sa-l ierte!" Am ramas fara grai... "King" era genul de om despre care Nikos Kazantakis spune in "Alexis Zorbas" ca nu ar trebui sa moara niciodata!!! Sunt prea tuburat acum ca sa mai adaug ceva, dar voi edita postul asta in cateva zile...
Inca o data, pentru a cata oara? sunt silit sa scriu in topicul asta despre un om pe care il cunosc personal.. Voi transcrie SMS-ul pe care l-am primit ieri. "Astazi am mai pierdut un coleg. La un exercitiu de parasutare Petrica "King" Onofre a facut ultimul zbor. Dumnezeu sa-l ierte!" Am ramas fara grai... "King" era genul de om despre care Nikos Kazantakis spune in "Alexis Zorbas" ca nu ar trebui sa moara niciodata!!! Sunt prea tuburat acum ca sa mai adaug ceva, dar voi edita postul asta in cateva zile...
Asa dor mi se face cateodata de prostu' asta...
Cowards die many times before their deaths; The valiant never taste of death but once.
Lasii mor de multe ori inaintea mortii lor, curajosul nu gusta moartea decat o data.
Forums
