am vazut ca nu prea se vorbeste aici despre incadrarea in SIE.. din cate stiu si din cate am vazut se poate completa un CV online... si.. probabil ca suna ei... dar.. cum? ce? cand? si ce urmeaza dupa.. stie cineva? ceva criterii de selectie la probele? ce fel de probe? bareme sportive? aptitudine de condus? astept post`uri !
Incadrarea in SIE se face numai pe baza de recomandare, sau recrutare directa, din diverse medii. Trebuie sa fi remarcat de catre cineva, ca sa poti fi racolat. Baremul sportiv, depinde de profil: tehnic, uman sau interventie. - limba straina (2) - limba materna - cunostiinte generale - IT - sport - psihologic - medical - profil - "testul" transparent tie, prin care se obtin informatii de cand aveai 5 ani si pana in prezent
Vei fi chemat la Bucuresti in cazul in care sunt interesati sa te cunoasca si vei sustine un interviu. In functie de impresia pe care o lasi vei continua demersurile privind selectia... sau nu. Depinde si de domeniul pentru care optezi, sunt cerinte si cerinte.
In orice serviciu de informatii vei da proba sportiva si proba de aptitudini de utilizare a calculatorului. Sunt probe mandatory, fara de care nu intri in sistem. In rest, sunt sanse de 95% sa primesti o notificare prin posta, prin care ti se spune "multumim ca ati ales SIE, deocamdata nu sunt locuri disponibile pentru profilul dvs. cerut". Nu vreau sa te descurajez.
din cate stiu eu ei cauta oameni de genul " executanti perfecti " , adica sa aiba capacitate deplina de exercitiu, sa fie destept, inteligent si sa nu aiba un orgoliu dezvoltat sau cine stie ce convingeri ce l-ar putea face sa nu respecte eventualele ordine primite spre indeplinirea misiunilor. Recunosc, personal am cochetat cu ideea incadrarii in institutie dar datorita informatiile neindestulatoare am abandonat-o din cauza fricii de necunoscut. Acum ca sunt student la Drept ma gandesc sa incerc dupa aceea... oare se merita ? care ar fi partile bune ? si care ar fi partile mai putin bune ale acestei meserii ?
Parti bune (in mare): - satisfactie profesionala, bani (ma rog), vezi tari straine, pensie mare Parti mai putin bune (in mare): - risc sa fi deconspirat, plimbat din tara in tara (cu tot cu nevasta si copil), ingradirea drepturilor (firma, plecat oricum - oricand - oriunde, respectat ordine, etc)
am vazut ca nu prea se vorbeste aici despre incadrarea in SIE.. din cate stiu si din cate am vazut se poate completa un CV online... si.. probabil ca suna ei... dar.. cum? ce? cand? si ce urmeaza dupa.. stie cineva? ceva criterii de selectie la probele? ce fel de probe? bareme sportive? aptitudine de condus? astept post`uri !
Completeaza CV-ul cat mai corect si asteapta..Vei fi contactat telefonic si vei fi chemat la o intalnire de principiu. Intreg procesul dureaza destul de mult. Sport poti sa faci in primul rand pt tine, nu pt ca vei avea nevoie "odata" in viata..
Viaţă de vulpe: cum lucrează vulpea de la SIE (DIE)
Sînteţi curioşi să vedeţi cum acţionează vulpile cu două picioare? Ceva unic, ce n-aţi văzut şi n-o să vedeţi niciodată pe Discovery sau Animal Planet? Atunci, vă urăm vizionare plăcută. Puteţi citi aici un miniserial despre vulpile din serviciile româneşti de informaţii. Să nu mai spuneţi nimănui. E secret!
Azi, cum lucrează vulpea de la SIE (DIE)
Staţi aşa, nu vă grăbiţi să vă luaţi cola şi pop-cornu’, căci veţi fi dezamăgiţi: lucrătorul din „Informaţii Externe“ este tot ce nu e James Bond. El nu va umbla niciodată cu trei revolvere, două cuţite, biceps ostentativ, pectoral epilat şi patru gagici prinse la piept. Exclus. SIE/DIE a fost conceput, scuze pentru plictiseala ce urmează, ca serviciu responsabil cu strîngerea, prelucrarea şi eventual fructificarea informaţiilor la faţa locului, cu scopul de a căpăta alte informaţii. Totul, direct de la sursă, niciodată prin intermediari, paraintermediari sau complicate metode de tip „bîrfologie fără fir“. În principal, informatorii utilizaţi sînt informatori inconştienţi şi informatori conştienţi. „Conştienţii“ nu primesc recompense. Exemplu: mici întreprinzători nemulţumiţi de regimul local sau de „amestecurile străine“. Eliminările, epurările, asasinatele, torturile şi apucăturile de gigolo nu apar – aşa ni s-a povestit – în fişa postului. Strict supravegherile. Mediul recomandat de muncă: umbra. Integritatea corporală şi acoperirea agentului sînt sfinte, el nu va zîmbi niciodată în camera de luat vederi şi nu va sta la duble. Asta nu înseamnă că nu trebuie să se priceapă la astfel de activităţi. E mereu pregătit să se bage cu şurubelniţa sub celula fotoelectrică şi instalaţia de termodetecţie. Cunoştinţele de orice fel, de mecanică, electronică sau trucuri pur româneşti, constituie un avantaj. Şi ca să ne iasă complet din cap ideea de James Bond, iată: agentul secret trebuie să evite cu orice preţ situaţiile conflictuale. Iar ca să ştie mai bine pe ce teren joacă şi în ce ape se scaldă, el a stabilit deja că statele lumii sînt împărţite şi astfel: „amicale“ (cu menţiunea că, totuşi, brînza e pe bani), „neutre“ (care-s cele mai nasoale, că niciodată nu ştii cu cine stai de vorbă, adică rusul din faţa ta poate fi urmaş de baron neamţ), apoi state „cu potenţial de risc informativ“ şi tot aşa. Mda, deja aud fluierături în spate… Cam multă plictiseală, prea multă teorie. Aveţi dreptate, dar nu e vina noastră, e doar meseria lor: cică discreţia-i o altă obligaţie de serviciu. Haideţi să cotrobăim, totuşi, în raportul de activitate al agentului SIE/DIE, poate ne mai dezmorţim un pic, mai sărim cu paraşuta, purtăm diferite nume, uneori pentru cîteva zile, mai supraveghem un transport de arme… Ia să vedem ce face, să zicem, agentul trimis în diplomaţie. El poate avea misiunea de a supraveghea personalul unei ambasade şi de a mirosi apariţia intruşilor; căci localnicii – cum ar fi băieţii ce livrează ambasadei noastre butoaiele cu apă de băut sau vin să repare acoperişul – nu sînt întotdeauna ceea ce par, adică pot uita, în orice clipă, un microfon în incintă. Altă sarcină: să pregătească vizitele la nivel înalt. Totul începe cu jumătate de an înainte, perioadă în care se culeg informaţii despre riscuri, despre imaginea demnitarului la destinaţie, despre pericole, categorie în care intră cam ce se află între ouă plus roşii şi glonţ. Se stabilesc detalii precum locul eventualei conferinţe de presă (spaţiu închis/deschis) sau numărul şi năravurile ziariştilor acceptaţi. Alteori, agentul nici nu trebuie să iasă din sediul ambasadei, are de făcut „sinteze şi analize“; concret: în loc să fugărească terorişti şi să detoneze bombe, execută riscante disecţii pe subiecte din presă; sau conspecte din banalele anunţuri de mică publicitate, care uneori sînt mult mai mari decît vor să pară; prin metode specifice, agentul află apoi cine şi cînd a dat anumite anunţuri, mă rog, ştie el, nu trebuie să-l învăţăm noi. Agentul trimis în fabrici şi uzine. În regimul Epocii de Aur – pentru cele mai recente nu băgăm mîna în foc –, România construia în unele ţări întreprinderi ce produceau produse inofensive, lapte, brînză, carne, ouă… Pe lîngă, însă, mai scăpau şi alte produse pe care, mă-nţelegeţi, mai bine nu le pomenim. În termeni mai elevaţi, unităţile aveau domeniu de activitate bivalent. Civil şi militar, să zicem. Ofiţerul lucra şi el pe-acolo, nici prea sus, cu mapa, dar nici la sapă; era plasat într-un post ce presupunea mobilitate şi libertate de mişcare; bunghiul pe angajaţii români este subînţeles; dar românaşii nu erau un mare pericol pentru acoperirea uzinei, căci în general erau angajaţi acolo oameni simpli, fără cunoştinţe de limbi străine, care interacţionau rar cu localnicii; important era ca agentul să-i miroasă pe localnicii prea curioşi – e important de precizat că activitatea secundară a acelor fabrici era cunoscută de partea locală exclusiv la nivel foarte înalt. Ca element de culoare, amintesc aici faptul că erau montate, pe alocuri, filtre cu raze Roentgen care aveau darul de a distruge eventualele filme cu imagini din interior. Agentul însoţitor de transporturi speciale. Ipoteză: românii au vase de pescuit în apele unei ţări exotice; la un moment dat, un vapor trebuie să meargă acolo ca să preia marfa; pentru o maximă eficienţă, nava de transport poartă în pîntece, pe drumul spre ţara exotică, niscaiva armament. Repet, vorbesc de o ipoteză. Certitudinea este că toată operaţiunea este supravegheată şi protejată de agenţi SIE/DIE. Agentul ziarist. Hai, dom’le, că nu există aşa ceva, partea asta nu se publică!Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 11 Feb 2009
am vazut din umbra....cum s au vehiculat atatea supozitii si cum s au dat si raspunsuri despre incadrarea in sie.Prea multe intrebari si prea putina actiune,sa stai sa te intrebi ce se intampla daca completezi formularul?!pai in primul rand ai atat curaj si da dovada ca ti ai servi tara fara comentarii si ai fii gata sa faci sacrificii personale..cum ar fi timpul de plimbare al copilului..si vezi ce scrie in formularul acela... stii acolo ai si barem de timp deci trebuie sa iti mearga si capul..zic eu..in rest..vezi la fata locului...desi cu atatea intrebari puse pe aici nu te vad indeplinind un ordin fara cartire...in rest bafta...
\"patriotismul nu este o emotie scurta si nebuneasca,ci o daruire linistita si statornica de o viata\"(adlai ewing stevenson I)
Forums
