„Monarhia constituțională a însemnat pentru România stabilitate, a fost mai mult decât un simbol”
Lansarea celui mai nou număr al revistei UPA News, al cărui subiect central este dedicat Casei Regale a României, a prilejuit, la Universitatea „Petre Andrei” (UPA) din Iași, organizarea unei conferințe incitante cu titlul „Este monarhia o soluție pentru România?”.
„Monarhia constituțională a însemnat pentru România stabilitate, a fost mai mult decât un simbol. Carol I a fost o persoană care a știut ce vrea, a știut să gestioneze cu înțelepciune viața politică, a dat prestigiu Casei Regale și a întruchipat simbolul adevărat în care românii s-au recunoscut. Atunci am fost poate mai europeni decât suntem astăzi”, a spus, în deschiderea evenimentului, prof.univ.dr. Cătălin Turliuc.
Invitat la manifestare, prof.univ.dr. Mihai Dorin a vorbit studenților despre personalitatea Regelui Mihai și despre avantajele pe care reinstaurarea monarhiei le-ar aduce statului român. „Monarhia nu a fost o soluție de avarie pentru România și cred că nici astăzi nu este. Consider că avem de ales între a învăța ceva și a nu învăța nimic din lecția istoriei”, a spus acesta.
Despre câștigurile republicanismului a vorbit studenților conf. univ.dr. Daniel Șandru. „Sunt un adept al republicanismului, dar al celui democratic. Consider că monarhia este o soluție simbolică pentru România. Cred că așezarea Casei Regale pe locul pe care îl merită în istorie e o datorie, dar cred, în același timp, că e mai important să modelăm republica în acord cu principiile democratice”, a precizat acesta.
Partea finală a conferinței a fost rezervată dialogului celor trei invitați cu publicul. Evenimentul a fost moderat de Alexandra Șandru și Ștefan Gheorghiu, studenți la Facultatea de Științe Politice și Administrative din cadrul UPA și redactori ai revistei UPA News.
Numele printului Charles este tot mai vehiculat... De ce oare?
Daily Mail: Prinţul Charles ar putea deveni în sfârşit Rege... Al României!... 23 noiembrie 2011 – 16:29
Prinţul Charles al Marii Britanii, deja cel mai longeviv moştenitor de tron din istoria Regatului Unit, ar putea fi tentat să se lase încoronat ca rege al României, scrie Daily Mail. Publicaţia porneşte de la speculaţii din presă şi realizează un material intitulat "Prinţul Charles ar putea deveni în sfârşit Rege... al României".
"Deci, dacă prinţul Charles se plictiseşte să aştepte să urce pe tronul Marii Britanii, el ar putea fi tentat să se lase încoronat rege Carol al III-lea", notează tabloidul britanic.
"Regele Mihai a fost forţat să abdice de către conunişti, care au ameninţat că vor comite execuţii în masă, dacă va refuza să se retragă. România a îndurat apoi zeci de ani de comunism, mai ales sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, care a condus ţara cu o mână de fier din 1965 până la execuţia din 1989", aminteşte cotidianul.
"Este puţin probabil ca Charles să fie luat în serios ca eventual pretendent la tron, pentru că regele Mihai este în viaţă - deşi este în vârstă, având 90 de ani - şi are familia sa. În pofida reintroducerii democraţiei, în ultimii ani s-au înregistrat însă tot mai multe apeluri în România penru reinstaurarea monarhiei. Şi după ce s-a aflat într-un interviu, cu doar câteva săptămâni în urmă, că Charles are legături de sânge cu Vlad Ţepeş, numele său a fost, în mod bizar, aruncat în joc", mai scrie Daily Mail.
Acest scenariu, scrie ziarul britanic, a fost adus în discuţie şi când ministrul Elena Udrea a "zburat la Londra, săptămâna trecută, pentru a se întâlni cu Charles". Daily Mail scoate în evidenţă faptul că această întâlnire nu a fost anunţată, însă au fost publicate, ulterior, fotografii, iar "strălucitoarea Udrea a vorbit în termeni laudativi despre prinţul moştenitor, spunând că românii ar trebui să fie precum Charles, să aprecieze mai mult ţara în care trăiesc".
"Ziarele din Europa Centrală au mers mai departe cu speculaţiile", continuă Daily Mail, "spunând că Charles ar putea să renunţe la tronul britanic în favoarea mult mai popularului fiu William, urmând ca prinţul să devină viitorul Rege al României".
Tabloidul încheie articolul notând faptul că purtătorul de cuvânt al Casei Regale a confirmat întâlnirea Elenei Udrea cu moştenitorul tronului britanic, însă a catalogat speculaţiile drept "ridicole".
Asta il face pe printul Harry mostenitorul tronului Romaniei.Un bun soldat nu a mai tinut sceptrul si spada cam de multicel pe acilea.Deci sustin cu ardoare propunerea.
Nu stiu ce sa spun despre cele de astazi, admit ca nu inteleg foarte bine notiunea de monarhie. Stiu doar ca astazi Mihai I, Maresal al Romaniei a trecut la cele vesnice.Dumnezeu sa va odihneasca in pace. Mi-a atras atentia un lucru in schimb, probabil Mihai I a fost mai Rege decat eu cel putin am putut pricepe. In societatea de astazi, unde scuipatul vecinului pe varii motive este politica de stat si proiect de tara, moartea unui om a oprit uriasul malaxor politic o secunda si toti de la social-democrat la liberal la chiar si oponent in persoana unui fost presedinte s-au aliniat si au devenit macar 3 secunde oameni, cu decenta, bun simt si consideratie.
Evident că vorbim de fantasme privind o eventuală venire a prinţului de Wales pe tronul României. Totuşi, istoria ne-a arătat că surprize se pot petrece oricând şi că predicţiile şi previziunile pot fi date peste cap de evenimente neaşteptate.
Eu, fiind monarhist, sunt pentru orice schimbare, inclusiv a dinastiei, dacă asta ar da un suflu nou ideii de regalitate.
Istoria ne-a dovedit încă odată că România nu poate avea în frunte oameni din popor. Se repetă povestea cu domnia lui Cuza. Din păcate Casa Regală s-a scufundat în mocirla clasică prin eliminarea singurului prinţ care putea atrage suficientă popularitate.
Subliniez, nu inclin pe o parte si nici pe ala, cu atat mai putin sa doresc sa ii imprim pareile mele cuiva. Dar pot sa gandsc si pot sa scriu. De mult caut o discutie pro republica argumentativa in care cineva sa imi spuna, uite domnule, republica dupa cea ne-a lasat si Platon este utila pentru ca argumentul unu, doi trei, n. In loc primesc vadimisme, exprimari triviale precum “plosnita de tac-su lui Mihai” si alte asemnea unde dupa maxim 2 minute de discutie/citit ma gandesc oare ce am de mancare pe maine si de ce imi pierd eu timpul cu astfel de incultura. Pe de alta parte, monarhistii au o clasa argumentativa superioara sustin eu datorita insasi naturii monarhiei. Monarhia mai intai de toate este o conducere elitista. Asadar transpunand aceste principii intr-o societate imaginara strungarul de la fabrica de piulite si suruburi cel mai probabil va fi impotriva notiunii de monarhie si un profesor de biologie ar fi pro. Ii desparte niste ani buni de scoala. Cu tot respectul desigur pentru munca si opinile celor doi cetateni. Seamana cu boxu putin. Efectiv nu ai cum sa boxezi peste 3 categorii.Dar asta nu te face un sportiv mai slab, daca este sa acceptam ca fiecare are un rol clar in societate. Mare atentie aici, nu este mai valida opinia unui profesor de biologie aici, ci pur si simpu abilitatea de-asi contura ideile mai bine. Exercitiul gandrii in raport cu noi nu gandim noi muncim.Eu unul am cel mai mare respect pentru munca. Cu acestea find spuse, eu personal am cautat tot timpul argumente si intr-o directie si in alta. Asemeni exercitiului unul magistrat, judecator in speta, trebuie sa cauti argumente in ambele parti. Nu poti sa vi in instanta si sa astepti argumente care iti satisfac tie anumite preconceptii. Faptic republica in Romania are un exercitiu scurt. O ciudatenie aparte este faptul ca instaurarea republicii in Romania este echivalenta cu demolarea fundatiei unei case numita democratie.In locul democratiei a venit democratia populara. Desi oarecum comic, regimurile totalitare au la baza o republica. Dar in principiu si cu un anumit tip de votant republica asigura acel “vis” ca oricine poate ajunge orice si suntem egali. Transpunad chestiunea asta din Utopia lui T. Morus in realitate constatam ca nu exista egalitate intre un copil de la sat si un copil de la oras.Un fel de a avea o casa cu fundatie subreda dar iti argumentezi tie insuti ce bine va fi daca ai avea un acoperis nou, frumos, modern, cum au si casele din vecinatate.Tu nu iti faci griji cu privire la egalitatea celulei componente a societatii dar iti faci griji ca la nivel inalt principiul egalitatii in sanse este sacru. Pe de alta parte exercitiul indelungat al republicii a produs intradevar functionalitate si stabilitate institutionala. A nu se echivala aici notiuni precum alegerea liderului, democratie, republica. Republicile pot fi mai intunecate decat unele monarhii absolutiste. In principal republica am putea-o defini ca organizarea statala prin care nici o functie nu este mostenita ci ocuparea ei se face prin vot respectiv investire de catre un corp ales. Parerea mea, si aici se rupe love-story-ul meu cu republica, daca nici o functie nu este mostenita poate doreste sa ma lumineze cineva de ce anumiti indivizi ocupa numite functii, unii chair prin mijloace alese, prin simpla “indoire” a regulilor republicii. Cuvantul mostenit nu-i uitat desigur din context, am ajuns sa aplaudam in republici parlamentari la a 3-a, a 4-a generatie pe fotoliu, sau familii ce de la mic la mare ocupa functii in stat. Desigur in economia discutiei apare acel “au fost votati”. Ce greutate probatorie mai are acel vot cand se confirma practic o stare preexistenta. Este nevoie de un intreg mecaniscm politico-social astfel incat un idivid sa poate sa viseze macar la functia respectiva. Asadar votul este truchiat oarecum si se poate da nu oricui, asa cum teoretic republica il gireaza, ci se poate da doar acelui individ care a fost aprobat de un intreg aresenal de filtre politice. Ca sa traduc acest principiu intr-o fraza citita intr-o carte umoristica cu privire la viata de la casa alba, : votezi tu votezi, dar votezi ce vrem noi. Acel “noi” imperial care decide peste orice norme ale republicii si pana la urma si ale democratiei. Tot ca paranteza, un exmeplu mi-a ramas in cap. Un mare republican, antimonarhist declarat, T. Basescu a facut pe dracu in patru pentru a sa fata, indiferent de limitarile vizibile, si a facut-o parlamentar european. Pai tu nu esti impotriva mostenirii functilor dar vrei sa-i lasi macar un coltisor de imperiu ficei tale? Da trece printr-un vot, in conditile de mai sus. Tot in linii mari nu are rost sa discutam despre fraudarea anumitor alegeri deoarece acesta este un atac asupra democratiei indiferent de forma de guvernamant. Care este solutia atunci? Monarhia? Poate ca da poate ca nu.Cert este ca asa cum este prezentata acesta antiteza singura situatie in care ar fi adevarata acesta opozabilitate ar fi daca prin consitutie presedintele ar fi obligat sa aiba salarul minim pe economie si sa stea in apartament de 3 camere toata viata. Atunci ar fi o reala antiteza a monarhului opulent. Nu vad sa fie acesta cazul. Revenind la monarhie afirm asta cu fermitate, 90% din popolatia Romaniei habar nu are ce-I aia monarhie. Cand incep sa vorbesc despre monarhii constitutioanle care au un presedinte ca sef de stat(principatul Andorei) lumea se uita la mine de parca as fi beat. Monarhia si nu republica este in fapt cea mai moderna forma de guvernamant. Ultimul racnet in materie de forma de guvernamant este de facto monarhia constitutionala. Incipient monarhia constituionala apare in secolul 18 si ajunge la o maturitate conceptuala in secolul 19. Republica in linii mari se bazeaza pe aceleasi principii care sunt negresit calcate in picioare cam din perioda secolulului 17, respectiv republica San Marino. De aici argumentul pentru desuetudine mi se pare cel mai elocvent in materie de incultura constitionala si politica. Revenind la Monarhie, acest sistem poate oferi la fel ca si republica prin practica indelungata stabilitate. Nu exclude democratia, alegerile se intampla regulat in cadrul constitutional. Pe de alta parte monarhia poate da sentimentul intangibilitatii acolo unde el nu ar trebui sa existe.Poate da si preceptia privilegiului chiar daca acestea exista limitat. Faptul ca ofera aceste perceptii nu este de scuzat. Perceptia este foarte importanta si chiar definitorie pentru anumite functii. Sunt monarhi care si-au pierdut tronul pe acest fundament, al perceptiei, chiar daca realitatea a fost opozanta.Sahul Persiei/Iranului ar fi un bun exemplu. Cert este cele doua sunt ridicol de similare in formele actuale ceea ce ma face sa ma intreb serios daca nu cumva exista motive alternative de a sustine o forma de guvernamant in detrimentul celeilalte. Ca sa rezum republica ar trebui sa insemne lipsa privilegilor, lucru imposbil de aplicat si nedorit sub nici o forma de cei mai vehementi republicani, iar monarhia este acceptarea privilegilor cu motive mai mult sau mai putin plauzibile. Eu raman la fel de nedumerit. Sunt fan a lui Carol al II-lea, a lui Charles dar si a presedintelui Teddy Roosevelt, Wilson sau Ronald Reagan. Personalitatile pe care le admir eventual la egalitate sunt Regina Marii Britanii pentru modul exemplar fara cusur cum si-a facut datoria timp de jumtate de secol si ceva dar si a presedintelui Carl Gustav Emil von Mannerheim pentru tactul de a nu abuza de putere atunci cand o ai in mana toata.Pe langa faptul ca era un ofiter exemplar. Cu doua lucruri am ramas eventual. Rezultanta unei monarhii esuate este o republica. Avem exemplu Austriei si a Germaniei. Rezultanta unei republici esuate este tot o republica. Desi nu sunt de acord cu ideea mostenirii de functii, monarhia iti da posibilitatea macar sa sti ce te asteapta, sa iti vezi liderul, fie el si ceremonial de maine. Imi place printul Harry, el nu va fi rege la fel cum imi place Elon Musk care fac pariu ca nu va fi presedinte.Desi nu sunt cel care spera gratuit, republica iti ofera seranta ca poate un om vizionar poate ajunge presedinte.
Foarte bine argumentat truepride. Deşi la final reduci ideile la omul vizonar care ar putea ajunge preşedinte.
Omul vizionar poate deveni foarte bine prim ministru într-o monarhie constituţională, cazul Churchill.
Mai sunt şi republicile parlamentare: Germania, Austria, Italia, unde funcţia de preşedinte este aproape decorativă, deşi în esenţă are cam aceleaşi atribuţii ca ale unui monarh constituţional dar nu creează acelaşi interes public şi nici imaginea sacrosantă specifică Caselor Regale.
Multumesc pentru consideratie alexius. Asta spuneam in final, este egal de important faptul ca monarhia iti arata cu degetul liderul de maine. Ii vad pe Charles si imi place, il vad pe Harry si imi place.Wiliam imi pare in regula dar recunosc faptul ca nu am citit multe drespre el si nici prin Irak nu a fost astfel incat sa-l stie toata suflarea ostaseasca. La fel si republica iti ofera doar sansa ca sa ai un lider vizionar in functie.Nu insemna ca se intampla. Imi place Elon Musk dar nu cred ca va ajunge presedinte. Asadar putem rezuma totul la a vedea liderul de maine sau a avea posibilitatea de a alege un vizionar.Este o simpla posibilitate nu o certitudine. De asta spun ca nu pot sa afirm tare incruntat si apasat precum Tudose ca sunt republican. In opinia mea sunt doua aspecte egal de importante, depinzand din ce unghi de uti. Raman a spune ca nu ma pot inclina in acest moment intr-o directie iar desigur exemplul tau este unul cat se poate de valid. Am vazut un documentar recent despre M. Thatcher. Un simplu jos palaria. La fel, tot un lider vizionar al vremurilor sale, cancelarul Bismark, tot servind poporul dar si un Rege ulterior Imparat. Ma gandeam daca sa mai lungesc argumentatia sau nu... dar mi-ai ridicat mingea la fileu. Eu sincer nu inteleg republicile parlamentare. Daca presedintele este efectiv ceremonial, ce rol mai serveste el acolo. Daca intrebi pe 100 de oameni iesind dintr-o universitate, ca degeaba intrebi la vax populi, cine este W. Steinmeier, se uita la tine ciudat. Este presedintele in functie al Germnaiei. Inodor, incolor, inispid.Pe de alta parte exemplu Germaniei este unul unic as spune. Kaiserul nu a plecat in cele mai bune conditii din Germania si concetrarea puterii in mana unui presedinte la ei este sinonima cu numele celui care nu poate fi mentionat la nemti. Dar as intreba eu ce forma de guvernamant ar fi buna in Romania?
Un lider adevărat, în zilele noastre, poate fi doar primul ministru într-o monarhie constitutionala / republică parlamentară sau preşedinte într-o republică prezidenţială sau semiprezindenţială. Un Rege în zilele noastre contează doar la momente de răscruce. E ca Armata, aparent inutilă şi desconsiderată pe timp de pace (cum pretind socialiştii şi neoliberalii), dar imperios necesară în caz de răzbel.
Un lider politic adevărat, cu viziune, cu un proiect se va impune în orice sistem politic, cu condiţia să existe stat de drept solid şi inatacabil. Altfel totul se transformă într-un stat mafiot, cum e la noi. Aici liderii adevăraţi nu pot să se dezvolte, pentru că nu au forţă să scoată capul. La noi, Republica a fost apanajul perfect al mediocrităţii absolute. Nu suntem superbuni şi temeinici în niciun domeniu, dar teoretic şi retoric ne pricepem la toate.
Republica România a reprezentat cadrul perfect pentru orice ticălos cu ceva priză la public şi cu câteva minciuni bune să câştige voturi şi să se impună ca aşa-zis lider, deşi este permanent şantajat de subordonaţii din partid. Poporul român nu are cultură politică, nu are civilizaţie, nu ştie ce drepturi are şi nici nu vrea să ştie. Vrea să i se arate calea, nu să şi-o creeze singur. Aşteaptă cu ardoare o figură profetică, nu programe de dezvoltare intracomunitară, vrea un lider atotputernic.
Republica poate oricând vira către totalitarism fără prea multe menajamente, (în monarhie este de 3 ori mai greu să faci asta). Comunismul şi extrema dreaptă se dezvoltă ca nişte bacili puşi la îngrăşat într-o republică. Este proiectul cel mai uşor pentru ei de modelat. Republica se poate mula după cele mai absurde forme politice şi totalitare. Republica nu aere criterii, republica nu are memorie istorică şi îi este greu să îşi cultive tradiţiile pentru că ea este prin definiţie modernistă şi îşi aruncă tot la gunoi.
Să observăm cât de mult cultivă Republica Franceză memoria eroilor Primului Război Mondial şi cât Regatul Unit. Să vedem câte asociaţii de veterani au francezii şi câte britanicii. De ce la toate comemorările văd numai veterani britanici.
Republica Franceză este un chiriaş al vechiului Regat al Franţei. Nu are nicio clădire instituţională care să fi fost construită în timpul republicii ci numai în timpul Regatului sau Imperiului. Şi asta spune multe. Revin: România, prin natura poporului său, uşor medieval (trebuie să recunoaştem), este potrivită numai pentru sistemul de guvernare monarhic.
Republica Franceză este un chiriaş al vechiului Regat al Franţei. Nu are nicio clădire instituţională care să fi fost construită în timpul republicii ci numai în timpul Regatului sau Imperiului. Şi asta spune multe.
Republica asta a preluat fastul lui Ludovic al XIV-lea în exprimarea puterii, dar a scrie că nu are nicio clădire instituțională construită în republică pe tonul ăsta categoric denotă o cunoaștere aproximativă. Și da, asta spune multe.
Sunt de acord că monarhia ar fi făcut bine României după comunism, dar când n-ai cu cine, n-ai și gata.
Ma refer in principal la legatura pishologica intre votul care il ofera un cetatean pentru un anumit canditat. Republica asta gireaza, macar o legatura psihologica intre liderul in stat si aportul cetateanului. In regim parlamentar acesta chestiune este mai grea pentru ca votul nu va fi pentru un lider chiar daca ai un fel de locomotiva de partid, votul tau va fi pentru un partid care daca ajunge majoritar va propune un anumit prim ministru sau cancelar. Aici castiga, cred eu cel mai multi adepti republica si am argumentat mai sus de ce mi se pare falsa acesta conceptie. Dar subliniez ce am spus mai sus cu probabilitatea reala ca un lider vizionar sa ajunga presedinte. Nu ma pronunt cu privrire la Republica Franceza, eu ce stiu despre Franta am invatat de la Dumas, apreciez in schimb ultima propozitie. Nu dintr-un monarhism exarcebat ci dintr-un rationament logico-simplist: republicile romane de la populara la socialista la fsn-isto-decmocratico ce mama naibii ar mai fi astazi reprezinta un sir lung de esecuri.Dupa votul pentru presedinte din 2000 si din 2004 eu m-am intrabt sincer daca oamenii implict alegatorii sunt normali la cap... Si mai am un argument aici. Fals s-a incercat sa se introduca ideea ca liderul nu schimba nimic si ca in fapt am fi la fel republica ori monarhie. Clasa politica este definitoare. Nu chiar, guvernul este clar dirijorul absolut insa liderul este definitor. Un lider poate ridica standardul la care se asteapta ca politicianul de rand sa performeze. Indraznesc sa spun ca un lider democratic al Romaniei din 1990 ar fi facut imposibil accesul in functii elective a unor specimene precum cele care n-au "luminat" tranzitia. Insist pe notiunea de lider, cel care in spatele sau uneste oamenii, le da o directie clara si le permite sa tinda spre ceva.Imi aduc aminte un citat dintr-un film: "in lipsa leadership-ului adevarat, omul de rand asculta orice tampit cu un microfon."
Dupa votul pentru presedinte din 2000 si din 2004 eu m-am intrabt sincer daca oamenii implict alegatorii sunt normali la cap...
Întrebare bună, pe care ar fi trebuit să ne-o punem din ianuarie 1990. De la "Jos comunismul" în decembrie 1989 la "Iliescu-apare, soarele răsare " în mai 1990 nu sunt decât 5 (cinci) luni ! Dar așa suntem noi, ciclotimici. Din bumbac flauşat, nici cel mai mare croitor de pe Savile Row n-o să scoată decât tot o pereche de izmene.
Cu un rege, oricât de proastă ar fi fost situația după Revoluție, am fi avut un ştaif pe care nu numai că nu-l putem avea altminteri dar nici nu sunt semne că l-om avea. La noi, nici zicala nu se poate folosi : "regele e mort, trăiască regele" nu ni se potrivește. E mort și asta e. Resquiecat in pace.
Republica asta a preluat fastul lui Ludovic al XIV-lea în exprimarea puterii, dar a scrie că nu are nicio clădire instituțională construită în republică pe tonul ăsta categoric denotă o cunoaștere aproximativă. Și da, asta spune multe.
1.Republica nu a preluat fastul de la curtea Regelui Soare ci doar încearcă să copieze.
2. Vorbim aproximativ. A pretinde că le știm pe toate ne transformă în ceușești. Și asta nu spune multe. Dar pot să enumăr cele importante sedii de instituții central ale republicii Franceze, pt că alea contează în acest regim. 1. Președinția, organul suprem al republicii superprezidențiale își are sediul în Palatul Elysee, construit în 1722 și care a fost pentru o perioadă reședința Marchizei de Pompadour, amanta oficială a lui Ludovic XV. Senatul – Palatul Luxembourg construit în 1645 ca reședință pentru Maria de Medici. Adunarea Națională (camera inferioară a parlamentului) - Palatul Bourbon construit în 1722 de Louisa de Bourbon pentru a fi un conac de țară. Din 1795 va fi sediul Consiliului celor 500 , ăia pe care îi va alunga Napoleon cu grenadierii. Senatul – (camera superioară a parlamentului) – Palatul Luxembourg construit în 1645 pt Maria de Medici. Primul Ministru – în republica franceză acel ajutor al președintelui (potrivit celei de-a 5-a constituții) stă într-un palat denumit Hotel Matignon, fostul Hotel al Invalizilor, construit de Ludovic al XIV-lea. Ministerul Apărării își are sediul în Hotel de Brienne, construit în 1724. Ministerul Justiției (unde se păstrează sigiliile) își are sediul în clădirea numită Hotel Bourvaillais construită în 1702 și care devenit încă din 1719 sediul ministerului de justiție. Ministerul de Interne se află în Hotel Beauveau construit prin secolul XVI. Și nu mai zic de alte instituții centrale care nu și-au putut găsi un sediu nou construit, somptuos și care să impună respect. Republica, care căpușează Franța, și-a construit imaginea pe edificiile capețienilor.
3. Singurul lucru absolut impresionant din republica asta franceză rămâne imnul și Garda Republicană. Marseieza te scoate din orice somn și stare de deprimare așa cum reușește Regimentul de Cavalerie al Gărzii Republicane pe 14 iulie.
@alexius, eu unul nu contest faptul ca s-au folosit și clădiri construite pe vremea regatului/imperiului ca sedii, dar simbol al regalității, al absolutismului absolut, a fost Bastilia. Când vorbim de Republică, ne referim în primul rând la Declaratia Drepturilor Omului și Cetateanului de unde-și trage seva, un lucru mult mai profund decât fast, clădiri sau Garda Republicană și care a schimbat lumea pentru cel puțin 200 de ani. Părerea mea.
Forums
