Interesanta discutie. Si cu argumente pro si contra super de tot. Se vede ca va stiti. Ce va/ne deosebeste este pozitia. Cum zicea Mihais, voi sunteti departe si probabilitatea sa fiti "trimisi" sa va bateti cu ursu' pt ca soricelu' roman a luat un sut in fund ii mica de tot. Ca pt. voi noi nu contam. Decat ca si pozitie si ca si cate ceva de mult (vreo resursa 2). Nu contam ca si natie absolut deloc pentru voi. Si atunci pt. ce sa vrei tu/el/voi sa "o luati" in freza la Nistru si la Prut? Pt. niste tigani romani? Pt. cersetorii respectivi? Nici vorba. Si nu veni cu comparatia dintre lupta din Siria sau Africa unde este angajat vestul si ceea ce ar fi pe Prut si pe Nistru ca nu se poate compara. Oricum, concluzia este ca in principiu esti singur la un moment dat. Si daca nu mergi la sala ca sa tragi de fiare, te face vlajganu' de la colt. Da' daca ai grija si iti faci putina reclama s-ar putea ca respectivu' sa se gandeasca de 2 ori inainte sa se ia de tine.
.....au mai murit europeni occidentali în si pentru România.
Destui membri ai misiunii militare frenceze (cea condusă de generalul Berthelot) au luptat și au murit alături de trupele române pe care le consiliau. Este primul exemplu care mi-a venit în minte și cred că la ei v-ați referit.
Da, ma gândisem la Misiunea Militara a generalului Berthelot (caruia România de atunci i-a fost recunoscatoare, dealtfel). Mai aproape de zilele noastre, prin anii '70 si nu în uniforma militara, la serviciul generalului (pe atunci maior) Rondot (versiunea franceza, cea în engleza fiind prea succinta LINK ). Si mai sunt cazuri, anonimi ale caror activitati influenteaza deciziile mai-marilor lumii, oameni care tin la România (fara a fi români si fara a fi platiti pentru asta!) si carora li se da în cap cu imaginea asta de populatie de caverna pe care uneori reusim sa ne-o construim (ceea ce se petrece în Polonia zilele astea si felul în care e perceputa directia polona ar merita o dezvoltare).
Au fost, sunt si vor mai fi straini care tin la România. Prin cancelarii si birouri si directii si divizii de tot felul, România nu e neaparat o tara populata de stergatori de parbrize care refuleaza în strainatate si umplu strazile. Iar afinitatile, simpatiile si antipatiile personale conteaza foarte mult atunci când e vorba de angajamente care implica natiuni. Stiu, putem scoate cartea de Istorie si le da cu ea în cap unora si altora, dar e pacat sa judecam à priori lucruri si situatii al caror viitor chiar îl putem influenta. Nu fiind inflexibili, categorici si închisi, si nici cu oasele doamnei Paraschiva exhibate pe ici -colo, zic.
.....au mai murit europeni occidentali în si pentru România.
Destui membri ai misiunii militare frenceze (cea condusă de generalul Berthelot) au luptat și au murit alături de trupele române pe care le consiliau. Este primul exemplu care mi-a venit în minte și cred că la ei v-ați referit.
Merita sa citesti de pe Dacoromanica memoriile colonelului Petin. Daca ai chef sa vezi o versiune diferita,vezi insemnarile lui Averescu.
Dar hai sa nu bagam aspectele personale aici.Acei ofiteri,care au meritat recunostinta Romaniei sunt una.Dar ei raman militari francezi.Ca oamenii au fost partial voluntari e altceva. La fel e cu misiunea militara germana si la fel este cu americanii azi. Problema e ca in primul rand acesti oameni nobili au fost tradati deseori de politica propriilor guverne.Nu neaparat in Romania.
Mihais, niciun soldat, de nicaieri, nu se duce sa moara pentru alta tara doar pentru ca se plictiseste acasa. Ce vrei, sa vezi straini ca vin sa apere România pentru ca le place telemeaua sau folclorul ? Sigur ca politicul decide, dar deciziile astea se iau de multe ori si pe baza de afinitati, de perceptie. De perceptia celor care contribuie la luarea acelor decizii.
Sa nu fim atât de categorici si sa nu luam meciul ca fiind jucat dinainte. Initiative precum cea a unei armate europene (stiu, mai e mult pâna departe) si strângerea rândurilor în momente dificile (criza refugiatilor, de pilda) sunt ocazii în care diplomatia poate da tonul la cântec. Când fiecare trage în partea lui si începem sa ne reglam istoric conturile între noi (nemtii sa-i considere nefiabili pe români, vesticii salbatici pe est-europeni, est-europenii cinici si tradatori pe vestici, etc.) e greu de construit ceva. În ziua de azi, pericolul e multiplu si la donna e mobile.
Problema cu rusii e ca nimeni nu poate negocia rezonabil cu ei. E usor de zis, dar poate ca daca Patton era lasat sa mearga pâna la Moscova , discutam altfel azi (stiu, Operation Unthinkable zice ca nu era o optiune).
Edit: prin "initiative precum cea a unei armate europene (stiu, mai e mult pâna departe) si strângerea rândurilor în momente dificile (criza refugiatilor, de pilda)" nu ma gândesc la acceptarea oarba a oricaror propuneri ale oricui. Ci la implicare efectiva, la conceperea unor idei viabile bune.
...poate ca daca Patton era lasat sa mearga pâna la Moscova , discutam altfel azi
Un citat clasic din generalul Patton, din perioada aceea, care și-a păstrat valabilitatea până azi: „Să ne păstrăm bocancii lustruiţi, baionetele ascuţite şi să prezentăm sovieticilor o imagine de forţă. E singurul limbaj pe care-l înţeleg“.
Asta este realitatea cu ei, si mii de studii, carti, articole, specialisti si consilieri într-ale "rusismului" nu pot decât sa confirme ca numai atunci când e oarecum legat de mâini si de picioare, rusul e rezonabil si civilizat.
În 1999 a mai existat un moment de entuziasm spontan din partea unui general american care s-a gândit (bine, în esenta, prost în fapt) ca rusii ar trebui devansati în cursa catre ocuparea aeroportului de la Pristina. Iar dezacordul întâlnit atunci printre comandantii militari occidentali (Clark, Jackson, Ellis Jr.) mi se pare în continuare un exemplu bun despre cât de dificil e sa faci fata Rusiei când esti...mai multi si nu poti actiona singur. Dificila a fost luarea unei decizii la Pristina în 1999, dificil e si azi sa avem o pozitie unitara asupra atitudinii de adoptat cu oamenii astia.
Mihais, niciun soldat, de nicaieri, nu se duce sa moara pentru alta tara doar pentru ca se plictiseste acasa. Ce vrei, sa vezi straini ca vin sa apere România pentru ca le place telemeaua sau folclorul ? Sigur ca politicul decide, dar deciziile astea se iau de multe ori si pe baza de afinitati, de perceptie. De perceptia celor care contribuie la luarea acelor decizii.
Sa nu fim atât de categorici si sa nu luam meciul ca fiind jucat dinainte. Initiative precum cea a unei armate europene (stiu, mai e mult pâna departe) si strângerea rândurilor în momente dificile (criza refugiatilor, de pilda) sunt ocazii în care diplomatia poate da tonul la cântec. Când fiecare trage în partea lui si începem sa ne reglam istoric conturile între noi (nemtii sa-i considere nefiabili pe români, vesticii salbatici pe est-europeni, est-europenii cinici si tradatori pe vestici, etc.) e greu de construit ceva. În ziua de azi, pericolul e multiplu si la donna e mobile.
Problema cu rusii e ca nimeni nu poate negocia rezonabil cu ei. E usor de zis, dar poate ca daca Patton era lasat sa mearga pâna la Moscova , discutam altfel azi (stiu, Operation Unthinkable zice ca nu era o optiune).
Edit: prin "initiative precum cea a unei armate europene (stiu, mai e mult pâna departe) si strângerea rândurilor în momente dificile (criza refugiatilor, de pilda)" nu ma gândesc la acceptarea oarba a oricaror propuneri ale oricui. Ci la implicare efectiva, la conceperea unor idei viabile bune.
Patton fuse si se duse,iar acum nu se mai poate vizita Moskva din motiv de ciupercute.
Nu stiu de unde ai tras concluzia ca am tras io linia.Sau ca nu las diplomatia sa-si vada de ale ei.Liniile alea exista precum abscisa si ordonata.In interiorul sistemului sunt posibile oricate variabile. Ideea ca gata,suntem frati si am uitat totul a functionat o vreme.In perioada anilor 90-2000.Dupa care s-a revenit la normal,din simplul motiv ca interesele fiecaruia sunt de asa natura si coincid cu limitele istorice.Si nu dezgrop eu mortii de la 77.Societatile moderne au o foarte slaba cultura istorica,indiferent ca vorbim de est sau de vest.Nu ideile despre istorie din capul oamenilor determina pozitiile din prezent,pt ca ideile cu pricina nu exista. Idealismul s-a dovedit ca nu bate geopolitica.
Ma bucur(fara misto) ca nu mai trebuie sa adoptam fara cracnire ce decid big brothers,aia maturii,informatii si responsabilii.
Sa vedem insa in ce masura exista idei si bune si viabile.Deseori nu exista asa ceva.Cel putin nu unele care sa multumeasca pe toata lumea.
A propos de mersul lumii : într-o carte aparuta alaltaieri ( LINK ) , prezidentul Hollande marturiseste ca a aprobat patru asasinate ca urmare a atentatelor de anul trecut. E imposibil de stiut pe cine anume au asasinat specialii secreti ai Frantei si nu e de luat în discutie afirmatia lui Hollande (caci asasinatele alea nu au fost facute de drone sau soldati în uniforma, ci de niste oameni despre a caror existenta ideal ar fi sa nu se stie si cert sa nu se vorbeasca).
Dar îmi pare un exemplu despre cum pricepem ce vedem (vorbarie, aparenta nehotarâre, pozitii labile) si ce se petrece în realitate prin lume. Si chiar daca informatia globala si masiva e disponibila oricui, exista si buturugi mici care schimba traiectoria unor carute altminteri mari.
Sa vedem insa in ce masura exista idei si bune si viabile.Deseori nu exista asa ceva.Cel putin nu unele care sa multumeasca pe toata lumea.
Deseori trebuie facute lucrurile, nu asteptat ca ele sa se petreaca. Poate nu sunt eu informat (e posibil, serios spun) dar în general am impresia ca tarile alea care se considera mici si la cheremul alora mari sau nu zic nimic, sau zic doar "nu". În U.E sunt doar o Franta si o Germanie, în schimb sunt multe tarisoare prin Nord si Est care ...uite, când a aparut o problema au propus doar sa-si sporeasca productia de sârma ghimpata. Si atât.
Realitatea e ca mi-ar fi placut sa vad în P.E niste discursuri românesti despre Europa, niste diplomati români care sa se agite de colo-colo si sa caute sa gaseasca idei bune...când e (cam) haos e un moment bun pentru afirmare. Din pacate n-am vazut, iar initiative d-alea românesti precum cea cu Bulgaria si Turcia lasa un gust amar : arata ca decidentii nu prea au idee pe ce lume traiesc. Ca nu prea exista ajutor din partea alora care stiu si ca ce e azi (azi România face bine ce face, concret, dupa puterile ei) poate nu mai fi valabil mâine. La noi, zic, în peisajul politic românesc.
A propos de mersul lumii : într-o carte aparuta alaltaieri ( LINK ) , prezidentul Hollande marturiseste ca a aprobat patru asasinate ca urmare a atentatelor de anul trecut. E imposibil de stiut pe cine anume au asasinat specialii secreti ai Frantei si nu e de luat în discutie afirmatia lui Hollande (caci asasinatele alea nu au fost facute de drone sau soldati în uniforma, ci de niste oameni despre a caror existenta ideal ar fi sa nu se stie si cert sa nu se vorbeasca).
Dar îmi pare un exemplu despre cum pricepem ce vedem (vorbarie, aparenta nehotarâre, pozitii labile) si ce se petrece în realitate prin lume. Si chiar daca informatia globala si masiva e disponibila oricui, exista si buturugi mici care schimba traiectoria unor carute altminteri mari.
Imi ierti cinismul,dar as zice ca-i fix invers.Adica cum era initial Vrei sa omori oameni,foarte bine.Dar sa te dai pe urma smecher ca esti un mare killer e pur politicianism. Genul asta de treburi care nu pot fi confirmate sau infirmate de catre cei ce stiu ce fac,ar fi bine sa nu devina jucariile unor trecatori prin fotolii.Si pot fi 4 sau 40.Pot fi dedicatie. Sau pot fi din aia de s-au inecat in rau(vezi un sefulet in Siria,chiar ieri).Si bine ar fi ca nici sa nu existe intrebari printre amicii mortului.Gen,cine era prin preajma cand iubitul nostru sef a devenit martir?
Bineînteles ca e o prostie sa vorbesti despre asa ceva ca presedinte al unei tari care chiar face asemenea lucruri. Indiscutabil. În acelasi timp, din spusele (publice) ale celor care lucreaza prin preajma lu' H., se pare ca e cel mai razboinic dintre ultimii 3 presedinti ai tarii. Vazându-l, n-ai zice
Ideea nu e ce a vorbit gura fara domnu' asta ci faptul ca în ciuda impresiei ca tra-la-la, chiar se întâmpla lucruri care schimba datele problemei.
Off topic, în cursa pentru ocuparea aeroportului din Pristina, vioara a I-a ca să-i spunem așa a fost actualul cântăret britanic James Blunt, la ora aia tânăr căpitan, comandantul unui escadron blindat de cercetare în Life Guards. LINK
Daca tii minte,voroveam noi amu ceva vreme despre etapele evolutiei unei insurgente.Asta cu asasinatele era p'acolea.Cand treaba deja se nasolea.
Vu zet dan zun grav confiuzion. Asasinatele astea "pe alese" se fac demult si se vor face multa vreme de-acum încolo. N-are nicio legatura cu vreo insurgenta ci cu "interesul superior al Statului" ( cum se zice p-aiclea) chestie care tradusa în limba noastra de oameni normali înseamna ca statul transgreseaza legile (toate legile) atunci când considera ca singura solutie e eliminarea unei persoane. Nu exista proces, nu exista acuzare, nu exista aparare, exista doar un ordin al presedintelui care zice "Go for it !". N-are treaba cu vreo insurgenta ci cu ajustarea mersului Istoriei.
Uneori, unele operatiuni d-astea sunt comice (vezi cazul Dubai, Mossad &Co) , altele par opera unor copii ("Rainbow Warrior") dar cele mai multe ramân necunoscute (din fericire).
Forums
(stiu, Operation Unthinkable zice ca nu era o optiune). 
Vrei sa omori oameni,foarte bine.Dar sa te dai pe urma smecher ca esti un mare killer e pur politicianism.
