Acum e o problema si cu arabii ? Daca enumeram problemele : 1) arabii 2) musulmanii 3) Islamul s-ar putea sa ne lamurim ca avem probleme cu ceva cam (prea) multa lume. Poate ne lamurim un pic ce si cum e cu termenii,poate ne mai scad dusmanii... . Mihais,nu am niciun sfat de dat niciodata nimanui,dar ca parere,asa,de pus la ierbar : sa te feresti de soldatii care stiu ce e ala razboi si carora le place.
Nu e vorba de placut.E vorba ca e uneori necesar.Matele varsate si membrele imprastiate de explozii-de preferat ale lor- is o perspectiva mai putin nasoala decat femeile violate si copii vanduti ca sclavi.Iar de astea 2 trasaturi stii si tu ca doar vestul a reusit cat de cat sa si le imblanzeasca.
La intrebarea in trei puncte, o sa incerc eu un raspuns (imperfect). Cand ai mai multi dusmani, prima grija ar fi sa stabilesti prioritatile: care dintre ei reprezinta un pericol iminent?
1. Musulmanii. Care? Cei extremisti si "moderatii" (a se citi conservatorii fundamentalisti). Primii iti arunca in aer societatea, dar nu sunt pericolul cel mai mare, desi sunt cel mai vizibil. Sunt putini si toti sunt impotriva lor, inclusiv "moderatii", care macar ii dezavueaza. "Moderatii" sunt cel mai mare pericol: actiunea lor e lenta, aproape inobservabila, dar e insidioasa si mult mai periculoasa si mai profunda. Nu iti arunca in aer societatea, dar ti-o transforma lent si ireversibil dupa masura lor. Chestia de compromis benefic, de bun simt comun functioneaza doar in sensul dorit de ei, altfel le e straina si de neacceptat. Asta doar daca nu e vorba de taqiyya.
2. Islamul. E o ideologie ofensiva, o doctrina pentru cuceritori camuflata sub un pretext religios. Datoria musulmanului autentic si de la care nu exista derogare, e de a propaga islamul. Si aici orice mijloc e permis. Taqiyya e doar un instrument din multe. Altfel nu e musulman autentic, e un kafir. Jihadul ca razboi armat acopera semnificatia originiara si esentiala din perspectiva dogmatica. Semnificatia ca lupta cu sine insusi e mai tarzie si cu nimic mai canonica decat prima. Cele 109 versete care indeamna deschis la violenta nu pot fi interpretate altfel prin nicio sofistica si nicio hermeneutica. Ele isi pastreaza intact potentialul exploziv in stare de latenta. Asadar, ca sa pot crede vreodata mantra "Islamul este religia pacii", aceste versete trebuie sa dispara din Coran. Evident, asa ceva e nemaiauzit si nu se poate. In rest, totul e batutul apei in piua si vanare de vant.
3. Nu am nimic cu arabii daca nu se incadreaza in cele doua categorii de la punctul 1 si repudiaza cele 109 versete. Nu, nu vreau nici extremisti, dar nici "moderati". Vreau liberali si seculari, asa, ca europenii nostri multiculturalisti. Si impatimiti ai aceluiasi masochism cultural (la adresa culturii lor, nu a Occidentului) pe care il practica cu atata zel elita noastra politically correct. Atunci, da, ii primesc cu bratele deschise.
Sa nu-ti lasi barba in asteptarea momentului in care se vor inmulti PC-istii islamici.
Ideologia asta nu merge.E ceva accidental.Un accident ce tine deja de vreo 50 de ani,dar la scara istorica asta e un fasss. Reprosul cel mai mare e ca ne aduce pe marginea prapastiei.Al doilea repros major ar fi ca raspunsul in fata amenintarii va fi crancen. Tragedia e ca ambele nu erau necesare.
Hai sa va spun un secret nestiut decât de câteva sute de milioane de oameni,poate miliarde : în majoritate,oamenii vor sa traiasca bine. Toti. Notiunea de bine e relativa ("bine" la Monaco are un pret,în Yemen altul,iar sumele sunt diferite) dar dorinta de a trai bine e universala. Chestiile pe care le traim zilele astea (terorismul,mase de migranti,razboaie care se coc,oameni învrajbiti) nu au legatura cu vreo religie sau culoare a pielii,cu toate ca asta percepem noi,jos,la baza,pe strada. La baza,ne straduim sa ne ferim de bombe si gloante,dar rezolvarea nu e aici, ci sus. Aici punem pansamente,medicina etiologica se practica la etajul superior. Sus,acolo unde se decide când si cu cine si de ce si pentru cât timp suntem prieteni cu cineva, si apoi dusmani. Iar deciziile astea nu au nicio legatura cu vreo religie sau carte sfânta,ci cu puterea si influenta. religiile si cartile sfinte si cititorii lor sunt (si ei) instrumentalizati.
E (si acesta) unul din motivele pentru care cred ca am face mai mare isprava cu politica si diplomatia si serviciile speciale decât cu armele si soldatii. O conditie necesara ar fi ca politica si diplomatia sa fie facute de oameni bine pregatiti si bine intentionati. De "oameni mari" ,adica.
Asadar, ca sa pot crede vreodata mantra "Islamul este religia pacii", aceste versete trebuie sa dispara din Coran.
Radu,toate cartile sfinte sunt pline de anacronisme,chestii odata valabile,incongruente cu ziua de azi,însa. Toate religiile sunt ale pacii si ale razboiului,si daca esti bine-dispus sunt haioase,daca te bat pantofii le gasesti razboinice. Dupa 4 miliarde de ani de existenta pe Terra, mi se pare ca am putea negocia cumva si sa nu ajungem sa ne dam în cap pentru vorbe din carti scrise dupa spusele unor persoane care traiesc în ceruri si carora - pâna la proba contrarie- li se fâlfâie de noi toti.
Si cred ca daca suntem destoinici (noi,astia de i-am nascut pe Kant,pe Shakespeare,pe Mozart,etc.) îi putem convinge si pe altii,mai putin receptivi decât noi,ca nu iese nimic bun din încaierari bazate pe carti sfinte. Mai ales pe cei carora li se pare ca documentul lor e "cel mai sfânt".
... Si cred ca daca suntem destoinici (noi,astia de i-am nascut pe Kant,pe Shakespeare,pe Mozart,etc.) îi putem convinge si pe altii,mai putin receptivi decât noi,ca nu iese nimic bun din încaierari bazate pe carti sfinte. Mai ales pe cei carora li se pare ca documentul lor e "cel mai sfânt".
Bine ar fi.Dar teama imi e(da fapt sunt sigur) ca este doar o utopie...
Au si arabii varfurile lor: Ibn-Sina (Avicenna), al-Kharizmi (care a dat numele de algebra), Abu Kamil sunt doar cativa care acum imi vin in minte si care au performat in perioada in care noi eram in bezna si ale caror lucrari au ajutat la dezvoltarea stiintelor in Europa.
Pai... habar nu am! Discutia incepuse undeva prin septembrie de la refugiatii sirieni care, in marea lor majoritate, sunt arabi musulmani. De atunci discutia a devenit mult mai..."tezista". Se poate ca eu sa fi ramas blocat in tema de inceput.
Arabii nu l-au avut pe Ibn Sina, pentru simplul motiv ca era persan. Persii au o sensibilitate speciala in legatura cu aplicarea unui asemenea ethnicon. De aceeasi origine era si al Khwarizmi. Problema e ca aceste varfuri (incontestabile, fara discutie) au creat pe fondul unei epoci de relaxare dogmatica. Stiu ca, ajutata mai mult sau mai putini de pontifii PC, acesta epoca a fost mult exalatata si elogiata si contrapusa in mod ostentativ "intunericului" Europei medievale din acele secole. Insa aceasta nu e decat o hiperbola, iar o analiza mai amanuntita ar restitui proportiile mai modeste, in realitate, ale perioadei in cauza. A o pune in rand cu Renasterea si Revolutia industriala ar fi ca si cum ai aseza un boxeur de categorie mijlocie in galeria celor de categorie supergrea.
Pentru ca aceasta "Golden Age" a Islamului, remarcabila, fara indoiala, nu a fost nici pe departe de magnitudinea publicitatii de care a beneficiat sistematic. In primul rand ca invatatii islamici ai perioadei au fost interesati in primul rand de beneficiile practice si imediate ale cunoastintelor culturii elene descoperite de ei atunci cand au cucerit o buna parte a Imperiului Roman de Rasarit. Medicina, matematica, arhitectura, ceea ce, in sine, nu e un lucru rau. Insa, luat izolat, ca fapt in sine, nu avea cum sa duca la un progres social real.
Am sa explic imediat de ce. Dupa cum se poate vedea, "Renasterile" (includ aici, incepand cu secolul lui Pericle si incheind cu "societatea cunoasterii", termen consacrat dar, dupa parerea mea, inadecvat), dincolo de saltul realizat in materie de cunoastere propriu-zisa, adica stiintifica, tehologica, etc., au cunoacut mai intai o revolutie in lumea ideilor. Ceva s-a schimbat in modul de a gandi al oamenilor de atunci, s-a produs un salt in materie de reprezentare a lumii.
Secolul lui Pericle a fost precedat de nasterea si inflorirea scolilor sofiste, care coborau speculatia filosofica din cosmos in agora. Secolul lui Augustus a fost insotit de masiva reasezare politica dar si ideologica a lumii romane, laolalta cu mutatiile survenite in ordinea axiologica.
Renasterea cu R mare a fost precedata de o masiva perioada de rafinare a gandirii aristotelice in perioada premergatoare (perioada scolastica), care a ascutit lama filosofiei de mai tarziu, explozia umanismului s-a petrecut pe fondul redescoperirii si reconfigurarii valorilor antichitatii clasice mai intai romane si apoi latine. Literatura cu continut politic (utopia, absolutismul monarhic ca metoda de rationalizare a tumutultului prestatal medieval), atacarea radacinilor dogmatice ale Bisericii Romane de oameni precum Jan Hus si apoi de Luther, aparitia si dezvoltarea universitatilor si a oraselor ca entitati cu viata si functionare proprie emancipate de sub tutela Bisericii (mai intai) si apoi de sub cea regala, nasterea burgheziei si a valorilor sale, nasterea modernitatii care i-a avut ca nasi pe Descartes, Locke, Newton, Leibniz etc. Toate aceste fenomene nu isi au analogie nicaieri in lume si in istorie. SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda (pe scurt, ceea ce includem, chiar daca, uneori, nu corespund geografic acestei etichete) sunt derivate tot ale Occidentului european, deci la includem tot in acest spatiu cultural.
In califatul arab, dupa ce procesul spectaculos de expansiune care a avut ca motor si justificare, sa nu uitam, Coranul si comandamentele sale, a urmat o scurta perioada de prosperitate, care a acoperit secolele VIII-X, in Spania durand cam pana in secolul XII. Este perioada in care s-au realizat progresele incontestabile evocate mai sus si in care, timid, a inceput sa se dezvolte si o miscare intelectuala care urma un traiect al cunoasterii alternativ (lucru recunoacut mai curand tacit decat afirmat) la Coran. Califi mai toleranti au permmis ca acest fenomen sa se dezvolte oarecum. Atentie, acest curent, numit mutazilism, nu a depasit, insa, niciodata, faza dezvoltarii individuale, bazata pe difuzarea intr-un cerc restrans si beneficiind de bunavointa oiricand revocabila a unor califi mai indulgenti.
Nu a capatat, insa, caracter institutional, aderenta stricta la valorile Coranului fiind premisa indiscutabila a functionarii asezamintelor culturale in care se infiripua asemenea idei. Se incerca o flexibilizare a exegezei coranice, cam asta e cel mai inalt varf care a fost atins. A pune pe aceeasi scara aceasta firava si timida inmugurire a vietii ideilor cu Renasterea este egal cu a pune epoca de "liberalism" a ceausismului (1965-1971) cu revolutia informatica inceputa odata cu activitatea unora ca Steve Jobs si Bill Gates sau, mai recent, cu aparitia Facebook-ului. Mutazilismului, care, oricum rostea lucrurile cu jumatate de gura si cu maximum de prudenta, i-a luat locul, nu mai tarziu de secolul XI, asharismul, care reaseza lucrurile in matca lor: autentica sursa a cunoasterii este Coranul. Singurul indreptar al vietii, busola normativa in viata privata si publica este si a ramas Sharia. Si de atunci, aceasta a fost singura scoala de gandire politica (cu produsele sale derivate) care a rezistat la trecerea timpului.
Orice sistem de gandire alternativ (cazul socialismului baassist este cel mai binecunoscut) venit din aceasta lume a esuat lamentabil. Prin urmare, intalnirea dintre doua lumi cu evolutii atat de diferite, cu o desincronizare istorica atat de flagranta (doar continentul african se mai afla la o distanta mai mare pe treapta evolutiei istorice) nu are cum sa nu fie traumatizanta. Toate diferentele culturale, comportamentale produc un soc care nu poate fi absorbit doar printr-un discurs de un umanism naiv si pios asa cum hartia semnata de Chamberlain la Munchen in 1938 nu a adus "pace pentru timpul nostru".
Care e plusvaloare cu care se vine? Nicio universitate din spatiul respectiv nu se intra in clasamentele internationale. Atunci poate ca macar au cateva varfuri. Descurajant de putine. O mana de premii Nobel, dintre care cam o jumatate sunt ciurucuri, premii de buna purtare (adica Premiul Nobel pentru Pace, pe care daca pana si Yasser Arafat l-a primit, face ca ceapa degerata sa valoreze mai mult). O lume al carei singur sistem de referinta stabil este o doctrina medievala a mortii si a distrugerii, opaca si impermeabila prin insasi structura ei la dialog.
Atunci cand speram ca intr-o buna zi sa ne intalnim intr-o atmosfera la fel de utopica precum discipolii lui Platon in gradina lui Academos si sa discutam despre Kant, Shakespeare si altii, sa nu uitam ca acestea sunt repere culturale occidentale, ceea ce demonstreaza iar cat de transparenta este ipocrizia noastra in fata celuilalt. Pai nu e prea multicultural, e chiar enervant de europocentrist si incorect politic. Vorbim de referinte culturale care pentru interlocutor nu inseamna nimic sau pe care, instinctiv, le uraste. Nu fac parte din universul sau mental si nici din cel care l-a generat. Aici sesisez contradictia: ori il acceptam pe celalalt cu toate valorile sale si renuntam la condescendenta noastra didactica si pedagogica pe care referirea la numele de mai sus o tradeaza, ori renuntam la bullshit-ul PC si ii cerem celuilalt fara menajemente sa se integreze sau sa ne ocoleasca.
Prin urmare, abordarea acesta psihologizanta (toti suntem la fel, toti vrem acelasi lucru) este contrazisa brutal de realitate. Asta vine intr-o profunda contradictie cu enuntul potrivit caruia binele e intr-un fel in Yemen, intr-alt fel la Paris. Avem evolutii istorice profund diferite, care ne-au format diferit. Cum reconciliem logic aceste doua enunturi? Suntem la fel, toti vrem binele, dar binele e altfel in functie de zona geografica de provenienta?
Da, si hotul si criminalul vor fiecare (evident, exagerez, insa doar pentru demonstratie) binele in felul sau. Nu vor sa fie rai din vocatie, au si ei o reprezentare a binelui pe care, macar in animite momente si ipostaze, ei cred ca il reprezinta. Acolitii lui Himmler aveau si ei momente de umanitate ca oricare alt semen. Aveau familii, copii pe care fara indoiala ii iubeau, radeau, petreceau, faceau glume. Voiau liniste si tihna in spatiul domestic, voiau vacante, iubeau natura. Ma rog, asa cum intelegeau ei toate astea, dar cine e perfect? Cu alte cuvinte, umani, ca toti ceilalti. Asta ii face mai putin inacceptabili? Ii face asemanatori cu noi? Da, daca stam sa judecam lucrurile dintr-o asemenea perspectiva.
Au si arabii varfurile lor: Ibn-Sina (Avicenna), al-Kharizmi (care a dat numele de algebra), Abu Kamil sunt doar cativa care acum imi vin in minte si care au performat in perioada in care noi eram in bezna si ale caror lucrari au ajutat la dezvoltarea stiintelor in Europa.
1.Nu eram in bezna.Imperiul Bizantin era pe val.In general perioada aia e prost inteleasa ca fiind una a beznei. 2.Nu ai zis nici un arab.Ai zis persani,nitel zoroastrii prin nastere si educatie,sau cel putin prin traditie.
p.s Pardon,nu vazusem postarea lui Radu,a atins el aspectele astea mai in detaliu.
Cum am mai zis, atunci mi-au venit în minte, drept dovadă că pe al Khwarizmi l-am scris gresit. Mea culpa. Mea maxima culpa! Dar tot proveneau din lumea islamică, nu?
Edit: Pentru acuratetea informatiei, Abu Kamil era egiptean.
Si inca o mostra de ,,civism,, si ,,cultura,, araba exportate in Europa:
Mai multe tinere care au fost victime ale agresiunilor sexuale comise în noaptea de Anul Nou la Köln şi la Hamburg de bărbaţi de origine arabă sau nord-africană au vorbit despre clipele de groază pe care le-au trăit.
La Köln, în zona gării centrale, aproximativ o mie de bărbaţi au atacat oamenii care ieşiseră în stradă să sărbătorească intrarea în Noul An sau care treceau prin zonă, zeci de femei fiind agresate sexual şi jefuite, după cum relatează presa germană.
La Hamburg, mai multe femei au fost atacate în zona Reeperbahn, cunoscută pentru viaţa intensă de noapte.
Agresiuni similare au avut loc şi la Stuttgart, relatează presa germană, însă nici pe departe de dimensiunea celor din Köln, care au şocat până şi poliţia.
Tinere cuprinse de disperare
O femeie în vârstă de 28 de ani, care era însoţită de două prietene şi de un bărbat, a povestit pentru publicaţia „Kölner Express“ ce i s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou, în jurul orei 0.45. „Când am ieşit din gară, am fost şocaţi de grupul care ne-a întâmpinat“, a relatat Katja L., adăugând că era vorba numai despre bărbaţi din străinătate. Tânara şi-a luat una dintre prietene de mână, iar cealaltă fată s-a ţinut strâns de prietenul ei.
„Alergam prin acest grup de bărbaţi. (...) La un moment dat, am simţit o mână pe fund, apoi pe sâni, după care am fost atinsă peste tot. A fost înfiorător. Deşi ţipam şi încercam să ne apărăm, tipii aştia nu se opreau. Eram disperată şi cred că, pe o distanţă de circa 200 de metri, am fost atinsă de aproape 100 de ori“, a spus victima, adăugând că ei şi prietenelor sale li s-au adresat cuvinte obscene şi au fost numite „târfe“.
„Purtam, spre norocul meu, pantaloni şi un palton. O fustă mi-ar fi fost, probabil, smulsă de pe corp“, a mai spus Katja.
În cele din urmă, tinerele au reuşit să scape de atacatori şi să ajungă la poliţişti, însă nu puteau spune care au fost exact bărbaţii care le-au agresat. Erau prea mulţi.
În stare de şoc
Scene incredibile s-au petrecut şi la Hamburg, notează „Bild“. În zona Reeperbahn, mai multe grupuri formate din cinci până la 15 bărbaţi au fugărit tinere care sărbătoreau Noul An, le-au înjurat, le-au agresat sexual şi le-au jefuit. „Unele fete au fost fugărite ca nişte vite. Faptul că aşa ceva este posibil la Hamburg mă lasă fără cuvinte“, a afirmat o fată în vârstă de 17 ani.
Până acum, poliţia din Köln a înregistrat circa 80 de plângeri, iar la Hamburg au fost depuse cel puţin şase, însă autorităţile spun că multe tinere nu depun plângere pentru că le este ruşine.
O angajată a unui centru din Köln care se ocupă de femeile abuzate sexual a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei „Köln Stadt-Anzeiger“, că, în ciuda experienţei pe care o are, a fost şocată de ceea ce s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou. „Lucrez de peste 20 de ani în acest domeniu, dar aşa ceva nu am trăit niciodată“, a afirmat Irmgard Kopetzky, adăugând că de astfel de evenimente a auzit numai la ştiri care vizau cazuri din India sau din ţările nord-africane.
Chiar şi poliţiştii care au mulţi ani de experienţă s-au declarat şocaţi de ceea ce s-a întâmplat la Köln. Un comisar a relatat pentru „Kölner Express“ că imediat după miezul nopţii, la forţele de ordine au venit primele femei în stare de şoc. O tânără de 20 de ani a fost scoasă din mulţime chiar de el. „Ţipa şi plângea. Îi fusese smuls slipul“.
Primarul oraşului Köln, Henriette Reker, a convocat o întâlnire de urgenţă pe tema măsurilor ce trebuie luate ca urmare a evenimentelor ce au avut loc în noaptea de Anul Nou.
Inițial, cu complicitatea presei obediente, autoritățile au negat existența evenimentelor!
Presa puternic controlată de Guvernul german, așanumita Lugenpresse, presa mincinoasă a scris inițial că niciun refugiat nu a participat la atacuri dar în final și respectivii jurnaliști au admis adevărul, sub presiunea martorilor și a materialelor video.
Publicația The New Observer, pe de altă parte, a anunțat atacurile imediat, si a fost primul care a subliniat că făptașii au fost emigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Potrivit unui articol publicat în ziarul Kölner Stadt-Anzeiger, mulțimea de atacatori a fost de cel puțin 1.000 de persoane. Amploarea violenței a fost fără precedent, iar polițiștii citați de ziar au declarat că au fost "șocați", și nu au mai experimentat așa ceva înainte.
"Este o crimă de o dimensiune cu totul nouă," a declarat șeful Poliției din Koln, Wolfgang Albers, adăugând că este „intolerabil ca astfel de infracțiuni să apară în mijlocul orașului."
Problema a început când mulțimea de refugiați vorbitori de arabă aflată în fața Gării principale din Köln a aruncat cu dispozitive incendiare, probabil focuri de artificii, în grupuri de germani ce se deplasau pe lângă ei, a declarat purtătorul de cuvânt al poliției.
Poliția a fost chemată dar numai aproximativ 150 de ofițeri au fost disponibili la momentul respectiv aceștia fiind copleșiți numeric de refugiații care au tras cu focuri de artificii și în polițiști.
După mai multe ciocniri, aproximativ 1.000 de refugiați s-au îndreptat spre intrarea în gară, unde au avut loc atacurile sexuale în masă. Șeful poliției Albers a confirmat că cel puțin o fată germană a fost violată în timpul violențelor, cel puțin 80 de alte fete au mers la poliție să raporteze agresiuni sexuale, în timp ce alte 60 au raportat furturi de genți, telefoane mobile, și portmonee.
Președintele oficial al Sindicatului de Poliție (Gewerkschaft der Polizei, PIB-ul) din Renania de Nord Westfalia, Arnold Plickert, a fost citat de serviciul de știri RTL spunând că "e important ca incidentul să fie pe deplin investigat, iar autorii pedepsiți în mod constant." Nimic , a spus el,nu va fi ascuns în "elucidarea atacurilor, chiar dacă ar trebui să conducă la concluzii incomode politic."
Admițând că făptașii au fost "refugiați", Plickert a spus că "Dacă există refugiați care au o problemă de integrare în societatea noastră deschisă și respectarea drepturilor civile și libertățile celorlalți, atunci trebuie să se procedeze împotriva lor cu toată severitatea legii. "
Chiar ediția germană a Huffington Post a recunoscut într-un articol că poliția și mass-media au acoperit în mod deliberat fondul rasial al autorilor, spunând că a fost nevoie de trei zile pentru ei ca să recunoască că "autorii au fost un mare grup de solicitanți de azil din Africa de Nord. "
Articolul Huffington Post continuă cu afirmația că era bine-cunoscut în oraș că "în Piața Catedralei, africanii controlează întreaga piață de droguri" și "recrutează în mod constant noi oameni din centrele de azil" pentru munca lor.
Vezi,mai Apkahe,te plângeai ca nu te-a vizitat Mos Craciun ! Na,uite ca a venit si ti-a facut un cadou frumos,pe sufletul tau Daca era si cu vreo crima de sânge,atunci da,puteam spune ca Mosul a stiut sa fie exemplar. Eh,poate de Pasti,cu Iepurasul,sa avem mai mult noroc. Hai,sa vedem ce face politia germana,cum ancheteaza,cum rezolva treaba.
Esti tu malitios când vorbesti despre sursa,dar Huffington Post e o sursa credibila si în general bine documentata. Macar de te-ai informa doar din HF ! Totusi,sa stii ca o informatie nu are nationalitate, si nu faptul ca e în limba germana îi da credibilitate (în cazul asta). La Multi Ani !
Forums
