Sunt extrem de bucuros ca am reusit sa descopar acest FORUM acum aproape un an. Sincer sa fiu, este de departe cel mai interesant si prietenos, chiar daca am unele obiectii in ceea ce priveste rigiditatea in a fi on-topic.
Am deschis acest topic cu speranta ca va fi acceptat si ca vom putea face schimburi de informatii pentru noi. Exista un topic cu "Solutii pentru Romania", dar nu cred ca suntem in masura sa elaboram solutii pentru o tara, afara poate de cele de bun simt. Si chiar daca am putea, pana nu o sa ajungem ministrii, nu au sorti sa fie implementate.
Pentru prima data in ultimii 60 de ani, avem o guvernare aflata in coflict deschis cu majoritatea populatiei Romaniei. Nu a scapat aproape nimeni, de la fasa pana la barba alba, care sa nu fie afectat in mod negativ de politica actualei coalitii guvernamentale. Dupa cum bine stiti, afara de bugetarii direct ciopartiti la venituri, nici cei care lucreaza in mediul privat nu se simt prea bine. Cresterea TVA, a impozitelor locale, a tot felul de taxe care amintesc de perioada fanariota, impozitarea tichetelor de masa etc, au diminuat veniturile chiar si acelora care lucreaza in banci, transnationale sau firme care fac "afaceri" cu statul.
Dar, dupa parerea mea, cei mai afectati sunt militarii si cei asimilati lor. Cuvantul cel mai bland pe care-l gasesc este UMILIRE. Umilire fiindca in fruntea Armatei a ajuns un parvenit, un chilotar avansat la cel mai inalt grad militar fiindca s-a facut pres la piciorele cui a dat mai mult, un escroc care si-a trimis partenerul de afaceri in puscarie, ca sa-l deposedeze de aproape toate bunurile (i-a lasat hainele de pe el). Umilire fiindca un pitic incult (dar echipat cu limba de lemn) si-a permis sa atace fibra traditiilor militare, fara sa fie sanctionat de nimeni. Umilire fiindca niste OAMENI care sunt numai buni atunci cand este rau pentru Tara, care dau jertfe cum nu da nici o categorie socio-profesionala, sunt apoi deposedati de drepturile legal atribuite si comparati cu ospatari sau tinichigii, cand este vorba de grila de salarizare. Umiliti fiindca norme perfect justificate, cum ar fi cea de hrana si imbracaminte, sunt ciuntite, fara modificarea corespunzatoare a altor prevederi care obliga la o stare fizica si de sanatate perfecta si o tinuta impecabila. Umiliti fiindca varsta de iesire la pensie a fost urcata in mod arbitrar la o valoare hilara, in speranta ca multi vor parasi lumea fara sa apuce pensia. Umiliti fiindca pensionarii militari, chiar daca sunt considerti in rezerva (pentru cand o fi rau), sunt exclusi din casta militarilor prin desfintarea drepturilor legal atribuite: dreptul la asistenta medicala gratuita (ori de cate ori au nevoie) si, bomboana de pe coliva, recalcularea pensiilor prin echivalare cu retributii civile.
Sigur ca lista de umilinte poate continua. In aceste conditii, consider ca AICI este un loc unde putem sa ne sfatuim si sa ne ajutam sa depasim aceste vicisitudini, despre care eu sper sa fie vremelnice. Cred ca ne-am amuzat destul glumind unii pe seama altora. Cred ca am intins uneori coarda dincolo de rational. Este timpul sa ne dam mana si sa gasim SOLUTII PENTRU NOI.
Nota: As dori ca acest topic sa nu fie supus rigidei aprecieri OFF-TOPIC, fiindca solutiile pot fi extrem de diferite si, multe dintre ele, pot aparea in urma discutiilor libere. Asta nu inseamna ca moderatorii nu trebuie sa fie la post. Cred ca orice abatere de la colegialitate trebuie sanctionata.
Sincer sa fiu,v-as fi rasuns în privat în masura în care raspunsul meu va putea fi interpretat foarte diferit,functie de cititor. Dar o fac public,macar pentru a nu ma dezice de spiritul de contradictie (uneori prea manifest,conced)aratat pâna acum :
Solutii pentru noi adica solutii individuale,nu ? Caci,sincer sa fiu,atunci când tara mea (prin reprezentantii ei,functionari fiscali,vamesi,&Co) îmi da sentmentul de a fi un cetatean de mâna a 14-a si certitudinea ca cel mai departe e cel mai bine...ei bine,toata dorinta de concordie si solidaritate se duce de râpa. E anormal (anormal,ca eu nu am mai auzit asta la alti oameni,si cunosc macar vreo suta de nationalitati diferite) e anormal sa ma simt bine ca turist în propria mea tara. Turist,si atât. Si sa ma fericesc de pasaportul pe care îl am în buzunar,caci cel dat de tara mea nu face decât sa ma oblige,oblige,oblige...si înjoseasca,mai ales în ochii reprezentantilor oficiali ai tarii mele.
Daca vreodata România va fi în razboi (cu Uganda,cu Rusia,cu SUA,cu cine s-o nimeri...) o sa vin si-o sa fac cum stiu eu mai bine ce am învatat la altii. O sa vin,fara sa ma gândesc sau sa cumpanesc o clipa avantajele sau dezavantajele (mai ales ala de a muri). Pâna atunci,însa,contez pe cei sunt acasa,ca stiu ei cum sa se organizeze si sa scoata din mocirla România.Îmi cer scuze,nu reusesc sa vad lucrurile "istoric" la nivel de milenii si epoci. Am o speranta de viata de 70 de ani (uneori a fost de 7 minute speranta asta de viata...) si daca nu se întâmpla ceva neprevazut,as vrea sa pot spune ca nu am facut umbra Pamântului luptând cu palele de vânt.Ale morilor,fireste... . La mine acasa,momentan,modelul e "si batut,si f...t,si cu banii luati". La figurat,dar eu o iau foarte "la propriu".
Maestre ALM,indraznesc sa "zic" ca nu vad SOLUTII PENTRU NOI....;mi-am pus ochelarii si i-am dat iarasi jos si tot nu vad.Poate sunt intr-o stare de depresie asemanatoare cu a uneia recent mediatizata sau problema ridicata de dumneavostra e prea "grele" pentru mine. Cu cat ma gandesc mai mult realizez ca nu vad cale de iesire.Poate din cauza oboselii?...,o fi devina caldura,sau gandul ca nu am reusit sa gasim o solutie pentru a rezolva o problema recenta,mai minora? Tata are 75 de ani,a facut 3 ani si 2 luni de catanie si,din cand in cand,dupa vizionarea unor programe TV,ma "ispiteste" zicandu-mi ca treaba e nasoala rau,ca mai stie sa traga cu arma si deseori se porneste sa faca "curatenie"(ca ultima solutie).Eu l-am refuzat,explicandu-i ca munitie am putina si nu i-ar ajunge pensia pentru alta. Mi-a explicat ce reprezenta uniforma pe vremea lui si ca,in ziua de azi e atinsa de politic si ...pute(iertat sa-mi fie).Il contrazic,merg la munca si parca ....miroase a ceva printre colegi,o fi imbacsite hainele de mirosul malului recent sedimentat,zic... Mai zicea batranul meu candva,ca ne-a dat Dumnezeu conducatori prosti ca sa suferim pentru pacatele noastre;tind sa-l cred si nu vreau sa-l contrazic pentru ca nu am argumente. Am vrut sa-i zic ca SOLUTIA VINE IN DIRECT,dar nu vreau sa rada(sau sa planga) de mine. In felul asta gandesc acu si nu ma caracterizeaza pesimismul;sper ca maine sa le vad altfel si..."o sa fie bine". Parerea mea!
Exact la asta ma gandeam: solutii individuale! Suntem de prin toate colturile Romaniei (la figurat), ba unii chiar mai de departe. Putem sa ne informam unii pe altii cu privire la anumite demersuri cu care sa incercam sa blocam umilinta. Zilele acestea voi incerca sa aflu ce masuri vrea sa ia Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere - SRI si voi comunica celor interesati, chiar si numai in modul privat, daca altfel nu se poate. Putem sa incercam sa ajutam un coleg la ananghie, inclusiv financiar, daca ne creem un fond pentru astfel de scopuri in genul celui pentru sinistrati. Putem multe daca ne hotaram sa fim o echipa care sa nu se incovoaie.
@ Superagentu',
Nu-l contraziceti pe tatal dvs ca stie el ce stie. Spuneti aici ce probleme aveti si om gasi impreuna un leac pentru ele. Sigur ca nu putem sa schimbam legile, dar sunt atat de proaste incat este imposibil sa nu poata fi atacate sau ocolite. Ganditi-va cate dintre ele incalca articole din Constitutie. Va mai spun ceva: nu este bine sa doriti plecarea sefilor de mucava, puteti sa-i faceti sa-si doreasca singuri sa plece.
@ Truepride,
Abandonati, cel putin pana scapam de guvernul antinational, ideea unei masuri legislative de acest gen. Ceea ce vreti sa se confiste este in mainile celor care fac legile, HG-urile si OUG-urile. Incercati sa traduceti dictonul "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista"!
Pai domnule ALM, este de la sine inteles ca un astfel de guvern nu poate vota o lege asmanatoare legii 18.Doar nu isi taie singuri craca de sub picioare... Am fost cam scurt in postul anterior astfel detailez: permiteti-mi sa va spun un aspect care nu este discutabil sub nici o forma: daca statul si-ar recupera creantele macar 40% situatia s-ar schimba cu radical din perspectiva PIB-ului. Nici nu indraznesc sa ma gandesc ce insemna recuperarea 100%-100% a creantelor...un fel de randament ideal.... pe principiul Udrea din geanta ta traieste un an institutia mea...
Pe de o parte ne plângem că bugetul nu are destui bani pentru protecția socială, pe de altă parte statul continuă să subvenționeze indirect patronii celor care acceptă să lucreze pentru salariul minim pe economie. Adică stabilește prin lege o sumă ce nu poate asigura existența salariatului, după care vine să îi completeze de la buget veniturile pe care nu i le dă firma dar sunt minimul real pentru supraviețuire.
Calculele sunt elocvente :
670 lei brut înseamnă 510 lei net (bani în mână), după ce se rețin 111 lei drept contribuții sociale la pensie, sănătate și șomaj, plus alți 49 de lei ca impozit pe venit. După care vine întrebarea firească. Cum se descurcă cineva cu 17 lei pe zi (4 euro pe zi ca să fim mai pe înțelesul UE și FMI)) ? Răspuns: extrem de greu și, dacă are un copil în întreținere, imposibil : omul nu-și poate achita pur și simplu facturile.
Apa caldă din Franța Intervin deducerea suplimentară, alocația universală pentru copil, cea de sprijin familial, ajutorul pentru plata căldurii ș.a.m.d.
In realitate, însă, statul nu face altceva decât să asigure profiturile nemeritate ale unor afaceri slab productive și să încurajeze evitarea plăților către fisc.Dacă salariul ar fi mai mare, s-ar colecta mai mulți bani la buget și, simultan, s-ar degreva statul de o serie de obligații asumate, prin reducerea numărului celor aflați în imposibilitate de a-și achita facturile.
Pentru aceasta, nu este nevoie să nici să inventăm roata și nici să descoperim apa caldă. Este suficient să ne uităm la sora noastră occidentală Franța, unde la o pensie medie de 1.122 euro corespunde un salariu minim brut de 1.280 euro. Dar nu cifrele absolute reprezintă soluția, câtă vreme nu ni le putem permite. Ideea este că pensia medie trebuie să se afle foarte aproape de salariul minim.
Câștigători – salariații, pensionarii și bugetul Ori, în decembrie 2010, pensia medie comunicată official era de 744 lei. Asta înseamnă că salariul minim în România ar trebui să fie de 1.000 lei, sumă rotundă și ușor de memorat.
1.000 de lei brut înseamnă 741 lei net, după ce se achită 165 lei contribuții sociale și 94 lei impozit pe venit. Adică aproximativ 50% în plus la pensii, sănătate și șomaj, toate cu bugete aflate în mare foame de bani, și aproape dublu la impozitul pe venit.
Nici 25 de lei ( 6 euro ) pe zi nu reprezintă mare lucru, dar acești bani scot familiile cu copii din zona de sărăcie absolută, așa cum este ea definită internațional. Si degrevează bugetul de plăți importante, disponibilizând bani pentru investiții în infrastructură.
Cea mai bună protecție socială nu trebuie asigurată de stat, ci de ocuparea unui loc de muncă. Ţine și de logica economică a reproducției lărgite, prin introducerea sumelor câștigate în consumul produselor sau serviciilor realizate, și de demnitate, măcar prin evitarea unei birocrații cumplite pentru obținerea de bani de la stat.
Este ironic cum tocmai statul – care a întocmit unul dintre cele mai socialiste coduri ale muncii din Europa – îl flexibilizează acum. Nu de grija companiilor, ci pentru a-și rezolva propriile probleme. Efectele unui Cod al Muncii absurd se văd – în România mai există doar 4 milioane de contracte de muncă. Logica pieței este una destul de simplă, deși nu se potrivește deloc cu a legiuitorului.
După ce a trecut o dată prin furcile caudine ale inspectorilor de muncă, o companie se gândește de zece ori înainte de-a mai face o angajare. Munca la negru sau formele alternative de remunerare constituie doar o fațetă a problemei. Există și alte efecte secundare, chiar mai greu de cuantificat de un stat care știe doar cuvintele “vreau” și “dă-mi”.
- Decât să mai angajeze pe cineva, o firmă va prefera să redistribuie sarcinile între angajații existenți. S-ar putea chiar să o coste mai puțin.
- Decât să mai angajeze pe cineva, o firmă va prefera să refuze comenzi. Pe termen lung, se poate dovedi mai profitabil așa.
- Decât să mai angajeze pe cineva, o firmă va prefera să importe mărfurile sau serviciile necesare, chiar dacă sunt mai scumpe.
Atunci când Codul Muncii este un risc, el va fi inclus în preț.Toate aceste lucruri reduc productivitatea în feluri care nu sunt întotdeauna vizibile în mod direct. Însă atunci când vine vorba de cifrele mari, lucrurile nu mai pot fi ascunse.
Într-o economie dezvoltată, acest gen de reglementări sunt pietre de moară care au încetinit creșterile economice la 1-2%. Într-o economie care trebuie să vină din urmă, ca România, ele se pot dovedi ruinătoare. Din păcate, răul este deja făcut și nici o „flexibilizare” nu mai poate întoarce lucrurile în mod decisiv. Chiar dacă ar dispărea cu totul Codul Muncii, companiile nu mai au destulă încredere să facă angajări. Singura șansă este acum reducerea abruptă a impozitării muncii, aflată, la rândul ei, la o cotă amețitoare: 43% din banii plătiți de angajator ajung la stat, nivel la fel de mare ca în 2003 și unul dintre cele mai mari din Europa.
Adevărata veste bună este declarația premierului cum că în vară vor fi reduse contribuțiile pentru asigurări sociale plătite de angajatori. Cifra vehiculată este de 5%. O astfel de măsură ar putea fi, într-adevăr, declanșatorul pentru adevărata relansare a economiei.
Însă nici nivelul reducerii – mic -, nici modul ezitant în care ea a fost anunțată nu sunt în măsură să dea companiilor încredere că de data asta statul chiar știe ce vrea să facă. Reducerea CAS se poate face doar treptat, însă un astfel de anunț ar trebui să vină împreună cu un calendar clar, multianual, și cu o țintă finală. Pentru companiile și pentru salariații din România, plafonul acceptabil de impozitare a muncii nu poate fi mai mare de 25-30%.
Altfel, dacă firmele nu vor lua în serios semnalul, efectele vor fi nule sau chiar contrare. Nivelul de încredere în stat și în legi a ajuns atât de jos încât până și patronilor cinstiți li se pare firesc să nu mai plătească taxe. Inspectorii fiscali și de muncă au o reputație atât de proastă încât patronii preferă să nu plătească nimic și să fie lăsați în pace decât să fie hărțuiți pentru că plătesc taxe.
Până acum, după principiul “bate calul care trage”, contribuabilii cinstiți au fost cei mai hărțuiți. Regretă deja că s-au înscris voluntar într-o evidență fiscală care în realitate este feuda cuiva. Acum, dacă statul nu iese din logica de contabil autist, ultimii dintre ei sunt pe cale să spună: “Stop!”.
''...Pentru companiile și pentru salariații din România, plafonul acceptabil de impozitare a muncii nu poate fi mai mare de 25-30%...''
Nu numai pt. companiile din Romania si nu numai pt. impozitarea muncii.Experienta a aratat ca daca taxele de orice fel cresc peste 20% ,incasarile nu le urmeaza.Daca taxele cresc peste 30% incasarile la buget devin chiar mai mici decat daca ai avea taxe de pana in 20%.Explicatia e simpla logica si e punctata,zic eu in mod corect,in articol:oamenii si firmele cauta si gasesc modalitati de a ocoli reglementarile.
Cu exceptia unor firme mari,nu stiu pe multi care sa declare salariul real.Asa avem in statisticile oficiale o gramada de angajati cu salariul minim.
Graficul acela e infiorator si arata intr-un mod lipsit de menajemente incapacitatea de a administra a actualei guvernari.Aproape o treime din cei angajati a disparut intr-un singur an.
Ai dreptate, asa este. Asta pentru ca statul roman este o persoana incerta. Ca daca ar fi una reala i-as spune asa:
STAT ROMAN!
Cat timp crezi ca vei mai putea supravietui IMPOZITAND SARACIA si GESTIONAND FALIMENTUL?! Statele occidentale prospera pentru ca IMPOZITEAZA SALARII! Si pentru ca IMPOZITEAZA PROFIT!
STAT ROMAN!
Cu un salariu de 500 de lei nu se alimenteaza nici bugetul unui trib de zulushi!
Lasa salariatii sa plateasca pensiile pensionarilor! Lasa salariatii sa alimenteze bugetul!
Lasa firmele care INCA mai traiesc sa lucreze, sa castige, sa aiba profit! Pentru ca ELE vor crea noi locuri de munca contribuind la scaderea ratei somajului! ELE vor alimenta bugetul:
-Prin plata catre stat a impozitelor pe salarii; -Prin plata catre stat a impozitului pe profit; -Prin crearea de locuri de munca, echivalent cu tot atatea persoane pentru care statul roman nu mai trebuie sa plateasca ajutor social sau ajutor de somaj; -Fondul de pensii se va constitui din contributia salariatilor, fara sa mai fie nevoie ca statul sa imprumute bani de la FMI si pentru asta.
STAT ROMAN!
Cat timp vei continua sa iti pui singur bete in roate sau sa iti tai singur craca de sub picioare ca un imbecil retardat?!
Valentin Sava are 35 de ani si locuieste intr-unul din satele din zona de deal de pe valea Tazlaului. E casatorit si are un copil de 7 ani. Locuieste impreuna cu familia si parintii intr-o casa veche din paianta. Apa o aduce de la fantana de pe ulita, wc-ul este in fundul curtii, se incalzeste cu lemne (din fericire, padurea este la o aruncatura de bat). E multumit ca are televizor cu Digi, frigider si aragaz, cumparate pe vremea cand era suficient sa mearga cu buletinul la magazin. A platit o vreme la ele, apoi a renuntat. Primeste periodic notificari – numai bune pentru a aprinde focul cu ele.
Are 8 clase (ca si sotia sa de altfel) si nu stie nici o meserie. Mai lucreaza 2-3 zile pe luna la unul din vecini, la diverse munci in gospodarie. De primavara pana toamna mai prinde cateva zile de lucru in agricultura. Ar lucra in orasul aflat la 20 de km de satul sau, dar ar trebui sa plateasca numai pe naveta 200 lei/luna, asa ca s-a lasat pagubas.
Parintii primesc pensia minima garantata. Pentru copil, primeste alocatia. De la primarie primeste ajutorul de la venitul minim garantat. Iar in fiecare iarna primeste ajutorul de incalzire. In plus, mai are 2 capre, pe care le paste copilul toata vara. Asa ca, una peste alta, se descurca. Are o singura nemultumire majora: tare s-au mai scumpit tigarile.
L-a batut un gand sa plece la varul Adrian la Torino, dar a renuntat rapid: prea multa munca si prea mare bataie de cap. Si nici Italia nu mai este azi ce a fost…
…
Valentin Sava e un nume fictiv. Dar povestea sa se repeta de zeci de mii de ori (poate de sute de mii de ori) in toata Moldova. Valentin Sava, ca multi altii, e cetatean european si intra in statisticile romanesti si europene.
E o lunga serie de erori care au creat personaje ca Valentin Sava. Erori individuale, dar si guvernamentale. Cel putin azi, nu se intrevede nici o solutie. Valentin Sava e cam lenes, needucat, nu prea stie sa faca nimic. Peste 30 de ani va fi mai batran, mai bolnav, fara un ban pus deoparte, fara o asigurare medicala, fara pensie (de stat sau privata). Pentru populistii de maine, va fi “materia prima” ideala pentru a vorbi de pensionarii batjocoriti…
Drama nu se incheie insa aici. Tot peste 30 de ani, cineva va scrie povestea lui Valentin Sava jr, baiatul care azi paste caprele. Fara sa stie si fara macar a constientiza, Valentin Sava jr e condamnat sa urmeze destinul tatalui sau.
Valentin Sava este, simultan, o resursa si o povara. Pentru Romania de zi si ai sai politicieni, e un asistat. E un consumator de resurse, care consuma mai mult decat produce. Orice argumente am cauta, e pur si simplu intolerabil ca un barbat de 35 de ani sanatos-tun sa fie un asistat.
In egala masura insa, Valentin Sava e o resursa pentru politicienii inovatori de maine. Nu va asteptati sa il transformati in 3 luni in informatician la Microsoft. Dar, prin politici publice inovative, prin combinatia zahar-nuia si cu un pic de noroc, Valentin Sava poate deveni o rotita (mica, dar functionala) din angrenajul economic si social al Romaniei de maine.
Uitati pentru o clipa de Traian Basescu, Victor Ponta si Crin Antonescu. Uitati si de pleasca stralucitoare numita Logan sau Nokia. Voi, cei care vreti sa faceti politica in numele patriotismului, ganditi-va la Valentin Sava si la cum il puteti tranforma in rotita functionala. Raspunsul nu e doar la Cotroceni sau pe Dealui Spirii. Raspunsul e, in egala masura, pe dealul de pe valea Tazlaului. Si in alte sate, risipite aici si acolo, pe dealurile, muntii sau campiile Romaniei.
Iar raspunsul nu este exclusiv politic sau la Bucuresti. El are o importanta componenta civica. Suflecati-va manecile si lasati-va imaginatia sa zboare. Salvarea lui Valentin Sava, pentru el si pentru Romania, s-ar putea sa fie raspunsul. Raspunsul la intrebarea cum va supravietui Romania de maine.
Daca ne apucam acum de treaba, exista o sansa ca maine (peste 30 de ani) sa nu ne mai intrebam cum il salvam pe Valentin Sava jr.
Orice planta fara intrebuintare nu e decat o alta buruiana. Daca i se gaseste o intrebuintare, devine o resursa pretioasa. Paradigma politica a ultimilor ani (indiferent ca promotorii au fost PSD, PNL sau PDL) l-a privit pe Valentin Sava ca pe o buruiana. O schimbare de paradigma trebuie sa-l transforme pe Valentin Sava intr-o resursa. Daca nu reusim, vom istovi plivind buruienile, in loc sa recoltam plante pretioase.
Valentin Sava, nu Basescu, Ponta, Antonescu sau Iliescu, va fi personajul politic central al urmatorilor ani. Partidul care intelege primul acest adevar si gaseste solutiile, va fi in prim planul vietii politice pentru urmatorii 20 de ani.
Asta pentru ca statul roman este o persoana incerta. Ca daca ar fi una reala
Aici e problema : statul nu e deloc o persoana incerta,statul e un ansamblu de oameni dintre noi...si care ar trbui sa fie si pentru noi. Statul e si presedintele ala cam tembel care habar n-are ce vorbeste,si nenea de la Garda Financiara care cere bacsis,si politistul care îsi completeaza venitul cu radarul pe marginea drumului,si pompierul care arde ca sa salveze o masina de spalat,si tanti grasa si impertinenta de la Administratia Financiara care plescaie din falci... . Asta e statul. Plus vaca de la Ambasada României de la Paris care se simte doamna si se poarta ca un Beagle care a dat de urma de iepure (ca sa fiu foarte politicos).
Asa e cu statele,si nu sunt deloc incerte. O suma de oameni.
Suflecati-va manecile si lasati-va imaginatia sa zboare. Salvarea lui Valentin Sava, pentru el si pentru Romania, s-ar putea sa fie raspunsul. Raspunsul la intrebarea cum va supravietui Romania de maine.
Cu acest Valentin Sava povestea e cam încheiata : o sa(mai) traiasca un timp,si-apoi va muri. Nu e nimic de facut cu el. La fel si cu copilul lui,care poate va ajunge la Torino (la unchiu') unde va munci o zi-doua (caci capre de pascut acolo nu-s) va viola o femeie si...va muri si el la un moment dat,ca taica-su.
Nepotii nepotilor nepotilor copiilor lui Sava vor fi însa ceva mai norocosi : poate vom popula Luna pâna atunci.
Asa e cu statele,si nu sunt deloc incerte. O suma de oameni.
Asa este! Sunt atat de multi incat nici nu stii cui sa te adresezi. De-aia spuneam eu ca este o persoana incerta: pentru ca toti reprezinta statul roman ca si functii/privilegii dar niciunul ca responsabilitate. Avem comitete si comitzii pentru toate, ne plimbam de la una la alta si apoi renuntam pentru ca... nu avem cu cine comunica.
Uite, scumpete, cui ar trebui sa ii spun asta?
Bugetul, în faţa unei corelaţii neglijate. Dacă salarii nu sunt, nici pensii nu pot fi
Asa este! Sunt atat de multi incat nici nu stii cui sa te adresezi.
Ba nu,doamna :când ma adresez politistului din intersectie (sau el mi se adreseaza) vorbesc cu statul. Când vorbesc cu grasa de la ghiseu careia îi dau banii de impozit,vorbesc cu statul. Când ma ia jandarmul de ureche atunci când calc pe florile din parc,îmi vorbeste statul.
Stiu,toti acesti oameni spun la rândul lor "ia uite ce ne fac astia,ne taie lefuri,ne dau legi tâmpite,etc" dar uita ca cei care fac legi,cei care le aplica,cei care freaca duda sau îsi dau viata la datorie sunt statul. Si de aceea (vorbind de sistemul în uniforma) eu unul nu cred în revolta plutonierilor sau a sergentilor,a servantilor de APCA sau a brancardierilor. Cred în existenta câtorva constiinte, generali si colonei cu functii si responsabilitate,care sa faca un pas în fata si sa spuna raspicat ce nu merge. Trebuie,totusi,sa existe si câtiva dintr-astia,nu ?
Si îmi raspund singur,si va dau exemplul unui domn din sistem care tocmai dorea sa rastoarne sistemul din interior : domnul Che Guevara. Domn care dupa ce a umplut pagini întregi cu bucse de Logan si kit-uri de motor,dupa ce a jurat sa moara cu ei de gât...într-o buna zi a disparut pe vecie. Cam asta este,iar eu,ca orice bun român (agent constatator,adica) nu vad decât ce este : orice minune dureaza fix câteva zile.Apoi,ramân solutiile individuale si acel "da-i în ma-sa pe toti" de care e plina toata istoria noastra.
Ca sa fac o paralela (de ce s-o fac,nu stiu...) cu istoria altora : ar trebui sistemului românesc de azi (cred eu) niste oameni precum a avut Legiunea Straina în puciul din Algeria. Niste oameni care sa asume,sa se asume si sa-si asume. Dar nu niste mititei din sistem care nu vad ziua de mâine,ci niste galonati dintr-aia cu frunze de ..ce-or fi pe epoleti si caschete.
Dar nu veti vedea asta vreodata ! Sunt precis,precum marmota.
Edit : sper sincer si serios ca domnului Che Guevara sa nu i se fi întâmplat ceva rau,gen lichidare în toiul noptii,rapire si ascundere,etc. Sper (ca un bun român ce sunt) sa fi czut la pace cu nenii pe care voia sa-i vada morti,chiar cu pretul vietii. Vedeti ? Românu-i umanist,el as,ca fire ...
Forums
