,,Un Gestapo evreiesc de Mihai Enciu , 16 august 2015
Printeaza Trimite Salveaza
Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică iar prin asta devine ea însăși o crimă.
Țuțea, Vulcănescu, Eliade, Cioran, Ioan Gavrilă Ogoranu. Este doar un început de listă neagră afișată de directorul Institutului Elie Wisel, Alexandru Florian, omul din spatele legii care în numele condamnării legionarilor pune la zid și mitraliază mari oameni de cultură. Născut dintr-un stalinist convins, l-am numit aici pe tatăl său, Radu Florian, mai tânărul Alexandru a întors zvastica pe dos și-a pornit o cruciadă infernală împotriva unor simboluri ale luptei anti-comuniste din România. Repere ale culturii române, oamenilor de pe lista neagră a sinistrului funcționar public Florian li s-a pus pistolul în mână și au fost plasați la locul faptei în postură de criminali de război.
Instrumentul prin care memoria luptătorilor anticomuniști este pângărită cu mijloace ce amintesc de teribilul Gestapo și metodele lui de purificare este o lege strâmbă, care încearcă să acrediteze ideea că, pentru cei 3000, 10.000 sau 14.000 de evrei vehiculați a fi fost uciși la Iași (funcție de sursă), este necesar că o întreagă elită culturală anticomunistă și, ca atare, legionară, să fie pusă la zid și scoasă din istorie. Cărțile elitei trebuie puse pe foc iar oamenii deportați în uitare pentru că, nu-i așa, un text laudativ despre o idee politică poate fi asimilat cu apăsarea trăgaciului. Întocmai ca poliția politică a lui Hitler, Institutul Elie Wiesel nu acceptă opinii contrare, argumente sau măcar simple întrebări. Cu mijloace care amintesc de Inchiziție se impune o nouă istorie creionată și se stabilesc fapte a căror veridicitate se impune cu mijloace represive. Negi, plătești cu libertatea, simplu și eficient, întocmai ca băieții de la Gestapo care, pentru simpla deținere a unor opere literare, te trimiteau în lagăr. Și întocmai ca urmașii săi din poliția politică nazistă și gașca de la Elie Wiesel operează cu liste negre și autori interziși. Care-i diferența, mă întreb? De ce o formă de totalitarism și cenzură de tip nazist este mai blamabilă ca această Inchiziție evreiască coordonată de un român sadea? Răspunsul la crimele odioase ale unor echipe de legionarilor nu este exagerarea sau cenzura. Nu poți combate o atrocitate cu altă atrocitate și nu poți opri crima prin cenzură. O convingere se creează, nu se impune prin lege. Cunoașterea și dezbaterea sunt căile prin care democrația se opune totalitarismului. Se pare însă că în ADN-ul domnului Alexandru Florian genele predominante nu-s chiar albastre, ci mai de grabă roșii.
Cu un Institut dăruit cu peste 1,5 milioane de lei, în 2015, de către statul român, și cu un salariu lunar alocat, la aceeași instituție, de 6800 de lei, adică peste ceea ce primeau pe ”ștat”, până în această vară, în România, președintele, premierul ori preşedinţii celor două Camere parlamentare, Florian este capul unui grup de tovarăși care a orchestrat această lege bolșevică. Grupul cuprinde 3 parlamentari despre care vorbesc singure numele lor: Antonescu, Gerea și Scutaru. Simpla enumerare a numelor face inutilă caracterizarea personajelor. Alexandru Florian, bugetarul de lux, a venit cu dogma iar aleșii cu ștampila Parlamentului. A rezultat o lege hidoasă prin care bolșevicii, mare parte evrei, care au invadat România în 1945 și au terorizat-o vreme de 50 de ani cu execuții pe lângă care evenimentele de la Iași pălesc (fenomenul Pitești, Canalul, gulagul din lagărele de la Aiud, Sighet, etc) sunt reabilitați și faptele lor legitimate. Asta după ce de la cel mai înalt nivel al statului român, regimul bolșevic al Anei Pauker (Hannah Rabinsohn) a fost condamnat drept criminal de președintele Traian Băsescu. O condamnare oficială, din păcate fără a fi urmată de legi care să pedepsească torționarii acelor vremuri, dar condamnare care arăta clar cu ce s-au ocupat amicii dlui Radu Florian, tatăl vânătorului de legionari. Urmarea este aceea că toate sentințele pronunțate de tribunalele înființate cu pistolul de evreii bolșevici sunt considerate valide prin monstruoasa lege clocită de gruparea Florian, iar victimele sunt executate a doua oară, de data aceasta definitiv. Eliminarea fizică însemnă dispariție doar pe jumătate. Grav este când opera este ștearsă și astfel individul dispare complet din memoria colectivă. Asasinarea memoriei este, dincolo de barbaria cenzurii ideilor, sigurul rezultat vizibil și singurul scop urmărit și nedeclarat al acestei legi odioase.
Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică iar prin asta devine ea însăși o crimă. Mai mult, documentarea marelui istoric făcută aproape exclusiv pe baza mărturiilor culese de la evreii care au trăit evenimentele din 1940 de la Iași și a cărei finalitate este o lege reparatorie care să acorde compensații financiare substanțiale urmașilor evreilor uciși nu poate constitui o bază documentară obiectivă. Până nu se pun în balanță toate evenimentele, toate crimele, inclusiv cele comise de evreii bolșevici care acționau ca trupe paramilitare ale Armatei Roșii, nu putem avea un tablou complet al faptelor și al cauzelor. Iar asta ne privează de o judecată obiectivă și rațională. Asasinarea memoriei nu poate fi în nicio circumstanță răspunsul la asasinatele etnice care au întunecat istoria României în anii ’40.
Nu poți să nu remarci că statul a refuzat să finanțeze Memorialul de la Sighet, construit exclusiv cu fonduri private, și a lăsat pradă distrugerii o întreagă arhivă a atrocităților bolșevice din anii 1945-1965. Asta în vreme ce Institutul Elie Wisel a primit alocări bugetare substanțiale pentru obiective mult mai modeste. Nu poți compara 20 de ani de teroare bolșevică cu nimic. Nici măcar cu tragicele evenimente de la Iași. Diferă amplitudinea, consecințele și, nu în ultimul rând, mijloacele. Exterminarea unei întregi clase sociale care refuza ideologia bolșevică și care a fost acuzată de simpatii legionare pentru că alte vinovății mai grave nu s-au putut inventa rămâne marea crimă a secolului 20 în România. Iar această realitate nu are nevoie de o lege care o impună. Evidența nu se impune cu o lege. Ea există pur și simplu. ,,
Un loc tulburător, un loc în care înțelegi amploarea rezistenței anticomuniste din România și tragedia pe care a adus-o asupra poporului român această ideologie criminală.
Pe pereții celularului, traducerea în 33 de limbi a versetului 32 din capitolul 8 al Evangheliei lui Ioan:
„Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”
Când am ajuns în pragul primei celule și i-am privit interiorul, am simțit pentru câteva secunde o senzație de frig cumplit, de frig paralizant, o senzație pe care am trăit-o de foarte puține ori în viața mea și pe care, de fiecare dată când am trăit-o, m-am gândit că ăsta e finalul.
Si poate nu voi inchide ochii pentru vesnicie inainte de a o vedea imortalizata intr-un monunument la Piata Presei, in locul in care a fost candva statuia lui Petru Groza....
Eu cred ca o sa închidem cu totii ochii pentru vesnicie si în locul acela va trona în continuare superbul monument dedicat Gainii Nationale (când am vazut chestia aia, am gândit "Avicola", nu stiu de ce). Stiu ca gusturile si culorile nu se discuta, dar trebuie sa recunoastem ca asa cum au fost tratati rezistentii anticomunisti si cum am tratat Revolutia, asa au iesit si monumentele, si aripile alea de gaina, si cartoful la protap din fata CC-ului. Doua hidosenii.
Când am ajuns în pragul primei celule și i-am privit interiorul, am simțit pentru câteva secunde o senzație de frig cumplit, de frig paralizant, o senzație pe care am trăit-o de foarte puține ori în viața mea și pe care, de fiecare dată când am trăit-o, m-am gândit că ăsta e finalul.
Și era o zi caniculară...
Sa stii ca ai avut noroc. Acum doi ani era o tanti ghid care simtea nevoia sa precizeze ca patul acela nu e cel adevarat, ca celula lui Maniu de la parter era de fapt la etajul doi si ca e mai comod asa pentru vizitatori...asa de bine ghida doamna ca mi-era greu sa-mi aud si gândurile. Chiar ai avut noroc.
Un articol despre un ales al poporului care spune ceva despre niște oameni LINK
"Senatorul PSD Şerban Nicolae a afirmat că partizanii anticomunişti din munţi au slăbit capacitatea de apărare a României, iar acţiunea lor a fost îndreptată împotriva intereselor ţării."
Nu cred ca avem ce comenta apucaturile unui muncitor la banda, meserie onorabila de alt fel, ce si-a gasit valente juridice intr-o perioada mai tarzie a vietii.Probabil din plictiseala.Ca sa pricepi doua-trei notiuni elementare de drept trebui sa ai si cateva notiuni de istorie. O afirmatie ca cea de sus merita o sanctiune, pe temei legal desigur, ca propunere de lege ferenda. Este sanctionabil sa susti niste teze legionare, este sanctionabil sa subapreciezi gravitatea holocaustului dar este perfect in regula sa te numesti, "comunist luminat"- cum zicea un coleg de-al dansului , sa faci laudatio lui Ceasusescu si chiar sa debitezi astfel de enormitati care jignesc pana si sufletul unui popor. Bravo ba senatoare, ca de la mine veci nu va auzi un alt apelativ decat "ba".
O fi citit (!) și el pe undeva niște teze d-alea conform cărora regimul instaurat în '47 era legal și, pe cale de consecință, cine încerca să pună piedici regimului era în afara legii. Sunt tot felul de astfel de teze, chiar și pe forumul ăsta.
Am citit si eu si m-am ingrozit. O plimbare la Sighet si ti se face clara dimensiunea ororilor acelor ani, exact ce scrie si mai sus. In temnita lui Iuliu Maniu am ramas pur si simplu fara cuvinte ori reactie, am simtit o greutate extraordinara. Daca poti argumenta, fara nici o constinta si usor psihopatic, ca unul si altul au "uneltit" impotriva regimului deci meritau un grad de detentie, cum poti argumenta exterminarea unor popi cu precadere greco-catolici care mare lucru nu au facut decat eventual faptul ca pur si simplu au existat. Si de multe ori existenta, simpla existenta, deranjaza pe unii. Spre exemplu simpla existenta a unor pareri contrare irita vizibil pe personajul mentionat in articol.
Edit: Ca scara a valorilor dupa 47, cum se face general de armata dintr-un tradator, general locotenent(** la vremea respectiva) dintr-un muncitor si sef al statului dintr-un pantofar. Ne-am dus in jos cand educatia desavarsita nu a mai fost conditie sine qua non a ocuparii unor functii. Nu s-a remediat nimic pana in prezent.
Despre distrugerea Bisericii Greco-Catolice, vă recomand cu umilinţă excelentul eseu de ieri de pe Contributors al lui Alin Vara - Justificarea Teologică A Nedreptății. Elitele Ortodoxe Române Și Anevoiosul Dialog Cu Trecutul. Vă recomand din suflet aceasta, eu, ortodoxul. Un scurt fragment, edificator, o să îmi permiteţi să citez: "...Ce legătură strict istorică poate exista între evenimente petrecute în sec. XVIII și asaltul stalinist asupra bisericilor greco-catolice din Ucraina și România din 1946-1948? Oare nu arată simplul fapt al acestui asalt că aceste biserici făceau ceva substanțial în această zonă, oferind o solidă formare religioasă și o apartenență catolică transnațională, venind în conflict direct cu viziunea nivelatoare, autarhică, a totalitarismului?". LINK
Extraordinar articolul publicat multumiri pentru asta. Nu sunt foarte dus la biserica, nu cunosc in detaliu aspectele care difernteaza catolicismul de ortodoxism dar dupa ce am citit publicatia pot spune ca sunt mai bogat.Stiam in schimb de drama terbila a preotilor greco catolici in perioada instaurarii regimului comunist si mai apoi interzicerea de facto a greco-catolicismului in RPR ulterior RSR. In egala masura stiam de unul din artizanii marii Uniri, cardinalul Hossu si soarta mizarabila pe care a avut-o. Trist. Extrem de trist.
In adaugare cu cele scrise in postul anterior, aici discutia completa a reprezentantilor detinutilor politici cu expertului in drept si in istorie ce va primi din partea noastra tuturor o pensie sanatoasa pentru istovitoarea munca de a fi incult si rau-voitor in parlamentul Romaniei:
"Pentru a demonta afirmaţiile aberante, vom face o paralelă între cele susţinute de domnia sa şi punctele noastre de vedere. ”Ş.N.: „Am rude care au luptat pe Frontul de Vest. Să le spunem că unii mergeau să lupte pe Frontul de Vest pentru eliberarea Transilvaniei, în timp de alţii luptau cu regimul comunist instalat în august 44, este inacceptabil”. C.N.C.: Patria a trimis Armata Română Regală să o reîntregească, atât în Est cât şi în Vest. După ce au făcut-o la timpul respectiv, 50 de generali ai Armatei Române au fost azvârliţi de comunişti în temniţe şi lagăre de exterminare, unde şi-au găsit sfârşitul prin înfometare, bătăi, munci silnice şi lipsirea de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Acestora li s-au adăugat alţi ofiţeri şi trupă. Ş.N.: „Trupele de securitate au provenit, în principal, din foştii jandarmi”. C.N.C.: Fals! Începând din anul 1945, comuniştii au infiltrat jandarmeria cu persoane aservite lor, în aşa fel încât, în vara anului 1948, când a luat fiinţă aşa zisa Securitate a Poporului, toate problemele au fost preluate din mers. Adevăraţii jandarmi au luat drumul temniţelor comuniste (vezi Cetatea Făgăraşului). Să fim atât de nevăzători, încât să nu realizăm că Securitatea era îndreptată împotriva poporului român?! Să se fi uitat naţionalizarea averilor? Să se fi uitat că Securitatea a asasinat sau trimis la moarte ţăranii care s-au împotrivit colectivizării? Să se fi uitat epurările din Poliţie şi Armată? Să se fi uitat interzicerea unor scriitori de primă mărime din literatura română? Să se fi uitat decimarea Academiei Române? Şi multe alte nenorociri care s-au abătut asupra acestui popor. Ş.N.: „Deci erau români contra români”. C.N.C.: Da, aşa este! Doar că de o parte erau românii demni, iubitori de neam, de Patrie de Tricolor şi credinţă strămoşească, gata să se jertfească pentru binele Patriei, iar de cealaltă parte, pleava morală a societăţii, toţi lingăii Partidului Comunist şi ai Moscovei. Ş.N.: „Eu nu cunosc lupte duse de aceste grupe de partizani din munţi, cu trupele sovietice”. C.N.C.: Doar nu erau nebuni să lupte cu pistoale automate, arme Z.B, şi grenade, împotriva blindatelor şi infanteriei sovietice, care, după aşa zisa eliberare, au uitat să mai plece acasă, timp de 14 ani. În schimb, n-au uitat ca la plecare, să ia o halcă din trupul Patriei. Desigur, partizanii şi mai toţi românii sperau să vină americanii. Oricum, la începuturile ocupaţiei sovietice, am avut de-a face cu asasinate, violuri şi hoţii, pe când în Republica Federală Germană, trupele de ocupaţie americane, engleze şi franceze nu s-au dedat la astfel de fapte. Ş.N.: „Între cei care s-au refugiat în munţi erau şi oameni care erau căutaţi pentru alte lucruri. Spre exemplu, n-am cum să fiu de acord cu cei care l-au omorât pe Nicolae Iorga şi să spun că erau partizani anticomunişti sau că erau luptători pentru libertate”. C.N.C.: Ne pare rău, dar partizanii anticomunişti nu existau pe vremea asasinării lui Nicolae Iorga. Nu cunoaştem persoane din munţi căutate pentru alte lucruri! Criminalii care i-au ucis pe Duca, Madgearu şi Iorga au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi. Nici noi nu acceptăm crimele, indiferent cine le-a comis! Chiar v-a lovit amnezia? Aţi uitat de zecile de mii de crime săvârşite de comunişti? Aţi uitat de Iuliu Maniu, de Gheorghe Brătianu, de Mircea Vulcănescu, de elitele neamului românesc? A plătit cineva pentru toate aceste crime? I-a deranjat cineva? Rezistenţa anticomunistă a existat! Dovada sunt zecile de mii de victime, de necontestat, care au fost luate de la casele lor şi nu s-au mai întors niciodată! Ş.N.: „Acţiunile CIA, coroborate cu ale partizanilor din munţi, au slăbit capacitatea de apărare a României, sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă, ticăloşie”. C.N.C.: Prin afirmaţiile dvs. falsificaţi istoria recentă a României. Rezistenţa anticomunistă trebuie privită ca un întreg, ca un tot unitar şi nu fărâmiţată pe criterii etnice, politice, de culte sau de grup. Ş.N.: „Acţiunea partizanilor anticomunişti din munţi a fost îndreptată împotriva României”, sau „ne arogăm merite care nu există”. C.N.C.: La 28 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, nu am întâlnit o asemenea grosolănie din partea unui politician român. O crasă necunoaştere a fenomenului, care demonstrează continuitatea gândirii bolnave din vremea defunctului regim „ilegitim şi criminal”. Aşteptăm scuzele d-lui senator Şerban Nicolae şi chiar ale Partidului Social Democrat.”, se spune în comunicatul semnat de Preşedintele AFDPR, Octav Bjoza.
Senataurul Şerban nu are minime cunoştinţe legate de perioada istorică prin care trecea spaţiul românesc în perioada 1948-1958. Vorbeşte de capacitatea de apărare a României când Republica Populară Română era doar o anexă a URSS. Economie la pământ, resursele transportate în "ţara prietenă", elita poltică şi culturală la bulău, instituţii remodelate după model stalinist cu ofiţeri sovietici şi tot felul de cozi de topor. Asta era RPR, un stat în genunchi la mila ocupantului.
V-as ruga sa postati cat mai multe informatii/documente despre perioada respectiva daca aveti.Pentru mine cel putin ar fi o lectura de interes. Cu timpul, azi-maine fac 10 ani pe acest forum, am rezonat ca este de o importanta deosebita chiar si faptul ca pe semperfidelis sa ramana anumite opinii scrise si mai ales documentatia aferenta. Un google pe una din tememele de interes general, ce te duce pe semperfidelis, te educa. Nu imi apartine mine afirmatia anterioara ci a unui fecior care cauta niste informatii despre statutul soldatilor si gradatilor profesionisti. Am auzit, am zambit larg in interior si astept cu nerbdare sa sarbatoresc 20 de ani pe forum. Dar nu ma credeti pe cuvant, intrebati niste pompieri aleatoriu daca au auzit/citit semperfidelis.
Forums
