Pentru ca toti avem sefi mai mult sau mai putin sefi si pentru ca fiecare din noi simte nevoia sa se "descarce" de stresul acumulat la serviciu precum si de experienţele personale, propun un topic nou in care sa impartasim din trăirile aberante de la locul de muncă dar si fapte care au impresionat mai mult sau mai putin pe fiecare dintre noi.
Poate ca topicul e incitant, dar eu o sa zic "pas". Imi pare rau, dar chiar nu pot sa-mi urlu frustrarile vis-a-vis de unul sau de altul, mai ales ca nici eu nu sunt intotdeauna usor de digerat. Reusim totusi sa coabitam.
Va inteleg perfect! Si eu am avut o usoara retinere, apoi m-am gândit ca personajele pot fi rodul imaginaţiei noastre, vecinu' de la 4 (ca eu lucrez laaprozar). Astept sa ajung acasă, sa-mi deschid laptopul si sa incep sa "fabulez", de exemplu ce am patit azi cu un sef. Dar repet, e doar "rodul imaginaţiei mele"
MENTIONEZ CA ACEASTA POVESTE NU ESTE O RELATARE CI UN PAMFLET...da-da! Azi, luni, nici iarba nu creste...insa ochiul vigilent al militianului de birou (facut la apelul bocancilor) nu doarme! Ne anunta cineva ca "poate" (Doamne cat urasc acest !!!) se va face revista de front asa ca sa fim pregatiti. Ok...numai ca in isteria mutarii la noua locatie, ne-am dus tinutele de "reprezentare" fiecare la casa lui...trecem peste. Intreb: cand vom fi anuntati de revista de front? raspuns: nu stiu. cand decide sefu'. Buuuun... telefon nu mai avem de ceva luni bune asa ca "anuntul" urma sa vina pe telefonul personal al cuiva. Trecem si peste asta. Striga unu' ca disperatu': "baaaaa! adunare la 11:10!". Ma uit la ceas, era 11:03. Cand dracu' sa ma schimb si sa ajung la locul de adunare?! (mentionez ca pana acolo sunt cam 600 de metri plus ca mergi ca vita pe sosea, poate-poate da vreun bolid peste tine). Impreuna cu alti 3 colegi, mergem spre locul de adunare desi era prea tarziu-se daduse deja raportul si se ridica steagul. Am stat ca patru suricate in pozitie de drepti langa poarta institutiei; se termina momentul solemn, ne indreptam spre "gramada" (eu chiar vroiam sa cer permisiunea sa luam loc in formatie dar m-am lasat pagubas vazandu-i pe "veteranii" mei ca se infig si se pierd printre randuri. In fine...ne da "ptr. inspectie 5-3 pasi inainte", eu fac 3 pasi ca deh, eram in mijloc si apare sa-i zicem "Ghita" cu distinsul "Georgel"-figuri atat de imunatoare ca te buseste rasul instantaneu! Ma observa "Ghita" ca n-aveam gradele pe umeri (chiar nu am mai avut timp sa mi le pun, plus de asta dar miscarea tre' sa fie lenta si delicata deoarece imi tasneste efectiv nasturele prins intr-un fel de cracane(?!?)). "Ghita" zice: "AHA! Si face semn sefului meu - "noteaza!". eu zic: "ce sa notati?! am gradele pe dedesubt! (chiar le aveam sub ploverul ce-l tineam sub camasa! ). Se intoarce seful spre mine si...ma noteaza cu o urma de "I'm sorry". Eu zic: "am gradele pe dedesubt!" "Georgel"-the leader of the pack zice gales: "De ce nu le-ai pus la veston?" eu: "ca n-am avut timp! la 11:03 am fost anuntati ca avem revista de front in 7 min.! fizic e imposibil!". "Georgel": "Da' stiati ca avem acum revista!". eu: "nu! ni s-a spus ca o vom avea dupa ce va intoarceti de la sedinta". El: "pai uite-ma". ......Nu stiu la altii cum e dar la noi a inceput vanatoarea de "vrajitoare". Vinerea trecuta s-a facut adunare la 16:05 (desi la ora 16 se rupe poarta unitatii) pe motivul "de ce oamenii sunt in civil la acea ora?!"
@Bendis, nu cred ca e foarte grav. De exemplu, e mai solicitant sa fii in mijlocul pustietatii, sa incalzesti toata noaptea apa la foc si sa-ti calci hainele cu bidonul pentru apa. Dimineata ai revista de front si trebuie sa fii nickel . Sau sa-ti schimbi tinuta la fiecare 5 minute timp de 2 ore. Si exemplele de genul pot continua (sa zicem ca face parte din drill). Grav e cand ( chiar nu are importanta cine o face: superiorul sau subordonatul) esti tradat/vandut de ai tai.
Nu intenţionez sa spun ca e "grav". Nici macar nu consider ca e grav ci ma amuza pâna la stupefacţie genul asta de atitudini pe care le consider de-a dreptul rautaciase si puerile. Lucruri grave nu voi povesti ci doar imbecilitati. Cât despre tradari, sunt satul.Le-am trait si le traiesc atât din partea superiorilor cât si din partea celor cu care împart un colt de pâine si o buna parte din timp. Povestile vor continua
Nu m-am bucurat niciodată de răul cuiva... Dar...unul din personajele invocate mai sus, a apărut cu un nas desprins din filmele de groază (vorbeşte lumea ca l-ar fi ajuns blestemele).
Forums
)))) 
