va propun sa postam aici cartile interesante pe care le-ati citit(evident legate de securitate, AT/CT, forte armate, servicii de informatii si tot tacamul...) O sa incep eu cu o carte pe care am citit-o de curand:
FORTELE SPECIALE Comandouri aeropurtate in actiune, scrisa de Vasile Soare si o gasiti la editura Ziua.
In carte este prezentata istoria Trupelor aeropurtate a diferitelor tari de la primul salt cu parasuta in 1783 de catre Sebastian Lenormand. Cartea ne duce prin actiunile trupelor aeropurtate in WW II si apoi la actiunile din perioada Razboiului Rece si cele LIC. Apoi autorul face o prezentare a doctrinei operatiilor speciale si modului in care sunt organizate trupele speciale din diferite tari.Spre sfarsitul cartii este prezentat echipamentul luptatorilor(toate tipurile de arme pe care le folosesc), si ultimele tehnologii in domeniu... Merita citita
Apropo ca tot se vorbea pe forum de multitudinea trupelor de speciali in Ro putem sa urmarim in carte modul in care Franta(care avea structuri de speciali raspandite in fortele terestre, aviatie, marina, jandarmerie, etc ) a trecut in 1999 la o profunda reforma. Au infiintat 2 noi structuri DRM( Direction du Renseignement Militaire) si COS(Commandement des Operations Speciales) care au fost puse sub directa conducere a sefului Statului Major al Armatei franceze. Specialistii francezi au apreciat ca infiintarea acestor comandamente a adus un plus de consistenta si coerenta pregatirii trupelor speciale si a redus substantial cheltuielile pt pregatirea si inzestrarea fiecarei unitati in parte. COS este comandat de un ofiter cu gradul de general care ocupa si functia de consilier al sefului Statului Major al Armatei. Structura COS cuprinde: operatii, antrenament specializat, transmisiuni si sisteme de informatii, cercetare-dezvoltare-inovatii, afaceri civili-militari..)
ii astept si pe altii cu propuneri de carti si cateva cuv despre carte.
ai un pic rabdare, ca or sa sara... ma mir ca Radu Patrascu sau colonelul n-au marcat inca... si mai sint citiva (destui, nu m-apuc acum sa-i insirui pe toti, ca sint pe forum) care au ce spune ...
SPIONI IN SUTANA Vasile Dumitru Fulger Volum editat cu sprijinul: ACMR - SIE
Descriere - SPIONI IN SUTANA. LINK LINK Spionul este perceput, adesea, ca un personaj romantic, invaluit in mister, despre care se fabuleaza mult, iar probe palpabile cu privire la indeletnicirea sa sunt greu de descoperit. In volumul de fata, Vasile Dumitru Fulger ofera o privire de ansamblu asupra acelor personaje despre care nu ne-am fi inchipuit niciodata c-ar face parte din servicii informative: oamenii lui Dumnezeu.Ca fete bisericesti, totusi,purtatorii sutanelor (fie ei preoti, calugari, lideri spirituali etc.) se ascund, de fapt, mai usor si nu sunt suspectati mai deloc (un exemplu graitor este cel al lui Rasputin, calugarul scelerat, si el prezentat in acest volum). Ba mai mult, actiunile lor sunt considerate a fi expresia cuvantului divin al lui Dumnezeu.Suntem inconjurati, cel putin in Romania, de stiri monstruoase despre anumiti preoti: angrenati in activitati ca prostitutia sau luarea de mita, oamenii lui Dumnezeu sunt priviti cu furie sau scarba de catre mireni. Aceasta carte vine parca pentru a intari aceasta imagine negativa. Pe deasupra, actiunile care le sunt reprosate preotilor sunt parca si mai grave. Spionajul a fost intotdeauna legat de politica. Ei bine, oamenii bisericii se amesteca, se pare prea mult in politic, uitand sau lasand pe planul al doilea spiritualitatea.Fata dubla a clerului de pretutindeni este un motor care declanseaza in autor dorinta de a se aventura si spre alte subiecte: femeile (mistice si credule) folosite in cadrul spionajului, ca aghiotanti de nadejde sau lectii de istorie, autorul scotand in evidenta deciziile de circumstanta ale liderilor diferitelor tarii, angrenati in lupte de culise.Volumul de fata se bazeaza pe zeci de documente, autorul prezentand unele articole din ziarele vremii care stau ca marturii finale si nestramutate ale ratacirilor oamenilor Bisericii.
PS: Recomand intrega carte dar special recomand capitolul: "Capelan, rezident de retea informativa in Bucuresti."
Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican”, aparuta la editura „Sens Tritonic” in anul 2008, se vorbeste despre existenta unui „Serviciu de Informatii si Contrainformatii” apartinand Vaticanului, si care poarta numele de „Sfanta Alianta”.
„Sfanta Alianta” ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar Serviciul de Contrainformatii numit „Sodalitium Pianum” (SP) a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X.
Autorul precizeaza faptul ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire.
Cu toate astea, acest serviciu secret al Vaticanului nu trebuie confundat cu activitatea de spionaj a Iezuitilor, care aveau propriul lor serviciu secret.
In anul 1773, atunci cand Ordinul Iezuit era desfiintat general, prin bula (decretul) lui Papa Clement al XIV-lea (Dominus ac Redemptor), acest serviciu secret al Vaticanului „Sfanta Alianta”, a fost pagubit de cei mai „talentati” spioni.
"Foarte curând, Statele Unite vor trebui să înfrunte cel mai puternic inamic pe care l-au înfruntat vreodată. Acest inamic nu este doar obişnuitul inamic militar, ci unul care are organizarea şi capacitatea necesară spionajului masiv şi operaţiunilor clandestine în Statele Unite. Acesta foloseşte o faţadă perfectă pentru a-şi ascunde operaţiunile.
În realitate, chiar acum, acest inamic lucrează în secret să submineze principiile care au făcut această ţară cea mai mare naţiune din lume. Acest inamic s-a infiltrat în cele mai înalte niveluri şi departamente ale guvernului Statelor Unite şi expune America la un pericol extrem. Haideţi să privim puţin în istorie şi să înţelegem metodele folosite de acest inamic în trecut şi cum lucrează astăzi în secret."
Un scriitor din secolul trecut, Adolphe Michel, îşi aminteşte că Voltaire a estimat numărul de lucrări publicate despre iezuiţi, la aproape şase mii. „La ce număr am ajuns un secol mai târziu?”, se întreabă Adolphe Michel, concluzionând imediat: „N-are importanţă. Atât timp cât vor exista iezuiţi, vor fi scrise cărţi împotriva lor. Nu este nimic nou care să fie scris despre ei, dar apar noi generaţii de cititori în fiecare zi... Vor cerceta aceşti cititori vechile cărţi?”
Motivul care a fost menţionat ulterior ar fi suficient ca să justifice reluarea acestui subiect. De fapt, majoritatea cărţilor care refac istoria iezuiţilor nu mai pot fi găsite... Numai în bibliotecile publice mai pot fi consultate, ceea ce le face inabordabile pentru mulţi oameni.
Pe de altă parte, aşa cum apar noi generaţii de cititori, apar şi noi generaţii de iezuiţi. Fiii lui Loyola sunt astăzi – şi putem spune mai mult ca niciodată – aripa conducătoare a bisericii romane. La fel de bine, sau chiar mai bine camuflaţi, ei rămân cei mai „ultramontanişti”, discreţi dar eficienţi agenţi ai Sfântului Scaun în toată lumea, campioni ai politicii lui, arma secretă a papalităţii.
Studiul pe care-l facem este bazat pe documente de arhivă autentice, publicaţii (interviuri) ale unor personalităţi politice cunoscute, diplomaţi, ambasadori şi scriitori eminenţi, cei mai mulţi fiind catolici cu document de atestare. Aceste mărturii şi documente constituie o acuzaţie zdrobitoare şi, până acum, nici un apologet nu a încercat să le atace. LINK
Redactori: Marian Oprea Consilier ştiinţific: Emil Străinu
"Prezenta lucrare constituie un adevărat eveniment editorial. Pentru prima dată în România un ofiţer tehnic de informaţii, specializat în tehnică operativă (TO), destăinuie pentru publicul larg adevărata dimensiune a activităţilor desfăşurate în compartimentele specializate.
Cartea are un profund caracter autobiografic şi face lumină într-un domeniu care până acum constituia un subiect tabu al serviciilor secrete, implicit al muncii de informaţii."
"Condamnaţi la tăcere nu este numai titlul unei cărţi de excepţie ce reprezintă biografiile unor oameni de excepţie, ci şi simbolul unei filozofii lăuntrice, a unui mod de viaţă, a unei bresle ce face parte din stâlpii siguranţei naţionale a statului român." (Colonel Dr. Emil Străinu) LINK
36 de ani în serviciile secrete ale României Stelian Octavian Andronic
Stelian Octavian Andronic este unul dintre ofiţerii superiori ai Securităţii trimişi în misiuni "de vârf" în străinătate. În 1990, ziarul The Wa shington Post l-a desemnat ca fiind agentul care încasa banii de la Pentagon pentru tancurile vândute de Ceauşescu, depozitându-i pe numele său în Elveţia. Recent, editura bucureşteană Compania i-a publicat memoriile sub titlul "36 de ani în serviciile secrete ale României". Reproducem în cele ce urmează un fragment, cu menţiunea că titlurile şi subtitlurile aparţin redacţiei.
"Societatile secrete nu trebuie ignorate. Ele sunt si lucreaza continuu, la fel ca si serviciile secrete. Conspiratia exista. Si este in defavoarea Romaniei".
"Printre societatile secrete cu caracter religios, interlocutorul meu se interesa mai ales de cele legate intr-un fel sau altul de Sfantul Mormant de la Ierusalim si de VATICAN, incepand cu Ordinul Templierilor si Cavalerii Ioaniti si terminind cu cel al Cavalerilor de Malta..."
"L-am intrebat daca tot ce se spune despre societatile secrete este adevar sau legenda. Mi-a raspuns ca ele exista in realitate, dar, cum este si firesc, fiind vorba de grupari cu caracter secret, existenta, activitatea si scopurile lor sint ascunse marelui public, pentru ca scopurile lor contravin intereselor popoarelor. Acestea (popoarele) trebuie impiedicate sa cunoasca realitatea ca sa nu se revolte - o posibila revolta de care se TEM societatile secrete."
"Pot sa afirm fara retinere ca acest expert (pe probleme de societati si servicii secrete) mi-a fost un bun si, cred, sincer indrumator intr-un domeniu incitant si destul de putin cunoscut in anii '70. Discutiile pe care le-am avut cu el nu au fost niciodata transmise in CENTRALA.
Dincolo de lipsa de interes pentru notele mele din 1973, trebuie sa spun ca nimeni (?!) din Centrala serviciului nostru secret n-a abordat vreodata acest subiect in discutiile cu mine si apoi nu dispuneam nici de cele mai sumare date pentru a-l prezenta pe interlocutorul meu.
Istoria secreta a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon Autor: Gordon, Thomas
POVESTEA NESPUSA A UNUIA DINTRE CELE MAI PUTERNICE SI MISTERIOASE SERVICII SECRETE DIN LUME - MOSSAD.
Creat in 1951 pentru a asigura viitorul citadelei Israelului, Mossad-ul este o Arma Inteligenta a carei mina de agenti se afla in spatele celor mai indraznete si riscante misiuni de spionaj, anti-teroriste si lichidari din toate timpurile. Acum, pentru prima oara, interviurile cu usile inchise ale autorului cartii, Gordon Thomas, si dosare secrete, fac ca adevarul despre Mossad sa fie mai aproape de noi, ca niciodata. In Spionii lui Ghedeon veti afla cum Mossad-ul a scos CIA din postura de principala sursa de informatii a Vaticanului, prin dezvaluirea identitatii celor din spatele atentatului la viata Papei Ioan Paul, in mai 1981; veti afla despre planul de asasinare a lui Yasser Arafat; si mai ales despre implicarea Mossad-ului in moartea Printesei Diana si a lui Dodi Fayed. Gordon Thomas este autorul a 37 carti traduse in toata lumea, citeva dintre ele avind ca subiect serviciile secrete internationale. Calitatea sa de corespondent in strainatate l-a facut martorul multor evenimente mondiale, de la criza Suezului (1956), pina la piata Tiananmen (1989), experiente care, multe s-au transformat in carti romane, scenarii, fiind rasplatit cu numeroase premii: premiul Criticii si al Juriului de la Festivalul de Film de la Monte Carlo, premiul Edgar Allan Poe, precum si trei nominalizari ale Societatii Mark Twain pentru Excelenta in reportaj.
Soarele a murit în zori (Ed. Militară, Bucureşti, 1976) Toamna cu frunze negre (Ed. Militară, Bucureşti, 1978) Anotimpurile morţii (Ed. Militară, Bucureşti, 1980) Destinul căpitanului Iamandi (Ed. Militară, Bucureşti, 1982) Operaţiunea "Soare" (Ed. Militară, Bucureşti, 1984)
"Una dintre cartile sale, "Pe urmele Agentului B-39" (5 vol.) descopera un lucru interesant. Intr-o perioada de criza acuta (al II-lea razboi mondial), Spionajul Militar Romanesc INFIINTEAZA un "NUCLEU"..., nucleu care avea sa reziste tuturor timpurilor si regimurilor care s-ar fi 'perindat' pe la puterea 'vremelnica', al carui motiv existential era legat doar de fericirea romanilor si Romaniei."
"In cartea lui HZ, Pe urmele Agentului B-39, avem un roman patriot, ofiter in Biroul II al MStM, infiltrat adanc in inima Germaniei hitleriste... Stiti ce spuneau romanii (tot patrioti) despre el...ca este un neamt, care ar merita spanzurat, etc !!!"
Un citat superb din carte:
"...Acum, cand de moarte ma mai despart doar un numar de ore sau de zile, cand simt ca mintea mea s-a imbogatit si cu intelepciunea de pe urma, pot sa afirm cu mana pe inima ca NU exista in lume SPION fericit, oricat de mari si de spectaculoase ar fi rezultatele actiunilor sale. Nu ca spionul ar fi un tip ce refuza fericirea, ci pentru ca inauntrul fiintei sale timpul grefeaza un inexplicabil dispozitiv biologic care-i secreta nefericire...". LINK
POTENTIALUL DE LUPTA AL FORTELOR TERESTRE IN CONTEXT NATO Editura TOP FORM, Bucuresti, 2006 prof. univ. dr. Ion BALACEANU, prof. univ. dr. Daniel DUMITRU, lect. univ. dr. Ion IOANA
Transformarile produse de catre revolutia tehnico-stiintifica in domeniul militar, in ultimele decenii ale secolului al XX-lea, au generat, cum era si firesc, evolutii in domeniul doctrinelor, strategiilor militare si procedeelor de lupta. Acum se rezolva intr-o alta maniera, decat ieri, problema crearii superioritatii in forte si mijloace, deoarece puternicele mijloace de distrugere, precum si posibilitatile de lupta crescande ale trupelor, au largit cadrul spatial al operatiei si luptei. in actiunile militare moderne sporeste impresionant importanta factorului timp. Teoria si practica ducerii razboiului, inclusiv domeniile de referinta ale artei militare, au evoluat sub impactul revolutiei tehnico-stiintifice, care a produs transformari radicale asupra structurilor militare si modului de ducere a actiunilor de catre acestea. Armata poate fi evaluata la pace sau razboi, de la cel mai mic pana la cel mai mare esalon, dupa eficienta structurilor militare ce poate fi explicata folosind conceptul de putere de lupta. Puterea de lupta este un concept care isi face tot mai mult loc in limbajul uzual si in preocuparile specialistilor militari, cautand sa determine metodologii moderne de evaluare a nivelului acesteia, bazate pe modele matematice corespunzatoare. Puterea de lupta nu trebuie confundata cu capacitatea de lupta si potentialul de lupta, in raport cu care are o serie de elemente comune, desi exista anumite diferente. Conceptul de putere de lupta are un rol important in intelegerea mecanismului luptei. Comandantii realizeaza puterea de lupta din potentialul de lupta (puterea de lupta potentiala) pentru indeplinirea misiunii, aceasta producand in fapt rezultate in lupta. Ei sunt apreciati dupa cum au distribuit puterea de lupta si dupa cum aceasta a fost directionata pentru indeplinirea misiunii. Efectul cumulativ al puterii de lupta, in timp, determina rezultatul luptei si corespunde actiunii desfasurate in incercarea de a indeplini misiunea. Rezultatul luptei unei parti raportat la rezultatul luptei celeilalte parti, ne arata care parte a luat decizia cea mai buna. Pentru determinarea puterii de lupta, sunt necesare studii si analize care sa aiba la baza calcule matematice pentru a putea fi utilizate in activitatea statului major. Nu putem avea structuri militare cu o putere de lupta satisfacatoare, fara cercetare, proiectare, organizare si retehnologizare.
Paraşutismul militar în România, tradiţie şi actualitate Colonel dr. Mircea Tănase
Lucrarea "Paraşutismul militar din România – tradiţie şi actualitate" reprezintă rodul unei pasiuni şi preocupări mai vechi privind istoria acestei arme, cu un trecut dacă nu îndelungat, cu siguranţă suficient de consistent şi, evident, demn de a fi consemnat. Am încercat relevarea principalelor momente legate de apariţia şi evoluţia paraşutismului militar românesc, circumscris, cum era şi firesc, apariţiei şi evoluţiei trupelor aeropurtate pe plan mondial.
Cartea vine în continuarea unei serii de articole publicate în revista "Paraşutiştii", editată de mulţi ani de către structura de învăţământ de profil de la Buzău (Şcoala de Aplicaţie pentru Paraşutişti, devenită ulterior Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale şi, mai recent, Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale, acolo unde, de mai mulţi ani, fiinţează şi Muzeul Paraşutiştilor), de alte publicaţii ştiinţifice din zona militară sau cea civilă, dar şi ca o continuare a celorlalte două cărţi pe care le-am publicat anterior: "Salt în istorie – paraşutiştii din România în anii celui de-al doilea război mondial" şi "Trupele aeropurtate în cel de-al doilea război mondial".
După aproape 25 de ani de activitate în trupele de paraşutişti, cu greutăţile dar şi cu frumuseţea unei profesii de excepţie, m-am simţit dator să răsplătesc privilegiul de a servi în această armă şi să redactez această lucrare, pe care am dedicat-o "tuturor camarazilor mei paraşutişti de pretutindeni". Îmi place să cred că am putut aduce astfel un modest omagiu jertfei paraşutiştilor, truditori din umbră pentru afirmarea unei arme de elită, dar şi un binemeritat onor paraşutistului român, marele erou anonim al acestei cărţi.
Am speranţa că cititorii, paraşutişti de profesie sau doar pasionaţi de istoria fascinantă a acestei arme, vor găsi acele informaţii care să-i facă să aprecieze la justa valoare spiritul de corp, puterea de sacrificiu şi dorinţa de a învinge întotdeauna a acestor "cavaleri ai cerului albastru". În acelaşi timp, lucrarea poate oferi celor interesaţi informaţiile necesare pentru susţinerea, cu argumentele istoriei, a unor iniţiative şi decizii privind viitorul acestei arme de elită a armatei române.
Departe de a fi completă, lucrarea este deschisă oricărei îndreptări în ceea ce priveşte conţinutul ei şi m-aş bucura dacă va putea fi completată şi, mai ales, continuată, pentru că, mărturisesc sincer, cred în viitorul acestei arme şi, mai ales, cred în viitorul paraşutiştilor militari români.
"Una dintre cartile sale, "Pe urmele Agentului B-39" (5 vol.) descopera un lucru interesant. Intr-o perioada de criza acuta (al II-lea razboi mondial), Spionajul Militar Romanesc INFIINTEAZA un "NUCLEU"..., nucleu care avea sa reziste tuturor timpurilor si regimurilor care s-ar fi 'perindat' pe la puterea 'vremelnica', al carui motiv existential era legat doar de fericirea romanilor si Romaniei."
Uh, iertare ca nu ofer o carte, ci doar un comentariu frate Ronin: Daca serviciile secrete romane aveau intr-adevar un astfel de "nucleu", preocupat numai cu fericirea neamului nostru, in mod sigur nu am fi ajuns in starea jalnica in care ne aflam astazi. Ma tem ca "nucleul" consta din sefi de servicii cu loialitatea altundeva, masoni si diversi dubli care pozeaza doar. Un nucleu adevarat ar fi avut rezultate pana acum, ori ce se vede, e de-a dreptul deprimant. Nici n-ai idee cat mi-as fi dorit ca unul adevarat sa existe..
dialog pe calea undelor cu jurnalistul Septimiu Roman
"Domnilor naivi de peste Ocean, domnilor pseudo-politicieni si pseudo-istorici, domnilor pseudo-analisti politici, pseudo-oameni de cultura si pseudo-gazetari...In memoria celor 16 victime de la Sucutard si Muresenii de Campie, apartinand unor etnii si religii diferite, raspunsul poporului roman nu poate fi decat unul singur - "NIET"! sau ca sa ne pastram in ton cu vremurile - "LA"! LINK
Forums
