Una dintre cele mai interesante tradiții românești va deveni cel mai probabil istorie. Delenii și Vălenii din comună se urăsc, dar tranșează disputele doar in ultima zi a anului, printr-o bătaie tare mișto, invingătorii urmând a fi "la putere" timp de un an. Dacă nu se bat intr-un an, nu e armonie in sat.
Dscoperită de intreaga țară inexplicabil de târziu, această tradiție din ultima zi a anului a fost mediatizată doar in ultimii 7-8 ani. Poate imi place mie prea mult violența, dar cred că această tradiție era ceva excepțional, probabil nemaintâlnită undeva. Cu un pic de inteligență, Ruginoasa ar fi putut ajunge un fel de Pamplona. Și acolo e violență. In câteva zile se strâng zeci de mii de oameni din toată Europa pentru a asista la o tradiție, barbară, cum zic mulți. Dar e o tradiție. Aduce bani mulți orașului și continuă, chiar dacă mai și mor participanți. Tot violentă e și tradiția de coborâre a dealului după roata de cașcaval, din Scoția. Acolo sunt foarte des răniți grav. Și uite că ea continuă, lumea incă participă, spectatorii vin, orașul Gloucestershire inflorește.
Spre deosebire de Pamplona și Gloucestershire, Ruginoasa nu va fi niciodată cunoscută, deși aici se intâmplă o tradiție cel puțin la fel de spectaculoasă. Pentru că românii sunt proști și cretini, tradiția de sute de ani, nu numai că nu va lua amploare, dar probabil va dispărea. Prefectura și Jandarmeria s-au ingrijit de asta. Conform propriului comunicat, Jandarmeria le-a explicat incă de pe 28 decembrie că armonia și prietenia este cel mai frumos lucru de pe pământ și i-a făcut să ințeleagă pericolele la care se expun participând. Aiurea, i-au urmărit, interceptat, intimidat și amenințat pe cei care formau "nucleul dur", cu zile inainte, iar prefectura și primăria le-a organizat un eveniment cu muzică și băutură gratis, in ziua respectivă, ca să-i deturneze pe ceilalți, săraci cu duhul.
E drept, țăranii tot țărani, in ultimii ani tradiția se "cocalarizase", la bătaie participând și "civili", pe lângă cei mascați tradițional. Civili ăștia, cocalari de seamă ai zonei, stricau tot, plătindu-și polițe aiurea sau doar dorind să fie și ei, ca niște boși, arătați la știri. Dacă in trecut se băteau cu biciul, iar mai apoi cu ciomegele, in ultimul ani se practica si mișelescul aruncat cu piatra. Din cauza asta jandarmii s-au implicat mai mult in ultimii ani, când se ajunsese și la niște frumoase bătăi cu proștii in uniforme. Rănirea gravă a unui puști de 17 ani anul trecut, acesta fiind legumă acum, a pus capacul.
Tradiția ar fi putut continua lejer și decent, chiar la nivel mare, dacă participanții și autoritățile ar fi judecat un pic. Ca și la Pamplona și Gloucestershire, cine vrea să participe iși asumă riscurile și se pot stabili niște reguli minime pentru a nu ieși haos, dar și câteva măsuri de protecție. Primăria poate stabili niște "organizatori", care pot fi un fel de arbitri, iar participarea celor neechipați să fie interzisă. Și toată lumea ar fi fericită! Afară poate de săracii ăștia de jandarmi, care o freacă degeaba și iși fac de lucru din când in când, pentru a justifica sumele imense băgate in această insituție de rahat.
Păcat că românii, ca niște dobitoci veritabili, n-au fost in stare să gestioneze această super tradiție, care ar fi putut pune comuna ieșeană pe harta Europei, iar in loc de cele câteva sute de oameni care veneau din imprejurimi, să avem mii de turiști din țară și de afară.
Este un obicei ... Nimic de spus . Dar in momentul in care se lasa cu victime care sunt tratate la spital sau mai rau cu decese nu cred ca este in regula . Daca doresc cu adevarat se pot stabili , cum bine spui , reguli si locatie clara si cu adevarat poate deveni o atractie turistica . Dar nu este placut sa iei o "ghioaga" in cap fara protectia aferenta .
n-am gasit topicul de filme, asa ca recomand aici A.C.A.B - all cops are bastards, italienesc, se gaseste si subtitrare in romana eu l-am gasit pe torenti
Ati baut cei 2-3 litri/zi, recomandati cu asiduitate de medici? Sanatate curat-murdara !
Ben Franklin spunea: "in vin sta intelepciunea, in bere libertatea, in apa sunt bacterii !". Studiile stiintifice, atent controlate, au demonstrat ca daca bem 1 litru de apa pe zi, la un an vom fi absorbit mai mult de 1 kg de Escherichia coli (E. coli), o bacterie ce se gaseste in fecale. Cu alte cuvinte consumam 1 kg de rahat ! Daca consumam vin, bere (tequila, rom, whiskey, sau alte bauturi) NU ne expunem acestui risc deoarece alcoolul se obtine in urma unui process de purificare prin fierbere, filtrare si/sau fermentare. Remember :: Apa = Rahat. Vin = Sanatate. Deci, e mai bine sa bem vin si sa vorbim aiurea decit sa bem apa si sa ne umplem de rahat !
Aceste informatii pretioase aduc un adevarat serviciu umanitatii.
Pe aleile grădinii, se plimbau oameni fără griji. Văzând splendoarea acelui loc şi feţele fericite ale oamenilor, e uşor de înţeles că ne aflăm în Rai. Liniştea se întrerupse atunci când poarta cea mare, de la intrare, se deschise brusc şi îşi făcu apariţia un bărbat speriat, plin de vânătăi şi de cucuie. - Tu nu ştii să baţi? îl dojeni Sfântul Petru. - Ba ştiu, dar nu am voie. Altfel, crezi c-aş mai fi ajuns aici? Uite, cucuiul ăsta e de la un telefon mobil, care zbura prin clasă, tocmai când am apărut eu în uşă. Normal, că doar de-aia e mobil… Iar mâna stângă… O, dar m-am luat cu vorba şi nu m-am prezentat: sunt profesorul Ghinionescu. Sfântul Petru consemnă într-un catastif datele noului venit şi îl puse să semneze. - Doamne, şi aici aveţi condică de prezenţă? îngână profesorul în timp ce semna. Dacă aveţi şi alte documente pe care trebuie să le completez, încep să regret că nu am ajuns la… concurenţă. Sfântul Petru îl privi nedumerit şi, fără să-i răspundă, îl trimise la plimbare. - Chiar pot să-mi încep activitatea, fără să semnez foaia de parcurs, regulamentul de ordine interioară, fişa postului?… Văzând mirarea de pe chipul interlocutorului său, adăugă: - Ştiţi, infarctul din cauza căruia am ajuns aici mi se trage de la planificări, teste iniţiale, matrice, fişe de interasistenţă, tabele cu activităţi extracurriculare, cursuri de formare continuă, lucrări pentru simpozioane şi sesiuni de comunicări, măsuri remediale, de stimulare a progresului, de asigurare a performanţei… Bucuros că a ajuns – în sfârşit – în raiul visat, fără munţi de documente de completat, noul locatar porni la plimbare, pe una dintre alei. Auzind, în depărtare, o melodie, se îndreptă într-acolo. Găsi pe o bancă un bărbat care-i părea cunoscut, cântând la alăută. Văzându-l, acesta se opri din cântat şi îl pofti să se aşeze lângă el. - Eşti nou venit, nu? Eu sălăşluiesc aici de peste două sute de ani. Sunt Antonie Pantoleon-Petroveanu. - Eu sunt profesorul Ghinionescu. - Ghini, Ionescu – zise Anton Pann, şugubăţ – dar văd că nu arăţi chiar ghini! - Lovitura din frunte e de la oglinda unei eleve, care a zburat în capul meu, când am invitat-o la tablă. Era nervoasă că o deranjasem tocmai când se farda. - Învăţătura dată rău se sparge în capul tău… - Vânătaia de la ochi o am dintr-o pauză, când am încercat să despart o elevă care se bătea cu o profesoară, pentru un băiat dintr-a XII-a. - În certuri cine se bagă, păgubi trebuie să tragă… Dar, ia spune-mi, cum mai e viaţa dascălilor? Că şi eu am fost, cândva, profesor de muzică religioasă. - În anii electorali, ni se promitea că vom trăi mai bine. Şi chiar nu ne puteam plânge… în fiecare zi am dus-o mai bine decât în ziua următoare. - Un nebun făgăduieşte şi-nţeleptul s-amăgeşte… - Uneori, am încercat să ne revoltăm, dar tot degeaba. Era prea târziu. - Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşală! - Ne închideau gura imediat, când porneam câte un protest. - De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine… - Cu cornuri, mai exact. Dar nu gura noastră, ci a elevilor care primesc lapte şi corn. Noi am tot sperat să le dea şi promisa miere, doar-doar ar fi curs în învăţământ numai lapte şi miere… - Omul trăieşte cu ce bagă în gură… - Şi piere cu ce scoate din gură. Trebuia să am mare grijă ce vorbesc… - De multe ori limba taie mai mult decât sabia. Dar copiii cum mai sunt? Pe vremea mea erau tare respectuoşi. - Cei de acum sunt respectaţi şi se respectă. Nu mai pot fi nici măcar certaţi, ca să nu fie lezaţi moral… - Copilul nepedepsit rămâne neprocopsit… Am auzit că a fost mare scandal, astă-vară, cu un examen… - Examenul de bacalaureat, aşa se numeşte. Lasă, că nu l-au luat nici alţii şi au ajuns acum să facă pe lupii moralişti! - Vezi bârna din ochiul tău şi nu vorbi p-alt de rău! Dar şi profesorii am auzit că nu s-au lăsat mai prejos la examenele lor. - La examenele de titularizare, vrei să spui? Păi dacă acum ies profesori pe bandă rulantă… Nu tu ore de asistenţă, nu tu practică pedagogică… Şi ne mai mirăm ce elevi formează? - Cu ce dascăl lăcuieşti, aşa carte-alcătuieşti. - Iar dascălii cu vocaţie sunt prea ocupaţi ca să mai fie… preocupaţi. Au avut grijă cei de sus să-i îngroape în hârtii, să nu aibă mintea odihnită. Aleargă după puncte pentru dosar, mai ceva ca soldatul acela grec, la Marathon. Cândva se spunea că şcoala e cetatea ştiinţei… - Ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările. - Uşile astea scârţâie rău, de o vreme, dar nu se aude scârţâitul până unde trebuie. - Omul vrednic se face luntre şi punte. - M-am făcut şi eu luntre şi punte. Să pot supravieţui, mi-am mai luat un job. - Nevoia învaţă pe om… - Am lucrat ca ajutor de ospătar, într-un club de noapte, unde se pregăteau elevii de liceu pentru şcoala… vieţii. Nu era bine, dar trebuia să strâng bani de încălzire. - Nici unele nu sunt rele, dacă te deprinzi cu ele… - Dacă ştiam că mor de infarct, nu mă mai temeam că voi muri de frig, la iarnă. Alţi colegi mai norocoşi au găsit elevi pe care să-i mediteze, contra cost. Norocul meu că n-am fost niciodată norocos, că ar fi trebuit să plătesc un impozit… Şi când te gândeşti că este unul, la Hamangia, căruia nu i-a mai cerut nimeni impozit. Şi meditează de mii de ani… Luându-se cu vorba, domnul Ghinionescu nici nu băgă de seamă că Anton Pann dispăruse. Abia când auzi pe cineva strigându-l, observă că nu mai era pe aleea străjuită de salcâmi. Privi în jur şi bănui că este pe patul unui spital. Glasul asistentei medicale îi confirmă bănuiala: - A fost o operaţie grea, dar a reuşit. Aveţi un vizitator. Uşa se deschise şi apăru, în salon, şeful său de catedră: - Păi, bine, colega, noi nu ne mai vedem capul de treabă şi tu ţi-ai luat concediu medical? Să te întremezi repede, că ai de centralizat rezultatele testelor iniţiale!
Forums
!
