Prefer sa postez aici articolul din Gardianul, dat fiind ca in categoria Presa, am ales sa introduc numai acele articole cu caracter de analiza, apreciere generala sau similar.
Gardianul, 4 aprilie
Ovidiu Ohanesian: Rapiti in Irak, detinuti de lux la Bucuresti
Ieri, Ovidiu Ohanesian s-a hotarat sa rupa tacerea, oferind in premiera povestea debriefingului la care el si ceilalti doi colegi de presa, Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci, au fost supusi dupa operatiunea de salvare din mainile teroristilor de la Bagdad in urma cu un an. Aventura printre ofiterii de informatii, procurori si medici a ramas in memoria jurnalistului de la "Romania libera" drept un "ceremonial" condus de adjunctul SRI, Florin Coldea. Sinceritatea maxima a presedintelui este comprimata de Ohanesian intr-un scurt fragment: "Stiti cine v-a eliberat? S-a intalnit Securitatea lui Ceausescu cu Securitatea lui Saddam!" Ziaristul dezvaluie ca Basescu i-a facut o oferta de "compromis". (Adina Anghelescu)"La sosirea din Irak am fost transformati in detinuti de lux la vila marelui securist Alexandru Draghici. Companie selecta formata din securisti de toate rangurile, procurori psihologi si medici. Ii raportau presedintelui tot ce misca. S-au luat primele declaratii la cald si s-au facut primele analize. Imi lipsea instinctul de conservare. Am vazut pentru prima oara arestarea lui Omar Hayssam la televizor.
Intalnirea de taina cu francezii
Basescu si Timofte, nedespartiti, ne-au vizitat in fiecare seara. Colonelul Florin Coldea, viitorul prim-adjunct al directorului SRI, a fost maestru de ceremonii. Sincer cum il stim si satul de discutii protocolare, Basescu ia taurul de coarne : "Mai, copii, ce vreti voi de la mine ?" In rest, discutii despre senatori PSD si agentii semiguvernamentale japoneze. O oferta de compromis. Am ramas stupefiat de atata sinceritate din partea unui presedinte.
Sosirea pe aeroport a intrecut orice asteptari
Explozia unui pneu din trenul de aterizare al Herculesului C130B (de care scrisesem cu putin timp in urma) a trecut neobservata. Mai toata calatoria am petrecut-o in compania celui ce avea sa devina mare grangur SRI – Florin Coldea. Din cauza procedurilor de coborare cu blindatul, am dat afara mancarea tip MApN. Primii au coborat din avion Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci. Show-ul mediatic incepuse si pentru noi. Mai rezervat, am coborat ultimul. Anemia si zilele petrecute la orizontala in beciul rapitorilor si-au spus cuvantul. O data cu noi au coborat membrii echipelor speciale deplasate la Bagdad, fiecare avand cate doua sau mai multe genti negre de piele in maini. Toti erau cagulati, dar unii dintre ei erau usor de recunoscut. S-a remarcat prim-adjunctul directorului SRI de mai tarziu, colonelul Florin Coldea, cu un cap mai inalt decat ceilalti. In fata familiei am ramas fara cuvinte. In vartejul imbratisarilor, s-a putut remarca atitudinea prompta a mamei lui Marie Jeanne, o femeie dintr-o bucata. "Tot nu te potolesti?!", a suierat ea catre odor. Era de fata toata crema puterii. Basescu avea pe buze zambetul sau inconfundabil, Tariceanu ranjea patrat, ministrii, secretari de stat, sefi ai serviciilor speciale. Iuresul de pe aeroport m-a surprins total. Nu ma asteptam la asa surpriza. Plini de recunostinta, Marie Jeanne si Miscoci l-au ridicat in slavi pe Basescu. Nu puteam sa fac opinie separata, cel putin nu in acel moment de euforie generala. Basescu era omul zilei.
Vila lui Draghici
Presedintele a scurtat intrevederea cu parintii si cu nelipsitul sau zambet le-a spus: "Acum sunt invitatii mei". Am intrat in hangarul pentru elicoptere. Multa lume, ofiteri, generali, servicii, cunoscuti, necunoscuti. Mai multe dube SRI de acelasi tip, cu girofaruri aveau sa plece in tromba atragand ziaristii dupa ei. Masinile s-au dus in toate directiile. Ultima masina in care eram si noi a plecat dupa ce s-a eliberat aeroportul. Am stat trei zile ascunsi sub nasul presei, intr-o vila, in apropierea Casei Presei Libere. Vila apartine Serviciului Roman de Informatii si a gazduit numeroase personalitati aflate in vizita in Romania. Initial, fusese construita pentru Alexandru Draghici, nefastul ministru de interne al Romaniei din perioada dejista. Acesta nu a apucat sa mai locuiasca in vila. Vila era deosebit de frumoasa, cu o curte imensa strajuita de jur imprejur de copaci inalti si stufosi. Camerele luxoase, bai, camari, living room, mese cu mozaic pictat de o frumusete aparte. Televizorul era cam tulbure, dar am putut vedea cum il aresteaza pe Omar Hayssam intr-un dosar economic. Dulapurile erau burdusite cu halate albe de baie si alte rasfaturi. Trei zile nu ne-a lipsit nimic in afara de libertatea de miscare. Eram niste detinuti de lux. Casa era pazita 24 de ore din 24 de ofiteri SRI. Scara interioara uriasa ducea de la apartamente, jos intr-un urias living. Acolo au fost organizate audierile ziaristilor. Camere cu usi mari din lemn. Intr-una din camere era sala de mese. Le-am cam stricat demnitarilor pofta de mancare, intrebandu-i de jaful de la Krivoi Rog. Nu de alta, dar trebuiau sa vada ca nu mi-a fost afectata memoria. Nu stiam inca ce se ascunde in spatele firmelor ARCOM si UEI pe filiera araba. La masa ne serveau numai ofiteri SRI.
«Dumitale iti lipseste instinctul de conservare!»
Inca de la inceput era foarte clar ca nu reprezentam nici un pericol epidemiologic sau de alta natura. Altfel, nu am fi stat in apropierea presedintelui, oficialilor, parintilor. Ni s-au recoltat probe si s-au facut analize complexe. Personalul medical era adus de la Spitalul Militar de Urgenta "Profesor Doctor Agrippa Ionescu". Am primit doar o parte din analize, dupa cum releva lipsa mai multor pagini listate intr-un sistem informatic specializat. Nu s-au facut teste antidrog sau daca s-au facut, nu au fost publice. Erau extrem de importante. Pe holuri si in jurul cladirii erau permanent echipe de baieti bine facuti, imbracati la costum. Aveam posibilitatea sa ne plimbam in toata casa, afara insa, nu aveam voie sa trecem de "firul rosu" invizibil. Cum depaseam limita, un "baiat cu ochii albastri" ne apostrofa. Prin gradina ne-am plimbat numai insotiti de seful spitalului SRI, colonelul Cristian Celea sau impreuna cu presedintele tarii. In gradina erau doua caprioare jegarite si un caine ciobanesc. Comportamentul autoritatilor a fost exemplar. Fiecare din ziaristi a fost audiat separat de o echipa formata dintr-un procuror si un psiholog SRI. Toti tineri in jurul varstei de 30 de ani. Toti raportau presedintelui Traian Basescu. In fiecare zi era prezent la vila actualul prim-adjunct SRI, un fel de maestru de ceremonii. Florin Coldea este genul sarac si cinstit, dar cu mai multe medalii americane decat Ion Iliescu. Raluca mi-a luat in prezenta psihologului Florin un prim set de declaratii semnate de audiat si procuror, care nu trebuiau sa apara la dosar. Cel putin asa ni s-a promis. A fost pentru prima oara cand am pomenit numele Ion Bocioaca si am vorbit despre rolul sau in rapire. Mai tarziu, la audierile de la Parchetul General, procurorul Nastasiu Ciprian jongla linistit cu aceste declaratii, de fata cu toata lumea. Nu s-au facut profiluri psihologice sau cel putin nu ni s-a adus la cunostinta ca exista intentia. Erau extrem de importante. In dimineata celei de-a doua zi de detentie, Marie Jeanne a primit o caseta audio. A ramas cu gura cascata. Imediat dupa inceperea audierilor si-a manifestat nemultumirea, dorind sa plece acasa cat mai repede. La randul meu, satul de scormoneala prin creierii proprietate privata, i-am spus psihologului: "Vrei sa stii ce este in capul meu? Du-te si citeste ce am scris in februarie – martie 2005!" Florin s-a dus, a citit si a doua zi mi-a spus : "Dumitale iti lipseste instinctul de conservare! Acolo este opera unui intreg serviciu de informatii". Raluca a parasit dosarul rapirii, scarbita si dezamagita.
Intalnirea cu francezii
Disperati de lipsa rezultatelor in cazul ziaristei Florence Aubenais si a faptului ca romanii si-au scos oamenii inaintea lor, autoritatile franceze si-au calcat pe inima si au stat de vorba cu noi. Mai intai, ne-au trimis un consilier pe probleme de securitate, al presedintelui Chirac, care ne-a tratat de sus. Nu e de mirare ca le lipsea orice comunicare cu Hadji. Orgoliul lor n-are leac. Presati de opinia publica sa o scoata pe Aubenais din captivitate, francezii au mai trimis doi membri ai serviciilor secrete sa culeaga date de la noi. Acestia erau mai umani. Le-am dat tot ce stiam, informatii si scheme si i-am rugat sa stea de vorba cu cel ce a negociat pentru noi. Mai precis cu generalul SIE, Octavian Harseu. Cei doi francezi pareau mai degraba jenati de faptul ca trebuia sa ceara date de la romani. Ni s-a spus ca presedintele francez Chirac statea zilnic pe telefon cu Basescu, pe tema rapitilor.
Sinceritatea presedintelui
Presedintele Traian Basescu ne-a vizitat in fiecare seara. Tot ce spuneam procurorilor si psihologilor in cursul zilei, seara auzeam din gura presedintelui. Mai multe aflam, in momentele de "veselie". Era cat p-aci sa aflam ceva si despre blonda de la Golden Blitz, cand Marie Jeanne a deschis subiectul. "Elena Udrea .... Ha!Ha!Ha!..", s-a abtinut Basescu. Isi amintise ca suntem ziaristi. Radu Timofte, seful SRI ajungea cu cel putin 10 minute inaintea presedintelui. O umbra tacuta, pe care o gaseam la usa. Stiam ca trebuie sa pice Basescu. De obicei, ofiterii SRI nu stateau de vorba cu noi, ne intrebau doar ce dorim sa mancam. Erau gramada pe toate holurile. Atmosfera de detentie de lux era animata doar de presedinte. Ne-a povestit cat de mult a crescut cota Romaniei dupa episodul rapirii, dar si...cota lui. Avea un procentaj de 56% in urma eliberarii si astepta sondajele dupa caderea fizica si din PSD a lui Ion Iliescu. O sinceritate confortabila de la un presedinte democrat. Ne-a atras atentia ca va trebui sa ne traga de urechi public pentru ca am plecat fara protectia armatei. Marie Jeanne i-a soptit presedintelui ca se teme de legatura tatalui ei, Ion Vasile cu Omar Hayssam. Miscoci nu comenta prea mult si nu inceta cu multumirile. Eu am asteptat ultima seara. A doua zi, Basescu a vrut sa ne duca la localul sau preferat, mai ales ca, spunea el "nu este departe de locul acesta". I-a fost frica de presa. L-am intrebat pe presedinte de ce l-a trimis sa ne elibereze tocmai pe generalul Isac Adrian. Mai puteam eu sa scriu despre abuzurile SIE? Inainte de rapire il urecheasem zdravan pe Isac in articolele mele. In ambasada m-a urecheat el pe mine. "Domnu’ Ohanesian, a citit si mama domne’!", a adaugat el. N-aveam de unde sa stiu de prietenia veche si trainica de la Anvers (inainte de 1989) dintre Isac Adrian ( fost DIE ), Silvian Ionescu (asemenea) si Traian Basescu. Admiratia mea pentru presedinte se trage din accesele sale de sinceritate. Desi a baiguit incurcat ca Portul Constanta (locul unde aliatii americani vin cu bazele militare) si Zona Libera, ba ar fi, ba n-ar fi obiective strategice, Basescu mi-a spus ca a semnat personal intrarea agentiei JICA (Japan International Cooperation Agency) in Romania, pe timpul cat a fost ministrul transporturilor. O agentie cu birouri langa Hamas. "Este normal Ovidiu. Si noi avem spionii nostri la ei si ei la noi", mi-a spus el. Am ramas stupefiat de atata sinceritate. Mai tarziu, cand aveam sa-l intreb pe atasatul Ambasadei Japoniei la Bucuresti, Hayashi, ce era cu gasca de generali SIE (fosti DIE) la Tokio, m-am lamurit pe deplin. Hayashi a tacut, nestiind cum sa se faca pierdut in canapeaua de sub el. Basescu ne-a propus sa mergem la odihna, la un prieten de-al lui, in Austria. Am refuzat toti, mai ales Marie Jeanne, care a spus ca este invitata la prietenul ei Albano Power, in Italia. Basescu este un maestru in detensionarea atmosferei. L-a intrebat pe ofiterul cu aliura impunatoare, care ne servea la masa: " Tu ce esti ofiter? HAHAHA! Adu-mi o placinta cu branza". Timofte cel tacut si-a manifestat interesul retinut pentru mine o singura data. Cred ca ma cunostea foarte bine din interceptarile facute de trupa de la Tonola.
«Mai, copii, ce vreti voi de la mine?»
Intr-un moment de sin-ceritate maxima, Basescu ne-a dat de inteles ca armata romana ar fi facut ceva acte de caritate in schimbul eliberarii noastre. Apoi a schimbat registrul. Cu putin timp inainte, unul din ofiterii participanti la eliberare, din proprie initiativa, inaintase in soapta cifra de 9-12 milioane dolari. Totul parea o intoxicare. Basescu a tinut sa spulbere orice indoiala – "Mai, copii, stiti cine v-a eliberat? S-a intalnit Securitatea lui Ceausescu cu Securitatea lui Saddam!" Sinceritatea din el fierbea si… In ultima seara, satul de gargara, Basescu a luat taurul de coarne si ne-a luat direct: "Mai copii, ce vreti voi de la mine?". Atunci Marie Jeanne l-a intrebat pe Presedinte daca nu ne ia si pe noi ziaristii, la el (banuiesc ca se referea la echipa de la Cotroceni). Ea mai fusese de atatea ori in staff-urile prezidentiale cu obiective precise. In ultima seara de debriefing, presedintele mi-a acordat cinci minute intre patru ochi. O plimbare prin gradina vilei lui Draghici cu un democrat. I-am spus atunci ca in lipsa unor masuri drastice, lupta anticoruptie nu valoreaza doi bani gauriti. I-am pus aceeasi placatocita pe la sediile SIE si SRI. Trebuia gasita o solutie ca serviciile sa fie mai transparente pe zonele coruptie institutionalizata si criminalitate economico-financiara. Altfel, responsabilitatea dosarelor sensibile va ramane suspendata intre servicii (care au raportat coruptia sau nu) si beneficiari (de obicei procurorii care se ocupa de dosare sau nu). Nu vom sti niciodata pe cine sa tragem la raspundere, fiindca serviciile sunt mute, nu spun cine sunt beneficiarii notelor informative".
Nu am mai vorbit cu Basescu din cauza intoxicarii «Dumitrescu»
"Ca si serviciile secrete, presedintele mi-a oferit un compromis. Sa fiu informat preferential cand am nevoie, intr-un dosar sensibil. Am sesizat pericolul si am refuzat. Am dorit ca totul sa fie adus intr-un cadru legal. Eu nu-i cerusem favoruri. Presedintele mi-a spus ca va reflecta si vom sta de vorba. I-am mai spus despre Munaf Mohammad, factor-cheie in rapire. Ca stia multe despre relatiile irakianului cu oamenii politici (mai ales cu un senator de la Buzau), cu media si zone de afaceri dubioase. Basescu mi-a raspuns : "Stiu, stiu. Si lui Marie Jeanne ii este frica de asta”. Am ramas cu impresia ca vom mai sta de vorba. N-a fost sa fie. A intervenit intoxicarea grava "Colonelul Dumitrescu".
Cameramanul tinut ostatic in Irak da si el amanunte despre debriefing
Sorin Miscoci nuanteaza dezvaluirile facute, in premiera, de Ovidiu Ohanesian
05.04.2006
Jurnalistul Ovidiu Ohanesian a facut, ieri, in premiera, dezvaluiri referitoare la o perioada socotita „TOP SECRET“ pana in acest moment: debriefing-ul la care au fost supusi atat el, cat si ceilalti doi colegi de breasla, Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci, dupa ce au fost adusi teferi de la Bagdad. Presedintele Romaniei, care a coordonat la acea vreme Celula de Criza, a ordonat – se stie – ca tot debriefing-ul sa se realizeze departe de ochii mass-media, ba chiar si de ai familiilor celor trei. S-a vehiculat atunci ca, in afara analizelor medicale totale ce trebuiau efectuate pentru a fi exclusa contaminarea cu vreun virus pe perioada rapirii, medici ai serviciilor secrete sa-i examineze din punct de vedere psihiatric, psihologic, iar „maestrii“ in arta disimularii sa ii invete ce au voie sa spuna si pentru ce anume trebuie sa le fie facuta „tabula rasa“. Iata ca unuia dintre cei trei, Ovidiu Ohanesian, i-a trebuit un an ca sa capete curajul de a da publicitatii o parte din cele petrecute in spatele portilor ultrapazite ale vilei securistului Alexandru Draghici.
In dezvaluirile sale, publicate ieri de „Gardianul“, Ovidiu Ohanesian spune ca presedintele Traian Basescu si seful SRI, Radu Timofte, i-au vizitat in fiecare seara, pe toata perioada debriefing-ului, iar colonelul Florin Coldea, adjunct actual al lui Timofte, a fost „maestrul de ceremonii“, pe care Ovidiu l-a recunoscut a fi unul dintre „cagulatii“ din echipele speciale cu care sosisera in avionul Hercules la Bucuresti. Trei zile, cei trei au fost tinuti in vila de langa Casa Presei a SRI. Ohanesian spune ca a vazut arestarea lui Hayssam la televizor, ca au fost vizitati de francezi, carora le-au facut schite. Mai spune Ohanesian si ca Basescu i-a invitat in Austria la un prieten, dar toti au refuzat, mai vorbeste si de „soaptele“ unora dintre participantii la eliberare despre avansarea unei cifre de asa-numita „rascumparare“ – 9-12 milioane dolari, si de plimbarea in doi prin gradina vilei superpazite.
Am incercat sa aflam de la Marie Jeanne Ion daca cele relatate de Ohanesian sunt dezvaluiri in totalitate sau doar fragmentele cele mai importante ale acestei perioade. „E treaba lui ce scrie, e jurnalist, nu este treaba mea. Personal, nu vreau sa mai fac nici un comentariu. Sunt satula pana peste cap“, ne-a declarat Marie Jeanne Ion, jurnalista care s-a aflat in centrul imaginilor de cosmar transmise de rapitorii irakieni in timpul Crizei Ostaticilor.
«I-am rugat pe francezi sa tina secretul despre Aubenas»
|n schimb, cameramanul Sorin Miscoci ne-a spus ca a citit cele scrise de colegul lui de captivitate si ne-a oferit parerea lui: „|ntr-adevar ne-au dus in casa aia. Ne-au facut acolo un milion de analize, pe care ni le-au dat la finele celor trei zile. Toate documentele medicale ne-au fost date in cate un plic roz. Este adevarat ca presedintele venea in fiecare seara, si Timofte era acolo, dar de-aici si pana la faptul ca Basescu ar fi zis „ce vreti, mai, de la mine?“ ....Daca ar fi fost asa, i-as fi raspuns pe loc ca as vrea casa, masina si tot ce nu am. Deci, nu-i asa. Presedintele a vrut intr-o seara sa ne scoata in oras, pentru ca noi eram fierti. Toti oamenii aia de acolo s-au purtat superfrumos cu noi, de nu stiau ce sa ne mai faca. |ncercau sa ne faca sederea cat mai buna. E adevarat ca acolo am dat niste declaratii. Ne-am intalnit cu francezii, intai unul, apoi alti doi, nu stiu cine erau, procurori sau din serviciile secrete franceze. Noi le-am spus ca am stat cu Florence acolo, dar le-am atras atentia sa nu vorbeasca cu nimeni asa ceva, pentru ca altfel va fi omorata si le-am facut scheme cum era beciul etc. I-am sfatuit sa se intalneasca cu negociatorul nostru, la acea ora nu stiam cine e, acum da, cu generalul Octavian Harseu de la SIE, iar in rest sunt lucruri care ma depasesc.
Informatiile din Ucraina ale lui Ohanesian
„Cat despre generalul Isac Adrian, iti spun eu ce fel de «urecheala» a fost si ce i-a zis Isac. |mi amintesc perfect ca eram in holul unui apartament din Ambasada Romaniei din Irak, povesteam cu unul din baietii de la servicii, a venit generalul Isac, Ohanesian a iesit de la dus si a venit spre noi. Moment in care Isac s-a uitat la Ohanesian si i-a zis: ,«Apropos de ce-ati scris dumneavoastra, domnule Ohanesian, nu este nimic adevarat si stiu si de unde aveti informatiile acestea». Si a mai continuat ...: «De la un anume individ din Ucraina!» - cu care au lucrat, probabil, cei de la SIE. Chestie pe care Ohanesian a negat-o. Cat despre invitatia lui Basescu, ne-a zis ca are un prieten in Austria la care putem sa ne ducem cand vrem noi, ca sa ne linistim. Personal, l-am intrebat si noi pe presedinte daca si ce s-a platit. A raspuns: «Dragii mei, asta e un lucru pe care nu pot sa vi-l spun, nu insistati!» Cam asta este! Iar despre Munaf, ce sa va spun... Ofiterul care se afla cu noi in masina ce ne ducea la Ambasada a repetat de doua ori ca are patru colete, ceea ce m-a facut sa cred ca ai nostri nu se mai asteptau ca ghidul sa fie recuperat o data cu noi. |n fine, acolo, la ambasada, s-a intamplat ceva legat de Munaf. Dar despre asta nu as vrea sa vorbesc vreodata. Am uitat, da?“, ne-a declarat, ieri, Sorin Miscoci, actualmente cameraman la Antena 1.
Presedinte pe viata al certitudinilor operatiunii
Cele doua relatari nu par a fi, insa, totale. Exista retineri ale fiecaruia dintre jurnalistii care au trait cosmarul rapirii pe teritoriul irakian atunci cand vorbesc despre evenimentele traite. Chiar si dupa un an. Fiecare are indoieli cand lasa sa scape amintiri din plasa memoriei, de teama de a nu face rau, de a nu atinge vreun interes, de a nu incalca vreun „gentleman agreement“ cu efectele Legii sigurantei nationale. Fiecare dintre ei a ramas cu propriile semne de intrebare asupra intregii operatiuni. Si nu numai ei. Traian Basescu ramane, insa, singura persoana cu certitudini din Criza Ostaticilor. Chiar si cu certitudinea ca daca Mohamad Munaf nu a mai ajuns in Romania este pentru ca, altfel, am fi cunoscut o alta fata a americanilor.
Recent am luat masa cu un distins om din sfera serviciilor de informatii si ne-am propus, mai devreme de 50 de ani,sa scriem varianta neromantata a "rapirii din serai". Cartea va oferi multe surprize, mai ales neplacute!
Stau si ma gandesc don colonel de ce nu ati scris "distins domn" ( daca tot il considerati distins ,in loc de " distins om". In alta ordine de idei, sa intelegem ca veti scrie istoria? Spuneti despre carte ca va oferi surprize ( mai ales neplacute). Neplacute pentru unii inseamna placute pentru altii. Ne-ar interesa sa-i aflam si pe cei care vor deveni fericiti. Dati-mi voie sa am pretentia unui autograf din partea dumneavoastra la aparitia cartii. Va urez succes.
colonelul wrote ... Recent am luat masa cu un distins om din sfera serviciilor de informatii si ne-am propus, mai devreme de 50 de ani,sa scriem varianta neromantata a "rapirii din serai". Cartea va oferi multe surprize, mai ales neplacute!
Am vazut emisiunea lui DD. Distinsul om cu care spuneti ca ati luat dejunul este domnul col. "Dumitrescu"?
In logica textului postat de mine era de domeniul evidentei ca nu voi putea scrie o carte apelind la o sursa care a participat prin intermediul TV-ului sau al unor inscrisuri (fax-uri) la ceea ce se derula in Bagdad...Pe "distinsul om" il stiu de peste 30 de ani!
Cand scri despre o persoana pe care o cunosti de peste 30 de ani, nu folosesti cuvantul "distins". D.p.m.d.v. un cuvant potrivit ar fi fost : "un vechi prieten, etc.". Sunteti prudent don colonel
Daniela, mi se pare ca ai o reactie cam dura la ceea ce s-a scris in Atac referitor la dr. Francisc Toba. Nu cred ca era un lucru atat de semnificativ incat sa reactionezi astfel. Dincolo de asta, de ce consideri ca toti cei care nu au aceeasi parare cu tine sunt securisti? Nu crezi ca democratia presupune (si) schimbul de idei? Acceptarea unor idei contrare nu este nicidecum o slabiciune ci o dovada de caracter. Pe bune, prea imparti lumea in doua. Am fosti colegi de facultate care acum lucreaza in SRI (cred) si sunt oameni exceptionali. Ce ar insemna acum sa ma dezic de ei?
Si apropos de rapirea propriu-zisa, ceva nu este in regula cu acei bani. Probabil ca cei de la Atac nu le-au sesizat. Halool spune ca i-a predat efectiv banii lui Stuparu in mana; Celalat irakian spune ca nu, dupa care Halool revine si spune ca de fapt nu i-a dat lui Stuparu, ci casierului. Care dintre ei spune adevarul ? Si daca banii au ajuns la casier, asta ar trebui sa insemne chitante, nu ? cred ca e o mare diferenta intre a sugera ca cineva si-a insusit ditamai suma si a spune ca de fapt ei au intrat pe un circuit perfect legal.... Si mai am o nedumerire, scuza-ma. Despre scrisoarea de multumire, de care Dragomir vorbea ca Basescu ar fi trimis-o lui Halool. dupa lupte seculare, Halool zice ca nu a vazut-o, ca ar fi auzit ca ar exista.... Aici treaba iar nu e oabla. Cine minte? Dragomir sau Halool? Si cine are interesul sa ascunda adevarul oricare ar fi el? In fapt, in folosul cui?
1. Reactie dura? lol! Am facut un pic de misto, atita tot. Nu stiu unde ai vazut tu duritate. Citeste parerile mele din site-ul vechi, acolo da duritate. Aici e distractie. 2. Cu faza cu securistii m-ai lovit. Pai, frate, dincolo de faptul ca in viata mea n-am facut pe nimeni securist (ba mai mult, citeste toate stirile din acest site si vezi precizarile pe care le aduc referitoare la ofiterii de securitate si la activistii de partid) chiar nu inteleg ce vrei sa spui? In plus, lumea vorbeste liber pe acest forum si nici macar n-a mai fost nevoie sa moderez, cum s-a intimplat in forurile anterioare din versiunile mai vechi ale semper fidelis. 3. Impartitul lumii in doua nu-mi sta in fire. Dimpotriva. Lumea are muuuuuuulte nuante, iar eu am grija sa incerc sa vad cit mai multe dintre acestea. 4. Aia cu colegii n-am inteles-o, asa ca daca nu reformulezi n-am ce raspuns sa-ti dau. Una peste alta, te-ai cam trezit postind, prietene. In consecinta, am rugamintea ca intii sa parcurgi mai cu atentie cele doua site-uri, apoi sa-mi spui daca ti-ai revizuit parerea sau nu. Cit despre acceptarea sau neacceptarea unor idei noi, s-ar putea sa te mire cit caracter am. Poate de aceea si acest site este si atit de accesat. Am incercat sa ofer un loc de intilnire tuturor celor care au, cu adevarat, ceva de spus. Si care au si curajul necesar pentru asta.
Cit despre rapire, Asociatia nu este interesata de subiect. Nu ma intereseaza adevarul despre rapire, ci faptul ca un individ a fost zvirlit pe strada fara drept la pensie. De rapire se ocupa deja prea multi, de aceea nu am facut nici un comentariu in nici una dintre stirile postate pe acest site. Subiectul este insa liber la discutii pe forum.
Personal, cred ca exista multe intrebari la care inca nu s-a raspuns, referitoare la acest subiect. Dar important este ca macar unii incearca sa faca lumina si sa nu accepte ca imbecilii teze prezidentiale de tot caraghioslicul si sa nu se intrebe la ce au fost folositi si banii lui ca simplu cetatean care cotizeaza la buget.
Personal sunt interesat sa stiu de ce clasificarea este excesiva si care au fost motivele reale pentru care un ofiter SIE a fost trecut in rezerva FARA DREPTURI, dupa ce presedintele l-a facut "sabotor" in public (nu a prezentat nici o dovada in acest sens!). Dincolo de toate sunt interesat sa aflu care sunt invatamintele!!!
1. Referitor la reactia ta dura: recunosc ca m-a cam luat valul. Am exagerat putin. In fapt, am vrut sa-ti spun ca nu am prejudecati si ca ma astept ca nici tu sa nu ai. 2.Cat despre rapire, am vazut am vazut articolul postat si am crezut ca te intereseaza. In acest caz, poate incearca altcineva sa-mi elucideze nedumeririle. S-auzim de bine.
Forums
