M-am gandit sa incep un nou topic pe acest subiect. Exemple negative avem destule din lumea intreaga cred ca e timpul sa vorbim si despre oameni adevarati-buni romani care prin faptele lor ne fac sa fimi mandri Pt.inceput atasez urmatorul articol
ACTUALITATEA - 25 ianuarie 2009, 21:48
EROU „Bunul samaritean Dumitru de pe strada Sf. Dimitrie”
Un român a oprit doi mafioţi georgieni care jefuiau o bancă 26 IANUARIE 2009
Dincolo de graniţe, mai există şi români ale căror gesturi valorează mai mult decât milioanele de euro aruncate de guvern pe evenimente care nu produc nicio schimbare în percepţia cetăţenilor din ţara-gazdă. Unul dintre aceşti români care s-au transformat în “ambasadori” ai bunului renume este Dumitru Hârşenie din Mangalia, stabilit acum în Grecia.
Românul de 33 de ani a intervenit, vineri, pentru a-i opri pe autorii unui jaf. Cei doi hoţi georgieni încercau să jefuiască o bancă din Salonic, dar au luat-o la goană când au fost “interceptaţi”. Dumitru Hârşenie se afla în apropiere şi i-a zărit pe cei doi georgieni care încercau să scape. A sărit pur şi simplu pe ei. “El face box şi are o fire mai curajoasă”, a explicat, pentru Gândul, consulul României la Salonic, Dumitru Hriţuleac.
Le-a venit de hac unor tâlhari georgieni ce terorizează de mai mulţi ani Salonicul
“Cazul meu nu a prea fost mediatizat aici, pentru că nu s-a vrut, din raţiuni de securitate. Hoţii fac parte dintr-un clan georgian foarte periculos, am aflat după aceea. Unul dintre cei pe care am sărit are 30 de ani, iar celălalt – 39. Unul dintre ei a mărturisit deja 25 de jafuri armate şi celălalt 9, dar va mai mărturisi şi altele azi. Sunt cunoscuţi de ani de zile în Salonic ca “tâlharii cu BMW-uri” pentru că furau întotdeauna şi plecau în BMW-uri”, a declarat, de pe patul de spital, Dumitru Hârşenie.
Georgienii terorizează Salonicul de mai mulţi ani, comiţând “atacuri gemene” – atacă în două locuri simultan, pentru ca poliţia să se mobilizeze mai greu. De această dată, când au ieşit însă din bancă, nu le-au mai pornit motocicletele. “Când a avut loc incidentul, mă aflam nu departe, pe stradă. Eram în timpul serviciului, voiam să montez o ţeavă de gaz undeva aproape de locul unde se afla banca. A fost ceva spontan. Ei aveau căşti de motociclist, eu nu am observat armele, dar am auzit oamenii care strigau “Prindeţi bandiţii”. Nu am observat nici că ieşiseră din bancă. Nimeni nu a acţionat, restul lumii ştia că sunt înarmaţi, aveau şi o grenadă şi pistoale.
Eu mă aflam la o distanţă de vreo 500 de metri de ei şi m-am gândit că a cazul să fac ceva. Am alergat spre ei, am făcut un salt în aer şi i-am lovit concomitent pe amândoi cu picioarele în spate şi i-am dărâmat de pe motocicletă. Când s-au ridicat, m-au ameninţat cu armele şi au vrut să mă împuşte. Pentru un moment, mi-a cam pierit cheful de a acţiona”, recunoaşte Dumitru H, tată a trei copii.
“Am avut iluzia că sunt arme de jucărie”
“Dar am sărit de partea cealaltă a motocicletei. Au tras focuri după mine şi nu m-au nimerit. Iar asta mi-a dat iluzia că ar avea doar arme de jucărie. M-am reîntors, i-am atacat din nou, i-am dărâmat şi unul dintre ei s-a ridicat şi m-a împuşcat de la 30 de cm, undeva la încheietura dintre picior şi bazin. Din cauza adrenalinei, nici nu mi-am dat seama că am fost atins şi am continuat să îl lovesc pe unul dintre ei. Celălalt a fugit. Ceilalţi când au văzut că am fost împuşcat şi că nu am păţit nimic, au început şi ei să creadă că armele erau false. Eu am reuşit să îi iau arma şi apoi ceilalţi oameni au tăbărât pe cel de-al doilea. Dacă nu l-ar fi imobilizat şi pe acela, m-ar fi făcut ciur. Însă aşa, după câteva secunde, toată zona era împânzită de poliţie”. Cei doi georgieni vor lua fiecare cam 25 de ani de închisoare, estimează Dumitru Hârşenie.
Erou “în serie”
“Slavă Domnului că nu am păţit nimic. Culmea, strada unde s-a întâmplat totul se numeşte sfântul Dimitrie, aproape de Biserica Sf. Dimitrie, iar pe mine mă cheamă Dumitru”, constată, încă surprins, românul. După ce georgienii au fost reţinuţi, românul a dorit pur şi simplu să plece acasă şi doar să lase o carte de vizită poliţiei pentru a fi chemat la declaraţii. “Au vrut să cheme salvarea. Când le-am spus că nu am nimic, mi-au arătat că sângerez. Am desfăcut pantalonul şi atunci am văzut că e găurit şi am văzut şi rana. M-au operat timp de opt ore. Nu reuşeau să scoată glonţul, pentru că era un unghi dificil, lângă artera femurală”.
Printre alte, românul mărturiseşte că nu este la “prima abatere”. A mai intervenit într-un jaf, tot la Salonic, în urmă cu şapte ani numai că, atunci, tâlharii nu erau înarmaţi. Pe unul, a reuşit tot aşa, să îl dea jos de pe motocicletă, îşi aminteşte el. Românul se află acum în afara oricărui pericol, urmând să fie astăzi externat.
Tot astăzi, Consulatul României la Salonic îl va răsplăti cu o diplomă de excelenţă, iar banca asupra căreia s-a produs atacul i-a promis o recompensă.
Braşoveanul care a plătit cu viaţa încercarea de a-l imobiliza pe asasin a fost decorat pentru spirit civic de Adrian POPESCU | 30 IANUARIE 2009
1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere Braşoveanul care a plătit cu viaţa încercarea de a-l imobiliza pe asasin a fost decorat pentru spirit civic Gheorghe Lala, braşoveanul de 56 de ani care a plătit cu viaţa încercarea de a-l imobiliza pe asasinul de la casa de schimb valutar din Braşov, fiind împuşcat în inimă în momentul în care s-a repezit asupra lui, a fost decorat de preşedintele Basescu, cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler. Iniţiativa în acest sens i-a aparţinut însuşi preşedintelui Băsescu, drept care, vineri la prânz, conducerea IPJ Braşov a anunţat că lucrează deja la un raport ce va fi înaintat ministrului de Interne, în care se va propune acordarea post-mortem a unei asemenea recompense. Totodată, primarului George Scripcaru i se va solicita să propună Consiliului local acordare titlului de cetăţean de onoare al Braşovului, precum şi suportare, din bugetul primăriei, a cheltuielilor de înmormântare. Inginer mecanic de profesie, absolvent al Facultăţii de Mecanică din Braşov, promoţia 1977, Gheorghe Lala era angajat de câţiva ani la o firmă privată din urbea de sub Tâmpa, atât patronul, cât şi colegii de serviciu având numai cuvinte de laudă la adresa lui. Soţia sa, juristă de profesie, este consilier juridic în cadrul Inspectoratului Judeţan de Jandarmi Braşov, cu grad de căpitan, iar despre uciderea soţului ei a aflat la câteva ore după ce acesta fusese împuşcat mortal, când poliţiştii i-au anunţat nenorocirea. Acum, aceştia au încă o sarcină ingrată: să le dea cumplita veste părinţilor victimei, în vârstă de peste 80 de ani, care locuiesc la Predeal şi nu ştiu încă nimic despre cele întâmplate fiului lor.
Vlad Stoicescu Andrei Crăciun Sâmbătă, 07 Februarie 2009 Oamenii care au stat în spatele succesului diplomatic de la Haga, în cazul “România versus Ucraina”, vin cu metroul la serviciu şi mănâncă din pachetul adus de acasă. Bogdan Aurescu are 35 de ani şi un curriculum vitae care se întinde pe zece pagini. Dintr-acelea “strânse” în tăcere, cu ani de şcoală în spate, cu puţin timp liber şi multă pasiune. Tânărul diplomat, şef al unei echipe româneşti transformate în ultimele zile în eroul colectiv preferat şi anonim al publicului românesc, poartă un nume, multe referinţe şi un noian de nebuloase. Aurescu lucrează într-un birou minuscul, care se umple atunci când intră şi doi dintre colaboratorii cu care a învins la Haga, co-agentul Cosmin Dinescu şi cartograful Octavian Buzatu.
Călcând pe culoarele întortocheate ale Ministerului Afacerilor Externe, Olivia Horvath, ofiţerul de presă al echipei care ne-a reprezentat la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, ne duce spre biroul acestui domn pe care niciun oficial nu s-a înghesuit să-l întâmpine la aeroport, la revenirea în ţară. România s-a mulţumit să se exalte mediatic, revenind rapid şi previzibil la normalitatea cu aer tabloid şi gust de cancan.
EVZ vă prezintă dimensiunea umană a unei echipe care ne-a oferit una din cele mai rare mostre reperabile în spaţiul românesc: gustul succesului. “Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Aurescu?”, l-am întrebat pe juristul ale cărui argumente şi ţinută au adus ţării cea mai mare extindere de drepturi suverane şi jurisdicţie din 1918 încoace.
Răspunsurile au developat imaginea unui om care crede cu tărie în normalitatea sa şi a muncii pe care o depune. Încă ceva: pariază pe România şi generaţiile sale viitoare. Şi nu s-a gândit niciodată să plece spre zări mai primitoare: “Mă simt mai util aici, îmi place profesia mea, călătoresc mult oricum. Aşa sunt eu făcut. N-aş putea părăsi definitiv România.”
O echipă prea mare pentru un birou atât de mic
Dacă verdictul de la Haga în cazul delimitării graniţelor maritime dintre România şi Ucraina ar fi avut dimensiunile biroului în care lucrează zi de zi Bogdan Aurescu, atunci ţara noastră ar fi primit, cel mult, câţiva metri cubi de gaze şi ceva litri de petrol. Recent numitul secretar de stat în ministerul condus de Cristian Diaconescu se ocupă de dilemele juridice ale Afacerilor Externe într-un spaţiu care primeşte cu greu mai mult de patru persoane, obligând la exerciţii de echilibristică şi la multă, multă răbdare.
Asta nu l-a împiedicat pe Bogdan Aurescu să construiască un dosar impecabil, punând bazele unei pledoarii care a convins Curtea de la Haga că dreptatea este, mai mult, de partea României. “Lumina cade pe Agent, care este şeful echipei, dar de fapt este vorba despre un efort comun, o s-o spun până n-o să mai audă nimeni”, precizează încă din start Aurescu, încercând parcă să alunge demonii mediatici care i-au atribuit personal succesul din Olanda.
În septembrie, la audieri, delegaţia României a fost compusă din 18 persoane, colegi din minister, doi coagenţi, câteva persoane de la Oficiul pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, oameni de la Ministerul Apărării plus câţiva experţi străini, cu etichetă de Cambridge sau Oxford, recrutaţi pe post de consilieri. “Se lucrează de generaţii întregi la cazul ăsta, gândiţi-vă că toată povestea a început în 1967”, aminteşte Bogdan Aurescu.
“Merg cu metroul, nimic deosebit”
Omul din spatele profesionistului? Un tip absolut comun. “Nu am foarte mult timp liber, de acum înainte o să am probabil şi mai puţin. Ce mi-aş dori? Timp liber!”, ne dezvăluie tânărul diplomat din dilemele omului căruia cele 24 de ore ale unei zile nu îi mai ajung de mult. “Îmi împart săptămâna între facultate şi minister”, ne spune Aurescu-profesorul, care dezvăluie din tainele dreptului studenţilor de la Universitatea din Bucureşti.
Admite jovial: “Acum sunt mai norocos, că e perioadă de sesiune şi nu trebuie să mă duc la cursuri”. Pentru diplomat, normalitatea se poartă în subteranele metroului bucureştean, pe o rută zilnică care-l fereşte de nebunia cotidiană de la suprafaţă. Omul care a pledat pentru victoria de la Haga nu are şofer şi maşină la scară – asta e o ştire cu care demnitarii României nu s-au împăcat niciodată prea bine.
Aurescu e altfel. Explică simplu şi dezarmant: “Vin cu metroul la minister, mă întorc cu metroul acasă, în Militari. Şi nici nu vreau să schimb ceva. Nu e nimic deosebit”. Nu mănâncă nici la fast-food, nici la resaturante luxoase: “Vin cu pacheţelul de acasă, cu câte un sandwich”.
EPILOG
”După ce s-a terminat faza orală, m-am simţit rău”
Bogdan Aurescu recunoaşte că la mijlocul lui septembrie, după ce s-a terminat faza orală a procesului, s-a simţit rău: “Eram obişnuit să fiu mereu în priză, nu-mi mai găseam rostul. Stresul nu s-a văzut la audieri, dar a fost, credeţi-mă. Am pierdut multe nopţi”. Expertul român lucrează la acest caz de opt ani, din 2001. În cei peste patru ani în care a reprezentat România în faţa Curţii, ucrainienii au schimbat trei agenţi.
Aurescu a rămas pe poziţii, în prima linie a unui diferend vechi de două generaţii. Cum au reacţionat, la aflarea verdictului, omologii din statul ex-sovietic? “Ne-am strâns mâinile, civilizaţi. Erau şi ei fericiţi că s-a terminat procesul”. Cum au sărbătorit românii? “Nu în sensul în care îşi imaginează toată lumea. Ne-am adunat în ambasadă, am mâncat ceva şi am vorbit chestiuni tehnice, am făcut informări, pe canalele oficiale, către centrala Ministerului Afacerilor Externe. Am muncit, ne-am făcut datoria”.
“N-am apucat să bem o bere”
Au avut timp pentru un pahar de şampanie? “N-am băut nimic, nici şampanie, nici măcar o bere. N-am apucat”. Când a revenit în ţară, miercuri seară, echipa României (a cărei medie de vârstă e uluitoare: 32 de ani!) a fost aşteptată doar de familii. Pe Bogdan Aurescu l-au deranjat abordările “de stadion” ale cazului de la Haga: “N-a fost o victorie ca la fotbal, n-am bătut Ucraina cu 8-2. A fost o victorie a dreptului internaţional, în primul rând. Am primit ce ni se cuvenea, nu mai mult, nu mai puţin”.
Există şi “o parte de amărăciune”, cum îi spune diplomatul: “Noi, românii, nu ştim să ne bucurăm. Imediat transformăm un succes într-un eşec, găsim conotaţii oculte. Presa a alunecat imediat pe panta mediatizării intereselor economice din zonă, catalogate în fel şi chip”. Marele câştig nu sunt miliardele de dolari pe care le-ar putea obţine România în urma exploatării resurselor naturale care ne revin după verdictul de la începutul lunii, crede Aurescu.
“Cel mai mult mă bucură că am reuşit să depăşim tragismul nostru ‘mioritic’. Eram obişnuiţi să spunem mereu că nouă nu ni se dă drepate, nici atunci când avem, că toţi conspiră împotriva noastră. Generaţia mea nu mai gândeşte aşa. Am văzut şi pe forumurile ziarelor că mulţi au început să gândească la fel ca noi. O văd şi la studenţii mei, de aceea sunt optimist”.
1.713 pagini au însumat documentele scrise din dosarul înaintat de România la Haga în diferendul cu Ucraina
400 de pagini de pledoarii a elaborat echipa României în faza orală a procesului de la Haga
FALŞII SPECIALIŞTI
“Ne dăm cu părerea, contraproductiv”
Bogdan Aurescu nu agreează butada clasică: românii se pricep la orice şi comentează în consecinţă. Întors de la Haga, diplomatul s-a “lovit” de aprecierile “specialiştilor”. “Citeam declaraţiile unor aşa-zişi experţi prin presă care spun ‘linia pe care Curtea a dat-o e exact linia propusă de URSS în 1987’. Total fals! În 1987 noi am fi primit în jur de 4000 de km2 din circa 8000 aflaţi în dispută. Curtea dă României astăzi 9700 de km2, deci este clar că linia actuală este mult mai bună decât cea mai favorabilă propunere sovietică”, arată Aurescu.
“Altcineva spunea că dacă am lua doar 80% din totatul zonei disputate, ar fi un eşec. Fals! Fac o afirmaţie ipotetică: poate că partea română a înaintat şi ea cereri mai mari în raport cu realitatea obiectivă, din teren. Dar poziţia noastră a fost mai rezonabil apropiată de ceea ce aveam cu adevărat dreptul efectiv. Ce a fost înainte, că unul a pretins mai mult, altul mai puţin, că unul e mulţumit, altul nu, asta e. Ăsta e şi farmecul jocului juridic”, crede diplomatul.
Tuşa finală: “Facem aprecieri contraproductive, şi nu doar acum, ele au fost şi înainte de anunţarea verdictului. Se spunea că Haga va da o soluţie ‘fifty-fifty’, că va fi un compromis politic. Iată că nu a fost deloc aşa”.
Decizia de la Haga, in original
În presa ucraineană s-a scris că “victoria” ar fi fost, de fapt, a lor. Aurescu nu e mirat: “Fiecare încearcă să-şi minimizeze dimensiunea eventualelor dezamăgiri. Eu am remarcat că se spune că instanţa de la Haga a confirmat că Insula Şerpilor aparţine Ucrainei, ceea ce este o formulă stranie şi falsă, pentru că procesul nu s-a referit la Insulă. Doi, ei au scris că Haga a decis că Insula este insulă, ceea ce este iarăşi fals.
Curtea nu s-a pronunţat, pentru că ea stabilise deja că Insula nu poate fi punct de delimitare. Trei, am vazut că ei aduc în discutie faptul că s-a admis că, coastele relevante ale Ucrainei sunt mai lungi. E adevărat că la Haga s-a acceptat acest lucru, dar dincolo de asta nu a existat niciun efect. Curtea a arătat că asta nu are nicio relevanţă în influenţarea liniei de delimitare.”
“Ne-am făcut datoria. Atât şi nimic mai mult. Cred că, dacă fiecare în ţara asta, acolo unde îi este locul, şi-ar face treaba, fără eroisme şi patetisme, lucrurile ar merge mult mai bine” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
“Uneori, oamenii care-şi fac treaba bine sunt ignoraţi. Este o ocazie foarte bună pentru a arăta că, în ciuda a ceea ce se spune public, există şi în zona de funcţionărime foarte mulţi profesionişti adevăraţi. Ei nu sunt sub focus sau flashuri şI nici nu vor să fie” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
VRĂJITORUL CARTOGRAF
Momentul decisiv: valurile de la Sacalin
Octavian Buzatu este o mică legendă printre membri echipei. I se spune „Tavi- Vrăjitorul”, cu afecţiune şi admiraţie, fiind „ţinut” responsabil pentru munca cartografică desfăşurată mai mereu în condiţii de criză. Hărţile care au desenat în permanenţă pretenţiile teritoriale româneşti sunt mâna acestui om pentru care orice greşeală, fie ea şi milimetrică, ar fi fost fatală.
„Să zicem că am făcut minuni, dacă am obţinut rezultatul ăsta. Oricum, nu ne puteam aştepta să primim 100%”, admite, cu modestie, Octavian. Asta deşi mâna şi calculele nu i-au greşit niciodată, în ciuda unui stress enorm.
Povestea cea mai suculentă ne-o spune la urmă. Când s-a făcut proiecţia ţărmurilor, partea română s-a lovit de o dilemă: „Se tot punea problema punctului de inflexiune, pentru că la Sacalin ţărmul românesc ia o turnură spre vest bruscă. Şi pentru a aduce argumentele necesare mi-a venit ideea să generez pe calculator nişte valuri care s-au întâlnit exact pe linia noastră de echidistanţă. Cred că asta a avut un impact deosebit”.
TRIO. Cosmin Dinescu (stanga), Bogdan Aurescu si Octavian Buzatu
Petrol, gaze şi încă ceva
Cosmin Dinescu a fost co-agent în cadrul echipei. Lucrează cot la cot cu Bogdan Aurescu, şi în cazul „canalului BĂstroe”. Secretul succesului: „Toţi suntem şi prieteni, stăm atâta timp împreună în minister, ne ştim dintotdeauna, ne unesc pasiunea, vârsta, preocupările comune”.
Dinescu e mândru că munca lui va aduce bani României: „Sunt estimate resurse însemnate de acum. Poate peste o sută de ani, cu noi tehnologii, vor fi şi mai importante. Iar regimul juridic al zonei implică mai mult decât simpla exploatare energetică, după petrol şi gaze. Putem vorbi şi de pescuit, puţin practicat acum”.
IMPECABIL
Talentatul domn Aurescu
- născut pe 9 septembrie 1973 la Bucureşti
- licenţiat în drept şi istorie la Universitatea din Bucureşti
- doctor în drept, titlu obţinut în 2003 cu o teză coordonată de Adrian Năstase
- ascensiune fulminantă în Ministerul Afacerilor Externe: de la referent al Direcţiei Juridice în 1996 la secretar de stat, în prezent
- profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti
- autor a zeci de studii şi lucrări juridice
- consilier al lui Petre Roman în perioada ministeriatului său la Externe de la sfârşitul anilor ’90. O poză, surprizându-l pe Aurescu într-o vizită la Vatican, alături de Papa Ioan Paul al II-lea, e păstrată cu sfinţenie astăzi în biroul liliputan al diplomatului. Alături de ilustrată, o icoană.
„Am o amărăciune: mai avem de lucrat la capacitatea noastră de a ne bucura de un succes măcar o zi sau două. Iată discuţiile care se poartă pe tema colaterală a petrolului şi a firmelor implicate în exploatarea sa. Poate că ar trebui să ştim să ne şi bucurăm de o victorie, mai ales atunci când este una de o asemenea anvergură, fără să o transformăm într-o înfrângere” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
„Nu mă simt singur în România, sunt foarte mulţi tineri foarte bine pregătiţi. Ar trebui să-i vedem mai mult, dar ce e important e că prin munca invizibilă a acestor tineri lucrurile se vor schimba vizibil” Bogdan Aurescu, şeful delegaţiei României la Haga
Echipa care a reprezentat România la Haga în procesul contra Ucrainei a avut următoarea componenţă: Bogdan Aurescu, Cosmin Dinescu, Călin Fabian, Liviu Dumitru, Ioana Preda, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Irina Niţă, Octavian Buzatu, Eugen Laurian, Ovidiu Neghiu, Gicu Boroşi, Mihai German. În plus, din echipă au mai făcut parte şi cinci consilieri străini: prof. Allain Pellet (Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Defense), prof. James Crawford (Universitatea Cambridge), prof. Vaughan Lowe (Universitatea Oxford), Daniel Muller (cercetător la Centrul de Drept Internaţional din Nanterre), Simon Olleson (membru în Baroul Angliei).
Felicitari kaliber..., buna ideea ! Chiar zilele astea vorbeam cu niste prieteni de nevoia care se "simte" in aer, de a avea PROPRII NOSTRII EROI...! Nu am nimic cu "eroii" altora, ne-am 'hranit' cu ei prin intermediul "Holywood-ului"..., cred ca avem nevoie de aparitia unui volum imens de scrieri (desigur si video) unde sa putem vedea imaginatia romanului la lucru in lupta sa cu "inamicul"...!
Avem şi noi eroii noştri dar cam nebăgaţi în seamă, uneori chiar denigraţi... O cercetare mai atentă a istoriei noastre ar stoarce multe lacrimi de mândrie, dar ce să faci, când mulţi se scaldă într-o mare îngnoranţă?
Capitanul Petre Tiberius care facea parte din Batalionul 1 Forte pentru Operatii Speciale "Vulturii" din Afganistan a fost ucis ieri dimineata. Tragedia a avut loc in timpul unui schimb de focuri cu insurgentii talibani, a anuntat Ministerul Apararii Nationale. Militarul roman conducea o misiune de interventie rapida in sprijinul unei subunitati aliate atacate de insurgenti. In jurul orei 04.00 (ora Romaniei), la aproximativ 80 de kilometri sud-vest de Kabul, o echipa de interventie rapida romano-americana a actionat in sprijinul unei subunitati aliate. In schimbul de focuri, ofiterul roman a fost impuscat. El a fost evacuat de urgenta cu un elicopter MEDEVAC, iar in jurul orei 4.30 a decedat pe timpul transportului catre spital. Ofiterul avea 33 de ani, era casatorit si avea o fetita de un an si jumatate. Maiorul Constantin Spanu, purtatorul de cuvant al MApN, a declarat ca familia capitanului ucis in Afganistan va primi 80.000 de euro asigurare de viata, din partea firmei de asigurari, precum si circa 100.000 de lei din partea Ministerului Apararii Nationale. "Din partea Ministerului Apararii vor fi acordate echivalentul a 100 de solde lunare brute, pensie de urmas, ajutor de deces, contravaloarea concediului anual de odihna neefectuat. In total este vorba despre o suma cuprinsa intre 80.000 si 100.000 de lei", ne-a declarat maiorul Spanu. Camarazii il plang Capitanul Petre Tiberius participa pentru a doua oara in teatre de operatii, a declarat, ieri, maiorul Dorel Danciu, ofiterul de presa de la Batalionul de Operatii Speciale "Vulturii" din Targu Mures. Potrivit sursei citate, Petre Tiberius era incadrat din anul 2000 in Ministerul Apararii, iar din 2003 facea parte din Batalionul de Operatii Speciale "Vulturii" din Targu Mures. "Era un om deosebit, un camarad deosebit, un om de echipa, foarte bine pregatit, era pentru a doua oara intr-un teatru de operatii, si-a asumat in mod constient plecarea, isi iubea meseria pe care o facea. Era policalificat, era scafandru, parasutist, era un foarte bun alpinist", a spus maiorul. Danciu. "Este prima noastra pierdere, este un moment destul de greu, dupa cum stiti au mai fost patru militari raniti in misiuni similare. Camarazii nostri isi continua activitatea, s-au refacut si isi duc viata de zi cu zi, o parte din ei, in aceasta unitate", a subliniat Danciu. Ministrul Apararii Nationale a semnat, la propunerea sefului Statului Major General, ordinul de inaintare la gradul de maior (post mortem) a capitanului Petre Tiberius. La randul sau, presedintele Romaniei a semnat Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului National "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler, cu insemn de razboi, maiorului Petre Tiberius. Traian Basescu a transmis un mesaj de condoleante la incetarea din viata a ofiterului roman. "Imi exprim durerea si regretul profund la incetarea din viata a capitanului Petre Tiberius, cazut la datorie. "Memoria capitanului Petre Tiberius va dainui prin curajul si devotamentul exceptional de care a dat dovada. Transmit sincere condoleante familiei sale pentru pierderea suferita", se precizeaza in comunicatul de presa transmis presei de Administratia Prezidentiala. Ofiterul din fortele speciale este cel de-al doilea militar roman ucis in Afganistan in acest an. Moartea nu se satura Din 2003, de la inceputul participarii Romaniei la misiunea NATO din aceasta tara, zece militari romani au fost ucisi in Afganistan: Iosif Silviu Fogorasi (11 noiembrie 2003), Mihai Anton Samoila (11 noiembrie 2003), Narcis Sonei (24 aprilie 2005), Ionel Gheorghita Dragusanu (20 iunie 2006), Aurel Marcu (6 octombrie 2007), Ionut Cosmin Sandu (20 martie 2008), Claudiu Marius Covrig (13 iunie 2008), Dragos Traian Alexandrescu (31 august 2008), Claudiu Chira (26 ianuarie 2009) si Petre Tiberius (3 aprilie 2009). In prezent, Romania are in Afganistan 956 de cadre, potrivit MApN, iar militarii romani din fortele pentru operatii speciale actioneaza in cadrul ISAF in zona de est a Afganistanului. Doru DRAGOMIR
Descoperirile unui român din SUA în tratarea cancerului
Mirela Ciucur,EVZ Vineri, 01 Mai 2009 Românul Victor Velculescu a emigrat în SUA când avea aproape şapte ani. La vârsta de 20 de ani a început să fie cunoscut la nivelul comunităţii americane de medicină, ca urmare a unei metode revoluţionare pe care acesta a realizat-o în studiul celulelor care produc cancerul.
Descoperire sa va permite depistarea cancerului încă din formele sale incipiente. Dezvoltat pe parcursul carierei sale, studiul său în analiza moleculară a cancerului i-a adus recunoaştere şi mai multe finaţări prin care să-şi poată continua studiile, printre care şi un premiu de 25.000 de dolari.
Născut la Bucureşti, în 1970, actualul profesor universitar la Universitatea John Hopkins din statul american Maryland, de pe coasta de est a Statelor Unite, a emigrat împreună cu familia în 1977. Are un doctorat în genetică umană şi biologie moleculară şi este Directorul Programului de Genetica de Cancer la “Ludwig Center for Cancer Genetics and Therapeutics”.
În opinia sa, în viitor vom putea asista la tratamente individualizate în tratamentul cancerului, astfel că medicamentaţia pentru fiecare persoană în parte va fi stabilită în funcţie de rezultatul testului ADN realizat pe cancerul pe care l-a dezvoltat. Referitor la viitorul României în acest domeniu, acesta consideră că ţara noastră “are şanse mari să devină o putere ştiinţifică în acest domeniu, în viitorul apropriat”.
Mirela Ciucur: În 1990, ca student al Universităţii John Hopkins US, aţi realizat prima metodă revoluţionară în studiul celulelor care produc cancerul. Cum funcţionează această metodă şi care sunt efectele ei? Victor Velculescu: Metoda SAGE, Serial Analysis of Gene Expression, a fost dezvoltată în 1995 şi a permis, pentru prima dată, o analiză în ansamblu a activităţii genelor într-o celulă umană sau de oricare altă specie. Metoda este bazată pe analiza rapidă a unor secvenţe scurte de la fiecare moleculă de RNA care este activă într-o celulă.
Cuantificarea acestor secvenţe rezultă într-o analiză cantitativă a colecţiei de gene exprimate şi permite identificarea genelor care sunt active într-un mod diferit între ţesuturi normale şi cele afectate de diverse boli. De exemplu, SAGE a fost folosit pentru a dezvălui, pentru prima dată, panorama de gene activate în diverse cancere umane, inclusiv cancerul de colon şi de pancreas.
Patru ani mai târziu aţi obţinut premiul “Science” pentru tineri oameni de ştiinţă, acordat studenţilor doctoranzi care şi-au dezvoltat lucrarea de cercetare în biologie moleculară. Ce a însemnat acest premiu de 25.000 de dolari şi cât de mult v-a propulsat în cariera de cercetare? Acest premiu a fost o onoare pentru mine şi a recunoscut munca mea şi a colaboratorilor noştri care, prin dezvoltarea metodei SAGE, au făcut posibile nenumarate studii care au aplicat această metodă pentru a înţelege diferenţele moleculare în boala de cancer.
Deşi rezultatele ştiintifice, ca şi în oricare domeniu, sunt rezultate ale efortului personal şi talentelor individuale, cred că o mare parte depinde şi de şansa în viaţă. Sunt recunoscător pentru multele şanse pe care le-am primit în cursul carierei mele de cercetare, cât şi pentru influenţa profesorilor şi a mentorilor mei.
Aţi fost ales de Universitatea John Hopkins să vorbiti membrilor legislaţiei de stat în Maryland, la o conferinţă sustinută de Cigarette Restitution Fund, care administrează fonduri oferite de industria de tutun pentru cercetări de cancer. Aţi obţinut o finanţare care a stat la baza demarării studiilor la care lucraţi şi analizei genomice a cancerului. Ce efect a avut această susţinere pe temen lung? Cât de importantă este legatură dintre cercetarea biomedicală şi politicile în domeniul sănătăţii? Industria de tutun americană a fost obligată, acum aproximativ zece ani, să plătească o mare despăgubire statelor americane, inclusiv Maryland-ului, pentru efectul dăunător pe care tutunul îl are asupra diverselor boli umane. O mare parte dintre aceste fonduri sunt administrate în Maryland pentru cercetare şi ca un tânăr profesor am beneficiat de aceste fonduri pentru cercetarea mea iniţială.
Aceste fonduri au fost extrem de folositoare pentru a iniţia studiile mele asupra defectelor genomice ce cauzează iniţierea şi dezvoltarea cancerului şi au rezultat în multe alte fonduri pentru cercetarea noastră, generând descoperiri care au ajutat apoi pacienţii. Acest exemplu arată de ce este important pentru guvernele naţionale şi locale să administreze cu înţelepciune fondurile primite şi să asigure o sumă constantă şi semnificativă pentru sănătate şi cercetare biomedicală.
Cancerul este o boală genetică, ceea ce face ca pacienţii să reacţioneze diferit în funcţie de profilul genetic individual. Putem vorbi astăzi de şansa de a identifica similarităţi între genele modificate la pacienţi diferiţi? Este această bază către o medicină individualizată, bazată pe reacţiile genelor modificate la diferiţi pacienţi să fie posibil un tratament, o combinaţie personalizată de medicamente? Studiile noastre asupra genomului cancerului arată, foarte clar, că boala de cancer este una complexă şi heterogenă. Pe de-o parte, desigur, sunt gene comune care sunt mutate frecvent în diverse cancere. De exemplu, o genă pe care chiar noi am descoperit-o, PIK3CA, este mutată în peste 30% din cancerele de colon şi de sân şi la un nivel mai mic în alte cancere.
Această gena este hiperactivă când este mutată şi din această cauză reprezintă o nouă ţintă pentru noi medicamente anti-cancerigene. Eforturi la John Hopkins şi la mai multe companii farmaceutice sunt în proces de a dezvolta noi tratamente bazate pe oprirea activităţii acestei gene în mai multe cancere.
Pe de altă parte însă, studiile noastre indică existenţa multor diferenţe între diferite tipuri de cancer, dar chiar şi între două persone cu acelaşi fel de cancer. Aceste diferenţe genetice explică, în parte, de ce două persoane cu aceeaşi stare de sănătate şi cu acelaşi fel de cancer pot avea rezultate foarte diferite. Speranţa este că, în timp, noile tratamente să fie focusate pe cauza cancerului, adică genele mutate, şi aceste tratamente să fie individualizate, bazat pe felul de mutaţii care sunt existente la fiecare pacient.
O boală individualizată necesită tratament individualizat. Ce impact are testul ADN în identificarea celulelor canceroase? Cred că, în viitor, o să existe metode de diagnostic ce sunt bazate complet pe analiza de ADN a cancerului la pacient. Aceste teste o să permită depistarea cancerului la un punct suficient de devreme ca să se poată face intervenţii chirurgicale cu mult mai mult succes. De asemenea, o să se folosească tratamente individualizate bazate pe genele mutate în aceste feluri de teste.
Care mai sunt legăturile dumneavoastră cu Romania şi ce gând aveţi pentru membrii comunităţii românilor expatriaţi? Am avut plăcerea să am o legătură afectivă cu România bazată pe copilăria mea frumoasă în ţară, vacanţele acolo şi legătura cu rudele. De asemenea, în ultimii ani am avut plăcerea să am legătură cu diverse persoane în domeniul meu ştiinţific prin Facultatea de Medicină din Bucureşti şi la diverse conferinţe internaţionale organizate în România.
Sunt impresionat de progresele rapide în cercetarea biomedicală din România şi aş sugera românilor expatriaţi specializaţi în acest domeniu să continue să ajute la dezvoltarea eforturilor din ţară, pentru că prevăd că România ar putea fi o putere ştiinţifică în acest domeniu, în viitorul apropriat
Initial am vrut sa includ aceasta postare in ceva legat de invatamantul romanesc. Dar m-am gandit ca atat timp cat sunt romani, sunt un foarte bun exemplu de 'legionari'.
Nu sunt sigur daca este singurul roman ( onestean ca si mine, avand de-a lungul timpului acelasi profesor de fizica) intre cei 5 admisi "la buget" la Oxford, anul acesta, dar stiu sigur ca isi dorea o cariera la N.A.S.A. LINK
Sperand sa nu jignesc nici un semperist roman, in numele SEMPER FIDELIS as dori sa multumesc acestor ambasadori pentru serviciului adus tuturor romanilor!
Desi recunostinta Statului Roman pentru aceste categorii de tineri lasa de dorit, as dori ca cei care intr-adevar se simt romani sa raspunda la acest topic cu : " CINSTE LOR ! "
Forums
