Domnul Cotoi Sever a interpretat spusele lui Ponta după cum i-ar conveni. Ponta a dat asigurări reprezentanţilor FMI că, dacă USL ajunge la guvernare, noul guvern va respecta angajamentele făcute în numele României de guvernul antinaţional Bocăsescu. Nu văd nimic care să semene a aprobări şi/sau felicitări adresate defunctului guvern Boc 7 (?). Este o promisiune normală atât timp cât angajamentele au fost făcute în numele României. Dar nu şi-a luat angajamentul că va continua politica falimentară Băsescu-Boc, înglodând ţara în datorii greu de plătit fără relansare economică.

Roubini avertizeaza: Invatati de la americani sau Europa va ramane a pensionarilor!

Nouriel Roubini, omul care a prezis criza globala, revine in centrul atentiei aducandu-le aminte oficialilor europeni ca actuala criza a zonei euro a fost prevestita inca din 2006.

Printre semnalele de alarma trase de Roubini in urma cu 8 ani se numara dezechilibrul existent intre economiile componente ale zonei, rata ridicata a somajului, in special a somajului in randul tinerilor, si riscul declansarii deflatiei.

Intr-o postare recenta de pe blogul sau, "profetul crizelor" revine asupra unui alt pericol intrevazut inca de atunci: "Criza din zona euro va genera socuri puternice in economia mondiala si va afecta si generatiile viitoare".

Viitorul zonei euro

Rememorand toate analizele facute in ultimul deceniu pe exemplul unionist european, Roubini remarca doua modele de crestere economica stabila. "Fie ai o generatie tanara numeroasa dispusa sa lucreze ore suplimentare, fie detii cheia inovatiei si a creativitatii", explica economistul.

Cele doua metode sunt reliefate perfect de economiile din zona Asiei, adepte ale muncii in forta, sau de cea americana, care continua sa dea tonul in materie de inovatie si dezvoltare tehnologica.

Europa, in schimb, se situeaza in momentul de fata in cea mai proasta pozitie la ambele capitole - timpul liber si distractia raman capitole la care europenii exceleaza, in vreme ce dezvoltarea tehnologica din statele europene bate pasul pe loc. Doar cateva elemente izolate pot fi intalnite pe o harta Europei high-tech.

Stagnarea a fost resimtita mai putin, pentru ca europenii au speculat din plin un alt atu apreciat indeosebi de turistii bogati din zona orientala: cultura. Bogatia culturala a Europei a reprezentat si reprezinta unul din motoarele puternice pentru turismul de pe continent.

Insa un viitor bazat exclusiv pe acest element poate transforma batranul continent intr-un paradis al pensionarilor, asa cum Florida a devenit locul de refugiu al turistilor si pensionarilor din Statele Unite.

Rezolvarea problemei consta intr-o reformare rapida a structurii UE luand ca exemplu modelul Statelor Unite. Pentru aceasta, europenii trebuie sa treaca insa cumva peste cateva diferente esentiale:

Extremismul politic

Crizele aduc, de obicei, o perpetua "vanatoare de vrajitoare", iar istoria europeana abunda in exemple in care partidele extremiste si-au facut loc pe scena istoriei in momente de criza.

Inclusiv clasa poltica europeana trebuie sa-si consolideze pozitia, daca vrea sa faca fata noilor curente antieuropene, care isi fac simtita prezenta in Grecia, Spania, Italia si Franta.

In raport cu Statele Unite, Europa sta destul de prost la acest capitol, pluripartitismul democratic european semanand mai mult cu un cuib de viespi decat cu o scena politica echilibrata.

Populatia imbatranita

O recenta analiza publicata de revista The Economist arata ca in urmatorii 50 de ani populatia activa din Europa va scadea de la 300 de milioane la 265 de milioane. In acelasi timp, procentul persoanelor iesite la pensie va creste treptat de la 28% pana la 58% in 2060 exercitand o presiune fantastica asupra economiei zonei euro. Una care, in final, se va dovedi nesustenabila.

Statele Unite inregistreaza aceeasi problema in randul populatiei autohtone, dar isi reechilibreaza balanta demografica prin valuri constante de imigranti. In 2013, numarul total al acestora, legali si ilegali deopotriva, a fost estimat la 40 de milioane de persoane.

Socuri externe

Daca Statele Unite beneficiaza de amenintari minime la granita, nu acelasi lucru se poate spune si despre UE.

Africa si Orientul Mijlociu sunt zone aflate in imediata apropiere a tarmului european, iar calea continentala spre Asia poarta inca urmele cortinei de fier.

In plus, zona eurasiatica proiectata de Vladimir Putin nu este una care sa-ti asigure in timp o buna vecinatate. In plus, UE nu beneficiaza nici de o structura de decizie unitara, capabila sa reactioneze rapid, vocile liderilor politici suprapunandu-se una peste cealalta.

Mobilitatea fortei de munca si a capitalului

Un alt dezavantaj al europenilor este reprezentat de mentinerea unor bariere artificiale pentru forta de munca din diverse tari ale UE. Daca in Statele Unite poti sa lucrezi o perioada in Seattle si apoi sa te muti cu totul in New Orleans, in Europa acest lucru este mai greu de realizat.

In acelasi timp, circulatia capitalului dintr-o parte in alta a continentului presupune traversarea apelor tulburi ale diferitelor sisteme fiscale si legislative.

Ajustari asimetrice

Inexistenta unei politici comune in absorbirea socurilor financiare creioneaza un relief economic diversificat pe intreaga suprafata a continentului.

In timp ce statele obisnuite sa cheltuie - Grecia, Spania sau Franta, de exemplu - sunt tentate sa-si toace imediat rezervele pentru a reduce impactul, alte tari reduc cheltuielile la minim.

Intr-un final, intreaga zona este afectata de dezechilibrul creat prin aplicarea unor metode diferite de a depasi crizele.

Raspuns la recesiune

In SUA, criza a fost tratata intr-un mod diferit fata de stilul european.

In primul rand, americanii au recurs la recapitalizarea bancilor, o masura care s-a intors cu profit in conturile trezoreriei, ca urmare a traversarii cu brio de catre bancile americane a perioadei de criza si incasarea dividendelor si taxelor.

In Europa, falimentele unor banci sunt inca de rasunet.

Politicile monetare ale guvernului federal au fost cu totul diferite fata de jocul nesigur practicat de Banca Centrala Europeana.

In timp ce echipa lui Mario Draghi a ramas prea mult timp in expectativa, sperand probabil la miracole, relaxarea cantitativa a reprezentat o masura implementata cu success pe taram american.

Nu in ultimul rand, americanii au amanat o serie de masuri fiscale de reechilibrare a bugetului preferand in schimb pastrarea taxelor si impozitelor la un nivel suportabil pentru a incuraja consumul si, implicit, productia.

Schema eurpeana a fost pusa in practica exact invers.

Lipsa fiscalitatii unice

Din punct de vedere fiscal, Europa este un Turn Babel. Zona euro nu a adus, asa cum era de asteptat, si un model fiscal unic aplicabil in cele 19 state componente.

Lipsa unei fiscalitati unice face aproape imposibila reducerea socului in economiile lovite greu de criza din 2009.

Un sistem bancar dispersat

Nici sistemul bancar european nu reflecta un model unionist. Protectionismul existent la nivel bancar se intinde doar pana la granitele statului respectiv.

In replica, in Statele Unite, Rezerva Federala poate interveni, ca organism central, pentru a acorda asistenta bancilor aflate in dificultate, ceea ce nu pare sa se regaseasca in atributiile BCE.

Adevarul este ca, fara o uniune fiscala, in Europa nu se poate discuta despre o uniune bancara.

Uniune politica

Daca problema segregationista nici nu se poate pune in cadrul SUA, nu acelasi lucru se poate spune despre UE.

In Statele Unite, politicienii nu pot fi banuiti ca actioneaza in detrimentul unui stat component sau altul, in timp ce politica liderilor UE ramane intodeauna susceptibila intereselor fiecarei tari suverane.

Daca americanii au constiinta apartenentei la o singura natiune, europenii sunt tributari unor natiuni diferite, UE ramanand in cele din urma doar o constructie politica.