Michelle Van Cleave, "vanatorul de spioni" al Administratiei Bush: De ce e important cazul de spionaj rusesc
Adrian Novac, HotNews.ro
Unsprezece presupusi spioni rusi au fost arestati recent in Statele Unite, expertii vorbind de cea mai mare retea de agenti straini descoperita vreodata de catre FBI. Dupa doar cateva zile de interogari in SUA, spionii Moscovei au fost schimbati cu patru fosti agenti rusi ce lucrasera pentru Occident. Vestea arestarii si apoi a eliberarii precipitate a celor 11 a ridicat numeroase semne de intrebare in randul comunitatii de informatii. Cum a reusit FBI-ul sa puna mana pe agentii rusi, cum au putut spionii Kremlinului sa traiasca neobservati in suburbiile americane si de ce e important acest caz - sunt intrebari la care a raspuns Michelle Van Cleave, fosta sefa a contrainformatiilor in timpul Administratiei lui George W. Bush.La sfarsitul lunii iunie, o veste a socat America si a readus in memorie perioada Razboiului Rece. Justitia americana a anuntat ca a destructurat o retea de spionaj in favoarea Rusiei si a arestat zece persoane instruite de SVR (Sluzhba Vneshney Razvedki), principala agentie de spionaj de la Moscova, pentru a se infiltra in cercurile politice americane, cu scopul de a furniza informatii secrete.
Dupa zece ani de anchete, mii de ore de supraveghere si operatiuni de urmarire desprinse din filmele si romanele de spionaj, agentii FBI au arestat 10 persoane pe teritoriul american, in timp ce o alta este retinuta in Cipru. Ulterior, autoritatile americane mai aresteaza un suspect.
Dupa doar cateva zile de interogari in SUA, spionii Moscovei au fost schimbati la Viena cu patru fosti agenti rusi ce lucrasera pentru Occident, iar povestea, ce parea ca va ameninta relatiile tot mai prietenesti dintre SUA si Rusia, e pe cale sa fie data uitarii.
Schimbul de spioni nu pare insa sa fie ultimul capitol al acestei povesti cu agenti rusi ce pozeaza in cetateni respectabili din suburbiile metropolelor americane, cu femei fatale seducand yankei bogati pentru a afla secrete si cu operatiuni de spionaj desfasurate cu ajutorul unui arsenal specific filmelor cu James Bond.
Ziaristi de pe ambele maluri ale Atlanticului au inceput sa scoata la iveala detaliile povestii cu spioni, unul mai surprinzator decat celalalt. Se afla astfel ca cei arestati de americani sunt acuzati nu doar ca sunt agenti sub acoperire, ci sunt invinuiti si de spalare de bani, de falsificare de documente sau folosirea de nume false. Presa il citeaza pe Boris Korczak (un fost agent dublu care a lucrat pentru CIA, spionandu-i pe cei din KGB din 1973 pana in 1980), care vorbeste despre faptul ca "Uniunea Sovietica a avut un numar de scoli care au invatat femei frumoase sa atraga si sa satisfaca, sexual si intelectual, americani puternici si bogati. Unele din aceste scoli se afla in orase mici, aflate in partea sudica a Rusiei. Niciuna din aceste localitati nu apare pe harta si ele sunt replici fidele ale unor suburbii americane. Cei care se pregatesc aici cumpara marfuri de la 7-Eleven, mananca hamburgheri la McDonald's, urmaresc televiziuni americane si merg la cinematografe americane, primesc in fiecare dimineata ziare americane si vorbesc numai limba engleza".
Una dintre femeile arestate, Anna Chapman, este fiica unui fost agent KGB, iar presa internationala se grabeste sa o numeasca "noua Mata Hari". Doi fosti agenti de informatii declara pentru ziarele americane ca in America se afla in prezent mai multi spioni rusi decat au fost vreodata de-a lungul istoriei. "Atmosfera actuala in SUA este aceea ca traim o poveste de dragoste cu Rusia, ca Razboiul Rece s-a terminat. Dar in prezent se afla aici mai mult spioni rusi decat in timpul Razboiului Rece", a afirmat Eugene Poteat, un fost agent CIA care a activat in perioada 1960-1990.
"Succesele contraspionajului american sunt mult prea rare."
Zilele trecute, Michelle Van Cleave, fosta sefa a contrainformatiilor in timpul Administratiei conduse de George W. Bush, a scris un articol pentru presa din SUA in care explica de ce cazul spionilor rusi este important. "Vanatorul de spioni", cum a fost supranumita Van Cleave, a avut amabilitatea sa permita HotNews.ro preluarea unor idei din materialul sau.
* FBI a arestat cea mai mare retea de spionaj pe timp de pace din istorie... un succes uluitor pentru contraspionajul din SUA, care a incununat 10 ani de munca intensa si bine organizata.
* euforia a durat insa foarte putin. In mare graba, cei zece "ilegali" rusi au pledat vinovat la acuzatia ca au conspirat pentru a actiona ca agenti ai unei puteri straine si au fost deportati intr-un "schimb de spioni" rapid si totodata complicat, desfasurat la Viena. Aproape ca am putut auzi oftatul de usurare al celor din Washington ce sustin "resetarea" (n.red. legaturilor cu Moscova); acest incident, ce putea irita relatiile dintre SUA si Rusia, a fost dat la o parte.
* ar trebui sa ne pese? Oare acest tip de spioni conteaza cu adevarat in aceste vremuri? Raspunsul ar putea sa va surprinda.
* inteligenta umana - munca spionilor - reprezinta in mod necesar mijlocul de trai al adversarilor nostri. Spre deosebire de serviciile de informatii ale SUA, care folosesc mijloace tehnice de colectare foarte bine dezvoltate (cum sunt SIGINT si imagini preluate de sateliti), cele mai multe din guvernele lumii, incluzand aici cel de la Moscova, trebuie sa se bazeze pe munca agentilor care servesc (cateodata in mod exclusiv) ca "ochii si urechile" principale.
* s-ar putea ca adversarii nostri externi sa nu aiba succes in desfasurarea si mentinerea unui arsenal tehnic costisitor, insa ei pot organiza, antrena, echipa, sustine si desfasura un numar impresionant de ofiteri, agenti de influenta, sabotori si spioni. Iar SUA sunt principala lor tinta.
* aceste operatiuni de spionaj se bazeaza pe o prezenta externa foarte vasta in interiorul granitelor noastre, care ofera atat adapost cat si sprijin operational pentru serviciile clandestine si pentru agentii lor.
Michelle van Cleave vorbeste pentru canalul de televziune C-SPAN despre restructurarea serviciilor de contraspionaj americane (inregistrare din octombrie 2008): * la fel ca si agentii rusi deportati recent, inamicii nostri din serviciile de informatii din numeroase tari actioneaza clandestin in interiorul societatii americane, intr-un numar mult mai mare decat cel permis de protectia diplomatica a ambasadelor si consulatelor lor. Numarul acestor agenti creste in termeni absoluti; el creste comparativ cu numarul agentilor nostri si in special cu resursele pe care noi le-am consacrat pentru a-i contracara. Aici includ si serviciile rusesti, pentru care "resetare" a insemnat reintoarcerea la vremea Razboiului Rece;
* este un adevar incomod acela ca Kremlinul urmareste sa recapete statutul de super-putere - nu e o veste buna pentru vecinii Rusiei (intrebati-i, de exemplu, pe georgieni) sau pentru Occident. Puterea si influenta KGB si a succesorilor sai sunt fara discutie mai mari astazi decat in timpul sovieticilor, deoarece retelele lor au patruns nu doar in cercurile guvernamentale si de securitate, ci si in cele de afaceri si industrie. Operatiunile lor globale de spionaj sunt un instrument al puterii statului, foarte dezvoltat si bine alimentat cu resurse. Dintr-o experienta indelungata, rusii stiu foarte bine ce fac;
* sunt surprinsa de orgoliul autoproclamatilor experti in securitate nationala care s-au grabit sa asigure publicul ca "Putin nu a stiut nimic despre acesti agenti de nivel inferior" ... Istoric, rusii si serviciile lor au folosit "ilegali" (agenti cu identitati false, fara acoperire diplomatica) pentru a identifica persoane ce pot fi eventual recrutate, pentru a controla agenti deja recrutati, pentru a facilita contacte personale, pentru a aranja adaposturi sigure si pentru a asigura expertiza la fata locului necesara la indepartarea semnelor unei operatiuni de spionaj. Intr-un stat dominat de securitate, asa cum este Rusia, astfel de activitati sunt preocupari esentiale ale celor mai inalte cercuri ale guvernului; nu exista niciun nivel inferior cand ne referim la asta;
* prin astfel de mijloace, adversarii traditionali, bazandu-se pe succesele trecutului, isi continua eforturile de a penetra guvernul SUA pentru a invata secrete esentiale despre spionajul si operatiunile militare americane, neutralizand decenii de investitii si punand in pericol vietile unor americani;
* exista de asemenea o "piata" terta in ceea ce priveste aceste secrete... Tari mari si mici, prietenoase sau nu, au un interes mare in tehnologiile americane, in special in ceea ce priveste sistemul de armament de generatie urmatoare... Capacitatea din ce in ce mai mare a strainilor de a conduce operatiuni de influenta si alte tipuri de activitati sub acoperire ameninta interesele aliatilor SUA si cele ale securitatii noastre nationale;
* SUA au actionat lent atunci cand au evaluat efectele operatiunilor de spionaj si cand au trebuit sa raspunda amenintarilor la adresa obiectivelor actuale ale politicii externe americane sau ale intereselor de securitate nationala. Stim surprinzator de putine lucruri despre serviciile de spionaj ale adversarilor atat in ceea ce privesc daunele pe care le pot produce, dar si a felului in care opereaza si a scopurilor diverse pe care le servesc;
* de ce exista aceasta diferenta intre amenintarile de spionaj externe si efortul de contraspionaj american? Poate din cauza ca varful securitatii noastre nationale nu a reusit sa faca legatura intre semnele existente;
* in ultimul deceniu, pe masura ce prezenta serviciilor de informatii straine a crescut in interiorul SUA, bugetele serviciilor de contraspionaj au fost taiate in favoarea altor prioritati... Eforturile de a aduce o mai mare coerenta stategica in randul contraspionajului SUA au cazut victime inertiei birocratice. Ca rezultat, succesele noastre sunt mult prea rare;
* avem asadar toate motivele sa punem sub semnul intrebarii returnarea grabita la sursa a spionilor rusi... Cele mai bune informatii vin din situatiile in care cel acuzat este obligat sa coopereze cu guvernul pentru o perioada prelungita de timp... Evaluarea inevitabila si necesara a pagubelor, care trebuie realizata in prezent, ar fi beneficiat de informatiile pe care agentii "ilegali" le-ar fi putut furniza. Ei ar fi putut sa vorbeasca despre operatiunile de spionaj aflate in desfasurare, insa nu vom stii asta niciodata. Procesele publice ar fi scos la lumina amenintarile de spionaj extern, necesare pentru a-i determina pe oficialii alesi sa actioneze, insa momentul acesta a trecut. Intre timp, e un pic necinstit sa sugerezi ca anii de supraveghere ai acestor oameni ne-au invatat tot ce trebuie sa stim despre ei si despre reteaua lor. Daca asta era adevarat, de ce Moscova a fost atat de nerabdatoare sa-i ia inapoi?
* unii vor spune ca intotdeauna vor exista spioni: cat de mult conteaza acest caz cu adevarat? O astfel de opinie toleranta ar putea sa nu para nerezonabila, pana nu citesti (asa cum am facut eu) sertarele pline de evualari ale pagubelor (pierderi enorme de vieti omenesti, de bogatii si de secrete fundamentale) pe care ni le-au provocat spionii si serviciile de informatii straine. Abia atunci realizam cu adevarat ce miza se afla in joc;
* evenimentele din ultimele saptamani ofera publicului o incursiune rara in problemele reale cu care se confrunta contraspionajul SUA. Acesta are dificila sarcina sa identifice, sa distruga si uneori sa exploateze operatiunile de spionaj ale adversarilor.
Nu am reusit niciodata sa inteleg un lucru: de ce la sefia CIA sunt numiti uneori ofiteri din randul fortelor armate iar acestia raman militari activi pana la atingerea limitei de varsta in grad, in conditile in care CIA este structura civila (cica)?
Beats me! Imi aduc aminte o discutie de la zeama cand Colonelul spunea ca functia de ministru al apararii este functie de civil. Si acum imi aduc aminte cum stramba din nas Ex-ad, parca prevestea ceva. Iar azi vedem ministru un gral. **** (r). Probabil se aplica aceleasi principii de supunere si in US of A, nu crezi?
Da dar este o cutuma ca fosti ofiteri sa fie numiti ministrii ai aprarii in statele democratice.Stiu exact la ce se referea Colonelul - si eu am vaut o discutie cu el pe tema asta, este vorba in principiu de controlul civil-democratic asupra fortelor militare.Din aceste motive avem un director civil Sri, ministru civil la interne si aprare etc. Acum luand exemplu usa, actualul ministru al aprarii(SECDEF)- Robert Gates a lucrat 26 de ani in CIA ( LINK ), anterior Donald Rumsfeld a fost militar de cariera, aviator al fortelor navale si detine gradul de capitan in rezerva(capitan us navy ehivalent comandor ro navy) ( LINK )...desigur nu mai vorbim de oameni precum Colin Powel care mai-mai sa primeasca si a 5-a stea. Dar nedumerirea mea era ca de ce CIA (agentie civila) poate avea in frunte un ofiter activ...nu in rezerva.Exemplul Michael Vincent Hayden ( LINK ) este suficient.Omul a iesit in rezerva de la CIA... Estimarile mele...CIA este o structura militara practic cu personal majoritar militar.Din aceste motive spun ca politica de demilitarizare a servicilor de informatii este o politica oarecum inversa in raport cu necesitatile unui astfel de serviciu.
Capitan in US Navy este echivalent cu...capitan in Royal Navy, nu comandor (vezi LINK. Numerosi ofiteri exercita, in cursul carierei lor, functii de conducere in CIA. Multi provind din categoria fortelor pentru operatiuni speciale. Iata doua exemple: 1. LINK (cel mai probabil in perioada 1996-1997, dar nu pun mana in foc). 2. LINK (probabil intre 2005-2008).
@ Radu Patrascu Ro(manian) Navy - marina militara romana nu Royal Navy. La romani este o mica problema cu echivalarea gradelor... si din aceste motive am trecut echivalarea.
Ai perfecta dreptate in ceea ce spui referitor la SPECOPS CIA, ba mai mult din randul tinerilor absolventi ai academiilor militare din sua cativa ajung intodeauna direct la "The Company"...
Politică | 20.07.2010 „Top Secret America" - securitatea supradimensionată a Statelor Unite
Washington Post dă alarma: serviciile secrete americane sunt supradimensionate. În plus, majoritatea organizaţiilor sunt atât de secrete încât au scăpat de sub control.
Cotidianul Washington Post a publicat rezultatul unei investigaţii de doi ani legată de lumea paralelă secretă creată de preşedinţii George W Bush şi Barack Obama după atacurile de la 11 septembrie 2001. În urma cercetărilor reiese că 1271 de organizaţii guvernamentale şi 1931 de firme private lucrează în cadrul unor programe consacrate combaterii terorismului şi securităţii interne. Cele mai multe organizaţii sunt atât de ample şi de secrete, încât nu mai pot fi controlate. De aceea nici nu se poate constata dacă acestea lucrează eficient pentru securitatea Americii.
„Top Secret America" este titlul primului articol dintr-o serie de trei care vor apărea până miercuri în Washington Post şi care au stârnit deja un amplu ecou în societatea americană. Şi, asta, pe drept cuvânt - fiindcă rezultatul laborioasei investigaţii jurnalistice demonstrează ceea ce se ştia dintotdeauna: anume că ce e prea mult strică.
Moaşele şi buricul fondurilor pentru terorişti Autoarea investigaţiei, Dana Priest, dezvăluie că parteneri ai ei de discuţii, aflaţi în funcţii de conducere în Ministerul Apărării, i-au mărturisit că ignora majoritatea celor 50.000 de rapoarte şi analize secrete care sosesc zilnic pe adresa acestei instituţii. Ziarista de la Washington Post a declarat: " Sistemul a devenit atât de mare şi de greoi şi concomitent atât de discret încât nici cei aflaţi la vârf nu ştiu câţi oameni lucrează în sistem, cât costă, şi dacă activitatea în anumite domenii este eficientă sau nu. Există un segment enorm de muncă făcută în zadar, când două instituţii se ocupă de aceeaşi temă şi nu ştiu una de alta. Exemplul meu favorit: urmărirea fluxului de fonduri spre şi dinspre organizaţiile teroriste. Nu mai puţin de 25 de organizaţii şi direcţii se ocupă de acest aspect şi cele mai multe nu ştiu nimic una de alta."
850.000 de "speciali" cu acces la fişierele top secret Dat fiind că frica de noi atacuri teroriste a fost atât de mare după 11 septembrie 2001, nu s-a făcut şi nu se face economie de bani când vine vorba de serviciile secrete. Numai în Washington DC şi în împrejurimi, în Virginia şi Maryland, au apărut, în ultimii nouă ani, sau se află încă în faza de construcţie, 33 de complexe de clădiri, unele gigantice, destinate activităţii de informaţii. În plus, potrivit cotidianului Washington Post, numărul persoanelor care au, oficial, acces în cele mai secrete clădiri şi spaţii şi pot studia documente şi baze de date "top secret" a crescut dramatic, ajungând în prezent la aproximativ 850.000. Dar şi aici este valabil ca peste tot: nimeni nu are controlul oficial asupra sistemului.
Ministrul legat la mâini Jurnalista Dana Priest a precizat postului de televiziune MSNBC: "Am purtat interviuri cu ministrul Apărării, Robert Gates, şi cu directorul CIA, Leon Panetta. Gates spune, de pildă, că este frustrat fiindcă până şi lui îi este greu să afle sau să obţină informaţii privind numărul operaţiunilor secrete care se desfăşoară în instituţia pe care o conduce. Nimeni din Guvern nu numără autorizaţiile de securitate date colaboratorilor. Pe noi ne-au ajutat nişte oameni să găsim o metodă de contorizare- şi au fost şi ei foarte interesaţi de rezultatele noastre. Acum, acestea pot fi văzute pe pagina noastră internet."
Terorismul şi terorile politice Între timp, Gates şi Panetta i-au dat ziaristei asigurări că vor să eficientizeze lupta antiteroristă desfăşurată de instituţiile pe care le conduc. Chiar şi numai din cauza enormului deficit bugetar al SUA, uriaşa risipă de fonduri trebuie să ia sfârşit, a spus Panetta, care elaborează în prezent un plan cincinal pentru CIA. Totuşi, activitatea serviciilor secrete nu poate fi pur şi simplu redusă, fără a se afla cine la ce lucrează şi pentru cine, spune ziarista Priest. Apoi, mai există un obstacol important de ordin psihologic: tema combaterea terorismului este atât de politizată în America, încât nimeni nu poate să vorbească despre nevoia micşorării aparatului de securitate fără a fi înfierat drept "moale şi slab în faţa terorismului".
Scuze pentru neatentie. Da, cunosc si gradele FA si FN din Romania si, intr-adevar, la categoria ofiteri superiori avem o situatie diferita fata de cea a altor tari care au consacrat acest model. Cred ca tocmai gigantismul si infernala structura birocratica a acestui aparat sunt marca slabiciunii lui. Intr-un sistem in care componentele nu comunica si nu isi coordoneaza in mod eficient eforturile, posibilitatea elaborarii unei strategii si a unui plan coerent de actiune sunt aproape imposibile. Principalele hibe sunt, dupa parerea mea, imposibilitatea liderilor de a controla esaloanele subordonate, secretul care acopera identitatea acestor organizatii astfel incat ele nu sunt cunoscute nici de superiori si, mai ales, posibilitatea penetrarii serviciilor americane de catre inamici.
Generalul David Petraeus, comandantulISAF si al fortelor americane din Afganistan, propus pentru functia de director al CIA. Astfel, el ar urma sa-i ia locul lui Leon Panetta (propus ca succesor al lui Robert Gates in functia de Secretar General al Apararii). LINK Petraeus being considered for CIA top job: report WASHINGTON (AFP) – General David Petraeus is being "seriously considered" for the job of CIA director, according to a report by National Public Radio.
Petraeus is the commander of US forces in Afghanistan but plans to leave that post later this year, and NPR, citing unnamed government officials, reported that Petraeus "would take the job if offered."
Leon Panetta is currently the CIA's director but is seen as a likely replacement for Defense Secretary Robert Gates, who plans to step down this year. Pentagon officials declined to comment.
Immediately after September 11th, at the direction of the President, the National Clandestine Service—then called the Directorate of Operations—took the lead on a secret plan to assemble small teams and deploy them to Afghanistan to partner with the Northern Alliance, overthrow the Taliban, and deny al-Qa’ida its safe haven. At a White House meeting on September 17th, President Bush gave the Agency its orders: “I want CIA to be first on the ground.” Paramilitary officers, experts at collecting intelligence in hazardous places, were at the vanguard of CIA’s operations.
The seven-man Northern Alliance Liaison Team (NALT) landed on Afghan soil on September 26, 2001, just 15 days after the terrorist attacks. They brought a remarkable range of skills to the mission, including proficiency in Russian, Dari, and Farsi. Building on the Agency’s longstanding relationship with the Northern Alliance, the team collected intelligence on the Taliban, reporting the latest developments back to Headquarters every two hours.
Agency officers slept in small, cramped rooms. The team brought 40 pounds of onions and 40 pounds of potatoes with them, but ate mostly local food. Bathroom facilities were rudimentary. Officers slept in long johns to stay warm. One of them broke a toe when a portable electrical generator fell on his foot. He wore flip flops while it healed, even as temperatures began to drop. CIA officers tried hanging their laundry outside, but wet clothes didn’t dry well in the Afghan winter. The officers started hanging them up indoors.
bedroom-mini.jpg bedroom-mini.jpg
tent-mini.jpg tent-mini.jpg
Small and highly agile paramilitary mobile teams followed the first NALT, spreading out over the countryside during the day to meet with locals and gather information about the Taliban and al-Qa’ida. In the evenings, they slept outside of town. During that time, one of the teams was approached in a village and asked by a young man for help in retrieving his teenage sister. He explained that a senior Taliban official had taken her as a wife and had sharply restricted the time she could spend with her family. The team gave the man a small hand-held tracking device to pass along to his sister, with instructions for her to activate it when the Taliban leader returned home. The team responded to her emergency signal, capturing the senior Taliban official and rescuing the sister. The siblings’ tearful reunion left the team at a loss for words—a rarity for the normally loud warriors of CIA’s Special Activities Division.
A meritat deplasarea acelor clandestini în A-stan : au învatat si ei ca iarna (nu-i ca vara,fireste) iar hainele se usuca inside za haus,nat autsaid. Ca sa nu mai pomenesc de soldatul românesc,care scotea tinuta de sub saltea si uscata si calcata.
Sau e scris articolul pentru tâmpiti,sau orice engagé volontaire de la 4°R.E da clasa specialilor clandestini americani… . Deget rupt,haine umede,spatii confinate pentru repaus,gadget-uri de urmarit talibanu’… . În mintea mea proasta am crezut mereu ca un special (clandestin pe deasupra) e chiar deasupra multor normali. Normalii care fac marsuri de sute de kilometri cu denivleu pozitiv de nu retii cifrele,care manânca hrana calda o data la 3 saptamâni,care…,care…. Dupa normali vin specialii in uniforma,care sunt crema normalilor. Si peste toti sunt acesti clandestini,care arata ca orice om normal,dar care au toate calitatile normalilor si specialilor plus inca ceva.
Asa credeam eu,dar iata ca am crezut prost. Clandestinii americani isi rup degetele cand fierb apa si nu stiu sa usuce hainele iarna. Mai sa fie…
Ce pot sa spun, cred ca face parte din seria aia media cu intamplari ale fortelor speciale cand incepusera sa boceasca pentru ca nu se asteptau sa fie atacati...
Serviciile secrete americane au vrut să se folosească de membrii Gărzii de Fier pentru a face legătura cu grupurile de rezistenţă din munţi.
Datorăm universitarilor gorjeni Gheorghe şi Hadrian Gorun un studiu de mare valoare (Anuarul de Istorie Orală - vol.VIII) pentru cunoaşterea unor aspecte mai puţin sau de loc ştiute legate de lupta anticomunistă din România, la care, iată, s-au alăturat voluntari recrutaţi dintre legionarii români aflaţi în lagărele de refugiaţi din Isny, Biberach, Lindfau - din Germania - şi în altele din Franţa. Cum s-a ajuns aici?! Autorii ne dau o informaţie colosală: Tribunalul Internaţional de la Nürnberg a scos de sub acuzaţia de fascism-nazism „Garda de Fier".
Ceea ce a dus apoi la constatarea că în Vest sunt peste 70.000 de români gata să lupte pentru răsturnarea regimului comunist, mulţi dintre ei foşti legionari. O decizie a C.I.A. a dus la înfiinţarea Oficiului de Coordonare Politică (O.P.C.), care, sub conducerea lui Frank Wisner, avea misiunea de a recruta refugiaţi români aflaţi în Germania, Austria şi Iugoslavia şi crearea unor reţele de agenţi ai serviciilor secrete britanice şi americane în ţările din blocul sovietic. Aceasta, cu aprobarea preşedintelui SUA, Harry Truman, şi cel al Franţei, Vincent Auriol.
Ofertă primită cu bucurie
Aşa s-a ajuns şi la legionarii grupaţi în jurul lui Horia Sima. Oferta franco-americană - scriu autorii studiului amintit - a fost primită cu entuziasm de liderii legionari, consideraţi de serviciile secrete occidentale drept „total anticomunişti". Totul, corelat cu informaţiile potrivit cărora lupta anticomunistă din România, din anul 1949, s-a înteţit.
Au fost recrutaţi 100 de voluntari, 50 pentru paraşutare în România şi 50 pentru susţinerea lor din afara graniţelor ţării. Ei fiind instruiţi referitor la tot ce depindea de buna desfăşurare a activităţii lor: mânuirea aparaturii, alfabetul Morse, salturi cu patraşuta etc. Iar în sfera obiectivelor lor au intrat: cunoaşterea mişcării de rezistenţă, furnizarea de informaţii despre armata română şi despre cea sovietică, încurajarea luptătorilor din munţi şi multe altele. Legionarii voluntari au fost pregătiţi în Italia şi Grecia. Şeful operaţiunilor secrete al CIA, Gratien Yatsevich, declara că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate.
Paraşutările au început în 1952
Prima paraşutare a avut loc în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1952. A fost lansat Mircea Popovici, într-o zonă de lângă Calafat unde tatăl său era subofiţer de jandarmi. Participase, ca student la Drept, la rebeliunea legionară. A făcut parte din echipa paraşutată „Robert", împreună cu Alexandru Tănase din Băbenui - Vâlcea. Apoi au mai fost paraşutate alte trei echipe: „Pascal", formată din Gheorghe Gheorghiu, Constantin Gigi şi Făt Savu, paraşutaţi la 1 iulie 1953, în Munţii Apuseni; echipa „Jaques", formată din Ion Samoilă, Ion Golea, Ion Tolan, paraşutaţi lângă Agnita în noiembrie 1951, şi „Fii Patriei": Sabin Mare, Ilie Rada şi Gavril Pop, paraşutaţi în iulie 1953, în zona împădurită dintre judeţele Satu Mare, Sălaj şi Bihor. Iar din Grecia a fost paraşutat Toma Bebi, care, imediat ce a ajuns la sol, s-a predat Securităţii şi a colaborat cu ea până la prinderea celorlalţi 12 legionari paraşutaţi. Informaţiile acestuia s-au corelat cu cele oferite de englezii trădători care, după ce au spionat pentru URSS, au fugit acolo şi au ajuns, cu grade mari, în KGB.
Prinşi, legionarii au fost judecaţi într-un proces popularizat, pentru spioni, cu toate invectivele specifice regimului comunist, apoi, condamnaţi fiind la moarte, au fost executaţi. Astfel, au fost împuşcaţi la Jilava: doi ingineri, trei studenţi, doi ţărani, trei muncitori, un medic, un jurist şi un elev. Cel mai în vârstă avea 38 de ani; cel mai tânăr, 20 de ani. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
O organizaţie totalitaristă
Sunt dator însă să spun că textul de faţă este doar un palid rezumat al studiului amplu al celor doi universitari gorjeni, care dezvoltă această delicată temă cu trimitere la tot ceea ce s-a întâmplat cu legionarii paraşutaţi, la contactele lor cu rudele, cu populaţia din zonele respective, aşa încât, în proces au fost antrenaţi zeci de oameni ce au avut legături cu ei şi care au avut de suferit cumplit... Este un studiu de mare valoare pentru trecutul de luptă anticomunist a poporului nostru, sub toate aspectele. Dar nu putem să nu spunem şi noi, cei care am trăit vremurile acelea, ceea ce istoricul Florin Constantiniu, în a sa „Istorie sinceră a poporului român", afirmă: „«Garda de fier» a fost, în cele din urmă, o organizaţie totalitaristă şi chiar teroristă, dacă ne gândim la seria de asasinate comise: Armand Călinescu, Duca, Nicolae Iorga, Madgearu şi alţii. Plus că această «Gardă de Fier» era, de asemenea, profund antisemită. În istoria Oradiei, de exemplu, se reţine şi congresul studenţilor legionari din România. Aici au venit, în vara lui 1927, peste 5.000 de tineri din toate colţurile ţării. Iar după ce au ascultat cuvântul plin de ură, de patimă politică revendicativă, al lui Corneliu Zelea Codreanu, participanţii isterizaţi au trecut la devastarea a tot ceea ce le aparţinea evreilor din acest oraş considerat de ei cel mai populat de această etnie. De altfel, acesta a fost motivul adevărat al alegerii Oradiei ca loc de desfăşurare a congresului amintit... Pagini de istorie tristă...".
Estimarile mele...CIA este o structura militara practic cu personal majoritar militar.Din aceste motive spun ca politica de demilitarizare a servicilor de informatii este o politica oarecum inversa in raport cu necesitatile unui astfel de serviciu.
Asa este. Dar cum politica este intotdeauna o mare cacealma, daca analizam atent toate anomaliile din sfera serviciilor secrete dam ochii pe bulgari.
Forums
