O da. Acum urmeaza ,,reconstruirea,, recte distrugerea a tot ce se numeste productie in Libia, iar cireasa de pe tort, invazia bancilor si a lanturilor de magazine.Si uite ca s-a mai deschis o piata de desfacere pentru smecheri si inca un popor se va indatora pe cateva generatii.... Cahhh...
Muammar Gaddafi s-a născut în 7 iunie 1942, într-o familie de ţărani beduini, în apropiere de oraşul Sirte. A studiat dreptul şi a urmat academia militară libiană. A urmat cursuri de specializare la Academia militară din Atena şi în Marea Britanie la The British Army Staff College.
La numai 27 de ani a fost instalat la conducerea Libiei, în urma unei lovituri de stat dată în 1969 contra regelui Idris, fără vărsare de sânge.
Structura de stat creată de colonelul Gaddafi s-a bazat pe manipularea unor alianţe tribale şi prin represiunea masiva a Opoziţiei. Primul gest care a stârnit indignarea lumii occidentale a avut loc în 1970 când i-a expulzat practic pe toţi italienii din Libia.
Tendinţa dictatoriala a colonelului s-a manifestat din nou în 1995 când a expulzat aproape 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacţie la acordul semnat dintre OEP.
Regimul politic iniţiat de Gadadfi a fost definit ca o combinaţie de naţionalism arab, tendinţe occidentale şi democraţie populară. Analiştii politici au numit sistemul „socialism islamic".
Gaddafi a permis proprietatea privată a micilor întreprinderi, însă marile companii, în special petroliere au fost naţionalizate în 1971.
Colonelul a încercat să se impună ca un lider în lumea arabă, iar în 1972 a proclamat o „Federaţie a Republicilor Arabe" compusă din Libia, Egipt, Siria.
În 1977 a desfiinţat republica şi a instaurat o aşa-numita jamahirie termen care se traduce prin „domnie a maselor".
Cunoscut şi pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică şi pentru ochelarii de soare pe care îi poartă deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale.
Regimul instaurat de Gaddafi a mers în paralel cu creşterea economică generată de rezervele imense de petrol ale ţării. Deţinerile statului în expolatările de ţiţei au crescut la 60% în '74 şi la 70% în anii următori.
Politicile socialiste de naţionalizare a exploatărilor de resurse nu au putut fi duse până la capăt. Libiei îi lipseau expertiza şi fondurile necesare exploatării, producţiei şi distribuţiei petrolului şi produselor din petrol.
Libia a fost în parte responsabilă pentru criza petrolului din 1973, după ce a promovat creşterea preţului petrolului şi impunerea unor embargouri împotriva ţărilor occidentale.
Astfel, între '70 şi '74 producţia de petrol a Libiei a scăzut la jumătate, însă veniturile au crescut de patru ori. Ţara a devenit una dintre cele mai bogate republici africane cu un PIB pe cap de locuitor evaluat la peste 12.000 de dolari.
În anii 80 Libia a fost introdusă pe lista ţărilor care promovează terorismul ca politică de stat, după implicarea în atentatul cu bombă dintr-un club de noapte berlinez frecventat de soldaţii americani în '86.
După 10 ani de embargou economic, Gadadfi a încercat o revigorare a relaţiilor cu Occidentul, iar în 2003 Libia şi-a asumat responsabilitatea pentru cele două atentate. Autorităţile libiene au acceptat să plătească rudelor victimelor despăgubiri de 10 milioane dolari pentru fiecare familie.
Începutul sfârşitului pentru regimul Gaddafi a coincis cu debutul violentelor de stradă din luna februarie, care după modelul Tunisiei şi Egiptului s-au întins în întreaga ţară.
Gaddafi a fost înlăturat de la putere după 42 de ani. Intervenţia NATO în Libia a început pe 15 februarie, după înăbuşirea sângeroasă a revoltelor de la Benghazi şi Al-Baida.
La 62 de ani, Gaddafi este cel mai vârstinic conducător al unei ţări africane. Până în ultimul moment el a lansat apeluri la rezistenta trupelor care îi erau fidele şi a declarat mereu că cei care susţin raidurile NATO sunt niste tarădători.
Gaddafi a făcut mereu o legătură între opozaţii săi şi cei care susţin Al Qaeda grupare care în viziunea sa era formată din terorişti pe care el îi numea şobolani.
În martie Franţa a fost primul stat care a recunoscut autoritatea Consiliului Naţional de Tranziţie prima enitate politică apărută după începutul luptei civililor împotriva regimului lui Gaddafi.
Fostul lider libian Muammar Gaddafi a fost capturat pe 20 octombrie 2011 în oraşul natal Sirt. În timpul atacului, Gaddafi a fost grav rănit şi a murit.
P.S. Ce a făcut rău pentru ţara sa nu are dreptul să judece decât poporul libian şi punct.Politica dusă a fost ,,neadecvată,, drept pentru care a fost scos din joc.
"Iluzia democratizarii Libiei. Gaddafi a fost ucis pentru ca Occidentul sa puna mana pe petrolul libian 22 octombrie, 2011
‘Acesta este un mare pas in drumul regiunii spre democratie’ – astfel a comentat presedintele francez Nicolas Sarkozy uciderea lui Muammer Gaddafi. Insa, imaginile video cu asa-zisa arestare a lui Gaddafi dezvaluie o ‘democratie’ ciudata, daca nu chiar cumplita: barbatul insangerat si cu picioarele ranite este impins din masina si carat nu se stie in ce directie. In acelasi timp, se striga nu ‘Moarte tiranului’, ‘Libertate si democratie’ sau ‘Alegeri libere’, ci ‘Allah akbar’.
Daca aceasta este noua fata democratica a Libiei, atunci dualitatea a mers mult mai departe decat se putea crede: in lumea reala, democratia si ‘Allah akbar’ nu pot coexista, pentru ca fundamentalismul islamic si democratia nu au nimic in comun. In schimb, in fundamentalismul islamic se pot manifesta de minune fenomene precum lapidarea, ‘crimele de onoare’, mutilarea genitala a femeilor, pedepsele trupesti executate in fata unor multimi de oameni, legiferarea pedofiliei si a altor placeri ale unor oameni contemporani, constata cotidianul rus Utro, potrivit Agerpres.
Desigur, ar fi gresit sa se creada ca Muammer Gaddafi a fost un fel de ‘Maica Tereza’: colonelul nu a fost un inger si a omorat destui oameni. Cu toate acestea, tocmai Gaddafi a contracarat islamismul fundamentalist, a renuntat la armele nucleare si i-a asigurat poporului sau un nivel de trai si de sprijin social onorabil.
Toate acestea nu vor mai exista in Libia, este convins cotidianul rus. Noua putere, oricat de mult ar vrea unii sa o declare democratica, apartine unor islamisti declarati. Ajutoarele sociale, sprijinul financiar acordat tinerilor familii pentru achizitia unei prime locuinte, accesul gratuit la serviciile medicale si alte lucruri de acest gen pot fi date uitarii de catre populatia libiana: un adevarat islamist trebuie sa fie infometat si inrait, de aceea pe drumul sinuos spre un Califat mondial nimeni nu va primi mancare.
Nu indeamna la vise privind democratia nici armamentul imprastiat prin Libia, care partial a luat drumul strainatatii, partial a incaput pe mainile Al-Qaeda din Magrebul islamic, grupare pe care, in timpul vietii sale, colonelul Gaddafi a reusit sa o stramtoreze cu succes. Acum, nu are cine sa faca acest lucru, iar rezultatele pot fi deja vazute: varianta de lucru a noii Constitutii libiene stipuleaza negru pe alb ca legea principala a tarii este Sharia. Astfel ca oamenii rationali, care isi amintesc cu ce s-a incheiat revolutia iraniana sprijinita in mod activ de SUA, au foarte mare dreptate: dupa moartea lui Gaddafi, democratie in Libia va fi la fel de multa ca in Iran.
Presedintele Companiei nationale libiene de petrol, Nuri Berruien, si-a exprimat speranta ca, odata cu moartea lui Gaddafi, extractiile petroliere vor reveni la nivelul de dinaintea razboiului, deoarece vor deveni accesibile toate platformele petroliere si in general oamenii vor inceta sa se tot mute si se vor pune pe treaba. Dorinta lui Berruien de a privi cu optimism in viitor este fireasca: in opt luni de razboi, economia Libiei a suferit foarte mult, iar speranta sta in firea omului.
Insa, atentioneaza Utro, a crede ca odata cu moartea colonelului va inceta razboiul este oarecum prematur. Daca pana acum numeroasele grupari armate libiene erau unite prin existenta unui dusman comun, acum in tara va incepe lupta pentru putere, iar bataliile electorale nu vor avea forma unor dezbateri civilizate: in viata vor ramane doar cei mai puternici, care vor si conduce, mai ales ca rezervele de arme ajung pentru mai multe ‘alegeri libere’.
Dar, ce invataminte ar putea trage din ‘moartea de dupa arestare’ a lui Gaddafi alti lideri musulmani, mai mult sau mai putin cruzi? Potrivit cotidianului rus, principala concluzie ar trebui sa fie urmatoarea: sa nu te increzi in ‘omul alb’, mai exact in reprezentantii ‘lumii intaia’. Aceasta inseamna ca trebuie intarita apararea, prin achizitionarea ‘ultimului argument al regilor’, unul care ar avea consecinte ‘radiocative’ sau macar ‘biologice’. Roadele ‘primaverii arabe’ seamana ca doua picaturi cu un mar otravit, conchide cotidianul rus. " LINK
"Dictatorul libian Muammar Gaddafi a fost localizat cu ajutorul serviciilor secrete germane BND, care ştiau de câteva săptămâni unde se ascunde acesta, transmite sâmbătă EFE, care citează informaţii publicate de săptămânalul german Der Spiegel.
Publicaţia germană mai scrie că BND cunoaştea amplasarea exactă în Syrta a lui Gaddafi datorită unei reţele de informatori foarte bine pusă la punct, pe care o are în regiune, scrie Agerpres.
Der Spiegel subliniază că serviciile germane de informaţii nu au furnizat aliaţilor coordonatele exacte ale locului în care se afla Gaddafi, dar că datele oferite au fost suficiente pentru a-l localiza cu precizie.
Săptămânalul german aminteşte totodată că nu este pentru prima oară când BND intervine discret într-un război sau într-un conflict şi că a mai făcut acest lucru în Irak, în 2003, în pofida opoziţiei exprimate de cancelarul german de la acea vreme, Gerhard Schroeder, care nu a dorit ca Germania să participe la invazia condusă de SUA. Cu acel prilej, BND a oferit serviciilor secrete americane date precise asupra potenţialelor obiective militare din Bagdad, pentru a facilita raidurile aeriene efectuate de americani. " LINK
Libia se va conduce de acum inainte dupa legea islamica Sharia de Mircea Barzoi HotNews.ro Duminică, 23 octombrie 2011, 23:33 Actualitate | Internaţional
Consiliului National de Tranzitie din Libia a proclamat duminica eliberarea de sub regimul Gaddafi. Presedintele CNT Mustafa Abdeljalil s-a adresat catorva zeci de mii de libieni in Benghazi, declarand inca odata ca Libia se va conduce de acum inainte dupa legea islamica Sharia, scrie AFP.
In consecinta, toate legile in vigoare care nu sunt compatibile cu Sharia sunt declarate nule. Abdeljalil a dat si cateva exemple. Regimul Gaddafi interzisese poligamia si accepta divortul. De acum inainte poligamia nu va mai fi interzisa in schimb, potrivit legii Sharia, libieni nu vor mai putea divorta.
Totodata s-a anutat intentia de a infiinta cat mai curand banci islamice care potrivit aceleasi legi nu au voie sa ceara dobanzi. Liderul CNT i-a indemnat pe libieni sa se supuna legilor si sa nu incerce actiuni pe cont propriu in afara acestora. Oamenii au fost indemnati sa renunte la ura si sa se uneasca pentru reconstructia tarii.
Mustafa Abdeljalil a adresat un mesaj si tarilor arabe inca framantate de conflicte, Siria si Yemen, carora le-a urat sa reuseasca sa obtina ceea ce isi doresc si sa invinga.
Opoziţia siriană a atacat complexul de clădiri ale serviciilor secrete ale Forţelor Armate din Damasc. Rebelii au lansat câteva rachete şi au tras asupra clădirii cu aruncătoare de grenade şi puşti automate. Trupele guvernamentale au răspuns cu foc.
Acesta este primul atac al rebelilor asupra clădirii structurilor de forţă din toată perioada confruntării dintre adversarii actualului regim şi forţele guvernamentale.
Ministrul turc al energiei, Taner Yildiz, a declarat că ţara sa ar putea tăia alimentarea cu energie electrică a Siriei, din cauza reprimării violente a protestelor din această ţară, în contextul presiunilor crescute din partea unor state arabe, europene şi nord-americane asupra liderilor de la Damasc, relatează CNN.
Ministurl turc al energiei, Taner Yildiz "La momentul actual le furnizăm electricitate. Dacă însă nu renunţă la actuala politică, am putea fi forţaţi să reexaminăm aceste decizii", a spus Yildiz.
Turcia, care a fost cândva un aliat politic şi un partener important comercial al Siriei, a fost de acord cu decizia Ligii Arabe de a suspenda Siria din organizaţie. Un oficial al Ligii a declarat pentru CNN că organizaţia plănuieşte trimiterea a 500 de observatori, care să protejeze civilii în Siria. Potrivit datelor publicate de ONU, 3.500 de civili au fost ucişi de când au început protestele antiguvernamentale, în luna martie.
Delegaţie de observatori şi jurnalişti
"Într-o întâlnire condusă de dr. Nabil Al Araby, secretarul general al Ligii Arabe, luni, Liga şi organizaţiile arabe care susţin drepturile omului au decis asupra mecanismului prin care vor proteja civilii sirieni, inclusiv prin trimiterea unei delegaţii pe teren - reprezentanţi ai ONG-urilor, jurnalişti şi observatori militari, care să se documenteze asupra situaţiei de la faţa locului", a spus un oficial participant la reuniuni.
Oficialul, care a dorit să rămână anonim, spune că planul urmează să fie prezentat, azi, la o reuniune de urgenţă a miniştrilor de externe ai Ligii Arabe, în capitala Marocului.
Criticile lui Davutoglu
Liderii sirieni nu şi-au onorat angajemantele luate pentru a pune capăt violenţelor contra protestatarilor şi, în consecinţă, vor fi supuşi unui regim de izolare în lumea arabă, a declarat, azi, şi ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu.
"Preţul pe care trebuie să-l plătească administraţia siriană pentru că nu şi-a ţinut promisiunea făcută Ligii Arabe, va consta într-o izolare în lumea arabă", a spus oficialul turc, într-o întâlnire cu miniştrii arabi, în capitala marocană.
Atac în Siria
Tot azi, tineri dezertori din armata siriană au atacat un complex de securitate al guvernului sirian, la periferia capitalei, un act ce denotă încrederea tot mai mare a forţelor de opoziţie.
Grupul numit Armata Siriană Liberă a atacat o bază militară a serviciilor secrete, din Harasta, şi a plantat explozibili puternici înăuntrul şi în jurul bazei, care "au zguduit-o din temelii". Activiştii spun că armata a folosit rachete lansatoare de grenade şi complexul repectiv a fost serios afectat.
Acest film documentar în cinci părţi, realizat de Barry S. Florin, relatează istoria conflictelor din Orientul Mijlociu. Prima parte examinează formarea Orientului Mijlociu modern de la Constantinopole la cucerirea teritoriilor arabe în tandem cu Franţa şi Rusia. Partea a doua relatează ultimele încercări ale încercărilor Marii Britanii de a menţine sub control Orientul Mijlociu, dar şi ascensiunea şi declinul naziştilor şi formarea Palestinei.
Partea a treia se referă la Orientul Mijlociu de după cel de-al Doilea Război Mondial şi a începuturile terorismului. Cea de-a parta parte relatează ascensiunea lui Gamal Nasser şi polarizarea tot mai mare a lumii arabe prin distanţarea de lumea Occidentală. Partea a cincea explorează perioada dintre războiul din 1967 şi războiul Yom Kippur din 1973.
Orientul Mijlociu este regiunea care cuprinde Asia Occidentală şi Africa de Nord. Este adesea denumit Orientul Apropiat. Istoria Orientului Mijlociu este extrem de veche şi pe parcursul mileniilor a fost un centru major al afacerilor mondiale, dar şi un creuzet de religii, printre care zoroastrismul, iudaismul, creştinismul şi islamismul. Zona este extrem de bogată în petrol şi a fost, de-a lungul mileniilor, scena de desfăşurare a multor războaie. Orientul Mijlociu-In cautarea destinului(Documentar,partea 1)
Seif al-Islam Gaddafi, fiul fostului lider libian Muammar Kadhafi, a fost arestat în sudul Libiei, informează AFP.
Anunţul a fost făcut de noul ministru libian al Justiţiei şi Drepturilor Omului, Mohammed al-Allagui. „Seif al-Islam, dat în urmărire de Curtea Penală Internaţională, a fost arestat în sudul Libiei", a declarat ministrul, care este membru al Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia.
Despre locul în care s-ar afla Seif al-Islam nu se mai ştia din 28 octombrie, când a circulat informaţia că acesta ar fi reuşit să părăsească Libia şi ar fi ajuns în Niger.
La 9 noiembrie, procurorul general al CPI, Luis Moreno-Ocampo, spunea că Seif al-Islam va fi judecat la Haga, dar recunoştea că nu se ştie unde anume se ascunde. În luna iunie, CPI a emis mandate de arestare împotriva lui Saif al-Islam şi a fostului şef al serviciilor de contrainformaţii militare, Abdullah al-Senoussi, pe care le-a acuzat de crime şi persecuţii, în cursul revoltei declanşate în luna februarie împotriva regimului lui Muammar Gaddafi. LINK
Informaţii noi privind circumstanţele morţii lui Muammar Gaddafi implică direct atât Franţa, cât şi pe preşedintele sirian Bashar al-Assad, potrivit unor ipoteze apărute sâmbătă în cotidianul italian Corriere della Serra şi confirmate luni în ziarul britanic Daily Telegraph.
Potrivit cotidianului italian, glonţul fatal care l-a ucis pe fostul lider libian, Muammar Gaddafi, la 20 octombrie 2011, a fost tras de către unul dintre agenţii serviciilor secrete franceze şi nu de către membri ai Brigăzii revoluţionare libiene aşa cum afirmă versiunea oficială, relatează Paris Match, în ediţia electronică. Aceasta nu este pentru prima dată când versiunea oficială este pusă sub semnul întrebării, fiindcă circumstanţele exacte ale morţii fostului lider libian rămân neclare, în pofida multiplelor dezvăluiri ale foştilor combatanţi.
Corriere della Serra se bazează pe un interviu acordat de fostul pemier al Guvernului de tranziţie, Mahmoud Jibril, pentru a susţine ipoteza unui complot urzit de către serviciile de informaţii occidentale. Jibril a declarat pentru postul de televiziune egiptean Dream TV că "un agent străin era infiltrat în cadrul Brigăzii revoluţionare pentru a-l ucide pe colonelul Gaddafi", întrucât liderul libian, după intervenţia NATO de partea revoluţiei libiene, la sprijinul lui Nicolas Sarkozy, a ameninţat că va dezvălui detalii despre relaţia sa cu fostul preşedinte francez, inclusiv despre milioanele de dolari pe care le-ar fi plătit pentru a finanţa campania sa în 2007. Prin urmare, "Sarkozy avea toate motivele pentru a încerca să-l reducă la tăcere pe colonel cât mai repede posibil", au confirmat pentru cotidianul italian surse diplomatice europene la Tripoli.
Informaţiile sunt întărite de relatările lui Rami El Obeidi, un fost responsabil de relaţiile cu agenţiile de informaţii străine pentru Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT). În opinia sa, dictatorul a fost localizat în Sirt datorită discuţiilor cu Guvernul sirian prin intermediul telefonului său prin satelit Iridium. După eliberarea oraşului Tripoli, la sfârşitul lui august, revoluţionarii au crezut că Muammar Gaddafi "a fugit în deşert (...) cu intenţia de a reorganiza rezistenţa". Rebelii au intensificat atunci atacurile în regiunea Bani Walid şi spre oazele din sudul ţării, dar, în realitate, a fost găsit în oraşul natal Sirt.
De aici, el "încerca să comunice prin telefonul său prin satelit Iridium cu susţinători ai săi care fugiseră în Siria sub protecţia lui Bashar al-Assad", iar preşedintele sirian ar fi "vândut" localizarea "prietenului" său libian în schimbul asigurării că NATO şi, mai ales Franţa, vor scădea presiunile împotriva regimului său, încheie El Obeidi.
Parlamentul turc dă undă verde operaţiunilor militare în Siria
Parlamentul Turciei a autorizat armata să desfăşoare, "dacă este necesar", operaţiuni în Siria. Decizia vine la o zi după incidentul de la frontieră, soldat cu moartea a cinci civili turci şi care a provocat o ripostă a Ankarei, relatează AFP. Siria ar fi cerut scuze Turciei, potrivit vicepremierului de la Ankara. Decizia Parlamentului turc nu înseamnă un mandat pentru un război cu Siria, ci are mai degrabă un caracter "disuasiv", declară vicepremierul turc, Besir Atalay. Siria a prezentat scuze Turciei, după tirurile de obuze care au provocat moartea a cinci civili turci şi a promis că un astfel de incident nu se va mai produce, mai afirmă vicepremierul turc.
Textul a fost votat în Parlament cu 320 de voturi "pentru" şi 129 "împotrivă".
Anterior, Ibrahim Kalin, consilierul pentru politică externă al premierului turc, Recep Tayyip Erdogan, scria într-un mesaj postat pe Twitter şi citat de CNN că Turcia a ripostat la incidentul de miercuri, dar "nu are niciun interes" în a se implica într-un război cu Siria.
"Turcia nu are niciun interes în a avea un război cu Siria. Dar Turcia este capabilă să îşi protejeze graniţele şi va riposta dacă va fi necesar", spunea el.
Turcia a jucat un rol central, cerând o tranziţie de putere în Siria, găzduind diplomaţi internaţionali şi întâlniri ale Prietenilor Siriei. De partea ei, Siria acuză Turcia că înarmează şi sponsorizează rebelii.
Reacţia UE la conflictul dintre Siria şi Turcia
Uniunea Europeană a condamnat ferm, joi, tirurile armatei siriene asupra satului turcesc Akçakale. "Condamn ferm bombardamentele efectuate de forţele siriene în oraşul de frontieră turc Akçakale", afirmă şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, care cere "tuturor părţilor să dea dovadă de reţinere".
La Bucureşti, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a declarat tot joi că România va acţiona solidar şi concordant cu ceilalţi membri NATO. "În mod evident, România va acţiona solidar şi concordant cu ceilalţi membri ai NATO şi pe măsură ce lucrurile vor evolua, noi sperăm să se fi depăşit acest episod tensionat, dar evident că vom fi într-o strânsă coordonare cu ceilalţi aliaţi, iar poziţia NATO este foarte clară şi a fost deja exprimată", spune Corlăţean, într-o conferinţă de presă.
"Suntem ţară membră a NATO, în plus de asta avem un Parteneriat Strategic în plan bilateral cu Turcia. Atitudinea noastră este foarte clară de susţinere a Turciei şi de a cere ca orice formă de acest gen, până la urmă de acte de violenţă de natură militară, promovate de dincolo de frontieră, se pare din Siria, se pare cu adevărat din partea forţelor guvernamentale siriene. Aceste lucruri sunt inacceptabile şi am cerut, alături de celelalte state membre, să descurajăm acest tip de acţiuni", mai declară Titus Corlăţean.
Miercuri, obuze lansate din Siria au provocat moartea a cinci persoane şi rănirea altor nouă la Akçakale, în Turcia.
seamana extraordinar de mult cu incidente montate chiar de "victima",vezi incidentul mukden pretext pentru japonia sa invadeze china sau atacul statiei de radio din gleiwitz pretext pentru germania sa invadeze polonia LINK
"Turkey Attempts to Trigger War Vs. Syria
Oct 4, 2012
After over a year of harboring foreign terrorists and supporting their operations near and across the Turkish-Syrian border, NATO-member Turkey has claimed it has retaliated with military force against “targets” inside Syria for an alleged attack on Turkish territory that it has blamed on the Syrian government.
Despite heavily armed listed-terrorist organizations operating in large numbers on both sides of the Turkish border with Turkey’s explicit approval and logistical support, the government in Ankara appears to have excluded the possibility that these terrorist forces, not the Syrian military, were responsible for the attack which consisted of mortar rounds the armed militants are known to widely use.
Image: Terrorists operating in Syria pose next to a large mortar. Mortars of all sizes are a favorite of terrorists operating in and around Syria in NATO’s proxy bid to effect violent regime change. The mortars fired into Turkish territory could just as likely have come from terrorists Turkey itself is funding, arming, and harboring on behalf of long-planned NATO machinations. Unlike the Syrian government, the terrorists, Turkey, and by consequence, NATO, all have an actual motivation for launching the initial attack that has caused Turkey to retaliate and predictably call on NATO to intervene. ….
The New York Times itself, in its article titled, “Turkey Fires Artillery at Syrian Targets in Retaliation for Civilian Deaths,” concedes that:
It was unknown whether the mortar shells were fired by Syrian government forces or rebels fighting to topple the government of President Bashar al-Assad. The Turkish response seemed to assume that the Syrian government was responsible.
Turkey’s immediate, unwarranted act of military aggression, along with knee-jerk condemnations from the US bear all the hallmarks of an orchestrated event – or at the very least an attempt to opportunistically seize upon an isolated incident to disingenuously advance the West’s collective geopolitical agenda.
Syria clearly has no interest in threatening the security of Turkey, nor any reason to attack Turkish territory which would surely give NATO the excuse it has been looking for to directly intervene on behalf of its faltering terrorist proxies.
Turkey Has Longed for a Pretext to Start War with Syria
It was previously reported that Turkey was intended by NATO, and more specifically, Wall Street and London, to lead efforts in carving out “safe havens” in Syria’s north, and to do so either under a false “humanitarian” or false “security” pretext.
Turkish leaders have clearly spent much time fabricating various excuses to meet Washington’s demands in this regard by fabricating or taking advantage of violence Turkey itself is fostering along its own border with Syria.
The report would also mention Turkey’s role in helping undermine, subvert, and carve out the ancient northern city of Aleppo:
Because creating a unified national opposition is a long-term project that will probably never fully succeed, the contact group, while not abandoning this effort, may seek more realistic goals.
For example, it might concentrate maximum effort on breaking Asad’s hold on, say, the elite of Aleppo, which is the commercial capital and which is also the city where Turkey has the greatest leverage. If Aleppo were to fall to the opposition, the demoralizing effect on the regime would be considerable.
Should this option fail, the United States can simply accept a bad situation in Syria or escalate to one of the military options below. -page 6, Assessing Options for Regime Change, Brookings Institution.
The military options include everything from perpetuating violence to, in Brookings’ own words, “bleed it, keeping a regional adversary weak, while avoiding the costs of direct intervention,” to Libyan-style “no-fly zones,” to a full military invasion.
It is clear, upon reading the Brookings memo, that the conspiracy has indeed begun to unfold since its writing – with various military options being prepared and various co-conspirators positioning themselves to execute them.
The Brookings Institution’s “safe havens” and “humanitarian corridors” are meant to be established by NATO-member Turkey, who has been threatening to partially invade Syria for months in order to accomplish this.
And while Turkey claims this is based on “humanitarian concerns,” examining Turkey’s abysmal human rights record in addition to its own ongoing genocidal campaign against the Kurdish people both within and beyond its borders, it is clear they are simply fulfilling the agenda established by their Western patrons on Wall Street and in the city of London. " LINK
Forums
