Valoarea ciclului "Dune" (in special) și a intregii opere a lui F. Herbert (in general) nu rezidā in firul narativ. Epicul e doar pretext pentru insinuarea unor adevāruri de tip filosofic - implicit, peren. Simbolistica islamicā a fost aleasā pentru coerența narativā cu ideea deșertului. In ciclul "Pandora", de pildā ("Incidentul Isus", "Efectul Lazār" și "Factorul Înālțare") imagineazā un univers al apelor - deci, altā fațadā. Genul de camuflare a ideilor profunde sub aparențe face diferența intre autorii SF buni și...ceilalți.
Personal, mi-a plācut opera lui Herbert - mai ales romanul "Ciuma Albā" (cā tot vorbim de viruși imaginari sau de IRA). Personajul negativ din roman (combatantul IRA) mi-a plācut la nebunie. E drept, Herbert a fost un materialist-dialectic (chiar dacā la vremea lui nu evoluase incā neo-marxismul āsta deranjant). Insā, deși ateu, considerațiile sale despre religie, in genere, il atestā ca intelectual profund.
Ca tot plange Parvu pe aici cu lacrimi amare de mila srilankezilor si altor popoare ce vor fi ,,afectate,, de gogorita numita ,,incalzirea globala,, v-as recomanda o carte.
,,Chris Horner ne poartă cu vervă, umor și o reală preocupare pentru corectitudine prin povestea lui care include investigații fascinante referitoare la rolul ramurilor majore ale industriei și la modul în care știința este redusă la tăcere. Descrierile lui vor provoca râsul dar şi recunoașterea faptului că lacrimile sunt de fapt mai potrivite.” Dr. Richard S. Lindzen, Profesor la catedra Alfred P. Sloan de științe ale atmosferei, MIT; membru al Academiei Naționale de Științe şi fost membru principal al Comisiei Interguvernamentale ONU pentru schimbările climatice
„Ȋn Ghidul Incorect Politic despre Ȋncălzirea Globală și Ecologism Chris Horner demască miturile legate de cel mai discutat subiect al prezentului și al viitorului. El dezvăluie adevărurile neconvenabile invocate de sceptici și prezintă minciunile convenabile la care recurg adepții încălzirii globale. Această carte accesibilă vă furnizează instrumentele cu ajutorul cărora puteți să pătrundeți în această dezbatere națională în curs de desfășurare. De asemenea, este un document și o sursă foarte utilă celor care se adresează cu scrisori congresmanilor și senatorilor – precum și ziarelor. Lectură obligatorie pentru dezbaterile din școli și facultăți.” Dr. Fred Singer, fost director al U.S. Weather Satellite Service (serviciul meteorologic american); profesor emerit de ecologie, Universitatea Virginia,,
,,Unul dintre cei mai curajosi si mai talentati analisti ai fenomenului dezinformarii, consilier pe langa serviciile secrete franceze, Volkoff ne ghideaza intr-o lume unde nimic nu este ceea ce pare a fi. Operatiuni de intoxicare, abuz de cuvinte, deturnarea sensului, coruptie si lipsa de scrupule, numeroase exemple din istoria recenta, o carte despre lumea perversa si fascinanta a persuasiunii.,,
Desi am mai recomandat-o ,poate nu ar strica .Unii de pe aici se vor recunoaste zugraviti in cartea lui Volkoff: LINK
Întreb și eu ca prostul, de când curiozitatea și dorința de a înțelege lumea în care trăiești poate fi infracțiune?
acum citesc propaganda neonazista
si am vazut intre ele asemanari izbitoare, si am inceput sa caut raspunsuri, si am gasit o carte care un bun inceput in intelegerea felului in care sunt recrutati noii membri ai extremei drepte.
Going Dark - The Secret Social Lives of Extremists By: Julia Ebner
Genul acesta de "extremiști" nu reprezintă (și nici nu a reprezentat vreodată) un pericol real. Aceștia sunt marginali despre care am mai vorbit, iar problemele ce le pot cauza țin, cel mult, de segmentul polițienesc al "ordinei publice". Un veritabil adept al lui Nietzche, să zicem (asta presupune deja un nivel intelectual ridicat) nu ar idolatriza naziștii, pentru simplul motiv că...au pierdut. Mai mult, naziștii înșiși, de i-ar vedea pe acești prozeliți, n-ar simți decât dispreț. Teribilism, naivitate, eventual probleme psihologice - astea-s coordonatele unor asemenea nuclee.
Primejdia reală e când oamenii obișnuiți incep să se radicalizeze, din pricina prea multor presiuni, frustrări, exasperări. Exasperarea poate produce un uragan și in cugetul unor inși altminteri pașnici și echilibrați, iar iasca doar o scânteie așteaptă.
Inclusiv eu, de vreo câțiva ani (dar mai ales de când cu mizeriile din ultimul an) trebuie să fac eforturi de a nu aluneca, ideatic, inspre extreme.
Literalmente, există un "punct de rupere". Atunci va fi jale.
Într-o lume din ce în ce mai domesticită (Norbert Elias, The Civilizing Process),
în cea mai bună dintre lumile posibile (Shakespeare, The Tempest, dar și Aldous Huxley, Brave New World),
în această lume bleagă, dar înstărită în care a scăzut violența (Stephen Pinker, The Better Angels of Our Nature),
dar nu și nevoia înnăscută de agresivitate, specifică întregii lumi animale (Konrad Lorenz, On Agression),
în această lume din ce în ce mai fleașcă, în care am ajuns să externalizăm pînă și sinuciderea, delegînd-o oamenilor în halate albe care să vină înțelepți și triști cu seringa la noi, să ne curme neputința,
războinicii șomează.
Sînt din ce în ce mai rar folosiți, deși încă există. Si vis pacem, para bellum.
Iar tinerii războinici, mustind de hormoni și de agresiune și de nevoia de acțiune, s-au transformat în sportivi, sublimîndu-și întru strădanie pașnică nevoia de violență care să apere sfîntul bagaj genetic al grupului restrîns (in group) în contra competiției cu celelalte grupuri (out group).
Și uite așa a început Campionatul Mondial de Rugby. O alegorie fabuloasă a războinicului ținut pe tușă, în așteptarea năvălirii tătarilor (Dino Buzzati, Il deserto dei Tartari, dar și Zangra, genialul cîntec pe aceeași temă a lui Jacques Brel).
Războinicul care roade frîul, joacă nărăvaș în frîul prea strîns al progresului și păcii, dornic de acțiune, de violență, de glorie și sînge. Ahile, înainte să se retragă botos la corturi. Ahile, după ce a țîșnit de acolo, plin de furie și dorință de răzbunare, cu dragul său tovarăș Patrocle mort la picioare.
Mă uit la Ardie Savea cum intră el pe teren, figură maoră plină de furie reținută, căpitanul All Blacks în lipsa lui Sam Cane, accidentat în ultima clipă, și, chiar dacă știu, chiar dacă sînt pregătit pentru această apariție din întunericul coridorului stadionului, mă trec fiori.
Războinicul în cea mai completă înfățișare a sa. Războinicul înainte să înceapă lupta, concentrat, încruntat, cu gîndul la ce urmează. Zăngănit de scuturi și lănci frînte și oase rupte și mațe sfîșiate și sînge pe sabie. Vaiet urlete patimă suferință moarte. Victorie înfrîngere. Luptă.
Evident, au mîncat bătaie de la francezi. Se mai întîmplă. Ghinion.
Dar analogia rămîne puternică.
Războinicii care trebuie ținuți în frîu, poate-poate încăm mai avem totuși nevoie de ei. Lasă-i acolo, să fie pregătiți. Să fiarbă natura în ei. Frăția tinerilor plini de mustul poftei și al violenței și al necesarului hormon care să asigure succesul reproductiv și de supraviețuire.
Kóryos. Männerbund. We happy few, we band of brothers...
Hai, relaxați-vă. O să murim cu toții. Interesant este ce se întîmplă pînă atunci.
De ce sunt evreii atât de speciali? ... Hint: Fiindcă s-au dus și continuă să se ducă la școală mai mult decât ne-am dus și decât ne ducem noi, creștinii.
iar in parte, la acest efect a constituit si interdictia ca evreii sa detina proprietati funciare, astfel au fost obligati sa se orienteze catre meserii/profesii liberale (doctori, avocati, contabili ... ) Interesant de remarcat ca daca intr-o Europa medievala putem discuta despre antisemitism, in Principatele Romane medievale acesta lipseste, existand cel mult o neincredere din partea populatiei ortodoxe.
Forums
