Arta de a determina plecarea tinerilor talentaţi peste hotare sau cum iși bate joc Universitatea București de propriii doctoranzi Victor Eugen Gelan [...] De ce aminteam la începutul acestui articol de faptul că suntem în luna noiembrie? Ce relevanţă poate avea acest lucru, când tot omul știe în ce lună se află? Acest fapt are pentru mine o relevanţă deosebită, întrucât personal nu mi-am primit încă bursa doctorală nici pe luna septembrie. O situaţie deloc ieșită din comun dacă o raportăm la comportamentul pe care l-a avut Universitatea în ultimii 3 ani cu proprii doctoranzi bursieri, adică cu privire la cei care au intrat la doctorat pe primele locuri la toate facultăţile Universităţii. Întrucât aceștia au realizat o asemenea performanţă, nu am exagera cu nimic dacă i-am numi elita Universităţii București. Majoritatea acestor doctoranzi bursieri au fost deja pentru o perioada de 6-8 luni la o universitate de top din Europa pentru un stagiu de cercetare prevăzut în contractul nostru de studii cu Universitatea București. Au fost apreciaţi acolo ca fiind foarte valoroși și s-au întors cu rezultate deosebite. Ce i-a făcut pe acești tineri talentaţi să se întoarcă în ţară și să nu prefere să rămână la universităţile gazdă, unde s-au simţit foarte bine, au fost primiţi cu deschidere, chiar căldură și unde li s-au pus la dispoziţie toate condiţiile necesare desfășurării la un nivel de performanţă ale planurilor de cercetare cu care au ajuns acolo? Răspunsul este simplu: contractul. Ceea ce i-a făcut să revină în ţară a fost contractul de studii pe care acești tineri cercetători l-au semnat cu Universitatea București. Fiind bursieri, erau obligaţi să se întoarcă în ţară și să-și susţină aici lucrarea finală după terminarea celor 3 ani de studii doctorale. Insă acest contract a fost din start problematic. În primul rând pentru faptul că a fost întocmit în mod unilateral, de către Universitate și ni s-a impus să-l semnăm. Nimeni nu ne-a consultat înainte de întocmirea lui. Practic nu au existat cele două părţi contractante, care să se pună de acord în privinţa termenilor contractului. Universitatea a făcut contractul precum a considerat că e mai bine și mai avantajos pentru ea, iar apoi, noi ne-am vazut obligaţi să-l semnăm în forma pe care Universitatea ni l-a prezentat, întrucât, în caz contrar, nu ne-am fi primit bursele. Cu toate că l-am semnat în acest fel, bursele nu au venit aproape niciodată la timp. [....] Bravo stimabilor domni din conducerea Universităţii! Ţin să vă felicit pentru că aţi descoperit, se pare, formula miraculoasă de a face performanţă în condiţiile în care nu-ţi primești bursa pe 3,4 sau 6 luni la rând. Vă rog să ne împărtășiţi și nouă această formulă magică, deoarece, de când am făcut greșeala de a ne înscrie la doctorat la Universitatea București (și nu ne-am dus direct în străinătate!), am fost nevoiţi să cercetăm timp de 3 ani, nu însă pentru a face performanţă (și implicit cinste Universităţii București), ci pentru a afla cum poţi supravieţui în timp de criza, de exemplu timp de 3 luni de zile fără nici un ban! Am dori să-i întrebăm pe stimabilii domni din conducerea Universităţii ce soluţie ar găsi dumnealor dacă nu li s-ar da salariul pe 3 luni la rând, dar li s-ar cere să scrie minim 2 articole ISI în acest timp? Cu toate acestea, mulţi dintre noi au fost apreciaţi și respectaţi la universităţile din străinătate, în așa fel încăt li s-au dat apoi recomandări călduroase și superlative, au fost invitaţi să-și prelungească perioada de cercetare petrecută la universitatea gazdă sau li s-a deschis chiar posibilitatea de a fi doctoranzi ai acestor universităţi.
În astfel de condiţii, ce ne-ar putea determina pe noi, tinerii de care UB își bate joc, să ne întoarcem și să rămânem în ţară? Pentru că problema este una de fond. De exemplu, în cazul nostru, banii existau, banii erau deja daţi de UE, dar nu știu ce se întâmpla cu ei odată ajunși în ţară, că nu mai ajungeau și la noi – destinatarii de drept. Se învârteau de la un minister la altul și apoi pe la universitate în așa fel încât noi trebuia să-i așteptăm cu lunile să ne intre în cont. E ca și cum ai zice: faceţi voi performanţă mai întâi pe stomacul gol, bateţi-vă cu cei mai performanţi din Europa și din lume, că vom veni și noi cândva cu susţinerea financiară. O asemenea tactică, aplicată la nivel naţional e suicidală. Cum poate Universitatea sau Ministerul justifica aceste întârzieri constante, uneori mai multe luni în șir, a mii de euro? Nimic nu mă poate opri să-mi imaginez ce se întâmplă atunci când pui într-un cont mii de euro și-i lași acolo timp de 3 luni. Nimic nu mă poate opri să mi imaginez un asemenea scenariu. Orișicum, unde au stat banii noștri cu lunile înainte de a ajunge la noi? Într-un cont, desigur. Atunci există toate șansele ca acești bani să fi produs o dobândă. Dar în acest caz, logic ar fi, să existe și un beneficiar al acestei dobânzi, nu? Desigur! Cine ar putea fi el, nimeni nu știe însă. [...] Tinerii doctoranzi români (universitarii de mâine) nu au glas, nu au voce și nu sunt vizibili. Nu există nici luare de atitudine, nici încredere că se poate schimba ceva. Toată lumea se lamentează în discuţii sterile, critici acide afectiv-emotive și uneori înjurături de birjari. Dar nimeni nu e în stare să ia atitudine, să scrie un articol, să informeze opinia publică, să contacteze/sesizeze societatea civilă etc. în legătură cu gravele probleme din sistemul universitar și post universitar. Doctoranzii – viitorii doctori cu diplomă! – tac sau fac cele de mai sus. În asemenea condiţii, cum ar trebui să ne imaginăm faţa de mâine a României, situaţia mediului universitar și academic de la noi? Ce scenariu ar fi mai potrivit să-l credem realist? Același scenariu ca cel de astăzi sau unul în care s-au realizat mici schimbări pe ici pe colo, adică tocmai în punctele esenţiale?
Comentariu preluat de la sursa : 1. Daca nu v-a convenit contractul, de ce l-ati semnat, de ce nu v-ati dus la acele prestigioase facultati din afara? Nu v-a oprit nimeni sa nu semnati contractul initial. 2. Citez “Noi răbdăm, ne răzvrătim, facem un pic de gălăgie ca între noi, pe grupurile de discuţii ale doctoranzilor sau înjurăm sistemul, ne dăm pe aceleași grupuri de discuţii mari viteji, facem planuri de restructurări și de chemări în instanţă, amenninţăm. Într-un cuvânt, facem de toate. Numai ce ar trebui nu. Tinerii doctoranzi români (universitarii de mâine) nu au glas, nu au voce și nu sunt vizibili. Nu există nici luare de atitudine, nici încredere că se poate schimba ceva. ” Acest citat demonstreaza ca societatea romaneasca va plateste din pacate de pomana doctoratul. Voi nu sunteti capabili sa deveniti elita acestei tari, si pentru asta nu-mi pare rau pentru voi imi pare rau pentru noi, ceilalti, cei care va platim studiile. Cam atat am avut de spus, la prima citire, poate, cine stie, in timp va mai treziti un pic la realitate si va ocupati locul…Care, apropo, n-ar trebui ca-l cereti cuiva, ar trebui sa vi-l ocupati singuri.
Personal consider "meseria de universitar"- citat dupa o mare somitate, ca cea mai grozava din lume.Vi cand ai chef la serviciu, daca nu trimiti pe nepot, a se citi asistent, primesti o caruta de bani si responsabilitatea ta se limiteaza la a incerca pe cat posbil sa nu molestezi o studenta, doua, trei... Si totusi unii chiar nu s-au putut abtine.
@truepride - la atata se rezuma pentru tine calitatea de profesor universitar? Cred ca mai repede se aplica fabula lui la Fontaine, Vulpea şi strugurii, preluandu-se niste clisee induse prin mass-media. De exemplu, in ATM te asigur ca nimeni nu face asa. Sa inteleg ca esti pe aceeasi lungime de unda cu presedintele care a declarat zilele astea ca degeaba au fost numiti in functii guvernamentale (la noi) profesori universitari ca rezultatul a fost egal cu zero? Asta ca raspuns la remarca cum ca in Bulgaria au fost cooptati in guvern oameni cu pregatire academica, cu studii in universitati de prestigiu. Banuiesc ca nu s-a referit si la profesorul universitar de drept constitutional din fruntea guvernului...
Da asa este m-ai prins, totul se rezuma la faptul ca doream cu ardoare sa ajung "universitar" si nu am ajuns la strguri ergo sunt acrii. Daca citesti nisceva posturi in urma, vei gasi ca am activat o scurta perioada intr-un mediu unveristar, asta pana intr-o zi cu soare cand m-am suparat rau.
Tot ca fapt divers, cam asta scriam prin 7 februarie 2009:
truepride wrote ...
Hai sa le luam pe rand si incep prin a va spune o chestiune interesanta:
Eu il stiu de mult pe nenea Prim-ministru Boc. Il stiu de pe vremea cand nu era in fan-club base cand era un profesor de drept constitutional principialist. Asadar lucrarea de doctorat a dansului se intituleaza "Avantajele Bicameralismului in Romania"... Bai frate tu vii si sustii unicameralism asa dintr-o bucata dupa ce timp de 10 ani sustii Bicameralism. Pai da-o dracu'.
Cam asta scriam in 27 decembrie 2008:
truepride wrote ...
... si la stat si la privat se intra pe dosar(o sa sun ca un batran acum dar pe vremuri admiterea, dom'le era admitere - 10-20 pe loc la facultatile care se respecta).
In concret: acum ceva vreme am fost la o renumita facultate pentru a vizita un vechi profesor - un om deosebit - ce mai tot - o somitate cu doctorat de Sorbona. Acest om desi a fost decan al facultatii a fost mazilit de proprii lui ex-studenti ajunsi si ei cu chiu cu vai din niste "tocilari lamentabili" mari cadre universitare. Aceste "mari cadre univeristare" de ceva timp tocmai le-am vazut in exercitiul atributiunilor profesionale si mi-e rusine sa spun ca am calcat aceleasi holuri cu ei - niste oameni slab pregatiti, incompetenti, aroganti, fara o viziune clara si cu siguranta fara nici un fel de pricepere didactica(pe ideea: daca tu nu pricepi cum mama dracului vrei sa faci pe altu sa priceapa?). Cu parere de rau am pus acest semn de egal cu si mai mare parere de rau ma gandesc ca unii fosti profesori se rasucesc acum in mormant de mahnire.
Privesc Academiile ca putinele locuri inca respectabile dar nu pot sa nu intreb:
Domnilor unde sunt acei profesori si ofiteri cu diploma de Saint Cyr sau de Deutsche Kriegsakademie...? In actualul context astept pe aceia cu diploma de West Point..
Concluzionez prin a fi pe aceeasi lungime de unda cu Mercurie: calitate in invatamant(privat sau de stat)...NICI VORBA!!!!!
truepride wrote ...
Denton, in legatura cu salarile profesorilor... cifrele tale sunt eronate:
Un profesor de liceu, cu toate gradele didactice, vechime aproape 40 de ani, decorat cu ordinul Gh. Lazar pt invatamant, diriginte de clasa a 11-a, director educativ al respectivului liceu castiga un exuberant 27 mil lei impozitabil, din care scade transportul zilnic deoarece are de strabatut o distanta considerabila. Acest profesor are intradevar o masina straina(marca fara prea mari pretentii - producator ce fabrica tancuri pana prin anii 50) luata din credit bancar pe 10 ani din care mai are de platit inca 4 ani. Materia pe care o preda este sportul, deci meditatii sau chestii de genul nu poate fi vorba. Persoana de care vorbesc a fost dublu campion national in perioada ceausista si primeste de la stat suma de 50 ron lunar cu titlul "Pt merite sportive deosebite". Nu dau numele acestui profesor deoarece nu doresc sa subiectivizez... doresc doar sa ramanem la fapte.
La capitolul Directori de institutii de invatamant nu are rost sa facem comentarii deoarece toate functile de genul sunt ocupate pe criterii politice - spun si in ce consta aceste "criterii" - cat ai cotizat la campania electorala a partidului castigator in zona respectiva.
Si la capitolul meditatii avem doua categorii: cei care iau 10 copii la o singura ora, deci casiga un ban dar copii nu raman cu nimic si cei care isi respecta blazonul si iau doar un copil pe ora... suma castigata find minima.
In legatura cu profesorii debutanti: ei au un salar de 9 mil si ore in functie de numarul de clase. Cei cu 2-3 ore pe zi nu sunt profesori debutanti ci profesori suplinitori. Acestia nu sunt profesori in adevaratul sens al cuvantului si remuneratia este pe masura: minim pe economie sau mai putin daca nu au nici macar o norma intreaga.
La partea cu profesorii universitari: aici este bataie de joc. Acesti indivizi nu isi pot justifica nici o treime din salar. Daca ii iei la intrebari in legatura cu veniturile sar de fund in sus spunand ca este necesara o astfel de suma pt a atrage in invatamantul universitar "elitele". Ei se cred "elite" dom'le... Am avut si eu ceva profesori ce intrau in categoria elite in adevaratul sens al cuvantului, dar la sfarsitul anului universitar plecau de la untimul curs in aplauze. Acestia aveau doctorate de Sorbona sau chiar Oxford. Intradevar oameni deosebiti. Recent locul acestora este luat de niste tocilari lamentabili, care se puneau sa invete legislatie pe de rost ca si o poezie. Nu intelegeau nimic din ce invatau. Rezultate se vad deja: lucrez de ceva timp cu niste proaspat absolventi a unei universitati de renume din romania ce nu stiu diferenta intre leziune in sens civil si vatamare in sens penal...
Pe de alta parte nu pricep ce poate justifica salarile celor din regiile si agentiile de stat. Desigur exista mici exceptii dar 120 de mil lunar un director local (nici macar central) de Romsilva? Pai ce pazeste ala? Sa nu se fure zmeura din padure sau ce Dumnezeu? Oricum cu tot cu salarile astea se defisaza in nestiinta... vorba aceea veche: "se fura ca'n codru"
Permite-mi sa trec peste judecata ta de valoare si sa raman la opiniile mele dupa ce am trait pe propie piele.Continuam discutia si promit sa mananc ficare cuvant scris de mine cad vedem o universitate romaneasca in top 100, LINK - as zice ca nu am de ce sa imi fac griji cand nici la top 500 nu ne calificam.
Atat timp cat o diploma de bacalaureat reprezinta secret de stat , calitatea celor care tind sa formeze elitele, uneori lasa de dorit , iar un ex-ministru doreste ( sper ca nu obsesiv ) admitere in facultati fara diploma de bac , putem spune ca avem multe probleme. Iar cum legea educatiei a fost corectata de 104 ori in 12 ani , arata ca nici noi nu stim ce vrem mai bun pentru educatia tinerilor. Poate doar populism temporar cum e si in cazul rectorului Andronescu.Ce sa mai vorbim de visul de a ajunge macar in top 500 ? Atunci cand acest vis se va implini , poate truepride ar dori sa-mi rezerve onoarea de a sta cu el la masa pentru a imparti cuvintele impreuna .
Stimate, cu cea mai mare placere si pe cuvant de onoare ca as dori sa nu am dreptate.Dar ceea ce vad ma doare.Majoritatea privesc etapa univeristara cu detasrea timpului trecut sau cu impasibilitatea cotidiana.Pentru mine este cu totul altceva.In opinia mea universitatea este cea ma importanta instituie a statului si societatii.Universitatea ar trebui sa transforme un adolescent in adultul e maine, in omul si specialistul caruia ii pui in fata o situatie si gaseste resurele necesare sa o rezolve.Pentru a obtine acesta calitate ai nevoie de niste mentori cu totul deosebiti.Aici practic apare problema mea, acesti mentori nu sunt ceea ce au fost pe vremuri, nu mai sunt persoane ce si-au sacrificat intreaga viata pe altarul sitiintei si cunoasterii ci sunt niste oportunisti ajunsi pe functii grele fara probatiunea valorii reale.Vorbim de forme fara fond si nimic mai mult.Pe vremuri sa fii cadru univeristar insemna o munca de cercetare asidua fara de care nu aveai ce cauta macar in curtea institutiei, te trezeai la 6 dimineata, te duceai la biblioteca pana la 8 de la 8 la 12 iti tineai cursul si de la 12 pana la 6 tineai consultari cu orice student ce avea pana si cea mai simpla si inepta intrebare.Mai pe seata te intorceai cu un brat de carti de la bilioteca si seara citeai pana adormeai cu cartile in brate si la o adica mai si mureai cu cartea pe piept(vezi P. Tutea).Ce asemnarea se poate gasi intre un asemena om si un "conf. univeristar doctor" si intamplator propus pentru sefia institutiei de avocatului poporului ce spune unui student "ce drepturi? tu nu ai nici un drept".Nici nu ai voie sa gandesti asa ceva ca om, ca profesor, ca jurist. Am avut valori, am avut profesori, am avut oameni de calitate ce au fost inalturati sistematic din structurile educative pentru a face loc nepotilor si nepoatelor, indivizilor ce intre doua seri de petreceri se mai deranjau sa vina si pe la scoala(unii). Cu referire stricta la domeniul in care m-am specializat, a existat un stimabil profesor de drept pe nume V. Dongoroz.Distinsul domn a dat un cod penal al Romaniei, bun-rau modificat nemodifact este in vigoare pana in prezent din 1968.Asta insemna munca, cercetare si viziune.In prezent tot un conferentiar in drept nu-i in stare sa emita una bucata ordonata constitutionala in materie fiscala.Tot aresalul greilor in materie juridca nu sunt in stare sa creeze un act normativ ce nu ar trebui modificat din 3 in 3 zile. Ca sa nu o mai lungesc, sa trecem peste savantii de renume mondial si alte expresii de lemn si sa ajungem la cifre: ce produce scoala romaneasca? In cel mai fericit caz un indaptat social.Un jurist care nu stie sa faca o intampinare, un contabil ce nu stie cum arata o balanta, un medic ce iti da aspirnia pentru tensiune, un inginer ce pune carul inaintea boilor si tot asa. Pe de alta parte vreau sa felicit efortul supraomenesc a unor tineri ce pe langa faptul ca sunt atodidacti mai fac si performata pe bani proprii deoarece univeristatea nu are bani sa le sprijine ideile si cercetarea.Ma intreb ce ar fi facut acesti tineri daca ar fi sustinuti ca atare?Ma gandesc ca nici cerul nu este o limita pentru ei...
Trist, domnule foarte trist.Mi se pare comic oarecum reclama la facultatea in discutie.Un absolvent al acestei institutii nu poate fi decat angajat la stat pe o functie cu specific administrativ, nu? Ce viitor ofera acesta instruire cadn functile publice sunt blocate si vor fi blocate pentru urmatoarea perioada?
De ce sa ne mai chinuim sa scriem o lucrare de licenta de minim 50-60 pagini , dar intai de a ne apuca , sa citim vreo cateva carti , sa stim cum sa abordam , sa facem ipoteze ,sa concluzionam si unde dam de un citat ,sa-l notam in subsolul paginii. Probabil ca ar fi prea greu , si de altfel daca ne apucam , toata lucrarea ar fi plina de citate sau poate mai simplu de copy-paste-uri.Si nu toti si-ar permite sa aleaga o a doua varianta pentru a sustine la examenul de finalizare a studiilor o lucrare de licenta buna pentru promovare. Mai bine sa ne sustinem licenta prin teste grila.Priviti sondajul de mai jos preluat de pe site-ul unei universitati din Romania.
wrote ...
Numărul votanţilor 114 Primul vot Miercuri, 16 Noiembrie 2011 10:39 Ultimul vot Marţi, 20 Decembrie 2011 10:54
Ce probe preferati la examenul de licenta din iulie 2012?
Test grila si proba orala - sustinerea examenului de licenta 89 voturi procent : 78.1% Examen scris si proba orala - sustinerea examenului de licenta 25 voturi procent : 21.9%
Daca se gandeste in acest mod , nu e de bine.Pentru obtinerea unei diplome universitare nu trebuie doar sa arati ca te pricepi la speech-uri si ca ai o baza teoretica . Trebuie sa arati ca totusi te pricepi si la elaborarea unor scrieri mai complexe , mai universitare.Dar ce sa mai explic eu , sigur se regasesc pe aici destule persoane care stiu cu ce se mananca. Probabil sa fiu eu prea conservator si stau in calea progresului stiintific ? Sau doar sunt rau pentru ca oricum numarul votantilor nu este destul de mare ?
Fără medii din liceu la admiterea în facultăți. Cum arată noile condiții
Admiterea în facultăți se va face după noi criterii, din anul universitar 2012-2013. Mediile din liceu nu vor mai putea fi folosite, a precizat astăzi, într-o conferință de presă, ministrul educației, Cătălin Baba. Acesta a spus că universitățile vor fi încurajate să reintroducă probe scrise sau orale la admitere. Va fi stimulată și folosirea rezultatelor de la Bacalaureat drept criteriu, în condițiile în care „a existat un bacalaureat riguros, iar în acest an dorim unul la fel”.
Baba a argumentat că mediile din liceu nu sunt suficient de relevante, având în vedere că se păstrează diferențe mari de la un liceu la altul: „Un 10 la un anumit liceu poate însemna doar 8 la altul”, a explicat el.
„Trebuie să recunoaştem că există această diferenţă. Ne bazăm pe un bacalaureat corect, a cărui notare este identică în toate unităţile de învăţământ", a adăugat Baba. Până în momentul de față, admiterea s-a făcut, în multe cazuri, pe baza unui dosar care cuprindea rezultatele obținute în cei patru ani de studiu. Ordinul de ministru cu privire la admiterea în învăţământul superior de licenţă pentru anul universitar 2012-2013 a fost publicat în Monitorul Oficial pe data de 13 martie.
Sursa : yahoo news LINK Edit : Acele facultăţile care îşi selectau studenţii şi pe baza rezultatelor din liceu, vor putea lua în calcul doar mediile şi notele de la bacalaureat, pentru că susţinerea unui examen trebuia anunţaţă cu cel puţin şase luni înainte, lucru imposibil având în vedere faptul că prima sesiune de admitere în majoritatea facultăţilor se desfăşoară în luna iulie. Acele facultăţi care organizau examen de admitere până acum (ca, de exemplu, Facultatea de Drept, Facultatea de Jurnalism sau Facultatea de Medicină), precum şi cele care, pe lângă nota de la examen, luau în considerare şi media de la bacalaureat, într-o anumită proporţie, îşi vor putea selecta în acest fel studenţii şi anul acesta. Potrivit ordinului ministrului, publicat în Monitorul Oficial pe 13 martie, instituţiile de învăţământ superior vor trebui să organizeze examene pentru admitere pentru fiecare program şi ciclu de studii universitare (Art.1.), care pot consta în probe scrise şi/sau orale şi probe practice eliminatorii acolo unde specificul facultăţii o impune, dar selecţia candidaţilor se poate face şi în baza notelor sau mediei de la bacalaureat (Art.2.). Astfel, facultăţile nu vor mai putea lua în calcul mediile din liceu, care reprezentau între 25% şi 50% din media finală de admitere, şi notele la diferite materii din cei patru ani de liceu. Motivarea oficială a acestei măsuri a venit abia miercuri, dar ministrul a uitat să precizeze că introducerea unui examen nu este posibilă de anul acesta, întrucât ordinul a fost dat prea târziu pentru acest lucru.Astfel , un examen de admitere ar fi posibil in 2013.
Aproape un milion de studenţi în 2007/2008
Numărul maxim de studenţi în România a fost atins în anul universitar 2007/2008, când existau 907.353 de persoane care urmau cursurile unei instituţii de învăţământ superior. Comparativ, în anul universitar 1991/1992, numărul total al studenţilor era de peste patru ori mai mic (215.226). Începand cu 2008, numărul studenţilor a început să scadă, astfel încât, în anul universitar 2009/2010 erau doar 775.319 studenţi, dintre care 322.337 (41,5%) învăţau în universităţi private, potrivit datelor Institului Naţional de Statistică. Această scădere este justificată în parte şi de introducerea sistemului Bologna (3 ani studii pentru licenţă şi 2 ani de masterat).
A fost schimbat ministrul desemnat al Educatiei. Era si timpul...
Victor Ponta renunta la Corina Dumitrescu si il propune pe Ioan Mang pentru functia de ministru al Educatiei
de V.M., R.M. | HotNews.ro Duminică, 6 mai 2012, 21:28 Actualitate | Esenţial
Premierul desemnat Victor Ponta a anuntat, duminca seara, ca va nominaliza o alta persoana pentru ocuparea functiei de ministru al Educatiei, pe senatorul Ioan Mang, seful departamentului de educatie din PSD, renuntand la numirea Corinei Dumitrescu.
Declaratii Victor Ponta:
Referitor la situatia din ultimele zile, acuzele pe tema candidaturii doameni Corina Dumitrescu: Am apreciat foarte mult ca a dat raspunsuri la ceea ce presa ridicase ca motive de indoiala
Propunerea mea de a ocupa aceasta functie a fost facuta cu toata buna credinta
Era foarte important ca prestigiul, probitatea profesionala si personala sa nu aiba de suferit iremediabil in urma acestor zile fierbinti pentru domnia sa
In acelasi timp, deciziile politice si dureroase trebuie sa le iau eu. Consider ca in perioada imediat urmatoare, ministrul Educatiei are imediat de organizat admiterea in clasa pregatitoare, bacalaureatul, admiterea la liceu. Un ministru care in fiecare zi trebuie sa raspunda la niste acuzatii, chiar neadevarate, nu poate functiona la 100% din capacitate
Am rugat-o sa accepte ca, pentru acest moment, sa nominalizez un alt ministru. Din acest motiv am discutat si, maine dimineata, il voi propune pe dl senator Ioan Mang, seful departamentului de educatie din PSD
Sper sa preia din mers si sa faca fata cat mai bine provocarilor care il asteapta chiar de a doua zi
Aceasta saptamana, intre momentul noominalizarii si prezentarea in Parlament, a fost una dificila, grea, cu pasi mai sovaielnici, inteleg exigenta presei si e corecta pentru ca noul guvern trebuie sa reprezinte o schimbare fundamantala fata de guvernele PDL inlocuite in ultima perioada
Niciunul dintre noi nu ramane intr-o echipa, desi e nevinovat, decat daca aduce mai multa soliditate si ne fereste de suspiciuni si critici, unele mai intemeiate, altele mai putin intemeiate
De la intentiile mele bune si pana la zilele dificile pe care le-a avut, e o distanta ca de la cer la pamant
Corina Dumitrescu: Ii multumesc dl Ponta pentru increderea acordata, ii multumesc senatorului Mang pentru nominalizare si va beneficia de sprijinul meu
Raspunsuri la intrebarile jurnalistilor:
Dl Alistar a gresit foarte tare ca a fost sef la Transparency International, dna Dumitrescu ca o chema Radu si dl Diaconu ca a fost director la teatru
In protocolul cu minoritatile, e obligatia noastra de a promova legea minoritatilor nationale, blocata de foarte multi ani in Parlament
Guvernul USL nu e sovin sau antimaghiar, UDMR merge in opozitie alaturi de PDL iar dialogul meu cu opozitia va fi unul normal si civilizat. Intotdeauna le-am spus celor de la PDL sa faca legi ca si cum ar urma sa ajunga in opozitie.
Ei au dat legea ca nu trebuie sa aiba cvorum la comisii. Regula s-ar putea intoarce impotriva lor. Vom avea cvorum in comisii, maine
L-am propus eu pe dl Mang, am discutat si cu secretarul general, domnia sa va trebui sa fie audiat maine de comisiile de educatie
Trebuie sa opresc neaparat procesele impotriva statului din partea pensionarilor. Milioane de procese inseamna o situatie cumplita pentru pensionari, blocarea justitiei, cheltuieli de judecata in plus si pierdere pe linie din partea guvernului. Mai bine recunosti datoria si o rambursezi, cand stii ca pierzi un proces
Am emotii pentru votul de maine, imi aduc aminte ca cineva nu a avut emotii si a picat. Sunt convins ca de prestatia ministrilor si a mea va depinde votul favorabil sau nu, dincolo de suportul politic
La legea Educatiei am acuzat ca a fost adoptata fara dezbatere parlamentara. Orice modificare la lege se va face in mod democratic: dezbatere publica si vot in parlament, nu prin asumarea raspunderii
Alte declaratii:
Am programat aceasta conferinta dupa momentul anuntarii rezultatelor din Franta. Sunt foarte fericit de victoria lui Francois Hollande, nu doar pentru ca am participat la campania lui, dar pentru ca e un semnal al unei schimbari fundamentale in Europa. Alaturi de austeritate si disciplina bugetara, Europa va investi in crestere economica, creare de locuri de munca si inovatie. Hollande, avand alaturi premieri de stanga, va balansa probabil la nivel european ceea ce pana azi a fost o dominatie a dreptei conservatoare, care nu a gasit solutiile necesare pentru Europa Totodata, regret ca, in entuziasmul pentru sustinerea lui Hollande, am folosit niste cuvinte nepotrivite la adresa fostului presedinte francez. A fost o lectie si pentru mine, la nivel international sunt termeni pe care nu poti sa ii folosesti
Pe de alta parte, sunt atat de bucuros ca negocierile cu FMI sunt pe cale de a se incheia cu succes. Obiectivele fundamentale referitoare la salarii si pensii sunt acceptate de FMI si vor fi incluse in scrisoarea de intentie. Dumnezeu a aranjat lucrurile in asa fel incat exact la doi ani dupa ce pensiile si salariile au fost taiate sa avem un rezultat multumitor Sunt absolut hotarat ca marti, in prima sedinta de guvern, sa aprobam scrisoarea de intentie si sa dam un semnal foarte clar de stabilitate si un semnal catre populatie ca ne tinem de promisiuni
Voi solicita votul de incredere al Parlamentului bazandu-ma pe cei 232 de membri ai USL. Avem 232 de senatori si deputati USL, alaturi de ei am incheiat acord de colaborare cu UNPR Vreau sa lamuresc lucrurile, nu mi-au cerut nimic din puncte de vedere al reprezentarii in guvern sau interese materiale. Au cerut legislatie privind impozitarea marilor averi, votul uninominal, consultarea lor in cazul legilor cu impact social si sprijinul lor pentru reintregirea salariilor. A fost o negociere absolut corecta cu niste oameni de care trecutul apropiat ne desparte, dar cel indepartat ne apropie Am finalizat acordul intre USL si grupul minoritatilor, se va semna oficial luni, la ora 9.45, la Parlament. Nu am avut niciun fel de retinere de a colabora cu ei Ma bazez maine pe o majoritate stabila, care sa permita USL sa puna in pracitca obiectivele si proiectele sale
In ultima perioada ,sistemul de invatamant a devenit un imens si generos joc de puzzle asupra caruia se apleaca ,cu ,,interes" si ,,competenta" ,cand unul-cand altul !sunt incercari de rezolvare o multime...nimeni nu se gandeste ca rezultatul nu poate fi schimbat si ca strategia se invata de la insesi piesele care il compun si care sunt ,sistematic,ignorate.Legi,ordonante,hotarari care ar trebui sa vizeze subiectul actului de educatie (copilul)curg lenes si fara a fi tulburate de efectul de tsunami pe care il propaga printre profesori,elevi,parinti....
Pentru o viata sanatoasa, consumati minim doua carti pe luna.
Mic îndrumar de distrugere a lumii
Dragă cetăţeanule minor, acest articol îţi va fi lecţie de viaţă, bază a succesului tău viitor pentru care, anticipat îţi spun deja: cu plăcere. Pentru că te voi scuti de o grămadă de timp pierdut aiurea, depresii sau mai ştiu eu ce nenorociri nu neapărat psihice. Dacă eşti major, s-ar putea doar ca delay-ul să fie cam mare, dar poţi recupera. Aşa că ia aminte!
Lasă shooter-ele, strategiile în timp real sau nu musai, cu mii de armate şi arme super sofisticate şi secrete; bine, dacă eşti mai de pe uliţă, lăsaţi tănculeţele sau elicopterele de jucărie cu rachete nedetaşabile şi vopsite prost, care miros a cauciuc chinezesc ieftin. Războiul, fie şi în joacă, e pentru idioţi. Americanii ăştia în lupta pentru petrol, pardon, democraţie, talibanii cu tăierile lor de gâţi sau deturnarea de avioane în civili, sunt un ..... Crede-mă, oricine poate face asta, dacă îşi pune în cap. Să te bubui singur într-o piaţă centrală? Ce o fi atât de greu?
Dacă vrei cu adevărat să distrugi lumea, există o cale mult mai deşteaptă (nu te speria de cuvântul ăsta), mai distractivă şi, culmea, super profitabilă. Iar treaba e foarte simplă şi nu implică niciun măcel: trebuie doar să-i convingi pe oameni să nu mai gândească. Şi, dacă te uiţi puţin mai atent în jur, vei observa că nu e prea complicat, jocul a început demult, va continua la nesfârşit şi, bonus, nici nu vei avea prea multe de făcut, pentru că bazele sunt deja excepţional funcţionabile.
Dar începe cu un grup mic, ca experiment, până îţi formezi „mâna”. Convinge-ţi mai întâi prietenii să nu citească. De aici începe totul. Nimic, nici măcar Coelho, autorul coafezlor de cartier, nici măcar cărţi de colorat cu glumiţe în rime pe lângă. Există atâtea distracţii pe lângă. Distracţie, asta trebuie să cauţi!
Stai cu ei la televizor. Mergi cu ei la filme americane de duzină, de recomandat cele de dragoste, musai musai cu happy end. Toceşte-le circumvoluţiunile treptat (până la faza finală, când îi vei convinge că „sunt cicatrici şi trebuiesc operate” – citat din Mircea Badea, despre jurnalişti). Fă asta des, creează „tradiţii”.
Nu uita să le dai toate consumabile. Floricele, seminţe, mâncare proastă, cico-uri, desigur, alcool cât cuprinde, droguri (mai ales legale!), senzaţii tari. Să fie frumos, să ne simtem bine.
Mergi cu ei în cluburi. Dacă se poate, în fiecare noapte. Nu merge în cluburi unde se pune Rock sau Hip-Hop, s-ar putea să-l surprindă pe prost vreo revelaţie precoce. Dacă se întâmplă totuşi, din greşeală, râzi. Adună-ţi cât mai mulţi tovarăşi imediat şi râdeţi continuu.
Râsul, în toată afacerea cu distrugerea lumii, e arma perfectă (de aici şi imaginea de sus, da?). Nu gloanţe, nu servicii secrete, căcaturi. Râsul!
Râs, distracţie şi, nu uite, să se facă praf. Cu cât sunt mai tineri, cu atât mai bine, distruge-le de mici legăturile neuronale, ca să nu ai mult de muncă după.
Vezi că ai deja şi manuale făcute de alţii, foloseşte-le. Religia, de exemplu. Vine full-option, trebuie doar adaptată. Oricum o dai, nu-i lăsa să-şi pună întrebări, mai ales existenţiale. Foloseşte zeii cu pricepere şi infiltrează în ei frica şi nesiguranţa fără ajutor divin. Merge de mii de ani, nu fi tembel, nu reinventa roata.
Din când în când, ok, dă-te oleacă inteligent. Aici poţi să mai aduci cărţi în discuţie, cele cu împuşcături şi cele motivaţionale. D-alea, ştii tu, cum să ce vrei tu în nu ştiu câţi paşi. Cu cât sunt mai puţini paşi, iar realizarea mai importantă (să fii fericit, să trăieşti veşnic, să ţi-o sugi singur etc.), rezultatul va fi mai rapid.
Hainele, foarte importante! Urmăreşte tot ce ţine de fashion, baby, şi fii cu un pas înainte. Provoacă¬-i să se îmbrace cât mai penibil, chiar dacă iniţial arăţi ca un clovn. Râzi! Şi inventează un nume pompos pentru un curent nou. Dă-ţi părul pe faţă, fă-ţi dreduri la părul pubian, codiţe din cel de pe cur, bagă-ţi barba în ureche, nu contează cât de absurd şi, repet, penibil, pare la început. Vei genera o modă.
Învaţă-i să nu spună niciodată ceea ce simt şi să se ascundă între ei. Şi da, râzi.
Râzi de greşeli gramaticale, la stilul de viaţa pe care l-ai impus deja, inevitabil vor apărea. Când vrei să te dai macho, fă-le corecturi, de parcă ei mai au vreo şansă să înţeleagă limba…
Învaţa toate aceste elemente, baza adică, apoi apucă-te de o profesie meseriaşă.
Spune-le că poţi comunica cu dumnezeu (tu, cu D mare, da?) şi că stă în puterea ta să le ierţi păcatele sau să le pui pile la viaţa de apoi; tu stabileşti ce păcate, dacă vrei propria religie, dar aici e puţin mai greu, că deja sunt alţii pe felie cu religiile lor şi-o să cam cârâie; legalizează-te, fii oficial, nu te chinui, ţi-am spus, lucrurile sunt simple!
Sau.
Apucă-te de filme proaste. Două camere şi câţiva puşti netalentaţi, va fi un hit, uite-te doar în box office. Nu uita să bagi ceva f.... între.
Sau.
Muzică. Ce rău e c-ai plecat, ce bine c-ai venit înapoi. Ce dor mi-a fost de tine. Asta-i tot. Nu exagera cu alte cuvinte complicate, rezumă-te la rău / tău; bine / tine; etc. Nu uita să îţi pui nişte dansatoare cărora să li se vadă un sfârc sau o bucă, despre asta e iubirea.
Sau.
Fă-te designer. De ce vrei tu. De la haine, cum am zis mai sus, până la… grădini subterane, plm.
Sau.
Intră în politică, dar aici ai grijă că toţi sunt la nivel avansat. Convinge-i că eşti de-al lor, apoi te joci ani de-a rândul de-a puterea, schimbi partide, ideologii, căcaturi, faci banul să meargă, şi ăştia deja mor de foame, de nervi, de orice ar muri oricum nu mai au unde să se trateze.
Dă-le la temelie. La educaţie (identitate), la sănătate. Şi apoi fii cu moţ: umileşte-i! Vei avea marea surpriză că tot dintre ei, vor sări cei mai mulţi să-ţi ia, culmea, tot ţie apărarea.
Pentru că deja nu mai au cu ce să gândească. Fă-ţi cu prietenii tăi cinci partide, care par diferite, şi proştii or să aleagă între ele pe rând, până faceţi altele. Tot aia.
Lasă-i să se chinuie. Să protesteze. Lasă-i să creadă din când în când că pot schimba ceva, adică mai lasă de la tine, nu fii calic, oricum eşti deja în clubul care trebuie (care şi clubul ăsta, e mic pentru clubul ăl mare).
Ca să fie caterinca completă, interzice-le plăcerile. Găseşti tu motive.
Şi, da, râzi. Râzi!
Dă-le, prin toate căile posibile, imagini despre cum e bine şi corect. Să facă plozi, de exemplu. Mulţi, cât mai mulţi, ca să aibă material proaspăt de băgat în sistemul tău deja infect şi putred.
Atenţie! Retează artiştii care încep să aibă notorietate şi au mesaje pacifiste. Vezi: John Lenon. Poc! Sau nu-i executa, convinge-i că-s pedofili, drogaţi ordinari sau mai ştiu eu ce rahaţi în ploaie. Vezi: Michael Jackson etc.
Investeşte şi inventează critici care să le spună oamenilor ce au spus de fapt artiştii. Regula de bază, da? Să nu gândească. Creează experţi şi specialişti.
Dacă deviază de la Marele Plan, bagă o psihologie, o psihiatrie, tratează-i, calmează-i, internează-i. Şi râzi!
Sau.
Ia-ţi o echipă de fotbal, plăteşte nişte băieţi să bată mingea şi, alături ce ceilalţi cu echipe de fotbal cu băieţi care bat mingea, faceţi banii la pariuri tot de la proşti. Hai c-ai prins deja şmecheria, nu mai continui că mi se usucă tastatura.
Eşti un învingător deja! Te poţi apuca, ca o mare vedetă, să scrii o carte biografică sau una d-aia în paşi despre ce şi cum ai făcut chiar tu – adică nimic. Dar râzi!
Fă-i să se certe între ei, când nu e absolut niciun motiv de ceartă. Pe culorile pielii, na! Până acolo se poate merge. Pe cilindrii motorului. Inventează un om cu şase degete şi îl vor urî, vei crea vrajbă.
Dar! Nu uita de unde am început, prietene: convinge-i să nu citească!
Restul e can can.
PS.Mi-am permis să aplic ,,cenzura,, la doua cuvinte - nu că sunt pudic ci din respect pentru site. Originalul îl gasiţi aici : LINK
,,Dacă vrei cu adevărat să distrugi lumea, există o cale mult mai deşteaptă (nu te speria de cuvântul ăsta), mai distractivă şi, culmea, super profitabilă. Iar treaba e foarte simplă şi nu implică niciun măcel: trebuie doar să-i convingi pe oameni să nu mai gândească." E greu sa mai faci un comentariu dupa un atat de lucid experiment de analiza a ofertei de care beneficiaza copiii in ziua de azi...cu gandul la copilaria mea cand citeam cu nesat orice carte imi intra in maini, cand nimic din jurul meu nu-mi cerea sa-l bag in seama si, totusi, il bagam,cand stiam ce as vrea sa devin de la varsta de 5-6 ani , ma incearca un sentiment de nedumerire...ce s-a intamplat, de ce ?! cum de am pierdut in confruntarea cu ignoranta si superficialitatea?! Imi amintesc prima mea carte :in format mic,cu imagini minunat realizate ,despre o poveste trista a unui copil sarac (cu care ,probabil,ma confundam) .Ii simt si acum mirosul si aspectul deloc fin al foii putin ingalbenite...mai stiu si ca tot ce stiu azi , despre reguli care spun ca barbatul intra primul intr-un restaurant si coboara primul din autobuz pentru a te ajuta, le-am ,,sorbit" din niste brosuri furate de prin biblioteca bunicului meu care, altfel,nu mi le-ar fi dat.... Sa va mai spun ca,pe vremea mea, la 17 ani , un baiat care incerca sa ma cucereasca mi-a trimis, complotand cu postasul, cele trei volume din ,,Potopul" de Sienkiewicz si m-a impresionat?! Cu cine sa te certi?! pe cine sa dai vina?! Poate, n-ar fi rau sa constientizam cat de prefabricat e totul, cum ne straduim sa parem altfel decat suntem,cum am ajuns sa tragem la copiator atitudini,comportamente,situatii doar pentru ca se incadreaza in ,,la moda".Da, cand scoala pune in centrul actului de educatie copilul (?!) ,stufoasele programe seaca dorinta de cunoastere a acestuia il subjuga daruindu-i numai ce nu se muleaza pe trebuintele sale. Unde si de ce valorile nu-si mai joaca rolul? Adica,VALORILE nu valorile....ca bine le mai zice chimistul ! totul merge ca pe roate cand poti controla mintile nefolosite...cand jonglezi cu vorbele mieroase si spui celorlalti cat de inteligenti sunt ca sunt de acord cu tine...cand ,dupa o gramada de ani de scoala , abia stii ce au vrut profesorii de la tine dar stii sigur ca vrei sa traiesti depunand cat mai putin efort .Si,daca tot exista cineva care poate gandi pentru tine, ce rost are sa te mai obosesti tu?! Sunt mult mai devreme nascuta decat cei de pe-aici,sunt incepatoare in tot ce voi stiti bine dar ,e clar ,valorile mi le-am pastrat...ca nu m-ajuta prea mult sa fiu fericita,e adevarat dar merita riscul!
Forums
Cred ca mai repede se aplica fabula lui la Fontaine, Vulpea şi strugurii, preluandu-se niste clisee induse prin mass-media. De exemplu, in ATM te asigur ca nimeni nu face asa. 
