A aparut revista Spy. Tanti Jucan e directoare, dupa ce si-a pierdut timpul pe la star. N-am sa inteleg niciodata cum o tipa frumoasa si desteapta ca ea nu-si poate depasi conditia de metresa de ambasador. Pacat. Deci, iata o alta revista pe piata, menita sa-si bage ochiul si timpanul in intimitatea oamenilor. Am senzatia ca rev. asta beneficiaza de sprijinul unei firme de detectivi sau de protectie. Mai ales dupa articolele din primul numar.
A aparut revista Spy. Tanti Jucan e directoare, dupa ce si-a pierdut timpul pe la star. N-am sa inteleg niciodata cum o tipa frumoasa si desteapta ca ea nu-si poate depasi conditia de metresa de ambasador. Pacat. Deci, iata o alta revista pe piata, menita sa-si bage ochiul si timpanul in intimitatea oamenilor. Am senzatia ca rev. asta beneficiaza de sprijinul unei firme de detectivi sau de protectie. Mai ales dupa articolele din primul numar.
Fiecare femeie cu charme-ul ei stimata doamna. Sunteti cam rautacioasa si gratis.
Presă cu curul de Florin NEGRUŢIU Postat la: 14.02.2012 03:36
Nu obişnuiesc să comentez ceea ce se întâmplă la alţii, însă în această noapte senzaţia că am călcat într-un rahat este atât de puternică, încât mă simt nevoit să-mi încalc această regulă. Ceea ce am văzut cu puţin timp în urmă în emisiunea "Un show păcătos" de la Antena 1 mă face să cred că dacă pur şi simplu aş schimba canalul sau aş închide televizorul aş deveni complice la o mare mizerie. În fond, cu toţii suntem colegi de presă, nu-i aşa?
După cum probabil ştiţi, căci astfel de momente se propagă rapid, în emisiune a fost prezentată o înregistrare video în care apare dl. Emil Boc dezbrăcat complet în vestiarul unei săli de sport. Fundul fostului premier a tronat mai bine de o oră pe ecran în timp ce gazda şi invitaţii care au intervenit telefonic au dezbătut problema. O discuţie ipocrită despre eficienţa serviciilor de protecţie a servit drept pretext pentru plăcerea voyeuristă de a arăta bucile d-lui Boc o dată, şi încă o dată, şi încă o dată, la nesfârşit, în prim plan şi în dungă.
Dezbaterea despre cur a fost deschisă de dl. Crin Antonescu şi a fost închisă, ca un arc peste timp, de dl. C.V. Tudor. Despre superficialitatea d-lui Antonescu am mai scris, însă nu-mi închipuiam că va ajunge până acolo încât să fie coleg de dezbatere cu Cruduţa. Ce mai contează ce a spus dl. Antonescu, când singurul lucru pe care s-ar fi cuvenit să-l facă un politician căruia îi pasă de imaginea sa era să-l trimită pe dl. Capatos la plimbare?! Căci interesul d-lui Capatos nu era să afle ce părere are dl. Crin, ci să ţină ridicat fluxul ratingului care ţâşnea dintre fesele premierului.
În rest, orice om de bun simţ din ţara asta probabil că s-a simţit jignit în această noapte. Nu numai că "ştirea" nu este de interes public, dar mă îndoiesc că satisface interesul publicului. În orice caz, nu pe cel al publicului sănătos. Căci nu văd ce om normal moare de curiozitate să-l vadă pe dl. Boc dezbrăcat.
Probabil că şi ziariştii, atâţia câţi mai sunt, s-au simţit jigniţi de această nouă mizerie care mai dă un brânci unei profesii frumoase sabotate însă în mod constant din interior de tot felul de inşi fără scrupule şi fără pic de respect faţă de meserie. Nu era de ajuns că politicienii şi-au pus fesele late pe aproape tot ce înseamnă presă şi că diverşi jucători de alba-neagra deveniţi patroni media şi-au cumpărat ziarişti în viu. Nu era suficient că jurnalismul şi deontologia au devenit aproape o insultă în ultimii ani. Trebuia să ne-o facem cu mâna noastră: căci presa moare pe limba ei din cauza lipsei de creier, de etică şi de gramatică, iar astfel de momente, cum a fost cel din această noapte, îi grăbesc sfârşitul.
Fără un spirit de breaslă care să semnaleze şi să elimine astfel de mizerii, viitorul este sumbru. Fără ziarişti care să aibă curajul să vorbească despre respectul faţă de meserie, toţi aceşti impostori gălăgioşi pe care-i vedeţi la televizor vor trece drept presă: până la proba contrarie, suntem colegi cu toţii, oameni oneşti, hoţi, curve, şpăgari, cruduţe, saltimbanci. Fără voci critice şi obiective, care să spună răspicat că "aşa ceva nu se face", ziariştii tineri ne vor întreba fără să clipească şi fără să-şi dea seama de grozăvia întrebării: "Şi noi ce facem, nu dăm fundul lui Boc, că-l dă toată lumea?..."
Când am intrat în presă, la TV era Tucă Show. După 15 ani, mă uit la Bucă Show şi mă întreb dacă se poate şi mai rău.
@ALM Corect. Va dati seama ce se intampla daca in locul lui Boc era premier Elena Udrea? Se bloca You Tube-ul... Pe de alta parte, Mircea Badea a comentat subiectul la emisiunea "In gura presei" de ieri, 14 februarie. Iata un fragment aici LINK , "descarcabil" pana pe 28 februarie.
Poate, dar filmul asta nu-i poate sifona imaginea mai mult decat si-a sifonat-o singur in anii de guvernare. E adevarat ca reformele trebuiau facute, dar poate se putea si altfel decat sacrificand populatia.
Culmea este ca populatia reactioneaza destul de rezervat, si nici mie nu mi se pare ca acest film ar fi degradant pentru Boc ci pentru cei care l-au facut si mai ales pentru cei care l-au dat pe post. Ce or vedea extraordinar, compromitator sau degradant?! Nu se stia ca Boc are fese?!
Adevaratele probleme sunt altele. Si, desi stiu ca le stiti, tot va supun atentiei un material primit prin mail:
******************************
Desi politica economica pare plictisitoare, cititi si speriati-va de ceea ce ne pregateste "onorabilul domn Presedinte" - preturile explozive la gaz si curent electric, pentru noi si urmasii urmasilor, vreme de cateva generatii bune! Daca toata lumea tace, atunci ne meritam soarta! *******************************
Zarurile au fost aruncate ...inca din 1989 !
Abia daca s-a scris sau s-a vorbit zilele astea, printre sinistratii de prin zapezi si discursuri populiste, despre un subiect de o gravitate extrema: Basescu, Boc & Co. pregatesc discret, dar cu mare iuteala de mana, lovitura de gratie pe care o vor aplica, in urmatoarele luni, poporului roman. Cu alte cuvinte, vor sa dea aproape gratis unor “investitori strategici” toate companiile profitabile si/ sau strategice, aflate inca, dupa 22 de ani de jafuri sistematice, de stat, in portofoliile Ministerului Economiei si Ministerului Transporturilor. Va prezentam mai jos, lista intreprinderilor care vor fi date gratis (“cu discount semnificativ”, potrivit formularii Ministerului Economiei), asasinilor economici din jurul clicii mafiote FMI-BM care a pus stapanire pe Romania, prin intermediul cuplului Basescu-Isarescu si a acolitilor acestora. Va rugam sa remarcati termenele stranse pentru “privatizarea” perlelor coroanei, care va avea loc, hotzeste, un fel de alba-neagra, in ultimele luni de mandat. Cele privatizate integral vor fi oferite prin negociere directa, deci, fara licitatie, unor “investitori” alesi pe spranceana. Practic, toate intreprinderile profitabile, construite de poporul roman in zeci de ani, sunt date acum gratis unor asasini economici internationali de un presedinte ilegitim, care nu reprezinta in niciun caz interesele poporului roman. Calendarul listarilor pe bursa a pachetelor de actiuni ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei.
Date limita – aprilie, iunie, octombrie, decembrie:
• OMV Petrom - Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 9,84%, pana la finele anului 2012
• Transelectrica – Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%, pana la finele lunii aprilie 2012
• Transgaz - Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%, pana la finele lunii aprilie 2012;
• Romgaz – Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%, pana la finele lunii iunie 2012;
• Nuclearelectrica - Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10%, in cursul anului 2012
• Hidroelectrica - Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10%, pana la sfarsitul lunii octombrie 2012. Calendarul vanzarii pachetelor majoritare ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei:
• Oltchim S.A: vanzarea actiunilor publice catre un investitor strategic, in prima parte a anului 2012
• CUPRU MIN: privatizare integrala, in prima parte a anului 2012
• Electrica Serv: privatizare majoritara a tuturor companiilor regionale in curs de infiintare, pana la finele anului 2012
• Electrica Furnizare: privatizare majoritara, pana la finele lunii octombrie 2012
• Electrocentrale Bucuresti: privatizare majoritara, pana la finele anului 2012
• Complexul Energetic Oltenia: privatizare majoritara, pana la finele anului 2012
• Complexul Energetic Hunedoara: privatizare majoritara, pana la finele anului 2012
Despre companii, pe scurt: Primul grup de companii gestioneaza resursele energetice ale Romaniei. Vorbim aici de resurse de petrol, de gaze si de energie electrica. Toate aceste companii sunt extrem de profitabile, mai ales in contextul crizei energetice care se prefigureaza in urmatorii ani. Sa pierzi controlul asupra resurselor energetice ale tarii, in acest moment, echivaleaza cu o crima in masa. Si acesta nu este un eufemism. Exista deja precedentul Petrom si instrainarea pe nimic a resurselor de petrol si a capacitatilor de rafinare ale Romaniei, cu efecte dezastruoase asupra consumatorilor care au putut vedea pe pielea si pe buzunarul lor ce inseamna monopolul asupra resurselor energetice. Pretul carburantilor, in acest caz, a ajuns pana la cer, fara ca cineva sa poata interveni in vreun fel. De ce? Pentru ca se poate, pur si simplu! Ce ni s-a intamplat cu carburantii, ne asteapta acum cu gazele si cu energia electrica. Numai ca, de data asta, efectele vor fi mult mai profunde si mai grave pentru ca vor afecta mase mari de oameni, ajunsi intre timp la sapa de lemn. Aceste societati sunt falimentate, in mod deliberat, printr-un management defectuos si corupt, din mai multe motive: - pentru a se justifica privatizarea lor - pentru a putea fi vandute ulterior pe nimic - pentru a intretine mitul ultra-demonetizat al “baietilor destepti” - pentru a fi mulse de camarilla politica In conditiile unui management independent de mocirla politica actuala, aceste companii ar putea fi extrem de profitabile, chiar si cu un management de nivelul aceluia al unui butic. Vorbim practic de companiile care exploateaza, produc si “transporta” energia electrica si gazele in acesta tara. Vorbim de Hidroelectrica si de Nuclearelectrica, cele care produc cea mai ieftina energie din tara, din apa si energie nucleara si de o infrastructura construita in zeci de ani, de poporul roman. Al doilea grup de companii reprezinta crema industriei chimice din Romania, cu aplicatii in numeroase domenii (Oltchim), cea mai mare exploatare de cupru din Europa (Cupru Min), companii care produc si furnizeaza energie electrica, de exemplu Electrocentrale Bucuresti - pentru capitala dar si complexele energetice Oltenia si Hunedoara care furnizeaza energie electrica produsa din carbune si care pot avea adevarate pozitii de monopol, in conditii de seceta, cand Hidroelectrica si chiar Nuclearelectrica isi reduc drastic acivitatea si multe alte unitati sunt oprite, din cauza debitelor scazute ale raurilor.
De ce sunt privatizate:
Este simplu! Pentru ca sunt apetisante. Pentru ca se poate. Pentru ca asasinii economici care graviteaza in jurul clicii Basescu, Boc, FMI, CE, BM au pus ochii pe ele. Pentru ca, odata cu privatizarea acestor companii, care au pozitii de cvasi-monopol, se ia prizoniera o intreaga tara, care va fi prinsa ca intr-un lagar si va fi complet dependenta de sefii ei straini, care pot creste sau scadea pretul la gaze sau la curent electric sau chiar le pot opri gazele sau lumina, dupa bunul plac.
De ce ni se spune ca sunt privatizate: Pentru ca ar fi nevoie, chipurile, de un investitor strategic, care sa retehnologizeze aceste companii. Numai ca acestea sunt atat de profitabile, incat nu au nevoie de niciun asa-zis investitor. Au nevoie doar sa fie lasate in pace. Sau, pentru a scapa de asa-numitii “baieti destepti” - in fond, capusele politice, legate ombilical de asa-numitele partide politice, care le-au finantat de-a lungul timpului. In ceea ce priveste asa numita retehnologizare cu care a venit investitorul strategic, nu trebuie decat sa urmarim cazul Petrom - o companie vanduta pe nimic, unui asa numit investitor strategic, care, apoi, nu a facut altceva decat sa exploteze rezervele de petrol si sa inchida pur si simplu combinatul Arpechim Pitesti. Cam la asta s-au rezumat "investitiile OMV".
La polul opus, avem cazul Ungariei al carei premier patriot si responsabil, Viktor Orban, a negociat dur cu rusii pentru preluarea celor 20% din actiunile MOL, vandute anterior tot la “sugestia” binevoitoare a UE, intr-un exces de febra a privatizarilor cu orice pret.
Comunicatul halucinant al OPSPI:
“Modalitatile de privatizare ale companiilor mentionate vor fi recomandate de catre consultantii de privatizare desemnati in baza contractelor, in urma realizarii unor analize-diagnostic vizand aspecte juridice, tehnice, financiare, comerciale, resurse umane si de mediu”, precizeaza OPSPI. In ceea ce priveste oportunitatea privatizarii companiilor de stat intr-o perioada dificila pe plan international, reprezentantii OPSPI spun ca intregul proces va tine cont de realitatea pietelor. “Potrivit prevederilor din noul proiect de Scrisoare de Intentie aferenta Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre Romania si Fondul Monetar International, privatizarea acestor companii se va realiza printr-un proces care va tine cont de realitatea pietelor si care se va desfasura cu consultarea reprezentantilor FMI si ai CE. Consultantii de tranzactie vor avea sarcina de a elabora rapoarte de evaluare si de a recomanda si justifica pretul la care se ofera actiunile in vederea incheierii unor tranzactii de succes”, mai precizeaza OPSPI.
Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor: Aceste companii, cu un potential de dezvoltare imens, au fost tinute intentionat in acesta stare de precaritate. Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor. Nu s-a incercat nicio clipa sa fie aduse la conducerea acestora, echipe de management profesioniste si mai ales, nu s-a dorit ca ele sa fie profitabile. Si cu toate acestea, aceste companii au reusit sa se mentina ani de zile pe linia de plutire, tocmai pentru ca au o mare valoare intrinseca.
Cum sunt privatizate: Financial Times compara recent vanzarea acestor companii importante pentru economia romaneasca, cu situatia unui bogatas care, ajuns la limita resurselor, isi vinde argintaria din casa. Nimic mai adevarat. Numai ca acesta vanzare este, de fapt, o simpla donatie, o schimbare de proprietar. Sunt cele mai interesante societati care au mai ramas de furat in Romania, de care nici macar lacustele rosii PSD-iste nu au indraznit sa se atinga. In plus, bursele sunt la pamant in acest moment, iar vanzarea unor pachete de actiuni pe bursa echivaleaza cu un adevarat cadou facut asa-numitilor investitori.Cine le vrea atat de tare:
Exista un interes crescut, venit din partea unor concerne din SUA si Europa, apropiate FMI, CE si BM. Aceste concerne fac presiuni extraordinare pentru vanzarea acestor pachete de actiuni.
De ce sunt vandute pachete de 15%? Metoda “calului troian” Un pachet de 15% este suficient de mic, pentru a induce opiniei publice imaginea ca statul inca controleaza aceste companii, insa suficient de mare, pentru ca pachetul majoritar de actiuni sa fie preluat de catre “investitor” dupa una-doua majorari succesive de capital la care statul, evident, nu va participa. Participatia “investitorului” va creste apoi la 30%, iar apoi la 50-60%. Acest model a fost “brevetat” in cazul Petrom sau in cazul Fondului Proprietatea, unde statul era, initial, proprietar. In cazul Petrom, statul a pastrat initial un pachet de actiuni de 40%, insa, dupa cateva majorari successive de capital, participatia s-a diminuat pana la 9%, statul roman pierzand, astfel, o sursa extrem de importnata de venituri, in conditiile in care valoarea actiunilor companiei a crescut fantastic pe fondul crizei energetice. Mai mult, Guvernul este umilit acum in incercarea de a-si vinde pe bursa si ultimele actiuni la Petrom, pentru ca acest caz deja nu mai are miza. Jocurile sunt deja facute, iar proprietarul este bine stabilit. In cazul Fondului Proprietatea, care a fost creat, de fapt, pentru despagubirea fostilor proprietari, jaful a fost si mai mare. In cadrul acestui fond, au fost incluse actiuni la companii foarte apetisante (multe si din lista de mai sus). De la o detinere initiala de 100%, statul a ajuns la 80%, apoi la 40%, prin majorari succesive de capital ale actionarului minoritar, la care statul nu a participat, pentru ca acum sa nu mai detina nimic la Fondul Proprietatea. O alta teapa data fostilor proprietari care isi asteapta despagubirile si acum, dupa mai bine de 20 de ani. De vanzare “cu discount” in cele mai proaste conditii de piata:
Sa vinzi perlele coroanei in aceste conditii de piata, echivaleaza cu o crima indreptata impotriva poporului roman. Orice guvern, cat de cat responsabil, ar fi amanat acesta decizie asteptand conditii de piata mai bune. Nu si cuplul Basescu-Boc! Presati de creditorii internationali, acestia trebuie sa urmeze docili agenda acestora si sa vanda ACUM! In orice conditii! Ca si cum ridicolul nu ar fi suficient de mare, Basescu, inspirat de esecul listarii Petrom, vrea sa vanda acum, chiar si cu discount.Industria, pe taraba, cu discount:
Actiunile cuplului Basescu-Boc sunt de-a dreptul ostile la adresa poporului roman. Nu numai ca vanzarea actiunilor are loc in cele mai nefavorabile conditii de piata, insa acestea sunt vandute chiar “cu discount”, ca la mall, numai sa fie vanduta odata. In acest sens, OPSPI da un comunicat care suna cam asa: “sunt urata, bolnava si saraca, dar vreau sa ma casatoresc acum!”. Efectul: transferul de proprietate gratis, din proprietatea poporului roman in cea a bancherilor internationali, prietenii lui Basescu. Pretul, stabilit de consultanti. Basescu se spala pe maini: Consultantii, alesi pe spranceana pentru acesta privatizare, fac parte din marea finanta internationala, mult blamata in toata lumea, precum J.P. Morgan sau Goldman Sachs. Acestia vor “recomanda” pretul de vanzare, dupa o analiza a “realitatilor economice”. Practic, acesti consultanti ii vor spune lui Basescu la ce pret trebuie sa vanda acestor actiuni, chiar prietenilor lor apropiati de FMI, probabil, unul derizoriu. Iar Basescu, dupa mintea lui, se va spala pe maini, pasand reponsabilitatea asupra consultantului.
Inselaciunea la adresa poporului roman, premiza pentru o viitoare re-nationalizare:
In orice sistem de drept, un bun dobandit prin inselaciune, prin doll adica, trebuie returnat proprietarului initial. In acesta situatie, tentativa de furt este mai mult decat clara iar presiunile pentru vanzarea in acest moment, pe ultima suta de metri, de catre un Guvern corupt si ilegitim, sunt dovedite. In aceste conditii, cu siguranta, aceste intreprinderi vor reveni poporului roman. Trebuie sa se intample asa.
Responsabilitatea este individuala: Exista un precedent istoric. Unul dintre capetele de acuzare in procesul lui Nicolae Ceausescu a fost subminarea economiei nationale. Pare hilar astazi, cand ne gandim ca, chiar sub mandatul lui Ceausescu, au fost construite aceste intreprinderi. Pentru acesta acuzatie, puerila - de altfel, Ceausescu a fost executat si i s-a confiscat intreaga avere! Mai mult ca sigur ca gasca ilegitima care a vandut Romania in doar doua mandate, va avea o soarta similara. Mai devreme sau mai tarziu. De data acesta, raspunderea este individuala! Cu atat mai mult cu cat, in cazul lui Basescu, au existat semnale ca ar putea fi un agent infiltrat (activitatea sa la Anvers l-a expus riscului recrutarii de catre agentii straine) la varful statului, inca de acum 20 de ani, cand sefii lui de afara i-au ordonat sa lichideze flota maritima, o concurenta redutabila pentru ei in acele vremuri. Si s-a conformat rapid. Dupa 20 de ani, a primit ordinul sa dea lovitura de gratie Romaniei si sa transforme tara intr-o colonie. Si de asemenea, s-a executat rapid.
Manipularea penibila:
In interventiile sale televizate, la saptamani dupa inceperea protestelor impotriva sa, Basescu ne-a vorbit despre fluturi, baloane si alte bazaconii. Nu a scos un sunet, insa, despre jaful pe care l-a pus la cale. S-a gandit probabil, ca nu-i intereseaza pe romani pe mana cui ajunge energia tarii. A tinut, insa, sa precizeze ca nu a gresit cu nimic pana acum, ca a facut doar ce a trebuit sa faca. Pusa in acest context, declaratia sa este halucinanta!
Lipsa de consultare a poporului:
Orice guvern responsabil n-ar fi privatizatm in nicio situatiem intregul sistem energetic al tarii. In cel mai rau caz, supus fiind la presiuni externe, ar fi organizat un referendum pe acesta tema extrem de importanta pentru viitorul Romaniei. In schimb, cuplul Basescu-Boc a preferat sa joace alba-neagra cu poporul roman si sa profite de lipsa lui de atentie. Pana acum!
Mesajul presedintelui in primul discurs dupa demonstratiile impotriva sa. No comment:
“S-a creat impresia falsa ca presedintele nu-i mai reprezinta pe romani in relatia cu institutiile statului. Pentru romani, obligatia presedintelui de a-i reprezenta continuu e unul din imperativele majore, fiind vorba de un presedinte ales direct. As vrea ca romanii sa inteleaga ca imi e extrem de clara situatia in care se afla. Stiu ca masuri precum cresterea TVA, reducerea salariilor bugetare, restructurarea sectoarelor bugetare, introducerea contributiilor pentru sanatate la pensiile de 750 de lei i-au facut sa iasa in strada ca urmare a traiului greu. Stiu, in acelasi timp, ca aceeasi abordare o au si milioane de romani care n-au iesit in strada. E clar pentru mine ca prima obligatie e aceea de a restabili legaturile de incredere intre mine si acea parte a populatiei care si-a pierdut increderea in presedinte.“
(Frumoase vorbe! Din pacate, pe cat de frumoase tot pe atat de goale... Increderea este unul din acele lucruri care NU SE POT CUMPARA. Increderea victimei in calau NU EXISTA. Si poate ar trebui sa-l informeze cineva ca pensiile sunt de 400 de lei, nu de 750, iar salariul minim pe economie este sub 700 de lei. Ca salariul mediu pe economie este un sistem de referinta irelevant, el fiind artificial marit prin aplicarea mediei aritmetice cu salarii sfidator de mari. Restructurarile au facut sa creasca alarmant rata somajului! Dar domnia sa poate sa doarma linistit acum pentru ca rata somajului a scazut din nou. Dar nu pentru ca piata ar fi absorbit forta de munca disponibila ci pentru ca ... somerii au iesit din programul de asistenta sociala.
Cum ar vrea sa-si recastige incredere si respect? Prin eliminarea burselor pentru copiii cu un singur parinte in viata?! Sau poate acele sume il ajuta sa-si reechilibreze bugetul...
Mass-media vanduta si cumparata:
Probabil ca abia daca ati vazut cate o relatare palida in presa despre acest adevarat jaf care ni se pregateste. Ne-am fi asteptat la dezbateri furtunoase pe acesta tema si la mii de articole scrise. In schimb, nimic! Televiziunile au profitat de zapada, ca sa ne manipuleze si sa ne impuna false probleme, nu inainte de a analiza, pe toate partile, discursurile penibililor Ponta si Antonescu. Jaful din energie nu este interesant. Nu e de mirare ca actionariatul majoritatii televiziunilor apartine cam aceleiasi minoritati etnice, care vrea ca aceasta alba-neagra, in care perdantul este poporul roman, sa aiba succes.
Studiu de caz – Romgaz – Transgaz: Comunicate Ministerul Economiei, Bucureşti, 24 ianuarie 2012 COMUNICAT DE PRESĂ În data de 24 ianuarie 2012, a avut loc deschiderea Ofertelor Financiare ale Ofertanţilor care au îndeplinit condiţiile de eligibilitate şi ale căror Oferte Tehnice au întrunit punctajul minim precizat prin Caietul de Sarcini, în cadrul procesului de selectare a Intermediarului Ofertei Publice Secundare Iniţiale de vânzare a pachetului de acţiuni emise de S.N.G.N. ROMGAZ S.A., reprezentând 15% din capitalul social existent al societăţii, derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (O.P.S.P.I.), pe piaţa reglementată administrată de Bursa de Valori Bucureşti, si anume:- Consortiul format din: o Erste Group Bank AG, o Goldman Sachs International, o Banca Comerciala Romana, o Raiffeisen Capital & Investment
- Consortiul format din: o B.R.D. – Groupe Societe Generale, o Citigroup Global Markets Limited, o ING Bank N.V. London Branch, o Societe Generale, o ING Bank N.V. Amsterdam-Sucursala Bucuresti
- Consortiul format din: o Unicredit CAIB Securities Romania, o Unicredit Bank AG-London Branch, o Alpha Bank Romania, o Alpha Finance Romania, o BT Securities, o JP Morgan Securities Ltd.
Comisia numită prin ordin al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, împreună cu consultanţii care acordă serviciile de asistenţă juridică în cadrul acestui proces, respectiv Societatea Civilă de Avocaţi „Salans, Moore şi Asociaţii” împreună cu Cabinetul Individual de Avocatură „Septimiu Stoica”, in urma punctajului total obţinut de către Ofertanţi, au declarat Ofertă câştigătoare cea a Consorţiului de intermediere constituit din Erste Group Bank AG, Goldman Sachs International, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen Capital & Investment, acesta fiind declarat Ofertant selectat. În perioada imediat următoare, vor avea loc negocieri cu Ofertantul selectat în vederea încheierii Contractului de intermediere. Biroul de presă al MECMA
INFORMARE DE PRESA
Bucuresti, 25 ianuarie 2012: Astazi a avut loc semnarea contractului de intermediere cu Sindicatul de Intermediere constituit din RAIFFEISEN CAPITAL & INVESTMENT S.A., WOOD & COMPANY FINANCIAL SERVICES şi BT SECURITIES S.A., ofertant selectat pentru intermedierea Ofertei Publice Secundare de vânzare de acţiuni a unui pachet de acţiuni de 15% emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş, derulată de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.În perioada imediat următoare, vor fi demarate serviciile financiare şi de consultanţă necesare pregătirii, derulării şi închiderii cu succes a Ofertei Publice Secundare de vânzare de acţiuni la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş.
Pe vremuri, era o emisiune la tv, „Copiii spun lucruri trăsnite”. Şi toată lumea se înghesuia să o vadă, pentru a auzi ce mai spuneau unii copii, mai mult sau mai puţin teribili, mai mult sau mai puţin spontan, de vreme ce erau, în mod intenţionat, dirijaţi spre un subiect despre care se ştia că vor avea un anumit răspuns. Oricum, emisiunea a fost de succes o perioadă, nu ştiu dacă mai continuă. Ianţu, oricum, a renunţat, a trecut la muzică sau cine ştie la ce .
Eu, dacă aş fi realizator tv, dar unul adevărat, nu din cel care cumpără emisiuni vechi de afară şi le prezintă drept ultima găselniţă în media, cum a fost cu serialul M.A.S.H., aş face o emisiune, poate nu la fel de distractivă mereu, dar, în mod cert, cu un succes de casă mult mai mare decât emisiunea lui Ianţu şi poate cu un efect mult mai educativ şi aş intitula-o: „Reporterii pun întrebări tâmpite”.
Nu mai devreme de săptămâna care abia a trecut, am asistat la două asemenea cazuri, în care mi-a venit să sparg televizorul. O „don’şorică”, nici nu mai ştiu la ce post dar nici nu contează, intrată până la genunchi în apă, prezentând de la faţa locului un reportaj cu ultimii sinistraţi ai ţării, întreba un copil ce şi-ar dori, iar el a spus că şi-ar dori o casă. Următoarea întrebare a „meseriaşei” m-a făcut roşu instantaneu: „Dar mai ai casă?”. Ceva în genul „Punem pariu că nu mai ai?”. Şi, ca să nu fie singură, o altă proaspăt absolventă a „şcolii de dansuri şi bune maniere” întreba pe cineva, din familia care pierduse mama şi copilul la o naştere din cauza unui caz de malpraxis: „Dar ce nume urma să poarte copilul?”. Ca şi când asta era cea mai importantă informaţie care lipsea din dosarul cauzei, sau toată România voia să ştie cum urma să se numească un copil nenăscut, sau născut mort. Am sesizat, mai de mult, că, pe post, apar, mai ales la televiziunile locale, şaşii, bâlbâiţi, peltici, sâsâiţi, cocoşaţi, strâmbi, care, până să apuce să spună ce au de spus, dă laptele în foc. E treaba posturilor, a proprietarilor, cu ce îşi populează emisiunile sau ale cui pile le angajează. Despre prezenţa scenică nu mai vorbesc, aş cere prea mult, la fel şi despre ţinută. Interpretarea este o altă problemă, pe care nu o discut, deşi ar fi multe de spus. Ceea ce doare însă cel mai mult este lipsa totală de orientare în formularea întrebărilor, ca să mă exprim eufemistic. Am auzit şi văzut unele întrebări care „m-au lăsat interzis” pe mine, care nu eram în postura celui întrebat. Cineva lua un interviu unei persoane lovite în cap cu o rangă iar reporterul „nostru, care ştie tot” întreba: „Dar ce aţi simţit când v-a lovit cu ranga în cap?” sau „Ce părere aveţi despre ceea ce vi s-a întâmplat?”
Este deja celebru, cel puţin la nivel anecdotic, cazul unei reporteriţe din Australia (sau SUA, pentru că pe net circulă două variante, una cu un generalul american Reinwald, alta cu un generalul australian Cosgrove), care, făcând o emisiune despre „scouts”, încerca să inducă ideea că aceste tabere formează criminali şi-l întreba pe general dacă e bine ceea ce se face în aceste şcoli, „care formează potenţiali criminali”. Insistenţa domnişoarei reporter, pe inducerea acestui mesaj, a scos-o din circuit, căci răspunsul generalului a fost pe măsură: „Domnişoară, şi dumneavoastră aţi fost înzestrată încă de la naştere cu tot ceea ce vă trebuia ca să ajungeţi o prostituată, dar nu aţi ajuns, nu e aşa?” La aşa întrebare, aşa răspuns. Ei bine, chiar dacă în general sunt pentru păstrarea cumpătului şi a unei decenţe minime, uneori, este nevoie şi de lecţii de genul ăsta, care să potolească prostia unor „meseriaşi” dotaţi cu tot ce trebuie pentru a face cu totul altceva decât ceea ce fac pe post. Chiar dacă povestea este scornită, ea este concludentă şi se predă ca lecţie de jurnalism prost făcut. Numai că realitatea, uneori, depăşeşte ficţiunea.
Ce poţi să mai spui în faţa unor astfel de idioţenii, decât să o întrebi şi tu pe „don’şorică” de ce nu s-a apucat de altă carieră, pentru care era înzestrată de la Mama Natură?
Titlu de stire pe Agerpres: Statele Unite ale Americii ar fi spionat Olanda din 1946 până în 1968. Nu se stie ce au facut dupa aceea: au continuat ori s-au oprit de plictiseala?
Jurnalistul, în accepțiunea veche a termenului, nu mai există. A fost înlocuit cu publiciști (columnists) și cu furnizori de informație primară. Nu e nimic rău să fii publicist sau furnizor de informații primare – la urma urmei, și eu sunt publicist. Problema apare însă când publicistul sau furnizorul de informație primară sunt percepuți ca jurnaliști – și când ei înșiși își arogă calitatea de jurnalist.
Cu (deja destul de mulți) ani în urmă eram în redacția unui ziar și cineva m-a invitat să semnez un protest al jurnaliștilor. Am întrebat dacă protestul poate fi semnat de oricine, sau doar de jurnaliști. Doar de jurnaliști, mi s-a răspuns. Am replicat atunci că, deși sunt absolut de acord cu protestul și mi-ar face mare plăcere să-l semnez, n-o pot face – fiindcă sunt publicist, nu jurnalist. Chestiune de onestitate.
Azi, cei mai mulți n-au probleme de genul ăsta. Deși toți cei pe care îi numim ști – de la Dan Tapalagă la Mihai Gâdea – sunt de fapt publiciști, ei se pretind jurnaliști.
Haideți totuși s-o lămurim. Publicistul e producător de opinii (publicistul e partizan când produce opinii partizane). Furnizorul de informații primare e chiar asta – furnizor de informații primare. Jurnalistul, în schimb, e producător de știri.
Știrea e chestia aia cu cine, ce, unde, când, cum și de ce – în care „de ce” nu e o ipoteză, o teorie, o părere sau o speculație, ci o altă informație (sau un set de informații). Pe scurt, știrea e o conjuncție de cel puțin două informații verificate și verificabile, dintre care una o explică pe cealaltă.
„X a murit” e o informație. „X a murit fiindcă l-a omorât Y” e o știre: o informație explicată printr-o altă informație.
Producția de știri e costisitoare. O dată, pentru că producătorul de știri consumă resursele redacției ca să afle „de ce-ul”, informația care explică informația primară. A doua oară, pentru că producția de știri este impredictibilă. Jurnalistul e un fel de detectiv. Uneori reușește să afle „de ce-ul”, alteori nu – dar și într-un caz și în altul resursele sunt consumate.
De la o vreme încoace, proprietarii de mijloace de informare în masă au schimbat modelul de business. Ca să evite costurile legate de producția de știri, s-au reorientat spre alte produse, mai ieftine și mai predictibile (mai ușor de manageriat): producția de opinii, producția de informație primară cât mai ieftină – informație parțială (de regulă neverificată sau verificată cel mult minimal), informație trivială (ușor de găsit, gen declarațiile de pe Facebook ale lui X, comunicate de presă de la companii), senzaționalist etc.
În felul ăsta, au calculat ei, costurile scad și profitul pe termen scurt crește. Pe termen mediu însă, rezultatul a fost că presa a murit. Moartea presei nu e rezultatul unei misterioase inapetențe de a citi/viziona; ea se datorează în primul rând faptului că nimeni nu mai investește în producția de știri.
Proprietarii mijloacelor de informare în masă au schimbat rețeta. E ca și cum ai merge ani de zile la un restaurant fiindcă îți place cum fac ei acolo friptura de vită, și de la un timp constați că porția e din ce în ce mai mică, la fel de scumpă, iar vita e înlocuită cu soia și asezonată cu tot felul de chestii colorate, dar ieftine și fade. Nu e niciun mister că, în condițiile astea, nu mai cumperi de la ei.
Însă dincolo de orice-am putea spune despre noul model de business din industria de informare, partea cea mai ticăloasă din întreaga poveste mi se pare cea în care producătorii de orice altceva decât de știri au ajuns să se prezinte pe ei înșiși ca jurnaliști și să fie percepuți ca atare.
Asta în timp ce jurnalistul adevărat, producătorul de știri, a murit – sau supraviețuiește, deprimat, neplătit și alcoolic, printr-un colț murdar și întunecat de redacție, ne mai îndrăznind să spună că e jurnalist. Își iubește în continuare meseria, pe care alții i-au aruncat-o la gunoi ca fiind prea scumpă și ineficientă, și fumează țigară de la țigară.
Forums
vorbeam de revista, nu de dama. Dama, dupa cum am spus, imi place. 
