Peste o mie de morţi, mai bine de 3.000 de răniţi şi mii de familii distruse. Fiecare cu drama ei, fiecare cu durerea şi neputinţa ei. Pentru familiile victimelor de la revoluţie, ultimii 20 de ani au fost o luptă continuă.
Ai pus o intrebare foarte buna, Doru! De ce a fost impuscat Ceausescu tocmai pe 25 decembrie? Prins a fost pe 22, a fost tinut pe 23, 24… N-aveau timp sa-l execute pana in acea zi? Ba da, timp a fost mai mult decat suficient. Si atunci? Sa nu uitam ca 25 decembrie este sfanta zi de Craciun. Este Nasterea Mantuitorului, ziua in care intampinam cu bucurie sosirea Lui in lume. Uciderea lui Ceausescu in acea zi a insemnat nesocotirea premeditata a Legii. Alegerea acestei zile ca data pentru varsarea intentionata de sange (fie el si dictatorial) arata ca cei care au decis stiau exact semnificatia zilei, precum si a gestului lor.
Foarte bine punctat, Doru! “Daca Ceausescu era judecat intr-un proces, civilizat, cu aparare, televizat, ce ar fi spus in cuvantul lui despre noua conducere: Iliescu, Militaru&comp., eu cred ca iesea urat pentru ilici si nu mai ajungea in veci presedinte. Iata de ce a fost asasinat Ceausescu”. Absolut corect! Si as conchide: stia prea multe nea Nicu...
Acum 20 de ani, regimul comunist isi juca ultimele scene
"Tulburarile de la Timisoara nu sunt provocate de huligani. Muncitorii sunt nemultumiti si vor sa intre in greva generala". Aceste mesaje ajungeau la Bucuresti in urma cu 20 de ani.
In Timisoara domnea incertitudinea. Militarii oprisera focul, iar demonstrantii strigau pentru prima data "armata e cu noi". Pe 19 decembrie '89, regimul se temea deja ca exemplul orasului de pe Bega ar putea fi urmat si de altele.
Gianina si Adrian, urmasii eroului martir Dumitru Juganaru au trait atunci clipe socante pentru niste copii de 10 si 13 ani. In seara zilei de 17 decembrie 89 se pregateau de culcare. Nu inainte sa vada desenele cu Mihaela. In loc de desene animate l-au vazut pe tatal lor impuscat in cap. Si asta n-a fost tot.
A urmat spaima din ziua de 19 decembrie cand fortele de ordine au descins in apartamentul lor din Calea Girocului. Cosciugul in care se afla tatal lor a fost ridicat si dus la morga. Acolo a ramas pina la caderea lui Ceausescu. Le-a lipsit atunci, le lipseste acum si le va lipsi intotdeauna.
Micutul Dumitru, in varsta de doar 2 luni, e singura alinare a familiei Juganaru dupa 20 de ani de durere si suferinta. In rest, sufletele copiilor sunt pline de ura pentru cel care a tras in tatal lor si pe care acestia sustin ca il cunosc. Si de dezamagire pentru ca viata de acum spun ei nu este cea pentru care au murit eroii de la Timisoara.
In 19 decembrie 89, atmosfera era in continuare tensionata. Toata noaptea s-au auzit rafale de arme automate in mai multe zone ale orasului.
Pe de alta parte, puscariile erau pline pina la refuz. 700 de timisoreni erau anchetati ore in sir ca sa-si recunoasca participarea la evenimentele din zilele precedente. Marius Mioc, pe atunci student, a fost saltat de militieni in seara zilei de 16 si a trait toate ororile din inchisoare pana in ziua de 22 cind a fost eliberat.
Acea stare de incertitudine a fost rasturnata total in acea dimineata de greva generala a muncitorilor.
Prima fabrica care a incetat lucrul a fost Elba. La 7 dimineata, schimbul 3 nu a mai plecat acasa. Schimbul urmator nu a mai intrat la lucru. Si astfel curtea fabricii s-a umplut de muncitori, in special femei, care-si cereau sotii inapoi.
Incercarile de a pune capat protestului esueaza. Primarul Timisoarei se intoarce de la Elba infrant. La fel Radu Balan, primul secretar de partid, despre care se spune ca ar fi fost sechestrat de demonstranti.
Generalul Stefan Gusa nu avea ce sa faca in fata multimii dezlantuite cu cele trei taburi. La Elba se scanda deja Jos Ceausescu, vrem democratie, vrem libertate.
Esecul negocierilor de la Elba o supara pe Elena Ceausescu. Aceasta il suna de urgenta pe Ion Coman si-I cere explicatii.
Este 19 decembrie, iar spre seara, generalul Gusa da ordin blindatelor sa se retraga in cazarmi. Evident, cu aprobarea ministrului apararii Vasile Milea.
In timpul noptii, in Timisoara au mai fost mobilizate doar 13 patrule militare. Statia PECO a ramas singurul obiectiv pazit de armata. In paralel cu protestul de la Elba, grevele se extind in tot orasul. Urmeaza UMT, Solventul, Azur, 6 Martie.
Generalul Stefan Gusa nu mai este in viata. A murit in martie '94 de cancer osos. Pe 17 decembrie '89, Gusa s-a aflat in avionul generalilor trimisi la Timisoara sa reprime Revolutia. Dupa caderea lui Ceausescu, Gusa a fost cooptat in echipa Frontului Salvarii Nationale. 7 ani mai tarziu, in rechizitoriul Parchetului Militar prin care au fost trimisi in judecata generalii Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac s-a constatat si vinovatia generalului Stefan Gusa. In cazul sau, procesul nu a mai avut loc din cauza decesului.
Victor Athanasie Stanculescu se afla acum in inchisoare. Are de executat o condamnare de 15 ani pentru reprimarea Revolutiei de la Timisoara care l-a prins in functia de adjunct al ministrului apararii. Dupa sinuciderea generalului Vasile Milea, Ceausescu l-a numit exact pe 22 decembrie 89, ministru plin al apararii nationale. O functie pe care a mai detinut-o apoi in guvernul Roman pentru mai bine de un an.
Ion Coman a fost condamnat si el la 25 de ani de inchisoare. In 97 pedeapsa i s-a redus la 15 ani iar in anul 2000 a fost gratiat prin decret prezidential. A executat aproximativ 3 ani de inchisoare. Acum este pensionar.
Copiii lui Dumitru Juganaru sunt absolventi de scoli inalte. Geanina Juganaru a terminat Facultatea de Management din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole a Banatului si a facut un master in Stiinte Politice la Padova, in Italia. Acum este manager la o firma. Adrian a terminat Facultatea de Stiinte Economice a Universitatii Tibiscus din Timisoara.
Fostul general Mihai Chiţac, reîncarcerat în Penitenciarul Jilava 18 decembrie 2009 21:00 | 1 comentarii
Fostul general Mihai Chiţac a revenit, vineri, în Penitenciarul Jilava pentru a ispăşi condamnarea de 15 ani de închisoare primită în dosarul Revoluţiei de la Timişoara. Comisia de specialitate a stabilit că acesta ar trebui să stea în Spitalul Penintenciar Jilava, din cauza stării de sănătate. Chiţac a fost eliberat pe 18 septembrie, pe o perioadă de trei luni, din motive medicale. Avocata fostului general a anunţat că a înaintat o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei pe rolul Tribunalului Militar Teritorial.
Un text de autor despre experienţa de soldat pe baricada de la Inter. Cum trăgea scatoalce generalul Milea şi cum a fost împuşcată o mâţă teroristă.
Am tras sute de cartuşe în fantomele teroriştilor. O singură victimă am avut: o pisică mare şi grasă. O regret şi azi. Am fost în Piaţa Universităţii în 21 decembrie ’89. De cealaltă parte a baricadei.
Cu trei camarazi am încărcat, într-o dubă, 13 oameni care au murit, la asfinţit, lângă Sala Dalles. Am stat faţă în faţă cu revoluţionarii de la Inter. Eram doar un recrut. Pe 22, am fost dislocat la Radio. Întorseserăm armele.
Acolo am stat o lună în cap, cu degetul pe trăgaciul AKM-ului. Aveam 20 de ani şi eram sub arme. Am fost de ambele părţi ale baricadei.
„Umflă arma şi hai la apel!”
Primul contact cu Revoluţia l-am avut la ieşirea din fosta cârciumă Cireşica, vizavi de Liceul „Lazăr”. Duminică, 17 decembrie ’89, la zece seara. Un plutonier de miliţie m-a abordat scurt: „Carnetu’ de serviciu şi biletu’ de voie!”. Eram tuns zero şi aveam moaca tipică de răcan în învoire.
Verifică scurt şi lătră: “Urgent, te prezinţi la unitate!”. M-a durut în cot, aveam liber până a doua zi. La cinci dimineaţa, m-am întors în cazarma de pe Antiaeriană, în Ghencea. “Batalionul 98 infanterie - pază obiective speciale”, sau UM01908. Iureş ca la balamuc. Ordine, zbierete, alergătură. În companie dau de Make, Mihai Vochin, leat cu mine, din Alexandria.
„Bă, vezi că ai arma pe pat. Umfl-o şi la apel că ne-au omorât ăştia toată noaptea!”, turuie Make. Ciudat. Regulamentul spunea că arma se ridică personal. Ne-au numărat de cinci ori, plus apel nominal. A urmat o zi de instrucţie obişnuită, pe tancodromul din spatele Regimentului de infanterie mecanizat. Seara, ordin să dormim cu armele sub pernă.
Până pe 23 ianuarie ’90 nu m-am mai despărţit nicio clipă de kalaşnikovul meu cu pat rabatabil.
Un cucui al Revoluţiei
Două zile, cadrele au dormit la unitate şi s-au sistat vizitele. Nici scrisori nu mai primeam. Pe 20, după apel, politrucul unităţii a luat la rând cele şase companii ale batalionului şi ne-a turnat o poveste cu unguri, ţigani, fascişti care vor să arunce ţara în haos. A doua zi, n-am ieşit la instrucţie. Ne-au aliniat să-l vedem pe Ceauşescu, la miting.
Moţăiam, că ne ţinuseră treji până spre dimineaţă. Obişnuit să vânez agramatismele Comandantului Suprem, capăt un cucui ge neros după ce caporalul Dobre mă pocneşte cu un regulament al serviciului de gardă, pentru că mă umflase râsul la o cacofonie. Cred că am fost prima victimă a Re vo luţiei... Când s-a oprit transmisia, a venit alarma. Începuse.
Am primit fiecare 300 de cartuşe, din care 20 de trasoare, restul miez-oţel. Pe la unu’ jumate, ma iorul Dorel Amăriucăi ordonă ca două companii, întâi şi a doua, să ia poziţii în jurul Interului un de “forţe străine vor să destabilizeze ţara!”. Eu, pistolar 5, grupa 1, plutonul 3, compania întâi, am ajuns acolo la ora trei.
Lozincile auzite au creat reacţii ciudate. Unu’, Herţa, din Suceava, se ambalează: “Să-i împuşcăm pe toţi!”. Stăm încolonaţi de-a lungul bulevardului N. Bălcescu. Primim ordin să băgăm cartuş pe ţeavă. Pe la trei jumate, un camion e înconjurat de manifestanţi care-i sparg parbrizul. Şoferul, militar în termen, se sperie, o calcă şi spulberă tot în faţă. Atunci am auzit primele focuri. Fără ordin!
“Să-i împuşcăm pe toţi!”
Comandantul plutonului meu, locotenentul George Enescu, aproape că l-a luat la bătaie pe unu’ care s-a trezit trăgând în aer, fix la cinci centimetri de urechea sa. Un civil, cu un pistol în mână, îl abordează pe comandantul companiei, lt.-major Badea. Cere patru voluntari. Printre ei, Make şi cu mine.
Una dintre puţinele alegeri din viaţă pe care le regret. Ne-a trecut strada şi nea ordonat să încărcăm într-o dubă cadavrele celor 13 victime ale camionului militar. Printre ele, o fată. Eu de picioare, Make de subţiori. Bluza se ridică şi dă la iveală un sân. “N-o lua, maică, de ţâţă”, îl roagă o băbuţă, lipită de perete, pe Make. Camaradul meu tremură. Eu, teleghidat.
Ping-pong cu revoluţionarii
După patru, ne desfăşoară de-a latul bulevardului. Mă trezesc în primul rând, la câţiva metri de baricadă. Era întuneric şi tot felul de obiecte zboară înspre noi. Un şurub mă loveşte în fluierul piciorului. Doare de mă usucă. În momentul ăla, am dat arma la spate şi tot ce venea spre mine returnam pe loc. Un ping-pong bizar.
După zece, au venit blindatele. Zgomotul era aşa de puternic că nu îl auzeam pe un locotenent de tancuri care striga de la jumătate de metru. Atunci l-am văzut pe generalul Milea bruscând un soldat care trăgea în aer: “De ce tragi, mă? Ai primit ordin?”. Apoi i-a ars o scatoalcă de să-i sară casca din cap.
O lună, ca-n filme
La miezul nopţii ne-au relocat la Casa Poporului. O conservă de fasole, una de peşte şi doi pesmeţi. Dimineaţa am aflat că am întors armele. Eram cu poporul! Seara alt coşmar, la Radio, în plin schimb de focuri. Bucureşten fiind, am devenit curier ad-hoc între tot plutonul, înghesuit în spatele unui TAB şi un punct de comandă din Radio. O lună am stat şi, pe bune, a fost ca-n filme.
Venea lumea cu mâncare şi nu voiau soldaţii să mănânce că, cică, era otrăvită. Am mâncat un borcan de ciuperci cu maioneză, până mi s-a aplecat. Aici am făcut singura mea victimă. Ceva suspect se mişca pe terasa unei case.
Aveam poziţie bună şi mi s-a ordonat să trag. Am golit un încărcător şi s-a auzit o bufnitură. Dimineaţa, cu încă doi după mine, m-am dus să văd ce împuşcasem. Era o biată mâţă grasă. Prima pisică teroristă! Un fleac, o ciuruisem!
ARMA LA UMĂR. Fotografie chiar din timpul Revoluţiei
PLUTON. Make, al doilea din stânga jos, şi subsemnatul, dreapta sus, am încărcat morţii de la Dalles
Imi permit sa adaug langa acesti bravi eroi si pe luptatorul USLA **Jean ION ** impuscat la revolutie in data de 22 decembrie 1989.Pentru el si pentru toti ceilalti aduc in fata dv o clipa de reculegere si o lumanare aprinsa! Pentru cei care poate l-au cunoscut ii anunt ca slujba de pomenire si depunerea coroanelor se face in data de 22 decembrie 2009,in satul Corbeanca la biserica satului si la mormant! Daca l-ati cunoscut,daca nu vreti sa il uitati aprinde-ti o lumanare si rostiti o rugaciune spre iertarea pacatelor! Nu am voie sa nu amintesc ca aceleasi omagii se vor aduce si in satul Pisc pentru un alt brav erou uslas impuscat in aceeasi zi de decembrie 1989! Sa nu uitam de eroii nostrii ,sa nu ne uitam neamul care s-a jertfit pentru tot ceea ce suntem azi ! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Timişoara, 20 decembrie 1989 Pe 20 decembrie 1989, timişorenii au demonstrat că libertatea este mai puternică decât tancurile lui Ceauşescu. Armata încerca acum 20 de ani să înnăbuşe revolta declanşată luând cu asalt instituţiile publice ale oraşului, intervenţia nu a făcut decât să amplifice mişcarea oamenilor care au ieşit în număr şi mai mare pe stradă şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, la ora 13 şi armata şi miliţia şi-au retras trupele.
Azi în Timişoara, mâine în toată ţara Pe 20 decembrie 1989 s-a strigat, la Timişoara, "Armata e cu noi!" şi, în ciuda discursului susţinut de Nicolae Ceauşescu la postul de televiziune publică, în care blama elementele huliganice care au distrus instituţii publice şi anunţa pedepse drastice împotriva lor, revolta a ieşit din Timişoara. La Arad şi Lugoj, oamenii au ieşit în stradă.
@POBEDA Eu ma abtin de la comentarii, nu stiu mai nimic despre asta. Nu ca cei care stiu ar vorbi...
Revoluţia văzută de CNN
Postul american de televiziune, CNN, a difuzat, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Revoluţie, un amplu material documentar despre evenimentele din decembrie 1989 şi cum s-au văzut ele din afara graniţelor ţării. Cei mai importanţi lideri ai vremurilor respective au fost interevievaţi şi şi-au exprimat opinia referitor la ce s-a întâmplat atunci.
În urmă cu 20 de ani, sute de muncitori din Oltenia au fost urcaţi cu forţa în trenuri şi trimişi la Timişoara să oprească revolta. Fiecare a primit câte o bâtă şi o pâine. Nimeni nu le-a spus exact ce se întâmpla şi ce trebuie să faca odată ajunşi în Banat.
Vorbim despre curaj când spunem Timişoara şi, fără îndoială, vorbim despre curaj când spunem Piaţa Universităţii, 21 decembrie 1989. Eroismul celor care au ridicat şi susţinut Baricada de la Inter a putut fi filmat. Autor: Paul Cozighian, invitat la Tema zilei.
Către: Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
In atenţia
Doamnei Procuror General Laura Codruţa Kovesi
P L Â N G E R E P E N A L Ă Asociatia BARICADA INTER-1989 prin presedintele acesteia,domnul Iofciu Ion va sesizeaza faptul ca nici pana in prezent, dupa 20 de ani de la macelul de la Intercontinental din ziua de 21 decembrie 1989, care a facut zeci de morti si sute de raniti, nu exista nici un dosar sau vreo ancheta a Parchetului care sa stabileasca vinovatia autorilor si tragerea lor la raspundere.
I.Decedati : 50 (3 neidentificati) a. prin impuscare: 39 (24 in cap) -28 muncitori - 6 intelectuali - 4 elevi - 1 militar in concediu
b. alte cauze :11
II. Raniti: 598
a. prin impuscare: 412
III. Retinuti :810
Conform declaratiilor MApN la Intercontinental s-au tras cca. 10.500 de gloante..
La ora 17.30 Comandamentul Aviatiei Militare a efectuat cu 2 elicoptere zbor de recunoastere deasupra Bucurestiului pentru a vedea miscarile manifestantilor
De la Comandamentul trupelor de Transmisiuni au fost trimisi 4 ofiteri,iar de la M.St.M. o grupa de transmisionisti. (asta arata ca au existat legaturi permanente intre esaloanele de comanda,cu raportari din ora in ora asupra situatiei)
2 companii cca 300 de militari si 10 TAB-uri se aflau sub conducerea mr.Amariucai Nicolae,iar 2 TAB-uri erau ale MI si se aflau linga teatrul National
La ora 17.00 gen. Milea a inspectat subunitatile de garzi patriotice aflate la Inter,in spatele TAB-urilor, Mr. Rosca Valentin comanda o companie de 5 tancuri(care ulterior au fost foarte active).
Dispozitivul militar a fost condus personal de gen.VASILE MILEA si a avut in componenta : 800 de ofiteri de la Academia Militara ,150 militari UM 01908, 80 de scutieri de la FOI ,35 de cadre si 927 elevi de la Scoala de Militie Baneasa, 150 de militari de la Regimentul de parasutisti Buzau(cercetare –diversiune) 300 de oameni din garzile patriotice, numerosi activisti ai PCR care aveau armament in dotare,si care au actionat in zona.
S-a tras in manifestanti, din blocul Dunarea de la etajele 5-6,si din hotelul Intercontinental de la etajele 2-5,de catre tragatori experimentati,dotati cu arme cu luneta,multe victime fiind impuscate de sus in jos.
In zona blocului Dunarea s-au lansat gaze de lupta (GIS-uri) interzise, gen. Chitac fiind la acea data comandantul trupelor chimice. Ranitii care au fost arestati nu au primit asistenta medicala fiind torturati si batuti cu bestialitate(vezi :sectiile de militie sector1,2,3,4,MilitiaCapitalei,inchisoarea Jilava).
CONCLUZII -Nici acum dupa 20 ani nu exista vinovati !( gen.Milea este erou post-morten,iar multi dintre ofiterii care au avut functii de comanda, au fost avansati in grade inalte si au primit onoruri si functii de stat) - NU EXISTA nici un dosar ‘’ 21 Decembrie-INTERCONTINENTAL ‘’ iar ancheta Parchetului Militar este un simulacru (dosarul Revolutia din Decembrie) procurorii militari tocand milioane de dolarii de-a lungul anilor si musamalizand acest MACEL impotriva manifestantilor de la Inter. -Comparativ cu Timisoara unde au fost 84 de morti in perioada 16-20 decembrie, la INTER au fost 5o de morti si 598 raniti intr-o singura zi.
-La macelul de la INTER au participat : militari,ofiteri,subofiteri,elevi –ofiteri, MI si MapN,ofiteri de Securitate,pompieri,civili,garzi patriotice,activisti de partid. Dotarea acestora se compunea din pistoale mitraliera AKM cu pat de lemn sau pat rabatabil si pistoale. Unitatilor informativ-operative ale DSS,precum si celor din Securitatea Mun. Bucuresti le-au fost distribuite pistoale cu cate 24 de cartuse.
-Din anul 1990 la anchetele din diferite orase(Timisoara,Resita,Brasov,Braila, Iasi etc.) au participat multi procurori,insa unul singur, DAN VOINEA,a ramas in continuare timp de 20 ani !Este revolutionar din CC, procurorul care a citit sentinta de condamnare la moarte a sotilor Ceausescu,precum si fost sef al Parchetelor Militare !
Celor 50 de oameni ucisi la INTER nu le-a fost efectuata nici o autopsie medico-legala,fiind inmormantati repede,dupa 22 decembrie cand regimul Ceausescu cazuse !
CEI CARE SUNT RASPUNZATORI DE MACELUL DIN 21 DECEMBRIE 1989
1. gen.VASILE MiLEA - ministrul MapN ,cdt. dispozitivului de la Inter 2. gen.ION HORTOPAN –adj. gen. Milea la dispozitivul de la Inter 3. BARBU PETRESCU -prim-secretar PCR al Mun. Bucuresti 4. EMIL BOBU –membru CPEx 5. GHEORGHE RADULESCU-membru CPEx 6. CONSTANTIN DASCALESCU –membru CPEx 7. gen.TUDOR POSTELNICU 8. gen. ION COMAN 9. gen.IULIAN VLAD-seful DSS 10.col.GORAN GHE.-seful Securitatii Mun.Bucuresti 11.gen.TRAIAN DUICA –Securitate 12.gen.CARP GHEORGHE- cdt.UM 1305 (regiment blindate) 13..gen.GABRIEL NAGHI – UM 1305 14.gen.DUMITRU ILIESCU-UM 1305 15.gen.ION MARIN – UM 1305 16.gen.SOARE –cdt.Academia Militara 17.gen.mr.VOINEA GHE.-cdt.Armata a 9-a 18.gen.ANDRUTA CEAUSESCU 19.gen.MARIN BARBULESCU-seful Militiei Capitalei 20.gen.ION SUCEAVA –felicitat de Postelnicu ptr.eficienta din 21 decembrie 21.gen.MIHAI CHITAC – cdt. Trupelor chimice 22.col.POPA ION –sef FOI (a activat la Inter) 23.col.SPOREANU GHE-cdt. sectia 1 Militie 24.col. CORNEL ABABI –sef sector 4 Militie 25.col.MERISOREANU-CROITORU VIOREL-cdt.sector 1 Militie 26.col.PARCALABESCU – cdt. Garzile patriotice 27.mr.AMARIUCAI DOREL-cdt. Regiment de Garda 28.mr.ROSCA VALENTIN –MApN 29.cpt.BARBU –aghiotant gen.Milea 30.cpt.VATAMANESCU – aghiotant gen. Milea
Va rugam in consecinta să dispuneţi cercetările în drept şi să luaţi măsurile juridice necesare
... am renuntat, de prin '92 sa mai comentez evenimentele din dec '89, iunie '90, Tg. Mures ... etc ... Pentru dec '89: a se vedea in toate pozele si imaginile persoanele in alta uniforma decat a Armatei (garzi patriotice, civili ... ) care trag cu AKM nu se stie in ce si nu se stie in cine. Atunci cand se va STI cine i-a inarmat si i-a trimis in strada se va sti si cine este responsabil pentru cea mai mare parte din victime. Militarii Armatei au actionat sub comanda si au deschis focul numai pe obiective marcate sau indicate de comandanti, sau pentru a se apara. Restul nu apartine Armatei. !!! Cat despre formatiunile de rezistenta este alta discutie, care, poate fi elaborata si delaborata in alt topic dedicat. Eu nu il voi deschide, dar nici nu voi ezita in a da detalii despre aceste "formatiuni de rezistenta".
Forums
