Va propun un topic nou. Intrebarea mea ar fi: Exista viata dupa serviciul "public" ?...,(ca sa largesc un pic spectrul in discutie).....
Ce se intampla cu cadrele care printr-o imprejurare sau alta (asta ar fi o alta discutie) ajung in rezerva si (in conditiile luptei intregului popor pentru criza), trebuie sa mai si munceasca undeva ?...(in situatia in care nu toata lumea a putut sa-si pregateasca din timp un "locsor", daca ma-ntelegeti ce vreau sa spun....).
Undeva... UNDE ??!?...
Drept urmare, dupa aceasta scurta si nu tocmai bine fundamentata introducere, va relatez urmatoarele...
Am fost ieri "acolo".
"Acolo", inseamna undeva in mahalaua din spatele Garii Obor... O vila cu etaj, fara nicio firma, mi-am dat seama ca aia tre' sa fie, dupa sistemul de monitorizare, pe care scria "ceva" destul de mic...
Sun si intru. Imi deschide o domnisoara blonda, spalacita. Dau mana cu directorul executiv. Un tip la vreo 30 de ani, care imi zice de la bun inceput, ca el e inginer de profesie si ca nu stie nimic despre paza si protectia obiectivelor. Spalacita dispare in ceea ce eu cred ca era o bucatarie (sa prepare un ceai pentru patron)....
Soseste patronul. Se recomanda scurt, sigur pe el. Fac legatura cu denumirea firmei. Ne strangem mainile. Eu, costum, cravata, camasa alba - el, tricou si blugi. Sesizeaza diferenta, se scuza, isi da seama ca a incalcat normele de protocol aplicabile unui interviu de angajare. Ii face vant "directorului executiv", care iese afara, probabil sa se mai uite putin la masina sefului (un Lexus negru, nou-nout, cu numar de...ma rog, nu conteaza)...
Buuun... Trecem mai departe. Imi studiaza CV-ul (de parca nu ar fi avut timp s-o faca pana atunci). Il intereseaza experienta mea anterioara in legatura cu firmele de paza. Realizeaza curand ca nu poate exploata o astfel de experienta, care nu exista. Este impresionat de background-ul profesional, dar imi impartaseste faptul ca pentru el, nu prezinta nici un fel de importanta faptul ca am doua facultati, sapte mii de cursuri NATO (abia a reusit sa silabiseasca denumirea unora dintre ele)...
Remarca faptul ca statul roman face o mare greseala, in opinia domniei sale. Adica, arunca o gramada de bani specializand oameni in strainatate, iar ulterior ii da afara, specializarile lor fiind absolut inutile mediului privat de afaceri, in care trebuie sa stii si sa faci de toate. Specializarile astea inguste nu sunt utile decat in armata, "afara", nu folosesc la nimic, mai adauga el, cu vadita satisfactie in glas....Eu folosesc prilejul si faptul ca s-a pomenit de bani si il intreb de pachetul salarial. Nimic, nici un raspuns...Imi dau seama ca tipii, in pofida alurii "scortoase" sau mai degraba gomoase, sunt vai de mama lor...
Boss-ul e un pic nemultumit. Nu sunt chiar ce se astepta sa fiu. El are nevoie de un "salahor" care sa munceasca pe doi lei ( a refuzat cu obstinatie sa vorbim despre pachetul salarial) si sa edifice cu sarg, "societatea capitalista multilateral capusata".....
"Uitati care-i treaba"...., zice boss-ul... Noi suntem o firma care doreste sa se extinda in Bucuresti, suntem chiar la inceput, zice el, notandu-si undeva intrebarile pe care i le-am pus eu in legatura cu cat imi da si ce ar trebui sa fac de banii aia.... - "Adica, in afara de sediu (care banuiesc ca asta e, unde suntem acum), nu aveti nimic...intreb eu ?!?... Contracte, documente, planuri de paza ?.. etc". "Nu avem nimic...suntem o firma in dezvoltare, raspunde boss-ul - adica noi contam pe dumneavoastra , mai ales ca am vazut ca ati lucrat in MAI, ne-am gandit ca poate cunoasteti si mediul de afaceri din Bucuresti, aveti relatii, ma rog, stiti dumneavoastra"....
Mda... ma indrept pe scaun si-i explic bizonului ca nu, nu am astfel de relatii si nu acesta este tipul de job pe care l-as fi dorit. As fi dorit un job normal, cu program normal ( ce vrea el, e un om care sa trudeasca luni de zile de dimineata pana noaptea tarziu sa faca recunoasteri, sa intocmeasca documente, planuri de paza, sa umble dupa avize, "calareala", ce mai...).
Boss-ul e iar indispus de raspunsul meu si zice: "am si eu o intrebare... Si atunci in ce etapa a activitatii firmei ati dori sa aplicati ?!? Nu credeti ca ar fi mai bine sa veniti intr-o etapa ulterioara, cand deja exista o structura pe care sa o puteti coordona, pentru ca eu cred ca vi s-ar potrivi mai bine functia de director operational, decat cea de "consilier"... Ba, da sunt de acord, spun eu...fara sa mai readuc in discutie problema salariala, care am observat ca-l irita foarte tare pe "dom' patron". In treacat, i-am prezentat situatia de la firma R., unde pentru 15 milioane, trebuia sa fac de toate si sa muncesc de dimineata pana noaptea tarziu. Si-a dat seama ca oferta lui probabil, era una similara si nu a mai dorit sa punctam si acest aspect.
Revine "directorul executiv". Patronul ii explica faptul ca domnul... o sa se alature ulterior "echipei" (care echipa, ca nu mai era nimeni !?!?), in etapa a doua a "constructiei"... Ala, inginerul, s-a albit... "Pai, pe mine cine ma consiliaza, cine ma ajuta, ca eu nu stiu nimic"... Dom'le zic eu, ma puteti intreba pe mine daca doar despre asta e vorba (ce sa faceti), aveti numarul meu de mobil, va raspund cu mare placere"...
Patronul simte ca lucrurile o iau razna si intervine: "da, da sigur ca da, uite ca ai numarul de telefon, sigur ca da, tinem legatura si oricum, sa stiti ca sunteti "punctat" pentru functia de director executiv, dar cand va fi cazul, ca acum nu aveti pe cine coordona, pe cine pregati profesional...
OK, zic, keep in touch, si ma precipit spre iesire. Nu stiu care dintre noi era mai jenat - eu sau ei...
Cam asta e fost povestea interviului meu de ieri. Cat ati inteles dumneavoastra, atata am inteles si eu. Ramane de vazut daca am inteles acelasi lucru....
Am avut o singura încercare de genul asta,la o societate de paza si transport valori care dorea sa se extinda pe piata româneasca. Societate oarecum importanta,hispano-româna.
Dupa o discutie despre vremea de afara cu o duduie « recrutor » ,am sfârsit prin a-i recomanda sa-si procure un AcodP-1 pentru traducerea CV-ului. « Va cautam… » . Bine,asa sa faceti.
Peste câteva luni,m-a sunat. Re-interview. Alta duduie,fascinata de faptul ca poti sa faci armata si în alta tara decât în România. « Avem mare nevoie de cineva,sa ne ajute sa…,si sa… ». Bine,zic,va pot ajuta. Va propunem… si-mi propune o suma care în general se plateste pentru neutralizari de iezi în Irak,nu pentru organizare transport valori în Bucuresti. Ce pretentii aveti ?,ma întreaba. Îi re-spun pretentiile mele (legate în proportie de 80% de persoanele cu care urma sa lucrez, "pretentii " formulate si în urma cu câteva luni). Face ochii mari de tot. " Va sunam de îndata ce luam o decizie",spune doamna. Va rog sa nu o faceti,gândesc eu. Sarut-mâna,pa,la revedere. Ies din birou. Pe scari,un domn însotitor de transport valori se împiedica si cade. Curs gratuit de CPR.
De la cunoscuti,fosti angajati M.A.I/M.Ap.N am înteles ca ce intereseaza cel mai mult la societatile astea de paza/security/transport valori nu sunt cunostiintele profesionale,ci cele…personale. Cred ca toata lumea întelege ce vreau sa spun. Ma rog…poate gresesc eu.
Nota : citindu-mi CV-ul tradus în civileza,nici eu nu m-as angaja pe mine.Prea complicat.
Interesant topicul, sunt curios care va fi reactia lui Ex-ad, fiindca tare mi-e frica sa nu treabuiasca sa ne mutam catrafusele ...
Intr-un fel, eu am fost mai norocos: m-am pregatit pentru momentul iesirii din sistem, lucrand (in afara programului !!!) cu diferite firme producatoare de aparate electronice. Nu va speriati, n-am calcat vreo lege. De fapt, pana cand s-a infintat SRI-ul, am stat la mila MApN-ului, care nu s-a sfiit sa ne sara la salarii in decembrie 1989 si ianuarie 1990. Nu conta ca era vorba de un centru de cercetare si productie care deservea tot MI-ul, eram comunisti-securisti, nu ca ei, ingerii veniti din raiul democratiei.
Asa ca, la plecarea din sistem, in afara de momentul in care mi-am dat seama ca am deschis usa catre varsta a treia, trecerea de la statutul de colaborator la srl-uri, la acela de asociat intr-un srl, s-a facut fara "dureri". N-am fost singurul care a plecat fara glorie si regrete. Unii, dupa iesirea la pensie, au ajuns si ei pe la firme de paza si nu din astea care angajeaza pentru obtinerea de relatii.
La un moment dat, am fost invitat de o firma de paza, mare cu adevarat, pentru a analiza posibilitatea unei colaborari. Sa cad pe spate cand am intrat in "biroul" directorului tehnic: cel mai infumurat fost coleg, salvat ani de zile de la calificativul "nesatisfacator" de catre revistele Tehnium si Minitehnicus! Nu se schimbase! Inainte sa ajungem la o agenda a discutiilor, mi-a tinut o prelegere despre preturile de cost si la usurinta cu care obtine el tot ce-i trebuie din China. Cand am obosit sa-l ascult si de teama sa nu plezneasca de ifose, mi-am adus aminte ca am o treaba urgenta si, spre satisfactia ambilor, am parasit in graba teatrul de operatii.
Firma mi-a mers suficient de bine pana prin 2007, cand am intrat in colaborare cu o firma din Curtea de Arges. Cu toate ca am fost prevenit ca patronul este un papagal, am riscat si am ... pierdut. Dar am intrat in asa un ....., ca m-a lasat cu vistieria goala. Apoi a venit Pogea! Vreau forfetaru'! N-am! Te priveste! Si am procedat la suspendarea activitatii, in speranta ca pica Pogea & Co si vin altii mai breji! Acum ma gandesc serios la radiere. Mai am timp doi ani ...
Nu cred ca o sa mor de dorul muncii! Si nici de foame! Am ce vinde inca 20 de ani de acum incolo, ca sa-mi asigur painica zilnica. Mai fac cate un ciubuc platit la negru (imi trebuie si mie cate un plic de tutun din cand in cand), mai ma prostesc pe bloguri, mai zdrangan la chitara! Am de gand sa-i aduc la exasperare pe astia care vor sa-mi ia pensia nesimtita. Sa moara de oftica inaintea mea ...
Ce mica e lumea ! Mon adjudant chef, je crois que c'est la meme chose ! Cred ca am aplicat pentru aceeasi pozitie, la aceeasi companie, dar in perioade diferite...daca descrierea domniei-voastre este exacta, si nu ma indoiesc de acest lucru...
Cat despre concluzia de final, asta am relatat si eu la un moment dat...
Dar asa stand lucrurile, revin cu intrebarea "UNDE" ?... Unde sa ne "uerim" noi( a se ueri vine de la englezescul where, pentru necunoscatori - licenta VM) daca asa e treaba ?!?... Poate doar pe "afara" (dar pe criza asta s-au apucat si astia de economii)....
Mon Colonel,e foarte posibil. Firma cu galben în sigla,si o doamna,J.K,ca head-hunter. Prima întrevedere am avut-o anul trecut,în octombrie,urmatoarea în luna martie a anului curent.
Cred ca ne-am intalnit cu head-hunteri diferiti, dar cred ca tot in martie a.c. am fost si eu pe acolo....oricum, nici impresiile mele n-au fost "foarte pozitive". Credeam ca (ei) pot mai mult...
Io ma bat cu alta problema: toate studiile mele e militare, si prima impresia a celor care citesc CV este de obicei "asta e securist", cu toate ca e vorba de joburi de reparatii electronica-electrotehnica. Asa merge la Romania. Dupa 1 an de cautari va pot spune un fapt, trebuie sa cunosti pe cineva care iti deschide usa, altfel ... io am gasit un post de inginer sef la o firma de telecomunicatii dar nu ma poate plati anul asta, ma angajeaza daca fac munca patriotica, ca sa nu ocupe altcineva postul ...
Io nu sunt dupa armata,dar am remarcat avec mes yeux ca ''antreprenorii'' se uita la fostii ofiteri ca la oameni cu influenta si conexiuni.La ex-''securisti'' treaba e mai complexa.Unii patroni cred ca isi asuma un risc si zic pas.Altii zic ca nenea poate sa-i sperie pe diversii inspectori si controlori in cautare de spaga lunara,precum si ca aducator de ponturi. Se poate sa ma fi exprimat prea vag si general.Experienta mea directa e cu cate un caz din situatiile de mai sus. Intrebarea mea este de ce nu va lansati dvs. in mediul privat ca antreprenori.Stiu ca as veni sa ma angajez
...aici e nesigur sa lucrezi la stat (care ar trebui sa fie un model de coerenta,totusi...) dar sa te mai lansezi în biznis de unu' singur !
Chiar asa,ce fel de business-plan îti poti face în tara asta,cu regimul asta social/fiscal,unde totul e politizat la extreme (las criza deoparte !)? Ha ?
În plus,cred ca afacerist te nasti,nu te improvizezi. Eu unul stiu ca n-as rezista prea mult sa ma joc de-a patronul. Nu am stofa de asa ceva,si nici studiile necesare (ma rog,nu vorbesc de vândut ciunga la taraba...aia cred ca as putea s-o fac o zi).
Eu am avut o oportunitate de a ma baga intr-o afacere cu sisteme computerizate de masura si control, monitorizare si transfer de date, porcarele din astea care chipurile, se cauta, mici softulete, proiectare AUTOCAD (la care sincer, eu nu ma prea pricepeam)...
Spun ca doar am avut ocazia, pentru ca n-am vrut sa "marsez" tocmai din cauza asociatului, un prieten vechi, fost logistician, dar care mie nu mi-a inspirat incredere... Nu e vorba ca m-ar fi "tras in piept", il cunosteam de o viata si nu cred ca mi-ar fi facut una ca asta, dar tipul era cam aiurit, genul ala care "vinde pielea ursului din padure" si m-am gandit ca decat sa pierd si bruma de bani ce o aveam, mai bine ma...cumintesc...
Pana la urma tipul a facut-o singur si vad ca intr-un fel...merge, dar asa...la limita supravietuirii, cat sa nu moara de foame... S-a adeverit ce banuiam eu si anume ca e foarte greu "sa intri pe piata", in conditiile in care ai de a face cu competitori de marca si cu mici "cooperative monopoliste", ca sa zic asa...nu, nu cautati in dictionar, e ceva inventat de mine in dorinta de a-i denumi intr-un fel pe smecherii care s-au abonat la contractele cu societatile cu capital de stat, deci bune platitoare (pana acum)...
Da, dar hai ca m-am departat de subiect. Deci ce facem cu militarii care doresc sa-si mai "completeze" veniturile ? ...(spun asta in situatia in care vom mai primi pensii)...
Pai ce e greu sa fi ''sefu''?Dai un ordin,daca se executa intocmai si la timp,bine,daca nu,la prima abatere penalizare la salariu,la a doua penalizare mai mare,la treia dat afara. Sa iti spun drept e greu ca dracu'.Problema nr. 1(BIG RED ONE)nu e gunoiul de stat si tipii aia care se fac ca iti gasesc o scama la control,doar doar manca si ei o ciorba.Problema mare e faptul ca nu gasesti decat foarte greu oameni cu care sa te poti asocia. Vorba unui japonez(or mai fi ziso si altii,dar eu pe el l-am auzit)''afacerile sunt razboi''. Deci ar trebui sa fiti buni la sportul asta.S-au descurcat Hagi si Gica Popescu,iar astia au luat la mingi in cap de ma doare pe mine.
p.s Iete ce spunea si Morocanosu.Pardon,scriam si nu am vazut.
Eu unul ramân la parerea mea : e bine sa faca fiecare ce stie sa faca. Teoriile astea despre afaceri,ba ca seamana cu razboiul,ba cu dragostea,sunt foarte frumoase,nimic de zis,dar eu unul stiu ca teoria nu e întotdeauna mama practicii. Deasemenea,una e priceperea într-ale militariei (sau politiei) si alta e comercializarea serviciilor astea.
Ceea ce îmi lipseste cel mai mult în civilie e sentimentul de siguranta pe care mi-l dadea armata. Nu ca m-as simti singur sau nesigur,ci neapartenenta la un sistem cinstit si prieten îmi lipseste (în afara de sistemul pensiilor francez,si uitându-ma la camarazii români,zic Doamne-ajuta). Ma rog,si anumiti fosti camarazi
Oricum,daca am (si când zic "am" vreau sa spun cei care servesc statul,într-o forma sau alta) daca am fi avut "nerv" de afaceristi cred ca alte discutii aveam acum : Bentley-ul,cu piele de sarpe sau matase de Manciuria ? Unde e mai buna plaja,la Baja sau la Goa ?
Eu am avut o oportunitate de a ma baga intr-o afacere cu sisteme computerizate de masura si control, monitorizare si transfer de date, porcarele din astea care chipurile, se cauta, mici softulete, proiectare AUTOCAD (la care sincer, eu nu ma prea pricepeam)...
Exact un astfel de domeniu am ales pentru firma mea. In anii 90' era o nisa si mediul creat de stat era stimulativ. Astazi este greu, spre imposibil, din lipsa de comenzi si concurenta neloiala. In plus, statul este cel mai mare dusman al intreprinzatorilor care nu sunt in relatii comerciale cu el (adica lipsesc posibilitatile de parandarat).
Comenzi nu mai sunt fiindca fiecare entitate care ar putea sa-si externalizeze un segment din R&D este la limita supravietuirii. Se limiteaza la proiecte vechi, verificate, reproductibile cu costuri minime. Concurenta neloiala vine tot din partea statului. Institutele de cercetari ale statului sunt beneficiare ale Programelor Nationale de Cercetare (astazi, mai putin) aproape fara concurs (adica ceva de forma). In plus, cercetatorii din aceste institute, nu se sfiesc sa foloseasca logistica institutelor, in interes personal, pentru a produce proiecte la preturi de dumping, obtinand venituri neimpozitate si, ca atare, de multe ori de zece ori mai mici decat pretul corect oferit de o firma privata. Alt aspect, este cel al licentelor pentru programele CAD, excesiv de scumpe pentru microintreprinderi. BSA-ul face vizite aproape exclusiv firmelor private, cu toate ca stie ca cele mai mari "consumatoare" de software piratat sunt societatile de stat. Dar de acolo nu pot lua nimic! Pe privat il executa de-i ia si lucrurile personale din casa!
Astazi, un militar "civilizat" nu prea are cum sa-si creasca veniturile. In blocul in care stau este o firma de paza, condusa de un tuciuriu. Zilnic face angajari, zilnic face disponibilizari. Am aflat si motivul: angajeaza de proba in termenul legal (parca, maximum o luna), fara carte de munca, cu minimum de taxe si impozite platite.
Un rezervist inginer (electronist sau IT) bun, bun, merita sa incerce la UTI. Au de lucru pentru cel putin un deceniu in conditii de criza. Altfel, pentru cei care stiu sa cante, le raman statiile de metrou ...
Problema mare e faptul ca nu gasesti decat foarte greu oameni cu care sa te poti asocia.
S-au descurcat Hagi si Gica Popescu,iar astia au luat la mingi in cap de ma doare pe mine.
Off-topic on : Adevaratul om de afaceri i-ar face pe altii sa se asocieze si sa-i verse lui profitul. Iar despre reusita fotbalistilor astora,toata stima : cât am câstigat eu în 3 ture prin A-stan au câstigat si ei...la un campionat judetean. Cred ca jucam la categorii diferite
E usor romantata povestea,dar îmi permit sa o amintesc aici : modelul de om de afaceri pur si dur ar fi Oskar Schindler. De la-nceput pâna la sfârsit. Off-topic off.
Forums
