La oferta socială şi salarială din România, un singur sfat pentru părinţi şi copii, mîna şi mintea pe carte şi o universitate oriunde în UE pe o profesie căutată peste tot în lume, şi un loc de muncă oriunde în altă ţară. Aşa stăm acum. Cînd s-o schimba în bine, pot oricînd să vină acasă, au ceva de adus.
De ce ne pare rau ca nu au luat BAC-ul? Vrem mecanici, instalatori, agricultori, cu diplome de BAC? Avem un profil geografic care ar sprijini ideea de cultivare a terenurilor agricole, insa singurii care mai sunt preocupati de asta au peste 70 ani. In tot acest timp, avem terenuri care zac necultivate iar statul se ingroapa in datorii. Poate ca nepromovabilitatea la BAC nu este un semn atat de rau, poate ca va da un sut in (pardon) fund economiei pe care nu stim sa o sustinem sau pe care nu aveam cum, avand atatia si atatia absolventi de studii superioare. V-ati mai uitat, recent, la CUM SCRIU unii absolventi de facultati de Drept, ASE, Psihologie? Oameni intre 25 si 35 ani... care nu mai stiu (sau n-au stiut niciodata) sa puna o cratima, o virgula la locul ei... Si ajung in functii de conducere, insa n-ar fi in stare sa scrie singuri un comunicat. Chiar TREBUIE sa regretam ca nu se mai perpetueaza promovarea incapabililor? Introducerea supravegherii video a probelor de BAC trebuia efectuata de mult.
Fiecare isi are locul sau in societate. Daca toti ar avea diplome de bac / ar fi absolventi de studii superioare / doctorate , cine o sa ne mai scoata ciubotele din picioare cand noi vom fi batrani ? Ne grabim cu totii sa avem diplome peste diplome, care uneori nu ne folosesc la nimic ( dar le adunam ca sa fie ) si dupa absolvire cautam in domeniul specializat - nu zic ca ar fi ceva rau - dar uitam astfel , ca nimeni nu va mai face munca de jos care ii poate ajuta pe ceilalti sa o duca mai bine. Fiecare isi are locul lui in societate si fiecare poate fi destept in felul sau.
De ce nu faci tu munca de jos ??cei care ii pot ajuta pe ceilalti sa o duca mai bine se numesc sclavi! Ideia ca o societate are nevoie de oameni cu mapa dar si cu sapa (cam asta ai vrut sa zici)nu mai sta in picioare ,in tarile civilizate munca de jos precum cea din agricultura,zootehnie se face cu oameni scoliti,calificati in aceste domenii deacea aceste afaceri aduc milioane de euro.Eu personal sunt de parere ca un tanar ar trebui stimulat atat financiar cat si prin exemple sa invete cat mai mult si atunci diploma lui va avea acoperire .
Numele meu este Florin Panait, am 35 de ani şi am fost educat în sistemul de învăţământ public din România.
Pe vremea când eram eu elev, adică în perioada 1986- 1998, existau subiecte tabu, exista încă respect pentru oamenii în vârstă întâlniţi pe stradă, exista ruşine, exista frică de părinţi şi ascultare de profesori.
Atunci încă se mai transmiteau valorile familiale din generaţie în generaţie, pentru că cei peste 50 de ani aveau nepoţi, deoarece se căsătoriseră devreme şi la fel făcuseră şi copiii lor. Şi, astfel, expresia „cei 7 ani de acasă” avea alt sens atunci, pentru că „acasă” însemna ceva. Ceva mai mult decât un apartament la bloc sau o vilă într-un cartier rezidenţial. Însemna o gospodărie în care convieţuiau copii, părinţi şi bunici, în care fiecare avea responsabilităţi, unde copiii primeau sarcini şi învăţau astfel ce înseamnă ascultarea, învăţau poate şi că nu îşi pot permite orice, că uneori trebuie să mai facă şi ce nu le convine, că există limite, că trebuie să se abţină sau să amâne un moment de plăcere până îşi termină treaba. Şi mai învăţau că faptele lor aveau consecinţe – şi bune, şi rele.
În acelaşi timp, tentaţiile sexuale aveau cu totul şi cu totul alte proporţii, pentru că nu erau atât de promovate ca acum. Nu existau reclame la lenjerie intimă pe toate autobuzele şi pe toate străzile, nu erau emisiuni TV care să includă dans la bară, striptease în direct, expunere de viaţă intimă bogat detaliată, nu existau reviste şi site-uri precum Can-Can, Libertatea sau Wow!, în care pornografia este ceva obişnuit. Femeile erau mai degrabă îmbrăcate decât dezbrăcate, nu existau sex-shop-uri şi nici afişe cu saloane de masaj erotic pe toţi stâlpii, iar „iubirea” însemna cu totul şi cu totul altceva decât ce înţelegem acum din emisiuni intitulate sugestiv „Insula iubirii”.
Bineînţeles că, şi atunci, eu, ca băiat, îmi doream să cunosc şi să experimentez, bineînţeles că aveam pofte şi dorinţe, dar ele, poftele, nu erau atât de excitate ca acum, pentru că nu erau stimulii de acum.
În acelaşi timp, exista un alt raport între aşteptările şi posibilităţile pe care le întrevedeam ca tânăr, relativ la viaţa cu o fată.
Aşteptările mi le formăm pe baza a ceea ce văzusem şi vedeam în jur, pe baza educaţiei de acasă şi de la şcoală, dar şi pe baza comportamentului celor din anturajul meu. Şi, astfel, nu îndrăzneam să mă gândesc că mă pot culca cu o fată fără să am o relaţie legitimă cu ea. Nu îndrăzneam, efectiv. Îmi era ruşine de părinţii mei şi de ai ei, iar ea nu ar fi acceptat niciodată.
Posibilităţile de de viaţă sexuală precoce iarăşi nu prea existau, sau cel puţin nu îmi erau accesibile mie neexistând saloane de masaj erotic, iar fetele fiind descurajate de întreagă societate să se ofere pur şi simplu.
Or, acum, întreaga societate reprezintă un tir continuu de mesaje erotice trimise asupra adolescenţilor.
Internetul, accesbil de pe orice telefon mobil, este plin de pornografie.
Străzile sunt pline de reclame realizate pe principiul „sexul vinde”.
Emisiunile TV prezintă cele mai excentrice experienţe sexuale ca fiind ceva normal.
Revistele pentru adolescenţi îi îndeamnă la masturbare, vorbesc despre relaţii şi despărţiri şi nu au nicio pagină pe care să nu apară cuvântul „sex”.
Dar cine şi cum îi învaţă pe adolescenţi cum să îşi întemeieze o familie?
Cine îi învaţă să devină responsabili?
Cine şi cum îi învaţă cum să îşi crească copiii?
Cine îi învaţă să devină oameni care să contribuie la viitorul ţării, care să muncească şi să creeze?
Cine îi protejează de eşecuri, cine îi pregăteşte pentru provocările şi greutăţile pe care le vor întâmpina peste câţiva ani?
Cine şi cum le oferă metode prin care să nu renunţe la un obiectiv pe care şi l-au asumat?
Cine le spune despre responsabilitate şi despre consecinţe?
Nu îl cunosc pe domnul Romeo Moşoiu şi nici nu am auzit de dumnealui până acum.
Dar, dacă cineva vrea ca şcoala să le spună elevilor că ar fi bine să se abţină de la sex până la căsătorie, mie mi se pare un om normal.
Şi mai mult decât atât, mi se pare un om patriot, care este preocupat de viitorul ţării sale, de viitorul sănătos al copiilor şi al generaţiei pentru care eu plătesc impozite şi care ar trebui să îmi plătească mie pensia.
Şi mă întreb cum şi din ce mi-o vor plăti, dacă ei umblă prin bordeluri şi cluburi, încurajaţi de şcoală să facă sex?
Cum se vor pregăti ei pentru o carieră de succes, dacă acum învaţă la şcoală că e bine să o facă des şi cu oricine? Când vor mai avea vreme de învăţat? Între un sex oral şi o masturbare?
Şi de ce se cere demisia dumnealui? Pentru că are o altă părere? Este nesănătoasă părerea dumnealui? Cui şi în ce fel îi face rău? Şi unde este pluralismul de idei şi toleranţa?
Mă mai întreb ce fel de oameni sunt cei care îi cer demisia? Ce fel de interese au ei cu privire la România şi la adolescenţii noştri? Vor să îi facă oameni sau vor să îi facă sclavi sexuali?
Mă întreb şi totodată vă întreb şi pe Dumneavoastră.
Pe vremea mea, poate nu era nevoie ca şcoala să le dea copiilor un mesaj şi o educaţie cu privire la ce înseamnă activitatea sexuală şi ce rol – atât pozitiv, cât şi negativ – are ea în viaţa unui om. Dar acum cred că a venit vremea.
Însă care să fie mesajul, spre ce să îi îndrepte pe copii, ce să le spună şi ce direcţie să le dea?
Eu cred că ar trebui să îi îndrepte spre bărbăţia care nu se identifică cu muşchi şi bani, respectiv către feminitatea care nu se identifică cu silicoane şi genţi – spre asumare. Ar trebui să-i îndrepte spre responsabilitate, nu spre plăcere, nu spre delăsare, nu spre evitarea consecinţelor.
Şi cred că cei care conduc această ţară ar trebui să fie oameni verticali şi să fie înconjuraţi tot de oameni verticali şi cu simţ al răspunderii.
De aceea, vă cer să nu îl demiteţi pe domnul Moşoiu, ci să îl promovaţi. Să demonstraţi astfel nu doar calităţile dumneavoastră de lider care îşi apără oamenii, dar să vă demonstraţi şi viziunea pe care ar trebui să o aibă un ministru.
Asta cu interzicerea sexului pina la casatorie mi se pare cea mai mare imbecilitate de care am auzit in ultimii 25 ani Omul asta vrea de fapt o intoarcere in timp si hai sa mergem mai departe sa interzicem si avorturile si divorturile si uite asa o sa devenim tara cu viitorul cel mai sigur si mai sanatos din europa si din lume ... oare ?
Uitasem ... cu astia care nu vor sa se casatoreasca ce facem ? Ii castram , ii sterilizam , sau .....???
Dacă omu’ propunea sex în grup, în serie, la începutul şi sfârşitul zilei, era perfect! Asa însă, nasol momentu’ pentru el. Personal, nu mă mir că pornografia creşte zi de zi şi aproape toţi consideră asta ceva normal… Că doar suntem – nu-i aşa? – moderni, iar normele morale au devenit câh! Exact ca în scrierile lui Tacitus referitoare la germani vs. Imperiul Roman…
De ce am impresia că toată poliloghia de mai sus este doar un meci Panait - generaţia care va trebui să-i plătească pensia? Habar n-aveam că există un Moşoiu şi că predică pentru abstinenţă sexuală în şcoli. De asemenea, cred că 99% dintre părinţi sunt la fel de cunoscători ca mine. De ce? Bănuiesc că din cauză că restul problemelor care macină învăţământul post decembrist sunt departe de a fi rezolvate. Domnul Panait n-a aflat că nu mai trăim în socialism şi că se duc lupte acerbe pentru instaurarea statului minimal. Păi, cu toată dragostea (vorba unui celebru analist), acum vreţi ca statul să-i ţină pe copii de puţă? Şi părinţii ce mai fac, doar bat cu pet-urile în trotuare? Spuneţi dvs "cum se vor pregăti ei pentru o carieră de succes ... ?" Păi cum am făcut noi şi cum vor face şi alţii, respectiv după puterile personale. Fiindcă o carieră făcută altfel se numeşte nepotism şi nu prea e bine. Apoi, mai există şi un mecanism de autoreglare al societăţii atunci când este democraţie. Şi mai este ceva, extrem de puţini au câştigat "războaiele" cu hormonii ...
Indivizii care ne spun sa ne ferim de pornografie si s-o abstinam se scalda intr-o mare prostie ignoranta si egoista, ducand-o atat de departe cat sa se dea cap in cap cu cei ce vor sa implementeze o noua materie de educatie sexuala in scoli mai recent. Ca nu cumva, doame fereste, sa se foloseasca prezervativul responsabil, ca astfel s-ar evita o pedeapsa divina gen Sida, in unele minti bolnave, nu mai vorbim de a constientiza starea emotionala a partenerului, consecinte, cum sa evoluezi sau sa discontinui o relatie si sa nu fii un nesimtit facand-o.
Fac o paralela. Subiect similar, jocurile video, atat tam tam, ca ne absoarbe viata si ne face violenti. -Poi, la cat de apasatoare si gri esti viata pentru multa lume nu este o nedumerire faptul ca multi cauta sa scape cumva, chiar si pentru intervale scurte de timp, intr-o experienta dintr-o lume virtuala. -Iar violenta, ei bine as vrea sa stiu ce mama n***** a jucat umanitatea pentru cel putin ultimele doua milenii? Dar Hitler? Ce joc l-a transformat dintr-un pictor cu o aspiratie in arta in a deveni dictatorul ce a fost?! Violenta e inerenta in natura umana, tinu-ta in frau de constiinta.
Aiurea . " Raul " e nativ in noi ... indiferent de normele morale impuse religos sau pe alta cale , pe care le respectam ad-literam sine qua non , sau alte norme morale obtinute prin educatia clasica .
Vanatorul ancestral din noi va iesi la suprafata din subconstient , in orice situatie operativ / tactica vom fi supusi unui experiment social in prezent / viitor ... sau nu ?
Mie mi-a plăcut foarte mult acest articol care este adresat ,,cetățeanului minor,, fiind de mare actualitate....
Mic îndrumar de distrugere a lumii
Dragă cetăţeanule minor, acest articol îţi va fi lecţie de viaţă, bază a succesului tău viitor pentru care, anticipat îţi spun deja: cu plăcere. Pentru că te voi scuti de o grămadă de timp pierdut aiurea, depresii sau mai ştiu eu ce nenorociri nu neapărat psihice. Dacă eşti major, s-ar putea doar ca delay-ul să fie cam mare, dar poţi recupera. Aşa că ia aminte!
Lasă shooter-ele, strategiile în timp real sau nu musai, cu mii de armate şi arme super sofisticate şi secrete; bine, dacă eşti mai de pe uliţă, lăsaţi tănculeţele sau elicopterele de jucărie cu rachete nedetaşabile şi vopsite prost, care miros a cauciuc chinezesc ieftin. Războiul, fie şi în joacă, e pentru idioţi. Americanii ăştia în lupta pentru petrol, pardon, democraţie, talibanii cu tăierile lor de gâţi sau deturnarea de avioane în civili, sunt un căcat. Crede-mă, oricine poate face asta, dacă îşi pune în cap. Să te bubui singur într-o piaţă centrală? Ce o fi atât de greu?
Dacă vrei cu adevărat să distrugi lumea, există o cale mult mai deşteaptă (nu te speria de cuvântul ăsta), mai distractivă şi, culmea, super profitabilă. Iar treaba e foarte simplă şi nu implică niciun măcel: trebuie doar să-i convingi pe oameni să nu mai gândească. Şi, dacă te uiţi puţin mai atent în jur, vei observa că nu e prea complicat, jocul a început demult, va continua la nesfârşit şi, bonus, nici nu vei avea prea multe de făcut, pentru că bazele sunt deja excepţional funcţionabile.
Dar începe cu un grup mic, ca experiment, până îţi formezi „mâna”. Convinge-ţi mai întâi prietenii să nu citească. De aici începe totul. Nimic, nici măcar Coelho, autorul coafezelor de cartier, nici măcar cărţi de colorat cu glumiţe în rime pe lângă. Există atâtea distracţii pe lângă. Distracţie, asta trebuie să cauţi!
Stai cu ei la televizor. Mergi cu ei la filme americane de duzină, de recomandat cele de dragoste, musai musai cu happy end. Toceşte-le circumvoluţiunile treptat (până la faza finală, când îi vei convinge că „sunt cicatrici şi trebuiesc operate” – citat din Mircea Badea, despre jurnalişti). Fă asta des, creează „tradiţii”.
Nu uita să le dai toate consumabile. Floricele, seminţe, mâncare proastă, cico-uri, desigur, alcool cât cuprinde, droguri (mai ales legale!), senzaţii tari. Să fie frumos, să ne simtem bine.
Mergi cu ei în cluburi. Dacă se poate, în fiecare noapte. Nu merge în cluburi unde se pune Rock sau Hip-Hop, s-ar putea să-l surprindă pe prost vreo revelaţie precoce. Dacă se întâmplă totuşi, din greşeală, râzi. Adună-ţi cât mai mulţi tovarăşi imediat şi râdeţi continuu.
Râsul, în toată afacerea cu distrugerea lumii, e arma perfectă (de aici şi imaginea de sus, da?). Nu gloanţe, nu servicii secrete, căcaturi. Râsul!
Râs, distracţie şi, nu uita, să se facă praf. Cu cât sunt mai tineri, cu atât mai bine, distruge-le de mici legăturile neuronale, ca să nu ai mult de muncă după.
Vezi că ai deja şi manuale făcute de alţii, foloseşte-le. Religia, de exemplu. Vine full-option, trebuie doar adaptată. Oricum o dai, nu-i lăsa să-şi pună întrebări, mai ales existenţiale. Foloseşte zeii cu pricepere şi infiltrează în ei frica şi nesiguranţa fără ajutor divin. Merge de mii de ani, nu fi tembel, nu reinventa roata.
Din când în când, ok, dă-te oleacă inteligent. Aici poţi să mai aduci cărţi în discuţie, cele cu împuşcături şi cele motivaţionale. D-alea, ştii tu, cum să ce vrei tu în nu ştiu câţi paşi. Cu cât sunt mai puţini paşi, iar realizarea mai importantă (să fii fericit, să trăieşti veşnic, să ţi-o sugi singur etc.), rezultatul va fi mai rapid.
Hainele, foarte importante! Urmăreşte tot ce ţine de fashion, baby, şi fii cu un pas înainte. Provoacă-i să se îmbrace cât mai penibil, chiar dacă iniţial arăţi ca un clovn. Râzi! Şi inventează un nume pompos pentru un curent nou. Dă-ţi părul pe faţă, fă-ţi dreduri la părul pubian, codiţe din cel de pe cur, bagă-ţi barba în ureche, nu contează cât de absurd şi, repet, penibil, pare la început. Vei genera o modă.
Învaţă-i să nu spună niciodată ceea ce simt şi să se ascundă între ei. Şi da, râzi.
Râzi de greşeli gramaticale, la stilul de viaţa pe care l-ai impus deja, inevitabil vor apărea. Când vrei să te dai macho, fă-le corecturi, de parcă ei mai au vreo şansă să înţeleagă limba…
Învaţa toate aceste elemente, baza adică, apoi apucă-te de o profesie meseriaşă.
Spune-le că poţi comunica cu dumnezeu (tu, cu D mare, da?) şi că stă în puterea ta să le ierţi păcatele sau să le pui pile la viaţa de apoi; tu stabileşti ce păcate, dacă vrei propria religie, dar aici e puţin mai greu, că deja sunt alţii pe felie cu religiile lor şi-o să cam cârâie; legalizează-te, fii oficial, nu te chinui, ţi-am spus, lucrurile sunt simple!
Sau.
Apucă-te de filme proaste. Două camere şi câţiva puşti netalentaţi, va fi un hit, uite-te doar în box office. Nu uita să bagi ceva futai între.
Sau.
Muzică. Ce rău e c-ai plecat, ce bine c-ai venit înapoi. Ce dor mi-a fost de tine. Asta-i tot. Nu exagera cu alte cuvinte complicate, rezumă-te la rău / tău; bine / tine; etc. Nu uita să îţi pui nişte dansatoare cărora să li se vadă un sfârc sau o bucă, despre asta e iubirea.
Sau.
Fă-te designer. De ce vrei tu. De la haine, cum am zis mai sus, până la… grădini subterane, plm.
Sau.
Intră în politică, dar aici ai grijă că toţi sunt la nivel avansat. Convinge-i că eşti de-al lor, apoi te joci ani de-a rândul de-a puterea, schimbi partide, ideologii, căcaturi, faci banul să meargă, şi ăştia deja mor de foame, de nervi, de orice ar muri oricum nu mai au unde să se trateze.
Dă-le la temelie. La educaţie (identitate), la sănătate. Şi apoi fii cu moţ: umileşte-i! Vei avea marea surpriză că tot dintre ei, vor sări cei mai mulţi să-ţi ia, culmea, tot ţie apărarea.
Pentru că deja nu mai au cu ce să gândească. Fă-ţi cu prietenii tăi cinci partide, care par diferite, şi proştii or să aleagă între ele pe rând, până faceţi altele. Tot aia.
Lasă-i să se chinuie. Să protesteze. Lasă-i să creadă din când în când că pot schimba ceva, adică mai lasă de la tine, nu fi calic, oricum eşti deja în clubul care trebuie (care şi clubul ăsta, e mic pentru clubul ăl mare).
Ca să fie caterinca completă, interzice-le plăcerile. Găseşti tu motive.
Şi, da, râzi. Râzi!
Dă-le, prin toate căile posibile, imagini despre cum e bine şi corect. Să facă plozi, de exemplu. Mulţi, cât mai mulţi, ca să aibă material proaspăt de băgat în sistemul tău deja infect şi putred.
Atenţie! Retează artiştii care încep să aibă notorietate şi au mesaje pacifiste. Sau nu-i executa, convinge-i că-s pedofili, drogaţi ordinari sau mai ştiu eu ce rahaţi în ploaie.
Investeşte şi inventează critici care să le spună oamenilor ce au spus de fapt artiştii. Regula de bază, da? Să nu gândească. Creează experţi şi specialişti.
Dacă deviază de la Marele Plan, bagă o psihologie, o psihiatrie, tratează-i, calmează-i, internează-i. Şi râzi!
Sau.
Ia-ţi o echipă de fotbal, plăteşte nişte băieţi să bată mingea şi, alături de ceilalţi cu echipe de fotbal cu băieţi care bat mingea, faceţi banii la pariuri tot de la proşti. Hai c-ai prins deja şmecheria, nu mai continui că mi se usucă tastatura.
Eşti un învingător deja! Te poţi apuca, ca o mare vedetă, să scrii o carte biografică sau una d-aia în paşi despre ce şi cum ai făcut chiar tu – adică nimic. Dar râzi!
Fă-i să se certe între ei, când nu e absolut niciun motiv de ceartă. Pe culorile pielii, na! Până acolo se poate merge. Pe cilindrii motorului. Inventează un om cu şase degete şi îl vor urî, vei crea vrajbă.
Dar! Nu uita de unde am început, prietene: convinge-i să nu citească!
Forums
fiind de mare actualitate....
